Archive for the ‘La aniversară’ Category

ANIVERSAREA PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL

Luni 22 iulie 2013

Patriarhul Daniel

Părintele Patriarh Daniel împlineşte, azi, 62 de ani.

Preafericitul a fost sărbătorit la Patriarhie, într-o slujbă de Te Deum oficiată de către Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, după ce, la 7:30 dimineaţa, Părintele Patriarh a slujit o sfântă liturghie în paraclisul reşedinţei patriarhale. Patriarhul a primit în dar de la slujitorii Catedralei Patriarhale, prin mâna părintelui  Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale şi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, o candelă superbă, lucrată la atelierul patriarhal şi un coş cu trandafiri albi.

La mulţi ani!

VIVE LA FRANCE! ÎNTRE SUBLIM ŞI RIDICOL

Duminică 14 iulie 2013

800px-State_flag_of_the_Kingdom_of_France_svg

Foto via: http://madmonarchist.blogspot.com

OK, aia cu Marseieza am băgat-o anul trecut la referendum ca să incit la violenţă electorală contra lui Băsescu. 🙂 De fapt, e o mizerie. O mizerie sublimă, evident, că e muzică frumoasă, Marianne e antrenantă cu ţâţa goală, revoluţionară din popor, a tuturor – Jeanne D’Arc, sărăcuţa, ar fi murit decapitată lângă Marie Antoinette. Că de la revoluţia franceză a început nenorocirea omenirii, de după prima venire a lui Dumnezeu pe pământ.

Şi toate smintelile staliniste le-au îmbrăţişat franţujii eliberaţi de americani în al doilea război, erau comunistoizi cum respirau, nu l-ar fi crezut pe Panait Istrati nici morţi. Nici pe Monica Lovinescu. Pentru ei să denunţi lagărul roşu însemna să fii nazist, fascist şi alte imbecilităţi pavloviene.

Ei, da, îi înjur pe franţuji de ziua lor.

Dar îi şi laud. Fiindcă m-am bucurat enorm să constat că Franţa are anticorpi. Că Franţa eternă, sublimă, creştină, va exista cât lumea. Constatarea am făcut-o cu ocazia manifestaţiilor uriaşe contra inversiadei lui Hollande.

Dar dacă are şi guvernul ăsta de stânga de la Paris ceva bun, e aia contra gazelor de şist, cu care, de altfel, colegul de Internaţională Socialistă, Ayrault, l-a lovit pe Ponta peste bot. Care a avut o reacţie de slugă, adică, să nu se traducă ce-a zis omologul francez, ca nu cumva să supărăm „Oculta” stăpânii mondiali. :mrgreen:

Vive la France!

P.S. Parisul e singurul loc  în care aş putea să locuiesc în afară de Bucureşti. Dar doar temporar. De iubit, însă, iubesc continuu Parisul. El e visul. Şi nu încetez să visez că într-o zi se va numi Marele Bucureşti. 😛

CSM ADAUGĂ LA LEGE. ŞI PONTA CE FACE?

Joi 27 iunie 2013

Jartelele de la CSM au făcut cadou Antenei 3, de ziua ei – opt anişori, la mai mare! -, o decizie care nu se poate compara în imbecilitate decât cu aia de ieri a CCR.

Şi CSM, ca şi CCR, adaugă la lege. Adică, se decretează ca CEKA, STASI, GESTAPO sau pe româneşte, poliţie politică.

Şi zice că libertatea presei nu e absolută, fiindcă aşa vrea foliculina Hăinelii. Că mai sunt suficiente jartele în CSM care au votat ruşinea asta-i de fapt explicaţia degradării. Slugărnicia.

Slugărnicia nu poate avea decât o gamă restrânsă de explicaţii: precaritatea profesională, frica de represiune. Mai poate fi şi carierismul cu orice preţ. Ceea ce tot precaritate dovedeşte: dacă nu profesională, atunci, morală. Cât cuprinde.

Deci, comunicat imbecilissim al CSM, că inspecţia judiciară sexizată contra Antenei 3 a decis că televiziunea e vinovată pentru că şi-a exercitat dreptul la liberă exprimare, în detrimentul unor fraude din justiţie. Şi mai ce?

Dacă aşa ceva s-ar întâmpla în oricare altă ţară care are pretenţia, teoretică, de stat de drept şi democraţie funcţională, Hăineală şi gaşca ei ar zbura din funcţii, cu fulgi cu tot. Mai ales că tot corpul veritabil al magistraţilor denunţă nereprezentativitatea flagrantă a CSM şi modul mai mult decât abuziv, modul totalitar de a (re)acţiona contra propriei bresle, a clasei politice, a presei, a societăţii, în general. Şi în particular, la adresa tuturor celor care nu fac nici parte din sistem, nici sluj în faţa lui.

