Archive for the ‘Islam’ Category

OBAMA ORI A UMPLUT-O DE SÂNGE SAU I-O FI FĂCUT-O CIA

Vineri 6 mai 2011

De când am aflat care a fost numele de cod pentru operaţiunea lichidării lui Osama, m-am gândit că Obama şi-a dat cu tesla, riscând să-şi anuleze enormul avantaj electoral obţinut spectacuos de rapid prin uciderea spurcăciunii.

„GERONIMO – E.K.I.A.”. Enemy killed in action, inamic ucis în luptă, corect! Dar, Geronimo?! 😯

Cred că această reacţie au avut-o toţi cei care ştiau că e numele eroului amerindienilor şi totodată, o glorie a creştinilor. Figură de dublu erou: fiindcă deopotrivă şi-a apărat teritoriul în faţa colonizării şi a acceptat-o ca pe o convertire personală esenţială, după revelaţia creştinismului. Convertirea a fost pentru el supremul bine, după cum notează în autobiografia lui. În 1905 a participat la parada inaugurală a preşedinelui Theodore Roosevelt.

Deci, Geronimo n-a fost „EKIA”, ci dimpotrivă, s-a convertit de bunăvoie, datorită splendorii creştinismului care l-a cucerit, spre deosebire de cei 5000 de militari puşi pe urmele lui şi care n-au reuşit (decât) să-l ia prizonier. Conform stră-strănepotului lui, s-a predat singur. În schimbul unor garanţii pentru comunitatea lui.

Ne amintim şi filmul „Conspiracy Theory„, cu Mel Gibson şi Julia Roberts, în care pseudonimul „Geronimo” era un titlu de glorie. Pentru patriotism autentic.

Stră-strănepotul „numelui de cod”, Harlyn Geronimo, a dat un comunicat în care a protestat faţă de opţiunea administraţiei Obama, cerându-i explicaţii,  în apărarea memoriei ilustrului său strămoş, care a murit de „moarte bună” şi al cărui nume a fost asociat cu gloria. În nici un caz cu diavolul, asasinatul şi tâlhăria.

„Ca fiu al nepotului lui Geronimo, care ca soldat al SUA a luptat la Omaha Beach în Ziua Z şi a traversat Europa Occidentală până la Rin în Cel de-Al Doilea Război, şi ca unul care a servit el însuşi în două rânduri în războiul din Vietnam, trebuie să-i cer cu tot respectul preşedintelui nostru, Comandant Suprem, ori secretarului Apărării, o explicaţie completă cu privire la cum s-a întâmplat această dizgraţioasă folosire a numelui străbunicului meu şi să-şi prezinte scuze totale pentru insulta dureroasă comisă după tot ceea ce au suferit nativii americani, şi exluderea folosirii numelui Geronimo din toate evidenţele Guvernului SUA. Lăsând doar pe seama istoriei faptul că această insultă la adresa nativilor americani s-a petrecut în toată ruşinea ei”.

Deci, Obama ori a umplut-o de sânge, ori a fost lucrat de servicii. Sau totuna.

BIN LADEN, UCIS. SUA, FIESTA. OBAMA, TUN ELECTORAL

Luni 2 mai 2011

Foto 1,2 : NYT

Preşedintele Barack Obama a anunţat uciderea lui Bin Laden în Pakistan, într-o operaţiune calificată drept fără greşeală a inteligenţei militare americane, informează New York Times.

Întreaga Americă se bucură, indiferent de culoarea politică. Mulţimi jubilante au ieşit în stradă, atât la Washington, în faţa Casei Albe, cât şi la New York, la Kilometrul Zero.

Americanii sărbătoresc revanşa asupra mentorului terorii Al Qaeda, care şi-a revendicat crima împotriva umanităţii din 11 septembrie 2001.

