Archive for the ‘NATO’ Category

DEVESELU. SCUTUL ANTIRACHETĂ, VESELIA OLTENCELOR

Marți 3 mai 2011

Foto: defense.gov

Bună treaba cu scutul antirachetă, lucrată de mai multe administraţii ale României, începând cu administraţia Constantinescu. Iar amplasarea propriu-zisă a componentelor scutului – care iniţial nu avea România în aria de securitate – a solicitat-o premierul Tăriceanu, la summitul NATO de la Bucureşti, din 2008, la care s-a adoptat decizia privind amplasarea scutului – vă amintiţi, atunci când l-a lăudat W. Bush pentru cota unică. Pe el, nu pe Băsescu. Deşi Tăriceanu n-a prestat la licurici.

Dar hai să lăsăm un pic politica şi s-o luăm altfel. Bună de tot trebuşoara asta pentru Olt – îmi pare rău că n-au trăit bunicii mei şi alte rude dragi de-acolo să apuce vestea. Bună, mai ales că nu merg nici parandărăturile în situaţia-asta, fiindcă asfaltările şi toate construcţiile trebuie făcute perfect, nu de cârpeală. Localnicii se aleg cu infrastructură pe cinste. Şi moca, pe banii americanilor, ca şi la Kogălniceanu. Poate se aleg şi cu ceva locuri de muncă, într-un judeţ al şomajului.

În plus, bucuria fetelor! Sunt aşteptaţi să ruleze pe-acolo cel puţin 200 de militari americani şi maximum 500. Suficienţi ca să mai schimbăm, un pic, sângele naţional. 🙂 Să se umple Oltul de prichindei blonzi cu ochi albaştri. Şi de vreo doi-trei mulatri, pentru pata de culoare în peisaj. Nu se ştie însă cum vor reacţiona oltenii. Mai ales dacă vor veni şi fete din US Army (foto 2).

Acum, serios, la un asemenea eveniment, de inaugurare a scutului cu ceremonial, s-ar fi deplasat secretarul de stat al apărării, nu un funcţionăraş ca doamna Ellen nu-ştiu-cum din debaraua guvernului american, dacă şeful statului era Regele Mihai. Sau măcar Crin Antonescu. Ori cel puţin Mircea Geoană.

Şi tot la politică am ajuns. Dar despre ruşinea de preşedinte în raporturile (orale) cu SUA, data viitoare.

Reclame

BĂSESCU SEAMĂNĂ TOT MAI MULT CU CEAUŞESCU

Luni 26 octombrie 2009

trucaj%20ceausescu%20basescu            basescu ceausescu antena3

Băsescu antrenează serviciile de informaţii într-un joc politic periculos. Ţinta Vanghelie – cu care flaşnetele PD-L sunt mereu în gură – e falsă. Nimeni nu mai spune că seria acuzelor de manipulare a serviciilor a declanşat-o Duduia.

Acuzaţiile pe care Băsescu i le aduce generalului în rezervă Dumitru Iliescu, anume că deţine arhiva DGIPI în scopul unei lovituri de stat, par menite să pregătească terenul pentru starea de necesitate. A decretat-o şi Ceauşescu.

Gen. Iliescu, fost şef SPP – nici pe departe mânăstire de taici – intră în joc şi acuză jocuri murdare din interiorul SRI. Nici nu-i de mirare, câtă vreme activează pe-acolo de-alde Coldea, care se ocupa cu dosarele magistraţilor.

Băsescu nu s-ar da în lături de la nimic, pentru a rămâne la putere. Ştie că în caz contrar trebuie să facă decontul. De-aia şi ţine cu dinţii de guvernul-marionetă. De boci. Care să fure alegerile pentru el. Altă şansă nici n-are.

Iar Lucian Croitoru parcă trăieşte într-o realitate paralelă. Sau e paralel cu realitatea. Sau poate joacă un rol. Şi poate că ar merita avansat. Pentru guvernul demisionat pe care l-a reşapat.

Oricum, am mai scris-o şi prin „Ziua” – după care au primit (a enşpea oară) telefon de la Cotroceni că nu se poate să scrie cineva atât de tare şi să publice în continuare – preşedintele e mai mic în grad decât subordonaţii lui în funcţie.