Radu Tudor rămâne vertical, a sesizat Parlamentul European cu privire la atentatul împotriva libertăţii presei, a libertăţii de exprimare, în general, pe care îl comit chiar instituţii care ar trebui să le garanteze.

Dar Ponta va tăcea adânc, iar dacă va fi întrebat, cumva, va răspunde atât de stupid-previzibil, că nu se poate băga în statalitatea în stat a CSM. Nici a CCR. Nici a SRI, etc. Pentru că e parte din totalitarismul care îi convine, sperând să-i fie, după ce pleacă Băsescu, noul moţ pe fecale.

Aşa ceva atât de ostentativ nu s-a întâmplat nici în timpul guvernărilor băsiste oficiale. Bravo, Ponta! Justiţia ta. Procuroriada.

P.S. Repet şi de această dată, cu privire la CSM, cum am spus-o şi ieri, referitor la totalitarismul CCR: Crin Antonescu e de vină. Pentru că nu s-a bătut ca să introducă în Constituţia revizuită acel articol unic pe care îl are Constituţia SUA, anume, Primul Amendament, privind libertatea nelimitată de exprimare. Şi pentru că a cedat în faţa lui Ponta, acceptând statutul de magistrat pentru procuror, care nu este decât un funcţionar de stat ca şi poliţistul, iar în proiectul revizuit al Constituţiei avea posibilitatea şi datoria să introducă prevederea că procurorul este avocat al statului. Atât. Ba conta, conta enorm, pentru că toţi ar fi pus decizia CCR pe seama faptului că proiectul de revizuire a Constituţiei e prea radical pentru a fi admis de sistem. Când colo, e prost. Preferabilă rămâne Constituţia actuală. E remarcabilă, oricum, declaraţia preşedintelui Antonescu, anume că poate referendumul privind revizuirea Constituţiei va fi simultan cu alegerile prezidenţiale. Mai urmează şi să revizuiască revizuirile. Că altfel nu face decât să se autosubmineze.

UPDATE. Uitasem esenţialul: când CSM a sesizat inspecţia judiciară contra unei instituţii mass-media am scris că e o aberaţie fără margini, întrucât jurisdicţia inspecţiei judiciare este exclusiv asupra judecătorilor şi procurorilor.

Dacă CSM a pus inspecţia judiciară pe Antena 3, rezultă, conform aceleiaşi logici, că Antena 3 este instanţă. Deci, îl poate aresta pe Băsescu. Îl poate şi judeca. De fapt, îl poate condamna din momentul arestării. Nu-i ăsta modelul sistemului judiciar băsecurist? :mrgreen:

LA MULŢI ANI PRINCIPELUI RADU!

Sâmbătă 8 iunie 2013

Prince Radu Princess Margarita princeradu.blog

Foto via http://www.princeradu.ro

Ieri a fost ziua Alteţei Sale Principelui Radu.

La mulţi ani!

P.S.  N-am uitat, aşa s-a întâmplat.

LA MULŢI ANI, CRISTI!

Luni 3 iunie 2013

Video de pray2U4ever

Sănătate şi bucurii luminate! În toate.

Cu mult drag! 🙂

P.S. Dacă nu v-aţi dat seama, Cristi e omu’ Alinei. De le-am urat zilele trecute pentru aniversarea cununiei. 😛

ALINA ŞI CRISTI, 5 ANI DE LA CUNUNIE

Vineri 31 mai 2013

LakeParadiseMusic1

La mulţi ani!

Cu toată dragostea.

LA MULŢI ANI, MIHAELA!

Luni 20 mai 2013

tort-pisica1

Foto: modeletort.blogspot.com

Azi e aniversarea Mihaelei, care ţine pe Gabi, de i-am urat în 12 mai. 🙂

Au doi fii geniali şi o mulţime de pisici. Şi un căţel, dar el e la ţară.

La mulţi ani!

Cu mult drag.

ALINA ŞI CRISTI, ŞASE ANI DE CIVILIE :)))

Duminică 19 mai 2013

Cats in love

Azi se împlinesc şase ani de când Alina şi Cristi s-au luat cu acte.