Deşi la ei e noapte, oamenii scandează „USA, USA”, notează BBC şi de altfel, se poate urmări live la televiziuni. CNN informează că, deşi cadavrul lui bin Laden se află în posesia forţelor americane, el va fi îngropat conform datinilor islamice, de către musulmani. Probabil, ca o confirmare a declaraţiei lui Obama că SUA nu se află în război cu Islamul.

Este un mare punct electoral pentru preşedintele Obama, care recent şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat, iar uciderea lui bin Laden, aşteptată de aproape zece ani, compensează subit şi spectaculos politica externă precară şi politica internă catastrofală a administraţiei democrate.

Într-un fair-play perfect, fostul preşedinte George W. Bush a salutat, imediat, evenimentul ca victorie pentru America, pentru toţi cei ce vor pace în lume şi pentru cei care şi-au pierdut oameni dragi la 11 septembrie. Totodată, Bush i-a felicitat pe preşedintele Obama şi forţele americane pentru ceea ce, la rândul ei, Condoleezza Rice, fostul secretar de stat republican, a considerat „o victorie colosală”, felicitând inteligenţa forţelor militare, informează FOX News.

Foto: White House

Când e vorba de interesele Americii, dreapta şi stânga îşi strâng mâna. Poate învăţăm. Oricum este, repet, un tun electoral pentru Obama. O suporteră de culoare declara pentru CNN din faţa Casei Albe că „acum s-a terminat cu ironia Osama-Obama”. Dacă ar fi alegeri mâine, probabil că ar fi reales. Dar nu sunt alegeri mâine. Mai e vreun an şi jumătate.Totuşi, Obama şi-a compensat pe termen lung o mare vulnerabilitate: politica externă.

Deja se anunţă controverse, fiindcă suporterii lui Obama interpretează eliminarea mentorului al Qaeda ca pe o cale liberă de retragere a trupelor americane din Afganistan şi a celor staţionate permanent în Irak, pe când preşedintele Bush a subliniat că „lupta împotriva terorismului continuă”. Cu atât mai mult cu cât analiştii militari prevăd tentative de retaliere din partea cuiburilor teroriste. Oricum, lovitura de decapitare pe care a primit-o terorismul e grea. Numai că el nu are un singur cap.

Foto: mirror.co.uk

Preşedintele Hamid Karzai a susţinut o conferinţă de presă în care a declarat că el a avertizat cu privire la găzduirea teroriştilor în Pakistan şi „nu în casele afganilor”, relatează reporterul CNN International de la Kabul.

Din partea mea, bine că satanicul Osama bin Laden a crăpat şi îi urez să ardă neîncetat! Cel mai important aspect l-a subliniat preşedintele George W.Bush: „America a trimis un mesaj fără greş: indiferent cât ar dura, până la urmă se face dreptate„. 

Amin!

Foto via scinteia.wordpress.com, Ovidiu

P.S. Urmează, previzibil, valuri peste valuri de teorie a conspiraţiei. Cu spume.

UPDATE. Cadavrul lui bin Laden a fost deja îngropat, anunţă CNN International. Din fotografia de mai sus, rezultă un tip întinerit, care şi-a vopsit părul şi barba – era cu o nevastă tinerică şi se ascundea fix într-un oraş mare, Abbottabad, un oraş cu cel puţin un regiment şi multe reşedinţe ale armatei pakistaneze, şi cu un milion de locuitori, într-o veritabilă fortăreaţă (foto 4), un conac de un milion de dolari, pe când toată lumea îl credea prin peşteri. Avea 54 de ani şi un singur rinichi.

 Şi să vezi de-acum încolo teoria conspiraţiei. :D Pe bune, l-au băgat cam repede la groapă sau l-au dat la peşti, în mare, după ce am aşteptat aproape 10 ani să fie prins. Cineva spunea că zilele următoare vor apărea mesaje video ale lui bin Laden comunicând că e viu şi se va răzbuna. :)

GADDAFI ARUNCĂ BOMBE CU FRAGMENTAŢIE ÎN PROPRIU-I POPOR, SECURITATEA LUI ASSAD TORTUREAZĂ PE STRADĂ!

