Archive for the ‘Presa’ Category

CUM ÎL CENZUREAZĂ ANTENA 3 PE CRIN :)

Duminică 17 noiembrie 2013

voiculescu-umil-basesccu

Declaraţia domnului Voiculescu conform căreia PNL s-ar apropia şi i-ar zâmbi preşedintelui Traian Băsescu este o declaraţie profund neruşinată. PNL a fost adversarul permanent şi radical şi va rămâne adversarul lui Traian Băsescu, al sistemului politic al lui Traian Băsescu până când acest sistem va fi eliminat. Nu am avut niciun moment o apropiere de Traian Băsescu, dimpotrivă tensiunile în interiorul USL, între PNL şi PSD, între mine şi Victor Ponta au fost generate de momentul coabitării, de momentul negocierii şefilor parchetelor cu Traian Băsescu şi nicidecum invers. De aceea afirm că declaraţia privitoare la apropierea PNL de Traian Băsescu, coroborată cu declaraţia că PNL ar avea o atitudine imorală faţă de PSD, din partea lui Voiculescu este o declaraţie profund neruşinată”.

Din replica lui Crin Antonescu, Antena 3 a omis frazele subliniate. Deci, Felix se face că nu există.

Unii încă nu înţeleg că dacă se iau în clonţ cu Crin Antonescu, ies anticipat pe locul doi. Unica lor şansă e să recurgă la mirositul în ciorapi.

PNL, SĂ VĂ VOTEZE BĂSESCU ŞI FAMIGLIA!

Luni 11 noiembrie 2013

Doar cinci caractere în conducerea superioară a PNL. Restul de 47 au votat secret pentru excluderea lui Sorin Roşca Stănescu. Un corp străin. Îi deranja în mediocritatea lor politicianistă.

Crin Antonescu şi ţuţerii lui nu mă lasă deloc să combat tendinţele anarhice periculoase. Trebuie neapărat să confirm şi eu că nu mai am nimic de votat.

După mizeria cu excluderea lui SRS, pulea vot din partea mea pentru PNL! Scuze pentru vot. 😳

Deci, să-i voteze famiglia Băsescu, care se bucură sec sau cu gheaţă, fiecare după preferinţe. Că SRS i-a deranjat tare, pe tot neamul lor, inclusiv pe Ioana, care din cauza lui a scos monumentul cu vânzările anterioare.

N-am ce vota în România. La europarlamentare votez PNL contra jigodiilor socialiste în frunte cu Schulz – sincer duşman al României, că coana mare era doar interesată să aibă un pupător ca Băsescu, pe când liderul socialist avea interesul să nu fie un liberal preşedinte al României, de-aia a fost cu Băsescu la referendum. Aşadar, la europarlamentare votez PNL pentru Renate, Norica şi Sir Graham Watson. Atât.

Mă hotărâsem ca în ciuda tuturor mizeriilor de până acum să-i dau lui Crin la prezidenţiale un 5 cu scârbă, deci, vot negativ – contra oricărei jigodii feseniste sau a altui gen de impostură. Doar că acum Crin Antonescu însuşi a devenit un impostor faţă de propriu-i profil anterior. Deci, pulea vot din partea mea la prezidenţiale! Merg şi-i tai pe toţi, cum am făcut la finala Ilici-V.C. Şi le-am pus şi cruce neagră.

Deci, pa! Chiar nu tolerez nesimţirea. Şi cum spuneam, Crin Antonescu se dovedeşte un prost. Că s-ar putea să nu-l mai susţină nimeni. Iar dacă devenit păpuşel al sistemului va fi ales, va fi ales tot pentru ei. Nu pentru noi.

P.S. I-a zis Schmeker că dacă îl dă afară pe SRS deodată cu respingerea proiectului Roşia Montană, se amortizează. Consultantul îl termină pe banii lui. De fapt, urmează o lege care să permită oficial deposedarea României. De toate resursele. Şi nu le pasă. Nu le pasă decât de poziţii şi avere. Nu le pasă nici măcar că nu sunt la putere. Le convine să fie marionete ale sistemului şi să ia dividende.

DACĂ CRIN ÎL DĂ AFARĂ PE S.R.S.

Duminică 10 noiembrie 2013

Dacă Sorin Roşca Stănescu e exclus din PNL, aşa cum s-a lăudat Crin Antonescu – cel guvernat de Schnecker -, e o dovadă nu doar de nesimţire, ci şi de prostie.

