Archive for the ‘RADU AL ROMÂNIEI’ Category

OPRESCU, ÎN CURSA PREZIDENŢIALĂ. A COMIS O EROARE

Luni 27 iulie 2009

oprescu dest gandul

Foto: Gândul

Sorin Oprescu a spus aseară că se gândeşte dacă să candideze la preşedinţie. Afirmaţia a fost făcută în ultima parte a ultimei ediţii a emisiunii „Zig Zag” cu Ion Cristoiu din mandatul preşedintelui Băsescu.

Este pentru prima dată când Oprescu face o asemenea declaraţie după ce, până acum, la fiecare interviu, a dat asigurări că el nu face ca alţii, printre care Băsescu, să fie ales primar general ca să plece pentru altă funcţie şi că, dimpotrivă, vrea să fie primar cel puţin 12 ani.

Se ştie de ceva vreme că Sorin Oprescu tatonează intrarea în cursa prezidenţială şi nu pentru că s-ar fi lăsat el convins de anumiţi suporteri, ci pentru că Dinu Patriciu e un factor convingător în acest sens.

Din perspectiva lui Patriciu, Sorin Oprescu ar putea fi iepure al lui Crin Antonescu, ca să aspire masiv voturi de la Mircea Geoană şi mult mai mult, din bazinul de stânga. Mai degrabă, însă, ideea e să candideze, tot independent, dar susţinut deopotrivă de PNL şi PSD.

Oprescu provine tot din sistem, îşi recunoaşte apartenenţa de stânga, se revendică independent şi diferenţa faţă de Băsescu constă în faptul că e simpatic. Uneori. Dar intrarea lui în cursa prezidenţială poate fi o aventură perdantă.

Este evident că Oprescu, aşa cum a făcut şi Băsescu, preia limbajul politic al Principelui Radu, tema independenţei. Iar neseriozitatea cu care Oprescu abordează candidatura se poate solda cu subminarea inutilă a şanselor Principelui.

Eroare de comunicare

Sorin Oprescu a făcut o mare greşeală aseară. Nu ştiu ce PR (mai) are, dar mai degrabă n-are. Eroare gravă de comunicare: după ce un an de zile a repetat categoric că el vrea trei mandate la Primărie şi nu va candida la preşedinţie, s-a apucat să se codească.

Stilul ezitant de intrare în cursa prezidenţială e catastrofal, cu atât mai lamentabil cu cât imaginea prin care Sorin Oprescu s-a impus a fost aceea de om hotărât, care spune lucrurilor de nume şi NU ezită în asumarea unor obiective, respectiv, responsabilităţi.

Aseară a dat imaginea unui om ezitant, a unui răzgândac oarecare. Singurul mod de a intra convingător în cursa electorală era să spună abrupt: da, domnule Cristoiu, voi candida!

„Candidez pentru că nu se mai poate tolera halul de degradare la care actuala clasă politică a adus România şi sunt mulţi cei care văd în mine alternativa.

Este şi motivul pentru care intru în cursă fără ezitare şi fără să mă tem că îi dezamăgesc pe cei cărora le-am promis că rămân la Primărie. Miza e naţională.

Sociologii (evident, fără să-l numească pe amicul Pieleanu, care a şi tras sondajul de imagine) îmi spun că sunt omul potrivit să pună capăt dezmăţului actual cu banul public.

Oricine mi-ar putea reproşa orice la Primărie, dar nu că nu m-am ţinut de cuvânt privind descurajarea clanurilor imobiliare, ale bordurilor, parcărilor şi aşa mai departe”.

Cam aşa. Dacă nu suntem capabili să înţelegem ce înseamnă un preşedinte de calibrul lui Radu al României, măcar să-i dăm jos pe Băsescu şi gaşca lui prin intermediul lui Oprescu.

Ar fi o afacere cinstită: nu ne promite nimic mai mult şi noi ştim că nu i-am putea cere mai mult. Doar să se roage de Principele Radu să-l înveţe relaţii internaţionale.

Dar dacă va continua aşa şi nu îşi va anunţa oficial, rapid şi foarte dur intrarea în cursă, mai bine lipsă. Îi încurcă pe alţii. Degeaba.

În (loc de) concluzie

Partidele responsabile şi reprezentanţii civici sunt în situaţia să se hotărască rapid:

Vor să scăpăm de Băsescu sau nu vor nici atât? Dacă nu vor nici atât, să-şi trimită candidaţii să se submineze reciproc în favoarea lui Băsescu. Dacă vor măcar atât, atunci să susţină, din start, un candidat comun: independent.

Dacă vor doar să scăpăm de Băsescu şi gaşca lui, şi să-l înlocuim cu un tip din sistem, dar simpatic, atunci să-l susţină împreună pe Oprescu.

Dacă vor mai mult decât să scăpăm de gaşca Băsescu, deci dacă vor un preşedinte cu totul diferit, chiar diametral opus şi capabil să reformeze instituţional societatea, prin simplul fapt de a garanta funcţionalitatea instituţională, atunci să-l susţină împreună pe Radu al României.

Tertium non datur.

RADU AL ROMÂNIEI LA ION CRISTOIU. SĂ COMENTĂM LIVE!

Duminică 12 iulie 2009

prince-radu det

Principele Radu al României este invitatul domnului Ion Cristoiu la emisiunea „Zig Zag”, de la Antena 3. Urmează actualizări.

UPDATE. Ion Cristoiu: Înainte de 89 am fost directorul rev. Teatrul. Printre actorii tineri pe care i-a cultivat revista, s-a numărat şi actorul Radu Duda. Am publicat o dată pe coperta revistei o poză cu dv. şi Carmen Tănase, teatrul din Iaşi, „Doi pe-un balansoar”

Radu al României: Din păcate, s-a sistat spectacolul.

Ion Cristoiu: V-am făcut un rău fără să ştiu.

Radu al României: S-a jucat fără să fie trecut pe afiş, piesa era americană.

Ce se întâmplă în interiorul Palatului Elisabeta?

Palatul are o activitate foarte puternică. Dar altfel decât celelalte instituţii. Familia n-a făcut paşi altfel decât i-ar fi făcut dacă România ar fi fost astăzi monarhie. „Serile Palatului Elisabeta” e unul dintre evenimente. În fiecare lună. Avem o sută până acum, fiecare cu o temă. Pe urmă, avem serile regionale, care purtau numele judeţului, cât am fost reprezentant special a trei guverne.

Acolo stau şi două familii. Cum arată viaţa?

La etajul unu sunt două apartamente, ale Majestăţilor Lor şi al nostru. Restul Palatului e folosit pe activităţi, pe temeiul Casei Regale.