Deci, din toată inima:

La mulţi ani! 😛

P.S. Pentru cine vrea să (re)vadă originalul:

https://roxanaiordache.wordpress.com/2009/05/19/la-multi-ani-alina-si-cristi-o-aniversare-cu-cantec/

MUZEUL SATULUI, 77 DE ANI DE LA INAUGURARE

Sâmbătă 18 mai 2013

Photo by www.roxanadanisusca.ro

Ieri s-au împlinit 77 de ani de la inaugurarea Muzeului Naţional al Satului, de lângă Palatul Elisabeta. Inaugurarea publică a avut loc în prezenţa fondatorului, Dimitrie Gusti, al cărui nume îl poartă actualmente muzeul şi a Regelui Carol al II-lea, un mare ctitor cultural al României. Inaugurarea iniţială, doar pentru iniţiatori, avusese loc pe 10 mai 1936, cu participarea regelui.

Muzeul Naţional al Satului este o ctitorie monarhică. Cercetarea sociologică şi toate demersurile clăditoare au fost susţinute de Fundaţiile Regale Române.

Muzee ale Satului există în toată ţara, dar Muzeul Naţional al Satului este rezervaţia României rurale, care cuprinde toate provinciile şi satele din ţară, cu exponate, unele, ale unor habitate dispărute.

Muzeul e viu, el fiind un laborator perpetuu al creativităţii româneşti – prin meşterii populari, prin atelierele pentru copii, mai precis, pentru dezmărginirea imaginaţiei naţionale a copiiilor şi prin evenimentele organizate aniversar, tematic, spectacole, concerte, ateliere interactive, happening-uri, etc. Relicvariul este, astfel, onorat prin continuitate actuală. Inclusiv a vietăţilor. Animăluţele sunt la ele acasă.

Muzeul Satului Românesc e o sărbătoare continuă. Dacă n-aţi fost, mergeţi! Dacă aţi fost, revedeţi! Oricând. Şi în toate anotimpurile. Eu am fost prima dată pe vremea lui Ceauşescu, ultimii ani, eram elevă şi după o duminică petrecută acolo, de dimineaţă până seara, cu un băiat îndrăgostit, am venit acasă şi am plâns. De fericire şi de frustrare. Era România mea. Ascunsă în icoane şi în pozele regale ţinute în bibliotecă. Şi în bunicii mei. Şi în părinţi. Şi în unchi, mătuşi, tot neamul. Fără el eşti nimic.

Muzeul Satului era să fie desfiinţat, după exilarea Regelui, mai ales că şi Dimitrie Gusti fusese trimis la puşcărie. Ca duşman al poporului, evident. Inspiraţia genială a lui Gheorghe Focşa a salvat muzeul, anume, transformarea lui din muzeu sociologic, în muzeu etnografic. Damage control, fără asta, nu s-ar fi salvat mai nimic din România. România eternă.

Directoarea Muzeului Naţional al Satului, doamna Paula Popoiu, spune că regalitatea şi statalitatea României sunt inseparabile. Iar vecinătatea cu Palatul Elisabeta nu-i doar simbolică. Ea este. Pur şi simplu.

Trei zile de program aniversar, printre care, aseară, un concert extraordinar Harry Tavitian. Dar dacă nu sunt manele şi grătare, cui îi pasă? Nici o televiziune, în afară de TRINITAS TV, n-a marcat evenimentul aniversar. Cine crede că dacă doboară Biserica în sondaje o coboară din fiinţa naţională se înşeală. Amarnic. Ele sunt una.

Este anul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, iar Muzeul Naţional al Satului are expoziţii de icoane pe lemn şi sticlă dedicate evenimentului.

România eternă e raiul pe pământ, unul simpatic, ca în „Take, Ianke şi Cadâr”. România eternă e monarhie. Ea pur şi simplu este.

O DATĂ UITATĂ. CÂMPIA LIBERTĂŢII. ŞI ALTE AMNEZII. CA SĂ UITĂM DESPRE ROMÂNIA TARE

Miercuri 15 mai 2013

Blaj romania.infoturism.ro

Adunarea de la Blaj din 1848 – cheia fiind unitatea episcopilor Şaguna şi Lemeni, ortodox şi greco-catolic – cel ortodox a fost, de curând, canonizat, adică, recunoscut ca sfânt. Al românilor. Guvernul unguresc de la Cluj făcuse totul ca să-i dezbine. Pe români, începând cu cei doi înalţi ierarhi.

Protestul contra dualismului austro-ungar a fost reiterat 20 de ani mai târziu, prin Pronunciamentul de la Blaj.