CRIN, CĂTRE CONSILIUL PSD

Sâmbătă 9 noiembrie 2013

Crin Antonescu – ignorat de televiziuni – a declarat la către Consiliul Naţional al PSD că fără PNL nu există guvernare legitimă.

Cu alte cuvinte, rupeţi USL şi vă bagă Băsea mortu-n casă. :mrgreen:

Aşa, ca fapt divers. 😉

USL BĂSEŞTE. PONTA ÎL CONTINUĂ PE BOC. CODUL PENAL CONTRA LIBERTĂŢII CUVÂNTULUI ŞI A DREPTULUI CETĂŢENESC LA INFORMARE

Joi 24 octombrie 2013

CEA MAI ANTILIBERALĂ MĂSURĂ:

Art. 276 :Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare În curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecator sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legată de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Este din proiectul de Cod Penal Boc-Predoiu, adoptat de Ponta, votat în Parlamentul cu majoritate USL de 70%.

Orice sau oricine poate fi încadrat. Statul antiliberal e proclamat ostentativ prin reprimarea libertăţii de exprimare şi a dreptului cetăţenesc la liberă informare.

Doar că e şi un analfabetism semantic în articol – analizaţi ce înseamnă „declaraţii publice nereale”. Dacă nu cumva iniţiatorul nu şi-a anulat involuntar articolul. Că „declaraţii publice nereale” nu înseamnă altceva decât că n-au fost reale, adică, n-au fost făcute, adică, le-a inventat cineva. Declaraţiile, nu faptele.

Aşa-i când parvenitismul, deci, prostia şi ticăloşia, guvernează. În n combinaţii, false alternanţe.

Dacă PNL nu se delimitează, încasează pentru tot, de aşa natură încât o să-i caute cu lupa după europarlamentare. Fiindcă se sancţionează mult mai dur complicitatea celor pe care-i credeai diferiţi, decât fapta totalitară a celor de la care ştiai că te poţi aştepta la orice.

De fapt, electoratul PSD s-ar putea chiar să agreeze cenzura, fiindcă stânga e adepta reglementării.

O asemenea ispravă antiliberală loveşte direct în intenţia de vot pentru PNL.

Cel mai grav e însă că se instituţionalizează cenzura. Nu le ajunge că şi-aşa au distrus toată presa, şi-au anexat penal patronii mass-media, i-au încăierat securistic şi i-au încălecat prin şantaj. Nu le ajunge că şi-aşa presa preia exact ceea ce vor laboratoarele din servicii să fie propagat. Presa oricum era distrusă, dar mai avea cel puţin teoretic dreptul la anchetă jurnalistică, drept care acum e cenzurat, deci, anulat.

Prin acest articol penal se urmăreşte, de fapt şi fără nici un drept, să se distrugă si libertatea cetăţenească de exprimare şi dreptul la liberă informare. Şi să cenzureze însăşi libertatea politică, dreptul la declaraţii politice, dreptul la protest. Adică, manifestanţii care au protestat în faţa DNA contra halului de subordonare politică la care a ajuns sunt încadrabili penal şi pot fi băgaţi la puşcărie sau amendaţi cât venitul pe-o viaţă de om de rând. Se urmăreşte, deci, înrobirea prin frică a poporului, transformarea lui în populaţie servilă.

Articolul e anticonstituţional şi n-ar fi de mirare să-l vedeţi pe Băsescu ieşind la 18:30 în apărarea libertăţii presei şi a dreptului cetăţenesc la liberă exprimare. :mrgreen:

Să-l vedeţi şi pe Boc cum se zborşeşte, aşa cum s-a zborşit şi MRU în Senat, contra propriei decizii guvernamentale.

Data viitoare s-ar putea introduce un articol care să prevadă că se interzice râsul. Poate fi o formă de intimidare şi influenţare a procedurii penale. :mrgreen:

PONTA, EŞEC LAMENTABIL ÎN SUA

Marți 22 octombrie 2013

Trebuie să fii din lumea a treia ca prim-ministru ca să ajungi la Washington şi să nu fii primit de preşedintele SUA – care, de altfel, e şeful guvernului american, deci, omologul tău.

Restul e propagandă. Tot de mâna a treia. Prin intermediul mass media. De mâna a treia. De unde şi Antena 3.