Deci este o instituţie acolo.

Ca şi la Palatul Buckingham. Regina Elisabeta, în camera în care primeşte la ceai şi care nu e mai mare decât acest studio, îşi fierbe apa singură.

E un protocol, luaţi mesele împreună?

Da, dar nu la micul dejun, pentru că Regelui nu-i place să piardă vremea cu masa. El şi acum la 87 de ani dacă îmbracă uniforma de la 27 de ani, se încheie la toţi nasturii. Se bagă sub maşini şi şurubăreşte, îşi verifică corespondenţa, primeşte o serie de oaspeţi, conduce maşina personal.

La fel ca mulţi români, aveam impresia că nu face nimic. Dv. aţi hotărât să candidaţi sau Majestatea Sa a zis?

Momentul a fost în 2007, vara, în Parcul de la Săvârşin. Sunt foarte mult plecat prin ţară, eu cred în puterea comunităţii locale.

Dv. i-aţi spus?

I-am spus că acest subiect a revenit mereu în discuţiile publice şi că aş vrea să ştie acest fapt, pt că e ceva cu totul şi cu totul ieşit din comun. Şi atunci Regele a spus textual, după o pauză destul de lungă: „Aceasta e o sabie cu două tăişuri”. Şi eu am fost de acord cu el. Familia Regală e un fel de custode al statului român modern.

Dar Majestatea Sa e apropiat de dv. ca om.

Între timp discuţiile au continuat. Însă Regele a făcut de fiecare dată o luare de cunoştinţă, subiectul a fost întors pe toate părţile. Într-o zi, în 21 februarie 2009 a spus: „O să mergem înainte aşa, cred că este un lucru bun”. Doi ani a fost discutat acest lucru.

Ezita?

Nu. Am vorbit acest lucru lunar, au început să-i spună diverşi oameni acest lucru direct. La începutul anului am fost amândoi în Elveţia.

Aţi vorbit la masă?

Regele mănâncă f. puţin şi scurt. A dat răspunsul atunci, pentru că 2009 era relevant fiind an electoral.

Pot să constat că a vorbit cu dv. ca un şef de stat, nu ca un socru?

Da. Absolut. În toţi aceşti ani nu a încetat să fie Regele meu.

Deci în faţa dv. a fost Regele Mihai, nu tatăl Margaretei.

Absolut. Zilele acestea m-am întâlnit cu MS. Regele Juan Carlos şi deşi e jucăuş în conversaţie, nu uit nici o clipă cine e. Pentru că regalitatea nu e un profesie, e un destin.

Dv. eraţi actorul Radu Duda, un român. V-a schimbat intrarea în această lume a Casei Regale?

O anumită parte a personalităţii nu are cum să se schimbe. Am fost educat aşa de la vârsta de zero ani. Mama avea 22 de ani când m-a născut. M-au crescut oameni bătrâni pentru mine, bunicii din partea mamei, intelectuali fini. Bunicul a murit când aveam zece ani, era un model, a murit într-un mod cât se poate de dramatic, făcând infarct şi căzând într-o cofetărie la rând. Educaţia a venit de la ei, în acel oraş patriarhal, în Bârlad. M-am întors înapoi la părinţi, la Iaşi, unde am găsit nişte oameni surprinzător de tineri, pe care nu ştiam cum să-i numesc părinţi, au rămas nişte prieteni, a fost un fel de complicitate, eram cu toţii copiii unor oameni care la un moment dat n-au mai fost. Am fost crescut într-o anumită sobrietate. Apoi când am intrat în casa Regelui – care e un om foarte simplu, dar are ceva în sensul datoriei, este Rege pentru că el crede că are o datorie, este ceea ce-l ţine în viaţă, îi dă un sens. Cât a fost plecat şi n-a putut să-şi facă datoria faţă de România aşa cum credea el, a fost o pierdere.

Au fost anumite elemente de protocol la care v-aţi adaptat mai greu, la Buckingham?

Nu, nu mi-a fost greu.

Sunteţi actor.

Poate că există şi ceva din asta care m-a ajutat. Dar în primul rând pt că toate ritualurile vieţii noastre au un anume sens. Ritualul de la Buckingham nu e respectat prosteşte. Ci pt că exprimă un conţinut. Totul are un rost undeva. George Washington nu era pedant din superficialitate, ci pentru că voia să-l onoreze pe celălalt.

Cât e personalul la Palat?

Trei fete, cameriste, o bucătărească, Gina, care e excepţională, mai ales la patiserie, câţiva lucrători SPP, personalul de la Secretariat.

Care-i criteriul de angajare?

Secretariatul Regelui decide.

Regretaţi că v-aţi anunţat candidatura?

Nu! Pt că este o extraordinară ocazie de verificare pentru mine, e un angajament pe care Principesa şi cu mine l-am luat. Ai nevoie să-ţi răspunzi la o întrebare: eşti util acestei ţări sau nu. E o lume a meritului. Există un anume fel de a fi util ţării pe care îl are de evaluat chiar şi cineva care s-a născut într-o familie regală, dar cu atât mai mult cine s-a născut într-o familie simplă.

Dacă nu eraţi Principele Radu Duda aţi fi candidat?

Niciodată! Este exclusiv rodul poziţiei mele actuale. Eram un om de artă şi aş fi sfârşit ca un om de artă. Soţia Regelui Suediei, Silvia, care era o femeie simplă, nici măcar suedeză, a ajuns cea mai iubită, Regina Suediei, un om care nu numai că întruchipează gustul suedez, dar este şi un liant în societate.

MS Juan Carlos a făcut vreo remarcă privind candidatura dv.?

E foarte interesat.

Nu v-a descurajat?

N-ar face asta. Juan Carlos este, poate, cel mai prezidenţial Rege din lume. El este singurul care a ajuns Rege prin meritul personal.

Nu era la rând?

Nu era la rând. Toţi spaniolii sunt juancarlişti, nu neapărat monarhişti. Juan Carlos e un mare un de stat, o legendă vie. În două ore şi jumătate cât a durat întâlnirea, Principesa şi cu mine i-am sorbit cuvintele. Niciodată nu a fost atât de afectuos cu noi. Un om  care a trecut prin ce a trecut el înţelege bine că ţările din Est ieşite din comunism au o anumită vulnerabilitate democratică.

Dv. vă enervaţi?

O, da!

Nu se vede.

Aceasta e meseria! O acopăr. A te enerva e o mare slăbiciune şi nu trebuie permisă.

Majestatea Sa se enervează?

O, da!

Nu arată.

Nu arată. Dar uneori se enervează teribil.

Există o acuzaţie care v-a supărat?