Sâmbătă 16 aprilie 2011

Foto: BBC

„Revoluţia iasomiei” întâmpină cu atât mai multă rezistenţă cu cât tiranii se dovedesc mai disperaţi. Libia şi Siria sunt în centrul atenţiei internaţionale, pentru violenţa antinaţională cu care regimurile totalitare îşi masacrează propriile popoare.

Gaddafi bombardează populaţia civilă. Asociaţii ale drepturilor omului au constatat că dezaxatul de la Tripoli foloseşte atât bombe cu fragmentaţie – interzise în cel puţin 100 de ţări, cât şi lansatoare de rachete Grad, de inspiraţie sovietică. Ultimele, deşi nu sunt ilegale în război, pot fi chiar mai mortale, relatează BBC.

Un război împotriva propriului popor poartă şi Assad, în Siria. De câteva săptămâni au loc revolte, reprimate brutal. Dar represiunea nu-i descurajează pe tinerii revoltaţi care revin în stradă, cu toate că de la începutul protestelor au fost ucişi cel puţin 200 de demonstranţi. Assad promisese reforme, dar nu s-a ţinut de cuvânt.

El menţine starea de asediu, ceea ce-i permite să ordone acţiuni represive sub aparenţa legalităţii. Ce legalitate poate avea un regim nelegiuit? Ieri au avut loc proteste masive în mai multe oraşe din Siria, cu zeci de mii de participanţi la fiecare demonstraţie. Protestatarii au fost reprimaţi cu cruzime, fiind călcaţi în picioare şi torturaţi în stradă.

Brutalitatea criminală a forţelor de securitate siriene se manifestă ostentativ. Imagini filmate sunt difuzate la toate televiziunile din lumea liberă, printre care şi Antena 1.

Până la urmă, oamenii care vor libertate şi dreptate, şi luptă pentru stat de drept vor reuşi.

MÂNA DREAPTĂ A LUI GADDAFI A DEFECTAT LA LONDRA

Joi 31 martie 2011

Foto: BBC

Moussa Koussa, ministrul de Externe al Libiei, a defectat şi se află la Londra, anunţă Guvernul britanic într-un comunicat dat publicităţii azi-noapte de AP, preluat de Fox News.

Îi încurajăm pe cei din jurul lui Gaddafi să-l abandoneze şi să îmbrăţişeze un viitor mai bun pentru Libia, care permite tranziţia politică şi reforma reală, în acord cu aspiraţiile poporului libian”, se arată în comunicatul dat de Foreign Office. Contrar cugetărilor lui Băsescu din pivniţa politicii externe.

Abandonându-şi rolul şi funcţia, demisionarul îi dă o grea lovitură dezaxatului de la Tripoli, care îi încredinţase misiunea de a reprezenta Libia pe plan internaţional.

Conform organizatorului unui grup conducător al opoziţiei libiene în Regatul Unit,  Guma El-Gamaty, ministrul demisionar de Externe a fost, ani în şir, mâna dreaptă a lui Gaddafi, conducându-i, printre altele, serviciul secret şi negocierile privind atentantul de la Lockerbie, soldate, cum ştim, cu reacceptarea dictatorului libian ca partener de dialog cu liderii comunităţii internaţionale. Moussa Koussa e, deci, extrem de influent şi foarte important în perpetuarea de până acum a regimului de la Tripoli.

Fostul oficial libian este chestionat la Foreign Office, dar Guvernul britanic nu-i va acorda imunitate judiciară. O va obţine, probabil, în altă ţară, în care urmează să se refugieze asistat diplomatic.

Printre cei care au defectat până acum şi s-au alăturat opoziţiei se numără ministrul de Interne, ministrul Justiţiei, ambasadorul la ONU şi ambasadorii în SUA, Franţa şi India. Pe care nu voia Băsescu să-i recunoască, ca să-i facă în ciudă preşedintelui Franţei.