Realitatea e că Ponta a fost la Washington ca să pupe poala şi nici măcar pe cea mare, ci una subalternă. Aşa cum a fost şi în Germania ca să-i facă pantofii coanei Merkel. Biden e tot ce obţine oricine plăteşte din gros.

Jigodiile-astea merg să amaneteze tot ce-a mai rămas de amanetat din România, de parcă ar fi moştenire de la mama lor. 👿 Deci, javrele-astea plătesc ca să fie primite, pentru poză. Poză pentru clientelă furajată.

Un om demn care-şi reprezintă ţara merge în mari capitale de la egal la egal. Sau stă acasă.

DANIEL BARBU ÎL DEMASCĂ PE CLAUDIU CRĂCIUN

Luni 21 octombrie 2013

Din momentul în care Daniel Barbu i-a făcut o plecăciune lui Băsescu până la nivelul şliţului, după depunerea jurământului ministerial, a fost un semnal că ne putem aştepta la orice. Din partea (unora din) USL. Cu foarte puţin timp înainte, fusese consilier prezidenţial al preşedintelui interimar.

Precizare: m-am mirat când Crin Antonescu l-a luat consilier prezidenţial, era pontac mai vechi. Adică, de exemplu, lăudase discursul de mămăligă al lui Ponta la moţiunea de cenzură contra lui Boc şi declarase că nu i-a plăcut abordarea tranşantă a lui Antonescu.

Oricum, nivelul de degradare la care a ajuns profesorul Barbu era greu de anticipat. N-aş fi zis că se poate preta. Dar după cum se poartă, pot zice că e prêt-à-porter.

Faptul că l-a demascat pe Claudiu Crăciun ca „organizator” al protestului „violent” din faţa Clubului A mi-a amintit de demascările din anii 90, când apăreau la televiziunea unică personaje care înfierau Piaţa Universităţii pentru „violenţă”. Era ceva extraordinar de frustrant, o minciună infamă şi incitatoare la ură pe care nu aveam cum să o contracarăm, pentru că nu exista televiziune alternativă. Nici acum nu mai există. Sunt doar mai multe forme de manipulare. Atunci, minciuna despre „violenţa” Pieţii Universităţii pregătea represiunea. Acum se întâmplă la fel. Numai că persoana care a iniţiat campania represivă nu-i nici Gică de la Sculărie, nici contramanifestant de la „Ţevi Republica”, nici vreun profitor al regimului comunist care îşi apără poziţia. Ci un profesor universitar care se lasă folosit ca coadă de topor pentru declanşarea celei mai perverse mineriade.

E o campanie concertată şi Daniel Barbu e cel care a inaugurat-o. Şi toate televiziunile papagalicesc propaganda sistemului – să mă ierte păsările nevinovate şi atât de inteligente -, adică placa privind „caracterul violent” al protestelor şi necesitatea ca violenţa să fie condamnată.

Am tot scris că aşa se va întâmpla, era previzibil. Antinaţionalii aveau nevoie de mascarade prin care să justifice represiunea, adică, să amorseze false violenţe. Sunt suficienţi infiltraţi ca să-i provoace pe jandarmi şi suficienţi dezaxaţi care chiar să maşeze la violenţă şi care au ca obiectiv în acest sens să-l înlăture pe Claudiu Crăciun din peisaj (despre asta, separat). Trebuia, însă, un demnitar „atacat”, aşa cum a trebuit şi povestea cu „băieţelul mâncat de câini”. Aşa se instrumentează campaniile crimei organizate. Fiindcă asta a devenit statul român, o anexă mafiotă.

Jalnică atitudinea ministrului Daniel Barbu! Oare ce făcea el în momentele în care Claudiu Crăciun obţinea aplauze în Parlamentul European, pentru Piaţa Universităţii, pe vremea în care regimul Băsescu era fără fisură, extrem de agresiv şi aparent, de neînlăturat?

Nu Daniel Barbu, ci Claudiu Crăciun trebuia să fie consilier prezidenţial al preşedintelui interimar Crin Antonescu. Dar nu, lor nu le trebuie oameni dezinteresaţi. Le trebuie personaje fără caracter.

N-a fost absolut nici o agresiune la adresa ministrului Daniel Barbu, singur a recunoscut. Cine i-a „vandalizat” maşina rămâne „agresor necunoscut”. Că altfel, vreo 16 „suspecţi” au fost imediat depistaţi de poliţie, mare faptă de vitejie, având în vedere faptul că n-au fugit nicăieri şi nici nu aveau de ce, din moment ce n-au făcut decât să-şi exprime dreptul la opinie şi să-şi exercite libertatea de exprimare, drepturi sancrosancte pentru liberalism.