Deloc. Există două circumstanţe atenuante. E cât de poate de normal ca un candidat să fie scrutat de societate. Şi acuza privind colaborarea cu Securitatea porneşte de la un document. Şi eu sunt intrigat, cum să nu fie alţii? Şi eu în locul lor aş pune întrebarea de ce există documentul.

Vă aşteptaţi la şi mai multe mizerii?

Sunt convins că vor apărea.

O să rezistaţi?

Da. Sunt un luptător.

Da?

Da. E adevărat că la început am luptat cu cuvântul, acum lupt cu sabia.

Un taifas istoric aş spune, cu Principele Radu Duda. Mi-aţi amintit că am făcut primul interviu împreună.

Primul interviu, acum şapte-opt ani.

Văd cartea „Altfel”, cu Nicolae Drăguşin. Altfel, ce?

Altfel de generaţie regală, întâi şi-ntâi, prima generaţie regală care nu va moşteni decât un tron virtual. Altfel de stat – statul român este acum într-una din cele mai vulnerabile stări de la crearea lui de către Regele Carol I, altfel de democraţie, altfel de instituţii…

Altfel de preşedinte?

Da. Preşedintele actual n-a făcut decât să îngroaşe tuşele unei devieri de la statalitate.

Crin Antonescu.

Toţi trei au două trăsături comune importante, sunt oameni politici şi nu sunt buni de preşedinte.

Nici unul, în afară de dv.

Absolut!

Spuneţi-mi un lucru bun despre Traian Băsescu.

Cel mai redutabil om politic pe care l-a avut România în ultimii 20 de ani.

Şi decât Ion Iliescu?

Da, pentru că e un om care provoacă frica.

Ce are specific?

Setea de putere. Plăcerea ei..

Îi place puterea.

Nu, lupta pentru putere.  E o mare plăcere, aşa cum vă place să fumaţi. Omul poate înceta să iubească, dar nu va înceta să-i fie foame şi sete. La Cotroceni trebuie să fie un om de stat, să acţioneze statal, nu politic, să respire statalitate. Adenauer nu era un monarh, dar respira statalitate. Marea dramă a statului român e că-l are în frunte pe cel mai talentat om politic. Succesul lui e insuccesul statului român. N-ar trebui să fie acolo, ar trebui să fie în altă parte.

Ar fi bun de şef al opoziţiei?

E bun de şef. Iar preşedintele nu scrie nicăieri că e şef.

Despre ceilalţi contracandidaţi să vă întreb?

Nu mă-ntrebaţi, că n-are rost.

Vă înscrieţi oficial în cursă?

Da.

Dacă nu intraţi în turul II, cui daţi voturile?

Nimănui. Mie. Le păstrez pentru tezaurul Casei Regale.

Notă. Splendid interviu! Frumos, domnule Cristoiu! Dacă e vorba de naivitate, vă felicit, sunteţi mai naiv decât mine. Ocazie cu care vă mulţumesc pentru compliment. Dacă acceptaţi să echivalez naivitatea cu idealismul. Aşa, v-aş întoarce complimentul.

P.S. În frumoasa lui prestaţie, Principele Radu a comis o singură eroare, după părerea mea. Când l-a socotit pe Băsescu cel mai redutabil om politic din ultimii 20 de ani. E o jignire involuntară la adresa ideii de om politic. Există extrem de puţini oameni politici, exact cei care au şi dimensiunea omului de stat. Cum a fost Corneliu Coposu. Un Adenauer al României care, din păcate, aşa cum arăta şi preşedintele PPE, domnul Wilfried Martens, în telegrama de condoleanţe, din păcate pentru ţara noastră şi pentru Europa, n-a guvernat România. Pe lângă Coposu şi chiar pe lângă Iliescu, Băsescu e un saltimbanc. Dar rămâne, realmente, cel mai redutabil politician din ultimii 20 de ani. Un animal. Pe care l-am jignit prin comparaţie.

De fapt, Radu al României a comis o simplă eroare de terminologie. L-a situat clar pe Băsescu la nivel de politician, încadrându-l la performanţă instinctuală.

DE CE ARE UDMR CANDIDAT PROPRIU? PENTRU BĂSE

Sâmbătă 27 iunie 2009

kelemen-hunor mediafax

Foto: Mediafax

Consiliul Reprezentanţilor UDMR, întrunit azi la Tg.Mureş, a decis să prezinte candidat propriu la alegerile prezidenţiale şi l-a desemnat pe vicepreşedintele executiv, Kelemen Hunor (foto), în acest sens.

Oameni inteligenţi şi stilaţi ca ungurii din România să ia o asemenea decizie? De ce au luat-o? Orice om cât de cât raţional îşi dă seama că opţiunea UDMR nu are nici o raţiune, de ordin politic şi/sau naţional. Alegerile parlamentare sunt peste mai bine de trei ani, deci nu-i nevoie de locomotivă.

Singura explicaţie raţională – în sens pervers – este că UDMR aleargă pentru Băsescu. Ungurii votează ca la armată. Un milion de voturi va fi decisiv, va tranşa chiar din primul tur. Nu în sensul că Băsescu ar putea câştiga din turul întâi, n-are cum (prezenţa insuficientă).

Ci în sensul că voturile sunt furate de la Crin Antonescu şi mai ales, de la Radu al României. Poate că băieţilor de la UDMR nu le-a ajuns bătaia de joc pe care le-a administrat-o, de mai multe ori, Băsescu. Poate că mai vor. Şi pentru asta, contribuie decisiv la realegere.

Ca să vedem până unde poate merge prostituţia. Chiar şi la unguri. De aici încolo, însă, n-ar trebui să mai pretindă că se deosebesc de promiscuitatea românească. Dimpotrivă, fac parte integrantă din ea.  Vorba poetului Mircea Dinescu:

„Trist martor clipei când, mimând tangajul/Tabloul îşi vomită peisajul”.

Nu mai votez nici cu UDMR.

RADU AL ROMÂNIEI LA VORBE GRELE. NOI COMENTĂM LIVE

Joi 25 iunie 2009

REGE - PELES - INTOARCERE

Foto: Bogdan Stamatin – Mediafax

Victor Ciutacu: Vă mai miră ceva la preşedintele Băsescu?

Radu al României: Nu. Pentru că, ceea ce lipseşte în ţara aceasta e statul. Dacă într-o ţară occidentală premierul ar face aşa ceva, şi-ar da demisia. Dacă ar face şeful statului ar face aşa ceva, este de două ori mai grav, pentru că e el însuşi o instituţie.

Victor: V-o închipuiţi pe Regina Elisabeta luându-se de gât cu ziariştii?