Gaddafi ar trebui să se întrebe cine e următorul care îl va abandona„, a declarat ministrul britanic de Externe, William Hague, reporterilor acreditaţi la Foreign Office. Referitor la Moussa Koussa, „Demisia lui arată că regimul Gaddafi, care deja s-a confruntat cu defectări semnificative, e divizat, sub presiune şi se prăbuşeşte din interior„, îl citează BBC pe şeful diplomaţiei britanice.

Al nostru tace, după toate prostiile pe care le-a comis încă preşedintele României.

ROMÂNIA NU E: N-ARE PREŞEDINTE, PREMIER, DIPLOMAŢIE

Duminică 20 martie 2011

Foto: mondonews.ro

Angajamentele lui Băsescu. Pro memoria

Vă asigur că România va fi un partener de excepţie în relaţia cu Franţa şi vom face în aşa fel ca acest parteneriat, care va dura cinci ani, să fie o realitate în funcţie de foaia de parcurs care va fi stabilită de cele două guverne„, declara Băsescu la Cotroceni, în 4 februarie 2008, la conferinţa de presă comună cu Nicolas Sarkozy, cu ocazia vizitei de stat a preşedintelui Franţei, prima a unui şef de stat francez de la admiterea României cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Un an mai târziu, preşedintele României declara, la întâlnirea cu ambasadorii: „Franţa a devenit partenerul cel mai solid al României din sânul UE, sub efectul semnăturii parteneriatului strategic cu preşedintele Sarkozy, la Bucureşti. Acest parteneriat se dezvoltă pe toate planurile: economic, politic, militar, în toate domeniile de interes şi nu doar în sectorul cooperării în interiorul UE, ci şi în sânul NATO şi al organizaţiilor internaţionale„.

Sublinierile îmi aparţin.

La aceeaşi întâlnire, trasa diplomaţiei române sarcina să-şi axeze activitatea pe parteneriatele cu Franţa şi SUA. A fost aceeaşi întâlnire în care l-a întrebat pe „Comănescule, cât plăteşti chiria?”.

Actualitatea. Şi realitatea: relaţia cu Franţa făcută praf. Poate profita Ungaria

Scriam vineri seara că Băsescu a procedat catastrofal pentru România în relaţiile internaţionale – ca şi inexistente, de altfel – şi în particular în relaţia cu Franţa, izolând ţara de lumea civilizată.

Lipsit şi de diplomaţie, de fler şi probabil de interes naţional, Băsescu a depreciat statul român, pe care-l reprezintă, la nivel de caricatură. N-are nici consilieri şi nici minte preocupată să anticipeze ceea ce avea să urmeze. A tratat relaţia instituţională cu Franţa, ca pe o contră personală cu preşedintele Franţei. Abordat nu ca o instituţie, ci ca un partener de şuetă pe tema ciorapilor pe care ar trebui să-i poarte primele doamne şi pe cine ar fi cazul să invite la masă, ca să-i convingă.

Libia era deja izolată internaţional, nimeni în afară de Chavez nu-l susţinea pe Gaddafi, era previzibil că va urma intervenţia militară.  Băsescu a reacţionat hormonal, pe 14 martie, după care ministrul de Externe, Baconski, a ratat şi el momentul unei anumite reabilitări a României în context internaţional, după ce a constatat, parcă uimit, că s-a adoptat rezoluţia CSONU privind folosirea „oricăror mijloace” asupra Libiei. Deşi diplomaţiile transatlantice stabiliseră deja aranjamente în acest sens. Ministrul român de Externe a scăldat-o, într-o declaraţie dată ca răspuns la o întrebare, aflat la plimbare prin ţară. Iar aseară – când comunitatea internaţională a declanşat acţiunea concertată – Baconski a zis că a constatat şi el, deci „suntem pe recepţie”. Ca-n bancurile cu Garcea.

În nici un caz nu e de râs. E de dat cu ei de pământ. În problema conflictului diplomatic cu Ungaria, tăcere. Mai mult, îngenunchiere în faţa lui Orban Viktor. Care însă n-a fost prost să se contreze cu Sarkozy, cu care are şi o parte de sânge comun, şi apartenenţa în comun la familia politică a PPE.