Repet ce-am mai scris într-o postare anterioară: dacă voiau, protestatarii îl făceau zob pe Daniel Barbu, dar nu l-au atins nici cu o floare, fiindcă nici nu erau de aşa natură, erau tineri elevaţi, iar profesorului universitar ar trebui să-i fie ruşine că i-a blamat – i-ar putea fi studenţi – şi că l-a înfierat pe colegul lui universitar mai tânăr, Claudiu Crăciun (faţă de care Ponta rămâne repetent la engleză).

Repet şi că mari oameni ca Helmut Kohl şi-au luat ouă în cap sau roşii, etc. şi n-au îndrăznit să zică nimic. Se găsi Daniel Barbu să se victimizeze, ca să amorseze neîncrederea publică faţă de protest şi să justifice represiunea. Sau nici măcar să nu mai fie nevoie de represiune, pur şi simplu oamenii să nu mai vină, din suspiciune şi precauţie, în aşa fel încât să rămână doar impostorii, oportuniştii, profitorii. Şi aflătorii în treabă.

Nu numai că Daniel Barbu n-a păţit nimic. De fapt, el a fost agresor verbal, s-a răstit ca la şatră la protestatari, i-a numit „neofascişti”, le-a reproşat însăşi exercitarea drepturilor la opinie, exprimare, liberă asociere şi protest. Cu alte cuvinte, Daniel Barbu i-a provocat din răsputeri pe protestatari, care cu toate acestea au păstrat distanţa. Ministrul e cel care s-a apropiat, fără să păţească absolut nimic, decât să primească în faţă opinii defavorabile. Sau ar fi trebuit aplaudat, fiindcă a ascuns probe şi s-a opus includerii Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO?!

Deci, ăsta-i rolul lui Daniel Barbu, să amorseze compromiterea mişcării de apărare a intereselor naţionale, să-i facă jocul lui Ponta contra lui Antonescu, să compromită PNL, mai precis, pe ministrul de Interne. Care ar merita să cadă, din pricina prostiei cu care fac jocul celor care vor să-i scoată dn peisaj.

Că dacă nea Caisă primea o bâtă-n lunetă sau chiar un topor în radiator, declanşa Ulea ancheta. Dar dacă e vorba de tovarăşul ministru, se face anchetă cu viteza luminii. Degeaba. Şi pe banii celor incriminaţi fără vină.

Daniel Barbu, demisia!

P.S. Claudiu Crăciun e vânat fiindcă e dezinteresat. Un prost care n-a urmărit nimic pentru el, deci, merită blamat.

AU ÎNCEPUT SECURIŞTII SĂ STRICE MIŞCAREA

Joi 17 octombrie 2013

Planul de compromitere a mişcării de protest contra proiectelor antinaţionale merge înainte.

Era previzibil valul de violenţă care se ridică pentru provocarea jandarmilor, la Bucureşti – am scris anterior despre asta.

Să-şi infiltreze şi Stroe oamenii, ca să-i neutralizeze pe infiltraţii din (celelalte) servicii! E singura metodă de a dezamorsa planul vizând compromiterea mişcării de protest.

Serviciile sunt stupid service, ca de obicei. Că una e să provoci violenţă în Piaţa Universităţii şi s-o atribui demonstranţilor şi alta, să găseşti un ministru în timpul lui liber şi să-i vandalizezi maşina.

Cine ştia că ministrul Daniel Barbu merge la un club cultural? Asta-mi aminteşte de minerii care au vandalizat casa în care locuia Corneliu Coposu, pe care taximetrişti cu experienţă nu prea reuşeau s-o găsească.

Dar şi Daniel Barbu are minte multă, când se laudă că i-a făcut „neofascişti” pe securişti. 😛 Helmut Kohl şi-a luat ouă în cap şi n-a zis nici pâs. Şi era uriaşul care a făcut istorie. Vă închipuiţi ce ieşea dacă-şi permitea să-i facă pe-ăia neonazişti?! 😯

Apropo, Daniel Barbu, demisia!