Cât e de mic se vede şi din faptul că se dă mare.

RISIPĂ LA INTERNE, GENOCID LA APĂRARE. ÎN SPITALE

Marți 18 august 2009

SMC

Aflu că Ministerul de Interne a achiţionat somon afumat şi alte delicatese de peşte, la fel, cărnuri de porc cu tonele, 80000 de ouă, whisky-uri şi altele, pe o perioadă de două luni!!! – în timp ce poliţiştii n-au bani nici de combustibil pentru misiuni, nici de supravieţuire. Totodată, MAI alocă 1 milion de euro pentru reabilitarea hotelurilor Internelor. Că doar nu pentru prăpădiţii de poliţişti care au făcut miting de protest, sub genericul „Prima coasă”, pentru că nu li se mai plătesc chiriile şi dintr-un salariu n-au bani să şi le achite, ca să le mai rămână şi pentru supravieţuire. Dar ei trebuie să ne apere de infractori. Pe gratis, ca să se lăfăie nesimţiţii. Şi evident incoruptibili, spre deosebire de nesimţiţi.

Uitaţi-vă la averile şefilor de la Interne, nişte civili şi nişte comisari: putred de bogaţi. Magistraţii n-au dreptul să exercite activităţi lucrative paralele. Cei de la MAI, da. De ce? De ce discriminarea? Pentru corupţie instituţionalizată? Cert e că ministrul Internelor, viceprim-ministrul Dan Nica frizează nesimţirea prin aprobarea unui asemenea dezmăţ pe vreme de criză.

În timp ce şefii de la Interne decid cheltuieli nesimţite, la Apărare s-a tăiat bugetul. Şi ăsta-i un dublu genocid. Atât pentru militarii noştri din teatrele de război, cât şi pentru pacienţii spitalelor militare. Aveţi idee ce ar însemna 1 milion de euro pentru ele? Câte vieţi s-ar salva? Ştiţi cât costă o operaţie, spitalizarea şi toate aferente? Ştiţi cât de greu spre imposibil este pentru un om cinstit cu venit mediu să supravieţuiască atunci când e bolnav şi are nevoie de îngrijire medicală? Chiar şi când e sănătos, supravieţuirea a devenit o problemă pentru un om care trăieşte din salariu sau pensie. Dar când e nevoie de o operaţie, situaţia devine dramatică.

Să vă povestesc. Spitalul Militar Central, spital NATO, cândva, cel mai performant din România, a ajuns ca la unele secţii să nu aibă nici eprubete. Ce să mai vorbim de medicamente, care sunt extrem-extrem de scumpe şi ar trebui să fie gratuite pentru asiguraţi. Nu există. Oamenii trebuie să şi le cumpere.

Şi să vă spun, de exemplu, pentru cineva foarte drag, cum e situaţia. Compensate şi după îndelungi căutări prin farmacii – pentru că medicamentele delicate, adică vitale pentru unii pacienţi, după ce că sunt extrem de scumpe, se găsesc şi foarte greu – au costat numai pentru o săptămână peste 10 milioane de lei vechi. Restul – operaţia, asistentele, infirmerele etc. vă închipuiţi cât costă. Numai pentru prima săptămână, vreo 2000 de lei. Şi stă două săptămâni postoperator, şi alte trei, pentru raze.

Deci, mă înfurii. Mă înfurii de aş da cu cuţâtu-n piatră, vorba ardeleanului. Dar el e calm. Eu sunt furioasă şi le-aş sparge faţa nemernicilor care sparg banii pentru parandărături personale şi electorale. Până când?

Dumnezeu să ne ajute, să ne dea sănătate şi în rest, scăpăm noi de toate. Doamne ajută!

ROMÂNIA A AVUT DREPTATE OPRIND BORFAŞII ANTI-NATO

Sâmbătă 4 aprilie 2009

APTOPIX FRANCE NATO PROTESTS

Foto: www.southernledger.com

Ceea ce s-a petrecut azi la Strasbourg în timpul summitului NATO demonstrează, din nou, vulnerabilitatea democraţiei faţă de ea însăşi. Democraţia devine sinucigaşă atunci când se uită că fundamentul care o face posibilă este statul de drept şi când, deci, guvernul democratic permite, neprevenind, atentate anarhiste sau extremiste la adresa statului de drept.