În 15 mai 1948, foarte mulţi tineri – mai ales ţărănişti, liberali, dar şi socialişti nevânduţi, pur şi simplu, români – au ieşit în stradă ca să marcheze 100 de ani de la Câmpia Libertăţii şi să revendice libertatea pentru România, transformând evenimentul în protest la adresa ocupantului sovietic. Evident că tinerii – printre care şi Costel Ciacu, naţional-ţărănist care mi-a şi povestit – au fost arestaţi. La 8 noiembrie 1945 scăpase. Avea să facă vreo 16 ani de închisoare. Îmi povestea cu veneraţie, era numai piele şi os, foarte bolnav şi aproape muritor de foame, dar mai mare era foamea lui de dreptate. De libertate. De adevăr pentru România.

Dar cine îşi mai aminteşte de tripla semnificaţie a acestei date de 15 mai ? Şi mai ales, cui îi mai pasă? Că tot suntem în mai şi nu ne-a mai păsat nici de 10. 10 Mai, Ziua Independenţei României – singura dată legitimă pentru a fi sărbătorită ca Zi naţională: 1 Decembrie, Alba Iulia, e doar o consecinţă, una sublimă, ultima, care avea să fie încoronarea ei, sub guvernarea unui prim-ministru colosal, Ionel Brătianu – oare ce se mai învaţă despre el la şcoală? Şi despre părintele lui („republican convins” care şi-a depăşit convingerea personală pentru interesul naţional)? Şi despre o familie care se identifică inseparabil cu istoria ţării?  În general şi în particular, nu ne mai pasă. De nimic. Şi de aceea se şi poate face orice cu noi ca popor. De către orice conducător şi mai ales, aservit ocupantului. În vremea noastră, unul subtil, care pretinde că nici nu ne ocupă. Totul. Şi tot timpul. Cu tot felul de minciuni, diversiuni şi alte forme de ocupaţie.

Şi-atunci, cum să celebrezi o dată care marchează libertatea? Sigur, unii s-ar putea să scoată din contextul istoric şi să spună că românii din Transilvania voiau autonomia, sub sceptrul şi coroana Vienei. Lor li se poate replica irefutabil: în 1918, Iuliu Maniu, tânăr locotenent, a revanşat fabulos eşecul sublim al Crăişorului Avram Iancu, ocupând Viena, de fapt, eliberând-o, aflat la comanda regimentelor româneşti. Care regimente româneşti subordonau armata imperială. Tot aşa cum în 1877, Principele Carol, viitor prim Rege al României recunoscute ca atare, deci, ca stat, comandase Armata Imperială a Rusiei, la solicitarea Ţarului Nicolae. Şi tot aşa cum în 1921, Regele Ferdinand, în fruntea Armatei Române, avea să ocupe, de fapt, să elibereze Budapesta. De regimul bolşevic. Mereu am să regret că nu am revendicat Ungaria, cu acea ocazie. 🙂 Aveam tot dreptul. 😛

Am evocat momente sublime ale istoriei naţionale, gloria ţării noastre. Copiii de lapte ar trebui să afle despre ele aşa cum plozii Americii capătă conştiinţa naţională din cordonul ombilical. Sunt date care marchează măreţia României. Momente pe care toată suflarea românească ar trebui să le ştie ca pe Tatăl Nostru. Dar se face totul ca să fim spălaţi pe creier, ca să putem fi dominaţi ca popor complexat, resemnat şi de aceea, exploatat cu uşurinţă.

Poate că numai o adunare organizată de Prea Fericitul Daniel, împreună cu Eminenţa Sa, Lucian Mureşan şi patronată de unsul cu Mirul Sfânt, Regele Mihai al tuturor românilor – indiferent de apartenenţa lor, etnică, politică, socială, confesională, etc. – ne mai poate verticaliza.

Oricum, România nu va fi îngenunchiată. Niciodată. Chiar dacă poporul român e nemernic. Adică nu mai merită. Nu 10, nu 15 mai. Nu, nimic. Ba da, 1 mai. Dar nu Armindeni cum era, nu bătaie cu flori – la ţară, la şosea. Ci bătaie pe burtă. Şi pe de-ale gurii.

Chiar crede cineva că dacă România rămânea monarhie sau măcar redevenea, în decembrie 1989, îşi mai putea bate joc cineva de ea? Am fi între primele ţări. Nu doar europene.

NIHIL SINE DEO.

Trăiască Regele!

LA MULŢI ANI, GABI!

Duminică 12 mai 2013

PISICA nebuna observator.tv

Foto via observatortv

Este vărul meu, care în Vest sau în America ar fi un bogătaş, pe chestie de creier. 😛

Îi urez din toată inima.

Adică, se vede şi după nevasta genială cât e de deştept. 😆