P.S. Într-o pauză publicitară, între două filme, am dat de Ponta care făcea propagandă pentru guvernanţa mondială, îngânat de Gâdea. Cel mai greţos fariseism al sistemului trădător de ţară e invocarea „independenţei energetice”. Pentru cretini. Aşa-i consideră Ponta pe români. Ca şi Băsescu.

În rest, constat că publicitatea pentru RMGC merge mai departe, în ciuda deciziei CNA.

Şi un mesaj pentru MRU: i-a insultat inteligenţa directorului demis al Institutului Geologic, care ştie prea bine cât se exalta pentru RMGC şi Chevron. Pe vremea în care USL se opunea. Acum, Ponta susţine ceea ce susţinea MRU pe când Ponta se opunea, iar Ponta îl acuză că susţine contrariul poziţiei anterioare. Să se ia de mână şi să se uite în oglindă.

UPDATE. Trăiască pauzele publicitare! Ponta cică el poate să aducă-n stradă 100 de mii. Păi de ce nu i-a adus după ce CCR ne-a furat referendumul? Sau după alegerile parlamentare, ca să sărbătorească victoria USL spre 70%? Aduce pe naiba, aduce pactul cu Băsescu.

EUGENIA VODĂ CERE INTERZICEREA PUBLICITĂŢII ILEGALE PENTRU CRIMA DE LA ROŞIA MONTANĂ

Marți 15 octombrie 2013

Eugenia Voda tvr.ro

Foto: tvr.ro

Eugenia Vodă a trimis CNA următoarea scrisoare deschisă:

De ce e „bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?

Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră.

Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.

Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă

Sursa:http://www.cotidianul.ro/de-ce-e-bun-pentru-romania-un-lac-otravit-mai-mare-decit-monaco-224357/

Notă: În spatele firmei canadiene Gabriel Resources, care deţine peste 80% din acţiunile Roşia Montană Gold Corporation, se regăsesc nume mari din business-ul mondial, precum John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan, care au investit sute de milioane de dolari în proiectul minier din Apuseni”. Continuarea: http://www.mediafax.ro/economic/dosar-cine-sunt-marii-miliardari-ai-lumii-actionari-la-gabriel-resources-8674229

De-aia se dădea Ponta de ceasul morţii că speriem investitorii străini. 😛

ĂLA N-A MAI FOST MITING SPONTAN

Marți 15 octombrie 2013

Admir mişcarea pentru salvarea Roşiei Montane şi cred că autenticitatea ei e probată tocmai de caracterul compozit: demonstranţii sunt de toate felurile, nu-i poţi anexa unui partid sau unui curent. Sunt de toate apartenenţele şi mai ales, fără apartenenţă. Sigur că sunt şi infiltraţi care vor să deturneze şi oportunişti care vor să confişte, aşa a fost, aşa va fi mereu. Şi nu numai la noi.

Mişcarea contra jafului toxic preconizat la Roşia Montană s-a ţinut tare. Au fost, mulţi de tot, chiar şi la Cotroceni, să ţipure strigătura: IEŞI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ! Apropo, Mircea Badea lansase, pe la începutul anului, un refren similar: „IEŞI AFARĂ, PONTA ORDINARĂ”, zicea că-l scoate în şuturi din Palatul Victoria dac-o propune pe Kovesi, după care a primit stânga-mprejur de la Felix. :mrgreen:

Deci, mişcarea s-a ţinut tare. Până duminică. Când s-au dus cazon în Piaţa Victoriei, ca la mitingurile lui Ceauşescu de pe „23 August”, desenând cu ei înşişi logo-ul cu frunza în roş-verde. Adică, aveau plăcuţele de-acasă. De-acasă de unde? Şi făcuseră şi repetiţie, că altfel, aşa ceva nu poate să-ţi iasă.  Unde e „tabăra”? Şi cine aprinde focul? Nu de alta, dar ca să aibă ce stinge.

Păi cred că trupa coabitacă, care are tot interesul să compromită mişcarea prin demonstraţia că e manipulată. Că prostia naşului Cristi Maior cu anarhia teroristă n-a ţinut nici pentru copii mici.

Mai greu va fi să manipuleze protestul cu gazele de şist, nu de alta, dar s-a enervat Baba Dochia. Anticipat.

P.S. De remarcat şi faptul că, tot duminică, pentru prima dată, a fost o tentativă de a-i provoca pe jandarmi la ripostă. Jandarmii care au primit ordin să nu intervină sub nici o formă în forţă. Că nici n-aveau de ce.