La Strasbourg,  smintiţi anti-NATO violenţi au dat foc la ce au găsit  şi au făcut o blocadă de aşa natură încât reprezentanţii statelor au fost, o vreme, sechestraţi în zonă. O notă foarte proastă pentru guvernele ţărilor organizatoare, Franţa şi Germania. Nu au făcut nimic preventiv, i-au lăsat pe descreieraţi să se desfăşoare în voie, mai violent ca oricând. Semn de imunitate extrem de scăzută a sistemului democratic.

La fel şi pe vremea URSS, numiţii „pacifişti” din Europa de Vest manifestau violent împotriva SUA şi a programului rachetelor strategice lansat de preşedintele Ronald Reagan în Europa, care avea să îngenuchieze URSS şi să doboare comunismul, prin amorsarea unei concurenţe militare falimentare economic pentru sistemul comunist.

Azi s-a dovedit încă o dată că statele foste comuniste sunt o secundă mai deştepte decât cele occidentale, pentru că experienţa unui regim criminal la adresa umanităţii le-a dezvoltat sistemul imunitar. Aşa cum a făcut România în urmă cu un an. Guvernul Tăriceanu este de salutat, din nou, pentru organizarea perfectă a summitului NATO de la Bucureşti.

Nu le-a fost permis accesul descreieraţilor anti-NATO în România pentru că, date fiind precedentele, ei doar ar fi profitat de binefacerile democraţiei pentru a sfida şi a discredita democraţia. La Bucureşti nu a fost posibil. Şi asta datorită unui guvern liberal care apără mai mult decât oricare altul drepturile omului, dar le şi fereşte de primejdiile sinucigaşe.

P.S. Nu-i de mirare că descreieraţii aveau scuturi cu secera şi ciocanul.

REQUIEM PENTRU EROI. NATO, 60 DE ANI. ROMÂNIA, 5

Sâmbătă 4 aprilie 2009

tiberius-petre-afganistan-protv

Foto: stirileprotv.ro

Astăzi, în organizare franco-germană, are loc summitul aniversar al NATO, care împlineşte 60 de ani.

Cu două zile în urmă, TIBERIUS PETRE, căpitan în trupele speciale „Vulturii” din Târgu Mureş, aflate în misiune aliată în Afganistan, a fost rănit mortal lângă Kabul, într-o operaţiune de salvare a unor camarazi americani prinşi într-o ambuscadă. A murit la vârsta lui Hristos, în misiune pentru valorile umanităţii eliberate de ură.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în corturile drepţilor!

Prin ei, aceşti militari de elită, suntem în rândul ţărilor de elită ale comunităţii internaţionale, ţări care ştiu că solidaritatea presupune să şi dărui, nu doar să primeşti, să faci şi sacrificii pentru ceilalţi, nu doar să beneficiezi de sacrificiile altora pentru tine.

Armata, prin contribuţiile ei internaţionale, ne spală obrazul pe plan internaţional. Onoare militarilor noştri şi Dumnezeu să îi ajute în misiunile lor!

Requiem pentru toţi eroii noştri căzuţi în Afganistan:

Iosif Silviu Fogorasi (11 noiembrie 2003)

Mihai Anton Samoilă (11 noiembrie 2003)

Narcis Sonei (24 aprilie 2005)

Ionel Gheorghiţă Drăguşanu (20 iunie 2006)

Aurel Marcu (6 octombrie 2007)

Ionuţ Cosmin Sandu (20 martie 2008)

Claudiu Marius Covrig (13 iunie 2008)

Dragoş Traian Alexandrescu (31 august 2008)

Claudiu Chira (26 ianuarie 2009)

Petre Tiberius (3 aprilie 2009)

afganistan-cpt-unguras-vasile-iuliu-mediafax

UPDATE. Marţi, 7 aprilie, căpitanul Iuliu-Vasile Unguraş a fost ucis într-o misiune de patrulare în Afganistan.

ARMELE DE LA CIOROGÂRLA. PĂZEA, ATENTAT LA BĂSEA!

