Archive for the ‘Romanian patriotic songs’ Category

ZIUA INDEPENDENŢEI. 10 MAI, SFÂNTA TREIME A ISTORIEI NAŢIONALE. HAI SĂ SCOATEM ŢARA DIN EXILUL INTERIOR!

Marți 10 mai 2011

Video de MrImnus

10 Mai înseamnă totul pentru România. La fel ca monarhia.

Video de Lilick

Independenţă, statalitate, unitate naţională.

Video de costea79

Regat. Ctitorie de ţară.

Video de RazenKonoda

Tot ce e de durată şi mai avem şi-acum. Nici tancurile sovietice, nici comunismul, nici postcomunismul n-au reuşit să distrugă fundamentul naţional pus de monarhie.

Video de amromania

Tot ce e trainic din infrastructură e lucrătură regală.

Video de kamasis

Tot ce e splendoare arhitecturală şi culturală românească e moştenire regală.

Video de mananmarian

Tot ce a rămas de vis din Micul Paris e din Bucureştiul regal.

Video de spacedream27

Şi tot ce e măreţie în istoria naţională ţine de monarhie.

Video de gergelyist

Iar noi ne-am decapitat măreţia şi am încoronat  mârlănia. Prezidenţial.

Video de PNTCDcom

Impostura poate fi spulberată dintr-o lovitură, prin revenirea la monarhie constituţională, cea mai nouă formă de stat.

Video de  Lilick

Pe lângă respectul cuvenit în concertul ţărilor civilizate şi credit pentru refacerea economică, monarhia constituţională – adică parlamentară – înseamnă următoarele garanţii esenţiale, ca să înţeleagă amicii de la PSD care nu sunt încă lămuriţi – şi ar putea să-l întrebe pe preşedintele lor de onoare, care s-a lămurit între timp:

– statalitate la cel mai înalt nivel de respectabilitate internă şi internaţională

– egalitate şi imparţialitate în raporturile Coroanei cu partidele (guvernul şi opoziţia sunt deopotrivă „ala Majestăţii Sale”).

– stabilitate instituţională, separaţie a puterilor în stat garantată, începând cu independenţa Justiţiei

– unitate socială şi naţională, credibilitate internaţională

– eliminarea polilor conflictuali de putere, prin dispariţia instituţiei prezidenţiale, care este fatalmente partizană, cu tendinţe şi chiar anumite atribuţii de intervenţie în treburile executivului şi vizând discriminarea opoziţiei

– focalizarea atenţiei publice/electorale asupra guvernării şi a activităţii parlamentare: se alege premierul, ca şi parlamentarii, cu toată responsabilitatea care derivă din actul alegerii, iar parlamentul se ocupă cu legislaţia şi controlul asupra guvernului în acord cu Constituţia

– personalizarea atât de dragă românilor îşi găseşte obiectul reperul perfect, adică monarhul, Regele sau Regina  – a(l) tuturor cetăţenilor ţării, fără absolut nici un fel de discriminare -, iar politica se degajează de obiceiul nefast al personalizării în detrimentul ideii de partid şi de competiţie între partide ca reprezentante ale unor grupuri legitime de interese din societate

– eliminarea arbitrariului alegerii unuia ca caricatura de preşedinte actual

– şi nu în ultimul rând: monarhia costă mult mai puţin decât campaniile electorale pentru alegerea preşedintelui şi face toţi banii, pentru beneficiile pe care tocmai le-am semnalat.

LA MULŢI ANI, MAJESTATE! TRĂIASCĂ REGELE MIHAI!

TRĂIASCĂ FAMILIA REGALĂ A ROMÂNIEI!

TRĂIASCĂ  DINASTIA DE ROMÂNIA!

P.S. Cei care vor să combată, cu sau fără mânie proletară, să nu se obosească în a invoca argumentul prăfuit al legii salice. Monarhia constituţională, cea mai nouă formă de stat, este şi cea mai dinamică: în calitate de reper statal, ea se raportează, totodată, mereu la actualitate. Marea Britanie, de altfel, Regatul cu care avem cele mai multe legături de rudenie, a dovedit-o de foarte curând. Semn că monarhia este legământul cel mai trainic între sângele albastru şi viaţa din popor.