SĂ-L VOTEZE ELIE WIESEL!

Miercuri 9 octombrie 2013

Terminase cu toate angajamentele electorale de îndeplinit. Crin Antonescu. De-aia a anunţat colegul lui, George Scutaru, că e coiniţiator al unui exces de zel lamentabil. Anume, iniţiativa legislativă în regim de urgenţă! privind modificarea OUG 31/2002. Ea în sine e o mizerie prostească adoptată din cauza faptului că a vorbit gura fără Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, când s-a ridicat din baie şi s-a apucat să nege că a fost holucaust în România. N-o fi fost, dar taci, ca preşedinte al României, dacă nu vrei să-ţi bagi ţara sub piciorul batjocurii mondiale. Şi al şantajului perpetuu. 👿 După declaraţia cu pricina, Ion Iliescu a fost nevoit să-şi pună cenuşă-n cap şi să expună România unor umilinţe de nedescris, printre care ţintuirea la stâlpul infamiei în „Muzeul Holocaustului”, unde Elie Wiesel a numărat şi pentru Bucureşti faptele atribuite Budapestei, mai precis, regimului Horthy – chestia-asta îl enerva foarte tare pe Corneliu Coposu. Deci, Wiesel le-a numărat de două ori şi a recunoscut asta cu cinism, declarând, rânjind, că are dreptul. Şi că ei au dreptul orice. Aşa cum şi Ariel Sharon înainte să ajungă pe aparate a declarat că Washingtonul e la discreţia Israelului, fiindcă ei deţin finanţa, banca federală, alintată FED.

La fel şi România – de fapt, ţara n-are nici o vină, doar că-i locuită de jigodii care constituie clasa politică şi mafia economică – s-a învăţat că trebuie să obţină firman de la Washington pentru prezidenţie. Fals! Băsescu a câştigat fiindcă aşa a vrut sistemul securistic intern, care pe urmă s-a aliat cu cel internaţionalist şi le-a demonstrat că n-ar găsi o slugă mai felaţionistă. Se pare că, totuşi, s-au înşelat. Din moment ce chiar cel pe care îl salutam ca apărător al demnităţii naţionale, Crin Antonescu, face sluj. Incalificabil. 👿

Nu putea să se abţină? Sau ţine să-şi alunge, definitiv, baza electorală? Abia îşi revenise şi nici n-am apucat să salut propunerea de aseară privind organizarea unei reuniuni a USL cu ambasadorii străini, că a ţinut să-şi dea cu tesla. I-o face Niels Schnecker până la urmă, îl bagă-n pământ: mai întâi cu legea uciderii căţeilor în chinuri, pe urmă, cu puparea în cur a unui fals istoric antinaţional, anume că România ar fi exterminat evrei. N-au găsit ei un regim mai favorabil decât ţara românească, asta e realitatea. A spus-o şi Şova, pe când avea demnitate. După care l-a trimis Ponta la Muzeul Holocaustului, să se taie împrejur. După tradiţia mamei lui. Care era la Paris în decembrie 1989, înainte de 16, pe când muritorul de rând nu mai avea voie nicăieri, decât cel mult, prin ţară – fiind şi unii cu domiciliu obligatoriu chiar pe teritoriul scumpei noastre patrii socialiste.