Vineri 30 ianuarie 2009

mitraliera-800px-ak-47_type_ii_part_dm-st-89-01131

În România, ţară membră a NATO, s-a furat, masiv, armament dintr-o unitate militară din Ciorogârla. Cică, s-a săpat pe sub gard şi s-au furat 60-70 de pistoale-mitralieră, pistoale mitralieră cu pat rabatabil şi o mitralieră AK-47 (foto) cu afet. De la depozitul de armament au dispărut lacătele.

Măsurile: o anchetă internă, o anchetă penală şi filtre de poliţie care controlează maşinile! Nici o declaraţie oficială a MApN şi nici un deranj al preşedintelui ţării să convoace CSAT, pentru un eveniment de asemenea gravitate. Iar ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, ne linişteşte că s-a furat doar armament, nu şi muniţie!

OK. Ori e pe bune şi atunci înseamnă că România nu prezintă absolut nici o siguranţă şi nici o credibilitate, nici la comunitatea internaţională, nici la ea acasă, fiind o ţară extrem de vulnerabilă,  rai virtual pentru terorism şi crimă organizată. (Dar asta ar însemna că s-a prostit subit. Pentru că nu există precedente, fie şi palide, în afară de plecarea lui Omar Hayssam, condamnat pentru terorism).

Ori e o mascaradă patetică, pentru a se victimiza preşedintele Băsescu că vin peste el atentatele, şi totodată, pentru a se jusfitica poliţia politică – supravegherea (intimităţii) tuturor şi poate chiar legiferarea percheziţiei nelimitate. Scopul mascaradei ar mai fi şi panicarea populaţiei care, de teama a ceea ce i s-ar putea întâmpla, să rabde orice. Orice imbecilitate guvernamentală şi orice toană prezidenţială.

Că e mascaradă sau că e furt real, ne compromitem grav din cauza unor iresponsabili. Valabil şi pentru liberali, care au neglijat în mod inadmisibil Apărarea, au neglijat dotarea, obligatorie pentru o ţară aliată – iar purtătorul de cuvânt al PNL, Bogdan Olteanu, se mai şi laudă public, ca un tembel, cu asemenea ispravă din categoria Gâgă pacifist. În cel mai bun caz. Dacă nu neo-cominternist.

Oricum, aşa ceva nu s-a  întâmplat în timpul guvernării liberale şi nici nu e de conceput să se întâmple decât cel mult într-o ex-provincie sovietică uitată de lume. Nu se poate întâmpla un furt masiv de armament eficient dintr-o unitate militară într-o ţară membră a NATO, decât dacă vrea cineva să ridiculizeze catastrofal o guvernare şi să compromită şansele la un nou mandat prezidenţial pentru comandatul suprem al forţelor armate în exerciţiu.

Aşa ceva pur şi simplu NU se poate întâmpla într-o unitate militară, care are reguli stricte de funcţionare.  Şi pază drastică. Şi sistem de alarmă. Mai ales una cu depozite militare. Paza e pregătită şi pentru cazul unui atac al serviciilor, simulat ca să-şi măsoare forţele cu serviciul de informaţii al armatei. Astfel de atacuri se practică. Şi pretutindeni. Dacă vreun serviciu ar fi putut prinde în fundul gol de aşa natură o unitate militară a Armatei, Armata ar fi discreditată. Pe termen lung. Iar România s-a remarcat tocmai prin profesionismul în operaţiuni aliate de mare risc şi mai ales în misiuni ale inteligenţei militare.

Deci, părerea mea e că trebuie să fie cineva ignorant total în materie şi în general, sărăcuţ cu mintea ca să poată crede că a fost posibil să se fure vreo jumătate de tonă de armament, şi să mai se şi încarce, şi să se mai şi transporte în vehicul greu, şi nimeni să nu vadă şi să nu audă. Când orice regulament militar prevede că se trage fără somaţie în caz de intruziune în incinta unei unităţi militare sau în situaţia în care o unitate militară este atacată. Doar n-or fi fost toţi drogaţi.