Statul este laic şi trebuie să rămână, dar statalitatea îşi regăseşte sacralitatea în capul încoronat: cel uns cu mirul sfânt. Ca Regele Mihai. Închideţi ochii sau mai bine, deschideţi-i larg spre lume şi vedeţi ceremonia grandioasă de încoronare a Regelui Mihai transmisă în toată lumea şi care în mod sigur va bate audienţa recentei Nunţi Regale de la Londra.

Şi nu-i vorba doar de turism, venituri materiale fabuloase şi rapide, etc. Ci de prestigiu temeinic, pentru prezent şi viitor. În ochii noştri şi ai lumii. Cum creştem în ochii noştri? Scăpând de regimul care ne trage în jos, care ne-a târât sub nivelul mării şi înlocuindu-l direct cu instituţia statalităţii de cel mai înalt nivel, Instituţia Majestăţii: a respectului de sine ca popor. REGELE MIHAI E UN EROU MONDIAL RECUNOSCUT ŞI RESPECTAT ÎN TOATE CANCELARIILE COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE.

Priviţi în toate bisericile ortodoxe: este tronul Patriarhului, pe care nu poate sta decât Patriarhul şi este tronul Regal, pe care nu poate sta decât unsul Bisericii. Vezi şi Biserica Anglicană.

UPDATE. Mi se pare de la sine înţeles, dar nu trebuia să omit tocmai consacrarea cea mai înaltă dată Armatei. Armata României, atât de performantă în teatrele de luptă, va redeveni Armata Regală.

BRÂNCUŞI-ENESCU BRAND: ROMÂNIA, POARTA SĂRUTULUI

Sâmbătă 19 februarie 2011

Video – CUM LAUDE – de patrocle3000 

Se împlinesc 135 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi. Lanţul uman în jurul Ateneului a fost o iniţiativă frumoasă (de)şi – previzibil – fără audienţă.

În 18 februarie 1564, îşi dădea sufletul Michelangelo. În 19 februarie 1876 se năştea Brâncuşi. Probabil, cei mai mari sculptori ai umanităţii.

Există mulţi oameni talentaţi, cu vocaţie, pretutindeni şi în toate domeniile. Puţini sunt însă cei aleşi să reprezinte chintesenţa umanităţii şi esenţa vieţii în toată splendoarea dăruită de Dumnezeu. Brâncuşi e unul dintre ei. Dintre marii oameni ai lumii, de pretutindeni şi din toate timpurile. Un artist epocal.

Parafranzându-l pe G.Călinescu referitor la Eminescu, putem spune că fiind foarte român, Brâncuşi e universal. Eminescu, însă, a avut limitele limbii. Ale unei limbi pe care a dezmărginit-o şi a desăvârşit-o. Intraductibil, însă. Cred, deci, că nimeni nu a reuşit să extragă şi să ducă la perfecţiune (în)cântătoare tot ce are România frumos şi bun, specific şi în acelaşi timp, magnific de universal, ca Brâncuşi în artă. Şi Enescu în muzică. Creaţia lor reprezintă măreţia României. Potenţialul ei de valori, oprit violent, ca pumnul în gura izvorului, din 30 decembrie 1947 încoace. Gîndiţi-vă ce oameni şi ce genii avea România interbelică! Unde-au ajuns ele? În exil, în groapa comună sau în ghena trădării de ţară.

Video – CUM LAUDE – de Gogulancelot

Avem şi alte somităţi naţionale de dimensiune internaţională – realizate, evident, în afara ţării. Dar două sunt fiinţele pe care să le punem la icoana de ţară: Brâncuşi şi Enescu. Ei dau identitate universală şi unicitate mondială unei specificităţi naţionale care, altfel, n-avea altă şansă decât să se piardă. În anonimat, în spirit minor, în uitare, mai ales după lunga noapte a comunismului, regim diabolic (evil empire).

Foto via basilica.ro

Brâncuşi şi Enescu au scos din provincialism şi au consacrat ca plenitudine planetară ceea ce Mircea Vulcănescu numea „dimensiunea românească a existenţei”. O existenţă rituală, dată de ritmurile lumii cu graniţă fluidă între cea de aici şi cea de dincolo, o dimensiune astrală, familiară în fiecare act cotidian. O existenţă deschisă spre cer, ca o carte pe care cerul însuşi scrie: semnele vremii. Celei vii şi veşnice. O eternitate apropiată, vie, din care şi înspre care merge totul, mereu –  poarta sărutului, masa tăcerii, coloana infinitului: nunta, trecerea, învierea, înălţarea. Şi iarăşi naşterea. Întruparea unui zbor. Măiastra. Cea plină de har.