Radu al României: De-aceea este bine ca Palatul Cotroceni să fie populat de un om de stat, nu de un om de partid şi nici de un politician, în general.

Oana Dobre: La Londra, politicienii nu ştiau cum să se mai scuze pentru că au folosit banii publici în interese personale.

Ciutacu: Şi era vorba de 100 de lire sterline.

Regret să vă anunţ că am avut un atac cu virus, iar sistemul meu l-a respins, dar a trebuit să blocheze şi computerul. Nu mai încercaţi, pentru că n-o să reuşiţi! E cel mai bun antivirus inventat până acum. În continuare, am să redau ce am reţinut.

În continuare, Victor şi Oana au povestit cum parlamentarii britanici se scuzau pentru colegii lor care au beneficiat de bani publici, în sume infime faţă de cazul Ridzi. Dar la noi nu se întâmplă nimic. Ideea a fost că e nevoie de un om de stat la Palatul Cotroceni, capabil să soluţioneze haosul instituţional actual. Contează enorm exemplul personal.

Principele Radu: Şi Regele Carol când a venit a găsit cam aceeaşi stare de fapt, corupţie, dezbinare, politicianism, a şi scris în jurnal că situaţia era putredă. Şi prin forţa propriului exemplu, a schimbat starea de fapt.

Oana Dobre: Probabil că legenda pe care a instituit-o Regele Carol a fost aceea că e nevoie de un străin ca să pună ordine în România.

Radu al României: Diferenţa e că acum Europa e prea politizată ca să mai sesizeze distincţia.

Victor Ciutacu: Prietenul meu Mădălin Voicu vă admiră şi vă apreciază foarte mult şi precizează că el este singurul pe partea mamei nemonarhist, fiind blamat de toată aripa. Vă surprinde acest mesaj, că un republican declarat consideră că aţi putea face treabă foarte bună?

Radu al României: Îi mulţumesc foarte mult. Cred că modalitatea de a răspândi forma eternă a regalităţii este să te aprecieze şi republicanii.

Victor Ciutacu. O întrebare adresată din zona judiciară. Există dosare politice. Ajungeţi preşedinte. Interveniţi sau lăsaţi să curgă abuzul în numele independenţei Justiţiei?

Radu al României: O voi denunţa imediat, dar nu la televiziune, ci în faţa Parlamentului.

Oana Dobre: Îl păstraţi pe Emil Boc premier?

Radu al României: Da, dacă nu se schimbă majoritatea parlamentară.

Victor Ciutacu: Vă întreabă cineva cum va convinge Radu Duda indecişii.

Radu al României: Le spune că nu vor avea politică la Palatul Cotroceni. Trebuie scoasă politica de acolo.

Oana Dobre: Sunteţi un hibrid. Casa Regală a Marii Britanii luptă pentru monarhie.

Radu al României: Şi Casa Regală a României nu a încetat nici o clipă să lupte pentru monarhie. Pentru Coroana României.

Victor Ciutacu: Prin ceea ce afirmaţi acum, alimentaţi zvonurile că vreţi să fiţi preşedinte, ca să restauraţi monarhia.

Radu al României: Monarhia revine pe uşa din faţă, nu pe uşa din dos. Casa Regală a României, în frunte cu Şeful ei, Regele Mihai, a decis că cinci ani trebuie să slujim statul român acceptând starea de fapt care este republica.

Notă: Oana Dobre a depăşit limita dintre incisivitate jurnalistică şi impertinenţă. Ultimele ei întrebări (pe care, din decenţă, le-am omis) şi atitudinea, au fost ca machiajul etalat: stridente.

RADU AL ROMÂNIEI LA REALITATEA. COMENTĂM

Sâmbătă 20 iunie 2009

principele-radu 3X3

Stelian Tănase: Dacă veţi câştiga, o veţi face cu siguranţă nu ca membru al Casei Regale.

Radu al României: E o cu totul altă percepţie a candidaturii mele în ţară, decât la televiziunile din Bucureşti. Sunt uimitoare interveniţiile telefonice la televiziunile locale.

George Stanca: Fără un discurs populist, n-aveţi şanse în România. Deşi sunteţi candidatul pe care îl simpatizez. Aveţi o imagine proaspătă şi v-aţi bătut pentru intrarea României în NATO. Dar dacă nu vorbiţi cu „bă” şi cu „pă”, n-aveţi şanse decât la maximum 10%.

Tănase: Aţi avut o declaraţie despre satul românesc. Ce soluţii aveţi?

Radu: Agricultura se va mişca, satul românesc va fi însănătoşit atunci când societatea românească se va ocupa de asta. Această luare de poziţie cu satul românesc nu a fost absolut deloc reflectată. Sunt două soluţii fundamentale. Una este rezolvarea irigaţiilor şi alta, împădurirea, dar sistematică, după jaful criminal. Trebuie o voinţă enormă pentru reîmpădurire.

Tănase: N-aveţi partid, să vă impuneţi soluţiile.

Radu: Nu e nevoie de partid. Ci de societatea românească. Câtă este, Constituţia e foarte bună dacă e respectată. Pârghiile preşedintelui se bazează şi pe puterea exemplului personal.

Tănase: Te votează la ţară dacă vii cu program pentru sate?

George Stanca: Te votează cine dă mai mult în aceeaşi noapte.

Radu: Mediul rural înţelege situaţia actuală mult mai mult decât credem noi că înţeleg ei. Există în fiecare comunitate elita locurilor. Omul are instinct. Dar sunt de acord că de la înţelesul mesajului meu până la crezut şi de la crezut până la vot sunt trei etape.

Tănase: Veţi trece-n turul II?

Radu: Da. Cred că da.

Tănase: La cât estimaţi prezenţa la vot?

Radu: Dacă nu va prinde această propunere pe care o fac eu societăţii româneşti, atunci vor fi, probabil, 40-49%.

Tănase: Credeţi că preşedintele Băsescu vă percepe ca pe un rival?

Radu: Da.

Tănase: O caracterizare a actualui preşedinte.

Radu: Acest exerciţiu de 5 ani nu a avut absolut nimic prezidenţial în el. A fost un om politic redutabil, dar care s-a comportat mereu ca un candidat politic, nu ca un preşedinte. Nu are nimic de-a face cu un şef de stat.

Stanca: Ar fi ca şi cum ai pune o simfonie, lângă o manea. E clar cine-i simfonia.

Tănase: Ce fel de preşedinte veţi fi?

Radu: Un preşedinte carereprezintă statul, care va face cinste ţării în străinătate şi care în interior va asigura să existe un singur premier, nu doi.

Tănase: Cine va fi premier, Traian Băsescu?