Coincidenţă, aseară au fost ucise două persoane şi una, rănită grav prin focuri de armă, în centrul Braşovului, la o casă de schimb valutar. Agresorul e liber şi a abandonat banii. Da, poate că n-are legătură directă, dar o legătură are. Se profită de climatul de insecuritate creat în urma  furtului incredibil de arme de la U.M. 01916 din Ciorogârla. Sau poate chiar se induce un climat de insecuritate. Şi se amplifică.  Unele posibile motive le-am presupus mai sus. Alte motive pot fi contrare. Anume că serviciile îl lasă din braţe pe Băsescu. Dar chiar cu preţul compromiterii României? Unii vor spune că deja a compromis-o el.

Ipotezele că a fost vorba de o lovitură fie a unui serviciu extern, fie a crimei organizate, fie a unei organizaţii teroriste le-am exclus din start.

UPDATE. Ministrul Apărării, Mihai Stănişoară, a susţinut o scurtă declaraţie de presă în care a demonstrat că evenimentul de la Ciorogârla e nu doar posibil, ci şi logic cu o asemenea conducere. El a repetat imbecilitatea că s-a furat doar armament, nu şi muniţie – plus nişte baionete şi nişte binocluri, ceea ce ar constitui, în opinia lui, un argument că respectivul armament nu va fi folosit! Şi a anunţat măsuri administrative, multe, de la doi caporali, la doi generali, ultimii, un meseriaş ca gen.Croitoru, şeful Statului Major General al Aviaţiei şi gen. Ungureanu, şeful contraspionajului militar. A uitat să-şi prezinte şi propria demisie.

În rest, a mai precizat, monumental, că a dispus întărirea pazei unităţilor militare şi a constatat, în consecinţă, că a fost un caz izolat! Fără să precizeze şi că e vorba de o unitate de elită. Stănişoară a adăugat că va dispune în continuare întărirea pazei în Armată. Gâgă, Armata trebuie să ne apere pe noi ca stat, nu noi trebuie să apărăm Armata! Dacă imaginea e că Armata unei ţări din NATO nu se poate apăra, am mototolit steagul! Iar unitatea de la Ciorogârla deţine muniţie menită să asigure apărarea antiaeriană a Capitalei. Ceea ce ministrul nu a precizat. Şi a refuzat să răspundă la întrebări.

BĂSESCULE ŞI TĂRICEANULE, SCUTIŢI-NE!

Marți 14 octombrie 2008

M-am săturat până peste cap de cei doi, preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Astăzi au dat amândoi o probă de iresponsabilitate lamentabilă. După ce ieri s-au întâlnit ca să dea impresia că sunt responsabili.

Preşedintele Băsescu a suspendat şedinţa CSAT iar declaraţiile ulterioare au fost revoltătoare prin infantilismul lor.

Preşedintele s-a supărat pe premier pentru că Guvernul, prin Ministerul de Interne, a prezentat un plan de achiziţionare a peste 2000 de maşini de intervenţie. Pe motiv că sunt prea scumpe, de parcă ar fi preferabile ieftine şi proaste. Nu prea există ieftin şi bun. Şi e o vorbă românească, aceea că omul sărac nu-şi permite să cumpere un lucru ieftin.

Ca şi cum nu ar fi nevoie de dotarea adecvată a poliţiei ca să ne poată apăra, pe noi, cetăţenii ţării, expuşi, altfel, unor banditisme şi tâlhării în stradă.

La rândul lui, premierul i-a ripostat preşedintelui pentru că i-a reproşat lipsa de preocupare faţă de dotarea Armatei. Premierul a declarat următoarea prostie, că între tancuri şi interesele civile ale oamenilor, el va alege demagogia, demonstrând cât de departe este conducerea PNL de înţelegerea intereselor naţionale în raport cu statutul nostru de ţară membră a NATO.

În plus, premierul a făcut gafa incredibilă de a face public reproşul preşedintelui conform căruia dacă nu ne dotăm militar, facem jocul Moscovei. Ceea ce, de altfel, e adevărat.

Eu m-am săturat de ce doi. Dar voi?

Şi de unde lideri responsabili?

CE ALEGEM? F-16, GRIPEN SAU EUROFIGHTER?

Vineri 26 septembrie 2008

JAS 39 GRIPEN, pilotat de Adelin Petrişor

EUROFIGHTER

F-16

LOCKHEED MARTIN – second to none

Peace through Strength.