Să fii în aceeaşi familie politică din care face parte şi preşedintele Franţei, şi să faci praf şi pulbere, ca niciodată în istorie, relaţiile cu Franţa, asta da performanţă. Absolută în negativ. De manual didactic. Relaţiile României cu Franţa s-au menţinut privilegiate, chiar şi când au fost un pic accidentate, ca în momentul declanşării războiului din Irak. Când, însă, Franţa a putut înţelege interesul României de integrare în NATO. Acum, ce să înţeleagă, când nici înşişi guvernanţii nu ştiu ce vor, altceva decât să rămână la putere şi să facă una cu pământul ţara.

România, mai mult decât izolată pe plan internaţional: inexistentă

România este singura ţară din comunitatea internaţională care nu a luat nici o poziţie oficială. Absolut nimic. Nulitate absolută. De parcă ne-am afla în interimat şi interimarii nu ar fi autorizaţi să vorbească în numele României cu privire la decizii capitale de politică externă.

Şi-au dat demisia Băsescu, Boc, Baconski şi au uitat să anunţe? Ar fi anunţul oportun.

Treaba preşedintelui ţării e să reprezinte statul pe plan internaţional. Când e imperativ să vorbească, el tace. Iese pe posturile publice de radio şi televiziune să lanseze toate tâmpeniile conflictuale, să facă un fel de stabor naţional din tribuna cea mai înaltă a României. În aceste momente, era singura dată când Băsescu trebuia să iasă public şi să declare care este poziţia noastră în privinţa Libiei. Poziţie care nu poate fi alta decât a partenerilor europeni şi euro-atlantici.

Boc are treabă să se realeagă şi face, azi, şedinţă de guvern ca să discute, retroactiv, situaţia din Japonia, când absolut toată lumea discută despre Libia. De fapt, nu mai discută. Execută ce-au hotărât împreună partenerii responsabili întruniţi, aseară, la Paris.

Baconski are treabă să scrie moţiunea lui Boc pentru congresul PD-L şi stă „pe recepţie”, să vadă ce-i ordonă şeful de la Cotroceni să zică. Sau să tacă. Stă cuminte, a auzit că obişnuieşte să arunce cu tot ce-i vina la mână şi să zică tot ce-i vine la gură când se enervează, fiindcă nu-i în stare de altceva. În nici un caz să fie preşedinte de ţară. Nici măcar de scară.

Statul român, precaritate fără precedent din 1940 încoace

NICIODATĂ nu a avut România un asemenea hal de (lipsă de) diplomaţie. Niciodată nu s-a comportat România mai umilitor pe plan internaţional. Niciodată nu a fost România atât de devertebrată. Şi asta tocmai în momentele în care Franţa trăieşte „ore astrale” – şi ghilimelele sunt de prisos, fiindcă iscusinţa diplomaţiei lui Sarkozy înalţă ţara crinului la un nivel pe care nu l-a avut nici atunci când deţinea statut imperial. Fără exagerare. Sarko profită magistral de slăbiciunea diplomaţiei americane, cunoscută fiind competenţa precară a administraţiilor democrate în politică internaţională, profită, totodată, de poziţia delicată a preşedintelui Obama în raport cu intervenţiile militare şi preia, ferm, frâiele politicii mondiale.

Şi tocmai atunci când România ar trebui să profite mai mult ca oricând în istorie de relaţia tradiţională cu Franţa devenită A numărul 1 pe plan internaţional, relaţia e ruinată. Sarko nici măcar nu ne mai bagă-n seamă şi n-ar fi de mirare să-l privilegieze pe preşedintele Ungariei în transformarea unui contencios istoric, incompatibil cu principiile Uniunii Europene, în problemă de drept internaţional. Cum a devenit şi Kosovo, deşi mult timp, nimeni nu crezuse. Dar liderii inteligenţi ştiu să speculeze ferm slăbiciunile şi vulnerabilităţile unor state precare. Din pricina, evident, a guvernanţilor pe care au nefericirea să-i fi trimis la putere.