Radu: Nu, Emil Boc. (râde). Nu preşedintele schimbă premierul.

Tănase: Veţi aduce monarhia?

Radu: Nu voi încerca să fac asta, pentru că nu merită nici România, nici monarhia aşa ceva.

Tănase: Sunt tot felul de atacuri între partidele aflate la guvernare. Să zicem că sunteţi preşedinte. Cum veţi media atacurile politice, între partide?

Radu: Dinamica politică nu-i un lucru rău, totul este ca ea să nu inunde administraţia şi să blocheze instituţiile. Eliberarea preşedinţiei va fi deja un pas foarte important înainte.

Tănase: Cum o să le spuneţi: potoliţi-vă?!

Radu: S-ar putea să descoperiţi că dacă nu voi încerca să-i fac treaba omului ăluia care e premier, el chiar o să asculte. Nici măcar prietenilor mei, taximetriştii, nu le place să li se spună cum să conducă maşina. Guvernul trebuie responsabilizat, el trebuie să aibă autoritate.

Tănase: N-aveţi cum să-i chemaţi la ordine.

Radu: Eu aş folosi preşedinţia într-un mod foarte diferit, dialogul meu ar fi mai degrabă cu Parlamentul, decât cu Guvernul. Pentru că fiind un preşedinte ales de popor, relaţia firească e cu Parlamentul.

Tănase: Aveţi soluţii pentru criza financiară, economică?

Radu: Aveţi dreptate, dar eu cred că vocea guvernatorului Băncii Naţionale şi a BNR trebuie ascultată şi nu trebuie contrazisă. Dacă pleacă de acolo Mugur Isărescu e o pierdere importantă.

Tănase: Şi dacă intră într-o competiţie prezidenţială?

George Stanca: Dacă pleacă de la BNR, are o singură şansă, să schimbe locul la Cotroceni.

Tănase: Aţi fost la Tg.Jiu, la Congresul Extraordinar al Patronatului Oamenilor de Afaceri Romi.

Radu: E ceva extraordinar că au un patronat, ca să existe un instrument civic, economic atât de avansat, în condiţiile imaginii lor catastrofale, interne şi internaţionale. Am fost surprins când au venit 5-6 la Palat în legătură cu acest Congres, de modul impecabil în care s-au prezentat şi de proiectele pe care le-au reuşit. România e formată din 22 de milioane, din care 3 milioane sunt ei, un milion şi jumătate sunt maghiari, nemulţumiţi de situaţia din Covasna şi Harghita, 4 milioane lucrează în străinătate şi probabil sunt cei mai buni dintre noi, asta este ţara pentru care candidez.

Tănase: De unde aveţi bani?

Radu: E o asociaţie, „România pentru 30 de ani”. Sunt donaţii mici, suspiciunea de corupţie e atât de mare încât le prefer.

Stanca: Decât să primiţi un milion de dolari şi să aveţi un şef.

Radu: Exact. Sau doi!

Tănase: Există nişte oameni importanţi, foarte vizibili, care susţin candidaţii americani. Cine vă susţine, personalităţi publice româneşti?

Radu: Avem o listă, o vom face publică.

Tănase: Ziceţi-ne câteva nume!

Radu: Lista a fost începută de surorile Coposu. Nelly Miricioiu, Olga Tudorache, Oana Pellea, Răzvan Mazilu, Ion Caramitru, Mariana Mihuţ, Carmen Tănase, Sorin Dumitrescum Vladimir Zamfirescu+ şi mulţi alţii. Nu e încă momentul să o facem publică.

Stanca: Eu cred că va fi o campanie cruntă.

Tănase: Cum veţi face faţă unei asemenea campanii?

Radu: Ca o hârtie de turnesol. Pentru o radiografie perfectă a societăţii româneşti. N-o să mă ocolească aceste modalităţi sub centură, numai că împroşcând cu noroi un membru al Familiei Regale, există posibilitatea ca într-un număr de ani să se rezolve un abcces. Va fi un mod de curăţire. Promit că voi fi în preajmă pentru cei 30 de ani ai viziunii mele.

Tănase: Titlul v-a fost contestat.

Radu: Are loc un proces în Germania, deschis de băiatul celui care mi-a dat titlul, un proces pe care îl salut, pentru că în felul acesta se va rezolva o dată pentru totdeauna problema. Este un om care minte, iniţial a spus că nu există titlul şi deja a fost nevoit să recunoască faptul că mi s-a atribuit, dar nu e el de acord.

Tănase: Cine alimentează conflictul în ţară?

Radu: Diverse marionete. El se va stinge.

LANSARE DE CARTE. RADU AL ROMÂNIEI LA BOOKFEST

Sâmbătă 20 iunie 2009

Altfel-nou4

Astăzi, începând cu ora 12, la pavilionul 16 din cadrul Romexpo, are loc lansarea cărţii de dialog al tânărului eseist Nicolae Drăguşin cu Principele Radu, apărută la editura „Polirom”.

Cartea este prefaţată de Barbu Andrei Brezianu. O carte frumoasă, la propriu şi la figurat, care merită din plin citită. Radu al României o prezintă astfel:

„Sunt convins de utilitatea dialogurilor de faţă, chiar dacă ele rămân un demers neobişnuit: convorbirea cu un tânăr fără experienţă publicistică, utilizarea unei modalităţi de comunicare nepotrivite cu poziţia mea publică şi analiza prea tranşantă a unor fenomene ce ar trebui să se afle pe masa de lucru a altcuiva decât a unui membru al Familiei Regale”.

La eveniment vor participa Principele Radu, Nicolae Drăguşin, Andrei Brezianu şi Adrian Şerban. Autorii cărţii acordă autografe.

LA ŞTIREA ZILEI N-A MAI PARTICIPAT RADU AL ROMÂNIEI

Marți 16 iunie 2009

mailAttach

Foto: Gabriel Petrescu – Agerpres

Urmează update-uri.

UPDATE. Programul Antenei 3 s-a schimbat. S-a mai întâmplat. Şi la alte televiziuni.

Oricum, dacă tot am pus fotografia, gândiţi-vă cum va arăta România când va fi Radu al României preşedinte.

Pe Antena 2, la Victor Ciutacu, a fost preşedintele Emil Constantinescu. A amintit că intelectualii care se scuturau de oroare în 1990, când Ion Iliescu vorbea de modelul despotului luminat, pe urmă l-au vrut pe Băsescu despot luminat.

„Compromisul moral e mai rău în democraţie, pentru că ai opţiuni”, a adăugat domnul Constantinescu, pe când, în tiranie, nu aveai de ales.