O celebrare. O sărbătoare. Un rit de trecere. O eternă reîntoarcere, cum sintetizează Mircea Eliade. O bucurie în toate, chiar şi în durere. Şi un dor în toate, chiar şi în bucurie. O semeţie smerită, o intuiţie a continuităţii cu Dumnezeu. O dimensiune tainică a existenţei. Dorul in-creatului de a ieşi la lumină şi apoi de a se re-găsi în lumină. Filonul păgân a anticipat filonul creştin şi ele au fuzionat natural.

Viaţa vecină cu moartea: moartea, poartă spre viaţă. Trecerea, pe-trecerea. Tăcerea plină de taină. Prezenţa absentă. Prezenţă, totuşi. Absenţa doar o semnalează. Creştin ortodox, Brâncuşi n-a cutezat să scoată din materie – cum înfricoşător de perfect a făcut Michelangelo – nici răstignirea, nici pieta. Brâncuşi a sculptat, magistral, absenţa lui Iisus. Prezenţa în absenţă. Invitaţia de a atinge locul pe-trecerii lui la Cina cea de Taină. Şi de a crede. Şi de a nu-i da sărutul ca Iuda. Şi nici ca Petru ca să te lepezi. Şi nici ca Maria Magdalena după mântuire. Noli me tangere. Numai prin împărtăşire. Cu taina. Lăsată mărturie la masă. La pe-trecerea de nuntă. Poarta sărutului, taina nunţii de la cina cea de taină.

Foto: accestv.ro

Ansamblul de la Târgu Jiu. Lăsat să se deterioreze de un popor ingrat. Dar asta-i altă poveste şi ea spune multe despre riscul României de a-şi pierde destinul.

Brandul de ţară, de ţară adevărată, cu tradiţie, cu identitate, vână şi destin, numai din creaţia celor două spirite înalt reprezentative se poate (ex)trage: Brâncuşi şi Enescu.

Numai că, de 21 de ani, ţara se zbate să supravieţuiască după impostură peste impostură, iar acum se află în prag de extincţie din pricina prăpastiei morale şi materiale în care a putut-o aduce un regim inimaginabil de josnic: la fel de josnic şi bicisnic precum pleava şi iudele din zorii comunismului, care şi-au bătut joc de tot ce aveau ţara şi poporul mai bun, mai înălţător şi mai sfânt. Însuşi chipul de elită a României a fost pângărit. La fel face acum regimul Băsescu. Unul dintre cele mai antinaţionale de pretutindeni şi din toate timpurile. Un regim satanic. Caricatural, dar satanic.

Foto: Radio Inspire

Şi atunci, cum să lansezi un brand şi o ilustrare a lui pe măsura „României eterne”? Cine are interesul naţional? Ei au doar interesul să amaneteze şi să batjocorească ţara, pentru interese personale, comisioane şi parandărături pentru care sunt în stare să şi omoare. 

Ce popor ar fi suportat caricatura de frunză şi jena de brand cu care se bate în piept o oroare ca Udrea, după ce a mai aruncat nişte bani pentru un plagiat? Ce popor ar fi suportat o asemenea femelă de mahala, grobiană şi agresivă, în funcţia de ministru al turismului şi dezvoltării? În funcţia de ministru. În orice funcţie de stat! Un personaj care n-avea nici o şansă în serviciul unui hotel cu duşuri a ajuns să conducă România, prestând servicii preşedintelui ţării. O ruşine de preşedinte, o ruşine pentru numele de om! Până când vom suporta batjocura?

Video de AllGossipGirlMusic2

Nu ştiu, dar până când o vom suporta, n-are decât să-şi poarte frunza şi să nu îndrăznească să-mi preia propunerea, fiindcă pentru toate averile din lume nu le-aş ceda drepturile de autor. Cei care ne vor scăpa de regimul Băsescu poate vor merita. Evident, dacă vor şi construi, rapid şi sigur, infrastructura. Reconversie ideală şi pentru mineri, şi pentru ţară. Se poate?!

Aşadar: România, o capodoperă. Bun venit la Poarta Sărutului! Romania, a masterpiece. Welcome to the Kiss Gate/Gate of Kiss!