Ponta e de înţeles, e sângele, e apartenenţa. Dar Antonescu? 😯 👿

Înainte să zic ce propune iniţiativa girată de Crin Antonescu, să vă depun mărturie că ştiu personal că raportul Wiesel contra României e o fraudă grosieră. Vă spun ce ştiu, adică, am fost inclusă acolo pe lista neagră şi acuzată de „antisemitism” pe un motiv inventat, pe o măsluire incalificabilă. Era o referire distorsionată la un editorial al meu din „România liberă” şi se susţinea că aş fi susţinut ca evreii să cadă în genunchi în faţa României şi să-şi ceară iertare pentru regimul comunist pe care l-au adus pe tancurile sovietice. Ce-am scris eu, în realitate? Am salutat actul liderilor UDMR, în frunte cu preşedintele de atunci, Domokos Geza, de a merge la Sinagoga centrală şi de a înghenuchia pe treptele ei în faţa Rabinului Şef ca să-şi ceară iertare pentru holocaust, act prin care, totodată, exonerau România, dat fiind Diktatul de la Viena. Şi am adăugat că exemplul liderilor UDMR – despre care am precizat că personal, n-au nici o vină, dar îşi asumă vina istorică – s-ar cuveni urmat de către liderii comunităţii evreieşti din România care, adică, ar fi decent să-şi ceară iertare pentru regimul comunist adus pe tancurile sovietice. Că ei l-au adus. Şi l-au impus. Şi au patronat cea mai atroce represiune din lagărul comunist. Tot Corneliu Coposu avea obiceiul să-i scuze pe românii executanţi ai atrocităţilor, şi să-i acuze pe străinii de neam şi ţară care le-au comandat. 👿 Era Corneliu Coposu, a fost odată, unic şi irepetabil. 😦 Incriminarea mea – o tânără jurnalistă din România postcomunistă -, alături de a altora, chiar personalităţi din acea perioadă, era o dovadă că Raportul Wiesel şi-a excedat grav obiectivul declarat, adică, demonstraţia că a fost holocaust în România, transformată într-un cap de acuzare la adresa românilor, anume, că ar fi funciarmente „antisemiţi”. 👿

Deci, Crin vrea acum să asprească acea fraudă de ordonanţă, în regim de urgenţă. Ce dacă mor oameni, căţei, sunt o mulţime de priorităţi?! Urgent e să-i pupe-n cur pe cei despre care îşi face iluzia că îl vor face preşedinte al României. Acum e chiar terminat, Niels se poate felicita. O să-l mai voteze Elie Wiesel şi fantoma pactului Ribbentrop-Molotov. Mai ales că e şi istoric.

Şi ce vrea iniţiativa incalificabilă? De exemplu, să merg la puşcărie pentru articolu-ăsta. Cu agravanta că îl iubesc pe RADU GYR, care e un poet genial, un poet creştin, un fost deţinut politic. Şi cu agravata că refuz să neg sau măcar să ascund că au fost legionari martiri care, adică şi-au riscat viaţa în puşcăriile comuniste ca să-şi salveze camarazii de suferinţă, indiferent de apartenenţa lor politică, de convingerile lor sau de motivul pentru care se aflau acolo. Şi cu agravanta supremă a mărturiei multor foşti deţinuţi politici că au fost legionari care au salvat evrei deşi puteau muri în locul lor.

Legea lui Crin l-ar băga la puşcărie pe Coposu.

Deci, să mă bage Crin la puşcărie, vreau dovezi pentru holocaust. Cel puţin pentru cel din România. Că amendamentele lui Crin te condamnă dacă „minimalizezi holocaustul”. Expresie care vă daţi seama ce plajă de abuzuri favorizează.

Eu îi propun lui Crin Antonescu să reintroducă pedeapsa cu moartea. Strict pentru asta.

Singura şansă a liderului liberal e ca George Scutaru să-şi dea demisia din PNL şi să declare public că a avansat o iniţiativă legislativă la care l-a asociat în mod avuziv pe preşedintele partidului. Altfel, Crin Antonescu nu va fi niciodată preşedintele României. Nu-i vorba că nu l-aş mai vota eu. Să fim serioşi, nu pierde doar un vot. 😦

P.S. „Legea lui Crin” mă bagă la puşcărie pentru opinia că Radu Ioanid e o jigodie, unul dintre cei mai scârboşi urâtori ai României, chiar dacă aduc argumente, de fapt, nici n-aş avea acest drept, tot aşa cum Tribunalul Poporului condamna fără judecată „duşmanii poporului”.  „Legea lui Crin” mă mai bagă la puşcărie şi pentru simplul fapt că am pe blog o categorie numită Ţigănie. Dacă aş mai fuma, aş face schimb de ţigări cu Mădălin Voicu. Printre gratii.

Liberalism înseamnă să am dreptul nelimitat la opinie, deci, la conştiinţă, aşa cum prevedea Constituţia regală a României.

O mulţime neagă holocaustul roşu şi nu doar că nu sunt incriminaţi, ci sunt chiar aplaudaţi. Chiar candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace, cum e Putin – şi dacă l-a luat frauda Obama, de ce nu l-ar lua şi el? Uau, deja sunt condamnată pe viaţă, că dacă m-am luat de Obama e rasism. :mrgreen: Revin, dacă mergi la originea holocaustului roşu, dai de autorii raportului Wiesel. Asta e realitatea. Şi de-aia niciodată nu va fi procesul comunismului.