Profesorul a  mai spus că patriotismul înseamnă să ne recăpătăm demnitatea, în primul rând, respectul de sine.

Şi în final a zis că îl ştie pe Crin Antonescu din Piaţa Universităţii. Eu nu-mi amintesc de el.

Îmi amintesc, însă, că, în timp ce minerii încă mişunau, ameninţători, prin perimetrul Pieţii Universităţii, am intrat cu Tăriceanu în sediul central al PNL – aflat, atunci, pe Magheru – şi  am văzut sânge pe podea, pe pereţi, pe scaune, pe mese. Totul era devastat.

De fapt, asta este, încă, România, sub aspect moral. Şi nu cred că Crin Antonescu poate determina schimbarea. Ar trebui să se schimbe întâi el.

Radu al României e soluţia. Şi dacă tot am deschis subiectul ăsta, comparaţi-l cu ceilalţi candidaţi. Dar sincer.

P.S. Apropo, iarăşi a fost embargo asupra Declaraţiei Principelui. Când va fi preşedinte, se vor buluci. Prea târziu.

RADU AL ROMÂNIEI: STRATEGIA PENTRU SATUL ROMÂNESC

Marți 16 iunie 2009

Prince Radu lansare umsz.manna. ro 3

Foto: www.umsz.manna.ro

CRIZA SATULUI ROMÂNESC

Partidele politice din România şi-au trimis reprezentanţii în Parlamentul Europei. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre societatea românească. În structura sa profundă, ea continuă să fie nereprezentată în Europa, ca şi la ea acasă, în instituţiile puterii şi în politicile guvernărilor.

În timp ce alte ţări europene se zbat pentru fiecare cent alocat agriculturii, România îşi ignoră cu bună ştiinţă unul din cele mai valoroase capitaluri. Satele României nu numai că nu se integrează în Europa, dar sunt împinse în afara ariei sale de civilizaţie. Încă un exemplu grav de decuplare a Statului de Societate.

Am ales astăzi să vorbesc despre criza satului românesc. Situaţiei dramatice a ţăranului român i se adaugă acum o criză economică şi financiară ale cărei consecinţe vor lovi mult mai crud mediul rural. Se vorbeşte de recesiune, dar de două decenii satul românesc este într-o recesiune continuă. Din păcate, ţăranul român şi problemele lui lipsesc din peisajul dialogului public. El este fie ignorat, fie tratat cu dispreţ.

Asemenea românilor din Italia şi Spania, celor din Basarabia sau maghiarilor din Harghita şi Covasna, agricultorii români sunt folosiţi doar ca subiecte electorale bune de adus voturi.

Deşi înseamnă traiul de zi cu zi a jumătate din populaţia ţării, agricultura nu a fost niciodată tratată cu adevărat ca o prioritate, în politicile guvernamentale. Seceta anului 2009, deşi anticipată de instituţiile specializate, este ignorată de lumea politică, absorbită, în principal, de lupta pentru putere.

Asistăm la o criză a satului românesc, iar ea nu este doar una economică. Supus discriminărilor şi presiunilor distructive, sistematice, decenii la rînd, satul nostru a fost transformat într-un spaţiu social semi-deşertic. Într-un loc predestinat eşecului, de unde trebuie să fugi, dacă vrei să ai şansa unei vieţi decente, demne, contemporană cu lumea secolului XXI.

Criza aceasta nu a început acum, dar ultimii 20 de ani de guvernare au împins satul în pragul distrugerii totale. Invadat de subcultura urbană, ajuns loc de refugiu pentru victimele dezindustrializării, adăpost precar al celor mai mulţi dintre bătrânii ţării, aflat mereu în afara oricăror programe sistematice de dezvoltare, satul noastre a încetat să mai fie reper al unui mod tradiţional şi coerent de viaţă.

Mesajul meu vine la acest început de vară, când prognoza din ianuarie a Administraţiei Naţionale de Meteorologie a fost reiterată: între 1 iunie si 31 august seceta va afecta 6 milioane de hectare, mai mult de jumătate din suprafaţa arabilă a ţării. Este posibil să avem pierderi de peste 50% la culturile de grîu şi orz, iar România să nu-şi poată asigura rezervele pentru producţia de pâine; să depindem de importuri masive într-un an în care nu sunt bani, în timp ce resursele interne sunt neglijate şi irosite!

Lipsa creditării şi reducerile pînă la 50% ale alocaţiilor bugetare destinate agriculturii, operate de guvern, ameninţă să lase aproape jumătate din populaţia ţării, nu sub pragul minim de sărăcie, cum este acum, ci sub pragul de supravieţuire. Specialiştii avertizează că din totalul de peste 3 milioane de hectare de pământ irigabil, anul acesta nu pot fi irigate mai mult de 300.000 ha. Adică doar 10%.

Pe fondul încălzirii globale şi al distrugerii infrastructurii agricole a României, comunităţile rurale au nevoie de un program naţional de urgenţă, susţinut de investiţii europene şi alocaţii bugetare, care să asigure:

–         refacerea sistemului de irigaţii şi a perdelelor de protectie;

–         împăduriri sistematice şi masive în regiunile cele mai afectate de deşertificare;

–         punerea la dispoziţia ţăranilor a soiurilor de seminţe subvenţionate care să reziste la secetă. Astfel pot fi ajutate financiar şi staţiunile de cercetare care produc seminţele;

–         asigurarea de energie electrică ieftină pentru cei care o folosesc pentru irigaţii, cu plata la recoltare.

Mesajul meu către responsabilii guvernării este: Puneţi ordine în priorităţile ţării! Este cea mai bună garanţie pe care o puteţi da Europei. Faceţi politică pentru a administra bine ţara, nu folosiţi administraţia pentru a face politica intereselor proprii. Utilizarea instituţiilor publice în interes personal este o gravă formă de dispreţ şi de subminare a autorităţii Statului.

Priviţi satul românesc drept un mod de viaţă, un tipar al societăţii româneşti, nu ca pe partea invalidă a economiei naţionale!

Mai mult decît politicienilor, mesajul meu se adresează elitei acestei ţări şi tinerilor. Avem nevoie de idei proaspete, surprinzătoare, curajoase în comunităţile rurale. Ele pot veni de la tineri, de la intelectuali, de la asociaţii de breaslă, de la organizaţii, de la întreaga societate românească, nu doar din comunitatea rurală.

Parteneriatul dintre Federaţia Sindicatelor din Agricultură Agrostar şi Casa Regală este un model de iniţiativă în favoarea satului românesc. Sper ca acest model să inspire pe cât mai mulţi. El susţine proiecte de specializare în domenii tradiţionale, accesare de fonduri europene, atragere de investiţii şi proiecte de dezvoltare locală în domeniile turismului agricol, turismului balneo-climateric din comunităţile rurale, agriculturii ecologice, serviciilor, comerţului cu produse tradiţionale, etc.