P.S. Şi poate ne amintim cum a numit Papa Ioan Paul al II-lea România: Grădina Maicii Domnului. N-ar suna frumos pentru „turismul ecumenic” ?

REZOLUŢIA DIN 24 IANUARIE. SUSŢIN „MONSTRUOASA COALIŢIE” PENTRU ÎNLĂTURAREA REGIMULUI DE OCUPAŢIE

Luni 24 ianuarie 2011

Video de OlachusAnonymous

Crin Antonescu şi Victor Ponta anunţă, inspirat, acum, la Iaşi, în data de 24 ianuarie, constituirea unei alianţe pentru eliberare naţională de sub regimul de ocupaţie care a distrus ţara şi constituie o ameninţare perpetuă la adresa vieţii şi sănătăţii oamenilor.

Marea de oameni care l-au huiduit pe Băsescu şi clica lui i-au primit cu simpatie şi speranţă pe Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin, aflaţi acolo, în mulţime, sub semnul unităţii.

Personal, îmi asum această rezoluţie din 24 ianuarie 2011 şi îl creditez pe Crin Antonescu. Aplic prezumţia de încredere şi acestei alianţe care poate funcţiona pentru a scoate România nu doar de sub regimul ocupaţiei actuale, ci şi din zodia fatalismului sinucigaş.

Creditez această alianţă, considerând că ea va însemna ieşirea din levantinismul verbal şi intrarea în decizia de acţiune pragmatică. Ca să mă conving că este eficientă, aştept de la alianţa în constituire ca, în momentul în care se înregistrează juridic, să înregistreze şi programul naţional pentru care, de fapt şi de drept, se constituie.

Deci, repejor, veniţi cu „proiectul Johannis”! Aveţi de unde alege, are şi România profesionişti.

P.S. 1. Alianţa pentru România are nevoie de o siglă simbolică, una care nici pe departe să nu amorseze vreo dezbinare ci dimpotrivă, să arate ce ne uneşte. Nu doar contra, ci şi pro. Nihil sine Deo.

2. Există deja Protocolul de la Timişoara, deci din această alianţă nu poate lipsi PNŢCD. Cel autentic, din care fac parte surorile Coposu şi e condus de Radu Sârbu.

UPDATE.  Într-o conferinţă de presă, Videanu a considerat „inadmisibilă” alianţa PNL cu PSD. De parcă PD-L n-ar fi guvernat un an împreună cu PSD! Era cam palid.

UPDATE 2. Băsescu, huiduit şi la Focşani. Şi-o caută.

CRISTI PAŢURCĂ. VIAŢA ŞI MOARTEA UNUI ROMÂN ATIPIC

Vineri 21 ianuarie 2011

Video de CARMENDORO

A ars şi a rămas curat. Destinul lui e reprezentativ pentru eşecul tragic al celor care au crezut în principii şi nu le-au trădat cu nici un preţ, în toţi aceşti 21 de ani. A preferat să trăiască la limita supravieţuirii, decât să se prostitueze. În consecinţă, şi-a asumat riscul să moară, bolnav şi sărac, decât să accepte compromisuri.

S-a identificat, deci, cu însuşi destinul de român atipic.

Video de folckyou

A scăpat de suferinţă şi a intrat în memoria naţională care se trezeşte doar când un reper moare. Cât a fost în viaţă, a fost ignorat. Lăsat să se consume în singurătate şi suferinţă. Pentru ideea de dreptate, solidaritate, libertate. Pentru credinţa în ideal. Pentru viaţa în adevăr, în mijlocul minciunii ca mod de viaţă. Pentru un popor care nu merită.

Mergi şi cântă în lumină, Cristi Paţurcă! Şi fie-ţi odihnă cântecul pe care l-ai visat toată viaţa!

CRISTI PAŢURCĂ S-A DUS ÎN VIS. L-A VISAT CERUL. LIBER

Miercuri 19 ianuarie 2011

Video de aetziu

Of, Cristi-Cristi! Fie-ţi lină-lină calea spre lumină!

Şi cântă-i, acolo, mamei, cum îi cântai în Piaţa Universităţii! Cântă-le tuturor alor noştri de acolo, împreună cu îngerii!

Video de CARMENDORO

Dumnezeu să te ierte pentru micile tale păcate, Cristi şi să te odihnească pentru marea neodihnă iubitoare care era viaţa ta!

Video 3,4 de RomNuRrom

Bun rămas, prieten drag!