CHENEY LA TBILISI, US NAVY LA MAREA NEAGRĂ

Sâmbătă 6 septembrie 2008

Foto: Reuters

Vicepreşedintele Dick Cheney i-a făcut o vizită la Tbilisi preşedintelui Mihail Saakaşvili, asigurându-l de solidaritatea SUA, pentru apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei, precum şi a regimului său politic, democratic ales.

În acelaşi timp, senatorul John McCain susţinea, la Minneapolis-St.Paul, aceleaşi principii, în cadrul discursului său de acceptare a nominalizării din partea Partidului Republican în calitate de candidat la preşedinţia SUA. John McCain a arătat că este inacceptabilă agresiunea Rusiei asupra Georgiei, incompatibilă cu dreptul internaţional. Şi că America îşi va onora în continuare vocaţia de promotoare şi apărătoare a libertăţii universale.

Ieri, USS Mount Whitney, nava-amiral a Flotilei a Şasea Americane cu baza în Italia, a ancorat în Portul Poti, cu mai bine de 17 tone de ajutoare umanitare. Cum semnalează şi ABC News, ruşii anunţă că îşi vor continua misiunile de patrulare în zonă, acuzând SUA că folosesc o navă maritimă de război, dotată cu un sistem sofisticat de telecomenzi, prin intermediul căreia intenţionează să construiască o bază americană în regiunea maritimă a Georgiei.

Adjunctul Statului Major General al Armatei Ruse, generalul Nogoviţîn, s-a plâns că în prezenţa a trei distrugătoare americane, cu dotarea lor de rigoare (2,500 km rază de acţiune), Marea Neagră devine o piscină americană. O declaraţie pentru liniştea noastră.

PREŞEDINTELE BĂSESCU, DIPLOMAŢIE DE TIP CEAUŞESCU?!

Luni 1 septembrie 2008

Foto: România liberă

Tocmai mă bucuram să pot semnala o poziţie demnă şi inteligentă a României pentru summitul extraordinar al Uniunii Europene de azi, când preşedintele Băsescu a făcut anumite afirmaţii care mi-au descurajat elanul.

POZIŢII BUNE

Bună ideea cu imperativul soluţionării conflictelor îngheţate, prin schimbarea sistemului de menţinere a păcii în regiunile de conflict şi sporirea rolului NATO în zona Mării Negre.

Corectă poziţia privind imperativul respectării dreptului internaţional, respectiv, a integrităţii teritoriale a ţărilor suverane.

Foarte bună ideea că trebuie încurajată apropierea R. Moldova de Uniunea Europeană. Păcat numai că România nu semnalează şi pericolul de se a favoriza crima organizată şi chiar terorismul prin menţinerea de facto a separatismului transnistrean.

Foarte bună şi poziţia conform căreia Moscova trebuie să respecte acordul din 1999 de la Istanbul, privind retragerea trupelor ruseşti „din Transnistria şi Oseţia de Sud”, cum a zis preşedintele Băsescu. Poate era mai potrivit să folosească termenii acordului internaţional: retragerea „din R.Moldova şi Georgia”.

Foarte bună şi precizarea că România îşi menţine poziţia privind acordarea statului de ţări membre în pregătire ale NATO (MAP), Georgiei şi Ucrainei.

Perspicace observaţia că trebuie protejat Azerbaidjanul, în calitate de ţară de care, prin poziţia geografică, geostrategică, depinde substanţial asigurarea alternativei energetice transatlantice.

Oportună precizarea că alianţa transatlantică trebuie să-şi intensifice demersurile privind alternativa energetică şi să treacă la concretizarea proiectelor în acest sens, precum gazoductul Nabucco şi oleoductul P8, Constanţa-Trieste.

Ceea ce nu reuşesc să înţeleg este lipsa de verticalitate pe care diplomaţia României a (re)prezentat-o prin preşedintele Băsescu în cadrul briefingului din pragul plecării delegaţiei ţării noastre spre Bruxelles, tentativă ciudată de a da impresia intenţiei de a împăca şi capra (rusească) şi varza (de Bruxelles).