Studenţii şi liceenii români îşi pot oferi inteligenţa, cunostinţele şi imaginaţia pentru a ajuta mediul rural să găsească soluţii de dezvoltare. La fel, comunităţile citadine. Satul românesc nu este subiect de interes doar pentru populaţia rurală şi autorităţile publice. El are nevoie să fie ajutat, re-creat, cultivat de întreaga elită a României, de tinerii ei, de personalităţile din societatea civilă, economie şi din învăţământ.

Uniunea Europeană nu are un proiect pentru salvarea satului românesc. El va fi construit de români, acasă la ei. Toţi cei care sunt gata să contribuie la reintegrarea satului românesc în Istorie au întregul meu sprijin!

Declaraţie prezentată la Palatul Elisabeta, ora 11:00.

EMIL CONSTANTINESCU, APEL CĂTRE INTELECTUALI: ASUMAŢI-VĂ EŞECUL MORAL ŞI LEPĂDAŢI-VĂ DE BĂSESCU!

Luni 15 iunie 2009

emil basea tru gandul

Foto: Gândul

Principiul alegerii “răului cel mic”, impus şi susţinut, potrivit spuselor dumneavoastră, de o parte a societăţii civile, a creat un impas pentru societate, domnule preşedinte Constantinescu?

-Impasul în care ne aflăm, derapajul acesta, a început în 2000 şi 2004. Atunci, o parte a elitei a formulat şi construit, iniţial ca teorie, aplicând-o apoi, principiul “răului cel mic”. Alina Mungiu are, între ghilimele, un merit pentru acest fapt. “Dacă nu putem să alegem binele, atunci să alegem răul cel mai mic!” s-a spus în turul doi al prezidenţialelor din 2000, în care o parte a intelectualităţii anticomuniste şi antiiliesciene a votat pentru Ion Iliescu, întrucât se afla în opoziţie cu Vadim Tudor. Acest proiect a fost rafinat în perioada 2001 – 2004. Mai întâi, o parte a acestor elite s-a lăsat cumpărată, după cum ştiţi, ca şi o parte a presei, de către guvernul Năstase sau de către primarul Capitalei din acea perioadă, Traian Băsescu. A urmat momentul revelaţiei – arestarea lui Mugur Ciuvică –, în care intelectualii – aceşti oameni care s-au inclus într-o parte pozitivă a societăţii româneşti, şi care în anii ‘90 s-au opus transformării României într-o ţară neocomunistă de tip oligarhic – au văzut ce poate urma. S-au trezit din pumni şi, nefiind capabili şi neavând forţa să mai imagineze un proiect corect democratic, au ales, prin aşa-numita teorie a “răului cel mic”, o persoană despre care ei ştiau foarte bine şi că a fost un colaborator permanent, toată viaţa, al fostei Securităţi, şi că a făcut parte din nomenclatură, repet, din nomenclatură. Nu dintre cei patru milioane de membri, ci dintre cei 2400 de membri ai nomenclaturii, dintre primii 1600, pentru care semna Elena Ceauşescu. O persoană care, în mod evident, era acuzată de corupţie, nu în presă, ci în justiţie, pentru el cercetarea fiind finalizată de procurori, cu rechizitoriu. Persoana care avea cel mai mare dosar de corupţie din istoria României, la CSJ. Deci, pentru care candidatura însemna blocarea judecării şi a condamnării sale. Toate acestea le-au ştiut, pentru că nu puteau să nu le ştie… Imediat după asta, în ianuarie 2005, eu am spus că ar trebui ca doamna Mungiu, şi toţi ceilalţi din acest grup, să-şi asume succesul politic din 2000 – pe care şi eu îl recunosc în mod deschis -, iar după asumarea acelui succes politic, să-şi asume şi eşecul moral al principiului. În baza asumări eşecului moral al teoriei “răului cel mic”, să construim în cei cinci ani care urmează o alternativă a binelui. Acest avertisment pe care l-am repetat mereu, nu a fost urmat aproape de nimeni. Pentru că, între timp, o parte a acestor intelectuali au descoperit beneficiile oportunismului, care înseamnă posturi, nu neapărat bine plătite, dar generatoare de avantaje în zona respectivă.

-Despre cine vorbiţi?

-Dacă îmi cereţi exemple, atunci vă spun că este vorba de Traian Ungureanu, de cei care ocupă posturi de ambasadori, apoi de parlamentari, este vorba de conducerea unor institute, cum ar fi Institutul Cultural Român, care generează sfere de influenţă, şi care permit apoi construirea unor grupuri de influenţă în societate, stabilirea de ierarhii…

-Vorbiţi aici despre domnul Patapievici?

-… Sunt lucruri cunoscute. Le cunosc toţi foarte bine, nu trebuie să le numesc. Este vorba şi de diferite alte posturi, fie în anturajul prezidenţial, fie în alte zone politice. Ei bine, am constatat că la stimă şi respect, pentru unii, trebuie să mai adaugi şi o serie de avantaje. Sigur, în România lucrurile le înţelegi mai bine nu printr-o analiză politică sau sociologică, ci printr-una psihologică, uneori psihiatrică. Vorbim despre aspecte precum “fascinaţia bădăranului”, care este prezentă în zonele intelectuale româneşti de multă vreme; redeşteptarea unei forme aberante de cult al propriei umiliri în slujba unei personalităţi cu o fervoare care, pe mine unul, mă cutremură. Pot redescoperi aici elemente ale comportamentului unor elite intelectuale din prima parte a comunismului lui Gheorghiu Dej şi altele din ultima parte a comunismului ceauşist, care păreau dispărute pentru totdeauna.
………………….

-Aveţi în vedere un anumit portret robot al viitorului preşedinte?

-Da, şi ar trebui să ţină cont de noile condiţii politice, precum şi de cele constituţionale. Preşedintele nu are cum să fie un jucător. El trebuie să joace rolul unei personalităţi vizionare – alături de un grup de înţelepţi pe care ar fi trebuit să şi-i aducă aproape prin autoritatea sa morală, intelectuală şi profesională. Problema e că România este în afara jocului, întrucât tocmai preşedintele este cel care ar fi trebuit să construiască un sistem subtil de relaţii personale, discrete, care într-un moment sau altul să promoveze interesele României.

-Regăsim aceste trăsături la vreunul dintre prezidenţiabili?