P.S. Când s-a dus Călin Nemeş, am scris către preşedintele Iliescu să nu îndrăznească să rostească vreo vorbă. Aceeaşi somaţie i-o adresez acum lui Băsescu. Diferenţa e că Iliescu n-a îndrăznit să-mi ia România liberă. Băsescu mi-a luat Ziua. Deci nu m-ar mira să spurce doliul.

P.S. 2. Dar cel mai mult şi cel mai mult, şi cel mai mult din tot ce a compus Cristi Paţurcă mie îmi place A-E-I-O-U, învăţaţi să spuneţi NU! Iubesc cântecul ăla. Ca şi pe Cristi. Poate chiar mai mult şi ăsta-i semnul învingătorului. Cineva care a lăsat în urma sa ceva care să fie iubit chiar mai mult sau mult mai mult decât el însuşi. Zbor uşor, Cristi!

ADEVĂR SAU PROVOCARE LA PROTESTUL MILITARILOR PENSIONARI DE LA CONSTANŢA? PROVOCARE LA ADEVĂR? SOLUŢIA ESTE O LOVITURĂ DE STAT MILITARĂ PENTRU REVENIREA LA STATUL DE DREPT. ARESTAREA LUI BĂSESCU

Luni 17 ianuarie 2011

Video de giurgiuveanul11

Militarii pensionari au protestat azi contra nesimţirii fără margini a guvernanţilor, smintiţi care şi-au bătut joc de Armată, de pensionari, civili şi militari, de mame, de taţi, de copii, de profesori, de cadre medicale, de toată lumea. Protestul de la Constanţa mi s-a părut cel mai adevărat, de la demonstraţia poliţiştilor contra javrei ordinare. Primul protest adevărat a fost cel al pensionarilor civili. Acum, se închide cercul. Unul, vreau să cred, al solidarităţii. Cel mai mult mi-a plăcut ideea că protestele izolate sunt controlate de puterea infractoare şi favorizează politica divizării şi a stăpânirii, prin propaganda caprei vecinului.

Şi mult, mult de tot mi-a plăcut apelul militarilor pensionari – majoritatea, în putere – ca militarii activi să li se alăture, fiindcă e de datoria lor faţă de ţară şi faţă de propriile interese care e previzibil că ar fi şi mai grav periclitate în viitor, dacă acum ar accepta cu pasivitate politica infracţională a guvernanţilor genocidului antinaţional. O tot zic de vreun an, evident, ca nebuna satului, ca atunci când vă preveneam, în „România liberă” – pe când era încă ziar – că a-l vota pe Băsescu echivalează cu sinuciderea. Era 2004, lumea turba împotriva aroganţei guvernului Năstase, a cărei imagine o promovase nemăsurat Vasile Dâncu. Are dreptate Crin când zice că din cauza PSD a fost votat Băsescu, dar asta nu scuză slăbiciunea PNL de a se complace în promiscuităţi cum au fost acelea moşmondite sub preşedinţia lui Stoica (complice la dărâmarea premierilor Ciorbea şi Vasile, şi la sabotarea preşedintelui Constantinescu) şi Stolojan (mereu gata „să recunoască valoarea”, fie că o cheamă Iliescu, fie Băsescu).

Foto: Mediafax

OK, destul cu politica. Ne interesează, acum, politica de eliberare naţională. Şi dacă Armata îşi reafirmă demnitatea, salvează, efectiv, ţara şi o reorientează spre zodia ieşirii ireversibile din dezastru. Cale de pe care au deturnat-o regimul comunist şi postcomunismul. Ce onoare poate fi mai mare decât aceea a Armatei Regale? Redarea demnităţii poporului suveran.

În altă ordine de idei, n-aş paria că omul revoltat la propriu, nu doar din gură, care a fost acuzat că e provocator din partea puterii, chiar a fost aşa ceva. Mi-ar plăcea să cred că a fost ce trebuie să fim cu toţii, cetăţeni revoltaţi şi adunaţi împreună cu toată puterea revoltei lor, împotriva imposturii hoaţe şi criminale. Când o putere calcă în picioare statul de drept şi sfidează absolut toate normele democraţiei şi ale însăşi civilizaţiei, toate drepturile omului, începând cu însuşi dreptul la viaţă, e clar că un atare regim nu poate fi dat jos decât cu parul. Cum spunea înţeleptul Ţuţea.  A te purta cu mănuşile regulilor democratice şi ale procedurilor statului de drept înseamnă a favoriza infractorul. Şi pentru ca, totuşi, să nu fie nevoie de par – de dragul oamenilor, nu al lepădăturilor de la putere, care ar fi în stare de orice crimă ca să se menţină -, soluţia este o cât se poate de legitimă lovitură de stat militară. Legitimă, pentru că vizează răsturnarea nelegiuirii şi reintrarea statului de drept în drepturile-i suverane.