ATITUDINI INOPORTUNE

Preşedintele Băsescu a formulat o poziţie care se apropie de duplicitatea practicată de Ceauşescu, care voia să-şi aroge rolul de mediator, un fel de calif înţelept care le dă dreptate tuturor şi îndeamnă la reconciliere, fără să ofere şi soluţii concrete, pentru simplul fapt că ele ar implica opţiuni tranşante. De fapt, Ceauşescu îşi negocia, astfel, mici acorduri pe sub masă cu toate părţile. Dar România este, acum, ţară aliată, cu toate drepturile şi datoriile care îi revin din apartenenţa euro-atlantică.

Nu înţeleg sub nici o formă de ce preşedintele Băsescu a ridicat mingi la fileu Rusiei, prin aducerea în discuţie a cazului Kosovo, mai mult, prin formularea imperativului conform căruia acel caz trebuie considerat şi dezbătut în cadrul UE ca fiind similar cu separatismul regiunilor georgiene! Aceasta, în condiţiile în care Parlamentul României a adoptat o declaraţie conform căreia Kosovo nu constituie un precedent. Chiar ţinem să ne obstrucţionăm propriile interese? Sau credem că putem obţine ceva de la Rusia prin compromisuri de fond?

Nu înţeleg de ce preşedintele Băsescu pledează pentru status quo-ul ONU, în condiţiile în care este cel mai bun moment de până acum pentru reformarea profundă a Organizaţiei Naţiunilor Unite, despre care se discută de mai mulţi ani, pentru revenirea la principiile wilsoniene fondatoare şi care, de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nu mai sunt respectate.

Nu înţeleg de ce preşedintele Băsescu ţine la asocierea dreptului internaţional cu practica de fapt nedreaptă internaţional, conform căreia în Consiliul de Securitate al ONU au drept de veto o ţară cu regim totalitar (comunist), China şi o ţară cu regim autoritar, care a nesocotit flagrant dreptul internaţional, Federaţia Rusă. Nu înţeleg de ce preşedintele Băsescu ţine ca poziţia României să fie aceea pro menţinere a regulamentului actual de funcţionare a CSONU, când majoritatea ţărilor foste comuniste azi membre ale UE, împreună cu Marea Britanie şi SUA, se pronunţă pentru reformarea (CS)ONU.

Nu înţeleg de ce Bucureştiul, prin preşedintele Băsescu, trebuie să se pronunţe împotriva sancţiunilor la adresa Rusiei, singurele în măsură să determine Moscova să-şi reprime tendinţele agresive de salvgardare a cât mai mult din vechea ei sferă de influenţă din timpul Războiului Rece, ba chiar de recuperare a unei părţi din terenul pierdut.

Nu înţeleg nici de ce agenda României este cvasi-confidenţială şi nu rezultatul deopotrivă al unei dezbateri naţionale şi al unei iniţiative privind o poziţie comună a ţărilor foste comuniste în cadrul Uniunii Europene.

Ce cuprinde acel nonpaper de care a vorbit preşedintele Băsescu? Şi cu ce contribuie România printr-un document neoficial?!

România se distanţează de Polonia în favoarea Rusiei şi pare să-şi atribuie un rol de mic arbitru între ambiţiile imperiale ale Moscovei şi demersurile transatlantice de globalizare democratică.

Poate mă ajutaţi să înţeleg poziţia preşedintelui României pe plan internaţional.

G.BROWN: CUM DEZVĂŢĂM RUSIA DE ŞANTAJ ENERGETIC

Duminică 31 august 2008

THIS IS HOW WE WILL STAND UP TO RUSSIA’S NAKED AGGRESSION

GORDON BROWN – articol în The Observer, 31 august 2008

Twenty years ago, as the Berlin Wall fell, people assumed the end of hostility between East and West, and a new world order founded on common values. As part of this, 10 Eastern European states joined Nato and intensified co-operation with Europe and more wanted to follow. But Russia’s hostile action towards Georgia suggests that they are unreconciled to this new reality. Their aggression raises two urgent questions for us: how best to stabilise Georgia now, and how to make it clear to Russia that its unilateral approach is dangerous and unacceptable. War in Georgia also poses a serious longer term issue – how can we best create a rules-based international system that protects our collective security and safeguards our shared values?