-Eu spun că da, dar dacă nu mai putem identifica binele, atunci să identificăm răul. Dacă mai există o responsabilitate intelectuală şi morală ar trebui, ca ieşire de urgenţă, să nu ne mai concentrăm pe răul cel mic, ci pe eliminarea răului. Răul absolut, pe care, în acest moment, îl reprezintă Traian Băsescu.

-Pe cine veţi susţine în alegeri?

Voi lupta pentru Crin Antonescu, în aceeaşi măsură în care consider că participarea Alteţei Sale, Radu Duda, este benefică întrucât creează ideea că în România există o alternativă. Opţiunea mea pentru Crin Antonescu se bazează pe diferenţierea de modelul negativ de care vorbeam. România are nevoie de o persoană care să nu fie implicată în niciun fel în vreun act de corupţie. Este un avantaj extraordinar pentru ţară. Apoi – aici este un punct de vedere personal –, Antonescu s-a format în Piaţa Universităţii. Îl ştiu de când era tânăr şi l-am propus ministru al Tineretului pentru că, din punctul meu de vedere, reprezenta acel suflu nou de care era nevoie. Spre deosebire de alţii care, în timp, m-au dezamăgit, el nu s-a compromis în toţi aceşti ani.

Interviu realizat de Marian Sultănoiu, Gândul

RADU AL ROMÂNIEI LA REALITATEA TV. COMENTĂM LIVE

Joi 11 iunie 2009

poze costi 1 348

Emisiunea „Ora de foc”, cu Adrian Ursu, Adrian Cioroianu şi Luca Niculescu

„Nu există nici un candidat al României cu numele de Hohenzollern-Veringen”, a spus Principele Radu ca răspuns la frustrarea Principelui Karl Friedrich, care l-a acuzat pe tatăl lui, Şeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen,  că i-a acordat titlul princiar, într-un interviu stupid publicat azi în „Cotidianul”.

În statutul Caselor Regale, cuvântul legat de dinastie îl are şeful Casei Regale, a adăugat Radu al României Duda şi a spus că intră în cursa prezidenţială sub acest nume conferit de Majestatea Sa Regele Mihai.

Adrian Cioroianu: Au mai existat astfel de conflicte în secolul trecut. Poate prelua numele soţiei.

Luca Niculescu: Tatăl d-lui Karl Friedrich avea tot dreptul să-i acorde titlul.  Apropo, de ce v-aţi schimbat numele?

Radu al României: Titul românesc are precădere în faţa oricărui titlu străin – Regele Mihai i-a acordat titlul de Principe al României şi nepotului nostru, Nicolae, titlu care intră în vigoare în aprilie anul viitor. Şi Karl şi prietenii lui care aranjează astfel de chestiuni ca interviul ştiu foarte bine.

Principele Karl a fost primit  prima dată-n viaţa lui la Prinţul Charles, invitat de Principesa Margareta şi de mine. Karl a făcut ceva pentru România, în aceşti 50 de ani?

Adrian Cioroianu: Privesc această candidatură cu oarecare reticenţă. Nu cred că este oportună în primul rând pentru Familia Regală. Eu cred că singura persoană care are de câştigat din această candidatură este Principele. Deci notorietatea dânsului în mod cert va creşte. Dar nu ştiu ce se va întâmpla cu renumele Casei Regale.

Radu: Notorietatea mea a fost măsurată. Era de 78% când am intrat în cursa prezidenţială. Printr-o muncă de opt ani în comunităţile româneşti. Titlul de principe este acordat de către Rege în acord cu Statutul Casei Regale, atunci când doreşte. Atâta vreme cât România rămâne o republică, titlul nu are decât o semnificaţie de familie.

Candidaţii politici sunt contracandidaţi, dar nu sunt rivalii mei. Pentru că dacă eu ajung preşedinte, ei sunt eligibili pentru funcţia de prim-ministru, spre deosebire de mine. Politica de partid este o politică ce nu are nimic de-a face cu fişa postului de preşedinte al ţării.

Adrian Cioroianu: Sunteţi cu atât mai expus cu cât n-aveţi un partid. Nu e vorba de notorietate, ci de credibilitate. Credeţi că vă va ajuta titlul de principe?

Adrian Ursu: Notorietatea, 78%, credibilitatea, 24%.

Luca Niculescu. Eu aştept ca Principele să fie mai prezent.

Radu: Am făcut declaraţii cu privire la evenimente. Eu am refuzat să vă răspund la întrebările privind politica de partid. În ceea ce priveşte chestiunile importante, sunt singurul candidat care a fost în Covasna şi Harghita în calitate de candidat. Atitudinea este de natură statală, nu politică.  Să vă dau trei cifre de ziare locale care depăşesc tirajul dv.?

Ursu: Tunsul oii vi se pare o atitudine statală?

Radu: Mi se pare o abordare care subminează statalitatea românească în fundamentele ei. Dv. vă permiteţi să faceţi această glumă, eu nu. N-am văzut nici un şef de stat european făcând gesturi care să pună în pericol propria instituţie. Numai atunci când provin din zona politică. De-asta candidez.

Ursu: Ce relaţie bilaterală aveţi cu preşedintele Băsescu?

Radu: Nu există nici un fel de relaţie bilaterală.

Ursu: Este în relaţie cu declaraţiile preşedintelui?

Radu: Sunt declaraţii regretabile. Familia Regală niciodată n-a făcut vreun gest public care să pună într-o situaţie umilitoare pe vreun demnitar. În acest moment, degradarea instituţională în România este maximă.

Cioroianu: Singurul avantaj al candidatului Radu Duda este să se ţină departe de această bălăcăreală.

Ursu: Pe cine contaţi în turul II?

Radu: Pe cine contez şi în turul I. Pe cei 61% absenţi de obicei la alegeri.

Ce mă deosebeşte fundamental de contracandidaţi este că ei sunt oameni politici. Faptul că sunt membru al Familiei Regale primează în imaginea oamenilor.

Cioroianu: Dacă iese din pluton este singura şansă a Principelui.

DEDICAŢIE PENTRU ZIUA PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI

Duminică 7 iunie 2009

Alteţei Sale Regale, Principele Radu al României, îi urez, împreună cu familia mea, multă sănătate şi bucurii, pentru Familia Regală şi pentru marea familie a poporului român, pe care – să dea Dumnezeu! – să o reunească, devenind primul preşedinte al tuturor românilor.

LA MULŢI ANI!

Video de c0gnate

Părţile întâi – trei: Corul şi orchestra Radioteleviziunii Române, dirijor, Iosif Conta

Video de 1357911LVGS

Partea a patra, necenzurată: Orchestra Simfonică din Botoşani, dirijor, Mihail Secikin