Deci, arestaţi-i!

P.S. Fără „provocatori”, nu s-ar fi urnit nici răsturnarea din decembrie 89.

PĂULIŞ. VETERANII, PROTEST FAŢĂ DE REGIMUL BĂSESCU

Duminică 19 septembrie 2010

Video de giurgiuveanul11

Azi, la Păuliş, s-a comemorat istorica bătălie purtată sub deviza „Pe aici nu se trece”, în urmă cu 66 de ani.

Comemorarea a fost însoţită de un protest al veteranilor de război supravieţuitori, sub genericul ”Guvernanţi, nu putem să murim toţi pe front ca să ne bucurăm de respectul vostru, unii dintre noi ajung să fie şi pensionari militari”.

Veteranii de război protestează împotriva unificării sistemului de pensii, prin anularea pensiilor ocupaţionale.

În nici o ţară civilizată guvernanţii nu ar manifesta un asemenea dispreţ faţă de Armată. Şi nici un popor normal n-ar suporta aşa ceva.

Am mai spus-o şi o repet: ar fi cazul ca Armata să preia puterea, ferm şi fără vărsare de sânge,  interimar, până la organizarea de alegeri anticipate.

Sincer, mi-ar plăcea să-l văd pe Băsescu arestat şi cu cătuşele puse de o ordonanţă. Un ofiţer s-ar degrada să-l atingă.

SĂRBĂTOARE. ÎNĂLŢAREA DOMNULUI. ZIUA EROILOR

Joi 28 mai 2009

Inaltarea-Domnului-391x492

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

LUCA 24, 36-53

Foto şi text preluate de pe credo.ro

Video postat de AlexanderXVI

De Înălţare se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor. Înainte de comunism, era o zi sărbătorită la fel de frumos ca Paştele şi 10 Mai.

Video postat de M13Red

În memoria tuturor eroilor naţionali.

Hristos s-a înălţat!

IMNUL ROMÂNIEI, ROMÂNIA REGALĂ, ROMÂNIA INTEGRALĂ

Duminică 10 mai 2009

Video postat de MazarPasa

Trăiască Regele/În pace şi onor/De ţară iubitor/Şi-apărător de ţară.
Fie Domn glorios/Fie peste noi,/Fie-n veci norocos/În război, război.
O! Doamne Sfinte,/Ceresc părinte,/Susţine cu a Ta mână/Coroana Română!

Trăiască Patria/Cât soarele ceresc,/Rai vesel pământesc/Cu mare, falnic nume./Fie-n veci el ferit/De nevoi,/Fie-n veci locuit/De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,/Ceresc Părinte,/Întinde a Ta mână/Pe Ţara Română!

DEŞTEPTAREA. MONARHIA A ÎNTEMEIAT ROMÂNIA CA STAT

Duminică 10 mai 2009

Video postat de Zangarmash

AM DAT CU VOTUL PE LUDOVIC ŞI CRIN. ACUM COMENTĂM

Duminică 30 noiembrie 2008

Guvernul Tăriceanu a ales data alegerilor parlamentare de Ziua Sfântului Apostol Andrei, datorită căruia poporul român s-a născut creştin. Botezătorul nostru ca popor este fratele Sfântului Apostol Petru al Romei – aşa cum arăta şi Papa Ioan Paul al II-lea în vizita pe care a făcut-o la Bucureşti.

Mâine este Ziua Naţională a României, Ziua idealului naţional deplin.

Se împlinesc 90 de ani de la acel vis împlinit.

Primul ministru de atunci al României, liberalul Ionel Brătianu, a rostit istoricele cuvinte către ardeleni: „Vă aşteptăm de 1000 de ani!”.

Am onorat anticipat această sărbătoare prin alegerea partidului care a făcut România modernă: Partidul Naţional Liberal. Şi care, în ultimii patru ani, condus de premierul Călin Popescu Tăriceanu, şi-a onorat istoria, printr-o guvernare performantă.