At tomorrow’s European summit in Brussels we will first unite to alleviate the suffering of the 100,000 Georgian civilians left without homes. The UK has already pledged £2m, and I will urge partners to meet not only Georgia’s immediate needs but its long-term reconstruction and development needs. We will deploy peace monitors to better judge violations of the ceasefire, appoint a senior figure to drive the humanitarian and political effort, and support the Nato Georgia Commission, with a Nato team sent to Georgia.

Georgia has felt the consequences of the conflict. It is important that the summit also demonstrates to Russia that its actions have real consequences.

No one wants a new Cold War or the encirclement of Russia. But when I spoke to President Medvedev yesterday, I told him to expect a determined European response. As David Miliband has said, there can be no return to ‘business as usual’ unless and until Russia commits fully to Georgia’s territorial integrity and withdraws to its previous positions.

Russia has emerged as a significant economic power, with its trade increasing fourfold. It has done so by reaping the benefits of a stable global order based on agreements that make trade and investment both possible and profitable, bringing greater stability and certainty to international relations. Equally, when Russia fights secessionist movements in Chechnya or Dagestan, it expects others to respect its territorial integrity and not to recognise declarations of independence.

So when Russia has a grievance over an issue such as South Ossetia, it should act multilaterally by consent rather than unilaterally by force. I believe Russia faces a choice about the nature of its responsibilities as a leading and respected member of the international community. My message to Russia is simple: if you want to be welcome at the top table of organisations such as the G8, OECD and WTO, you must accept that with rights come responsibilities. We want Russia to be a good partner in the G8 and other organisations, but it cannot pick and choose which rules to adhere to.

That is why I will argue tomorrow that Russia should accept Georgia’s territorial integrity and international mechanisms for addressing these conflicts, and withdraw troops to their previous positions. And, in the light of Russian actions, the EU should review – root and branch – our relationship with Russia. We should continue to strengthen the transatlantic relationship and may need to meet more regularly as the G7. We are also reflecting on the Nato response. We must re-evaluate the alliance’s relationship with Russia, and intensify our support to Georgia and others who may face Russian aggression .

No nation can be allowed to exert an energy stranglehold over Europe and the events of August have shown the critical importance of diversifying our energy supply. The tenfold increase in the world oil price in the past decade has demonstrated that diversification from oil is also an economic necessity. The UK will go from being 80 per cent self-sufficient now to having to import almost two-thirds of our gas and more than half of our oil by 2020 – precisely as markets become more volatile as more people chase fewer natural resources. And with states such as Russia increasingly using their energy resources as policy tools it is apparent that the security grounds for this shift are stronger as well.

Without urgent action we risk sleepwalking into an energy dependence on less stable or reliable partners. That is why we in the UK are putting in law our commitment to cut CO2 emissions by 60 per cent by 2050, looking to replace our ageing nuclear power plants, to encourage greener fuels to power our homes and businesses and to transform the way we travel. Europe also needs to take action. Tomorrow’s summit must add urgency to the work on Europe’s energy agenda. We must more rapidly build relationships with other producers of oil and gas. Our response must include a redoubling of our efforts to complete a single market in gas and electricity, a collective defence to secure our energy supplies.

I will also be pressing European leaders to increase funding for a project to allow us to source energy from the Caspian Sea, reducing our dependence on Russia. I will encourage European partners to use our collective bargaining power rather than seek separate energy deals with Russia. And because the environmental necessity is urgent, we must deliver an ambitious 2020 climate and energy package by the end of this year.

More than 10 years ago Alexander Solzhenitsyn – who died just days before this latest chapter in the history of his country – wrote: ‘We were recently entertained by a naive fable of the happy arrival of the end of history, of the overflowing triumph of an all-democratic bliss; the ultimate global arrangement had supposedly been attained. But we all see and sense that something very different is coming, something new, and perhaps quite stern. No, tranquillity does not promise to descend on our planet, and will not be granted us so easily.’ The past few days have seen some of his predictions realised.

This is why the changing global order cannot be governed by institutions designed in the middle of the last century. We now know how much more we have to do to create an effective system of international rules. We must strengthen the system of global governance to meet the challenges of our interdependent world. We must reshape our global architecture to meet the new challenges: climate change, energy security, poverty, migration. And in doing so we must stand up for both our vital interests and our essential values .