E momentul ca opoziţia să acţioneze ferm şi luni, în Parlament, să solicite oficial fie consultări cu partidele pentru declararea poziţiei statului român în raport cu cele două probleme de importanţă majoră, fie demisia preşedintelui ţării pentru înaltă trădare. Şi a guvernului în consecinţă.

De ce voia Băsescu, succesiv,  să-i dea jos pe Ciorbea, Constantinescu, Năstase şi Tăriceanu

Nu-i exclus ca Băsescu să ia un litru de whisky în plus şi să iasă diseară sau mâine la vreo declaraţie chiar mai iresponsabilă decât tăcerea. Sau să-i lingă pantofii lui Sarko, acolo unde i-a scuipat.

Când era Tăriceanu premier, relaţiile cu Franţa şi Ungaria erau excepţionale. Onorabile, cordiale, parteneriale. Strategic-parteneriale. România avea demnitatea să se ia în serios ca a şaptea putere, numeric, din UE. Şi să aspire chiar la mai mult calitativ. Nu-i de mirare că Băsescu a fost obsedat să-l dea jos.

Şi nu, n-am uitat: Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Adrian Năstase, chiar Ion Iliescu a avut fiecare şi succesiv mai multe realizări diplomatice pentru România decât a putut strica famiglia Băsescu la un loc. Nici unul din cei menţionaţi, în ordine cronologică, nu şi-a permis să ruineze opera antecesorului pentru România.

PREŞEDINTELE SUA ANUNŢĂ ULTIMATIV INTERVENŢIA MILITARĂ ÎN LIBIA. BĂSESCU, ACEEAŞI POZIŢIE CU MOSCOVA

Vineri 18 martie 2011

Preşedintele SUA, Barack Obama, a dat ultimatum regimului Gaddafi să înceteze focul împotriva populaţiei civile şi să părăsească puterea. A spus că nu vor fi desfăşurări de forţe terestre în Libia după înlăturarea dictatorului, nu şi înainte. Preşedintele american a anunţat foarte clar intervenţia militară şi a adăugat că libienii sunt liberi să-şi aleagă noua guvernare democratică.

Mâine va avea loc la Paris o reuniune internaţională pe tema Libiei, după ce Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluţie în care a autorizat „orice fel de mijloace” pentru înlăturarea regimului criminal împotriva umanităţii de la Tripoli.

După rezoluţia CSONU, ministrul de Externe al României a dat-o la-ntors ca să dreagă busuiocul stricat de Băsescu. Teodor Baconski declarase azi, la Tg. Mureş, că dată fiind rezoluţia CSONU, România e gata să participe la o intervenţie militară – sau „ingerinţă umanitară” – sub coordonarea NATO. Dacă tăcea, teolog rămânea, că dacă ai acordul CSONU, nu mai e nevoie de egida NATO. Acordul CSONU e de drept internaţional.

Băsescu îl enervase la culme pe preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, declarând, la summitul UE care a avut loc exact acum o săptămână, că România nu susţine o intervenţie militară în Libia, negând legitimitatea acţiunii revoluţionare.

Cât de iresponsabil poate fi Băsescu şi adversar al logicii – cu care, din păcate, nici poporul român spălat pe creier nu-i prea prieten – se vede din întrebarea, credea el, retorică, pe care a adresat-o la începutul săptămânii la TVR în interviul cu simpatica. A zis el, cu ce se deosebesc acei membri ai guvernului Gaddafi care s-au alăturat revoluţiei iasomiei din Libia, de dictator. Trebuie să fii cretin ca să nu-ţi dai seama cu ce. Cu ce s-ar fi deosebit orice ministru din guvernul lui Ceauşescu, care ar fi avut curajul să i se opună, trecând de partea revoluţiei de la Timişoara. Deosebirea e salutară. Pentru că e vorba de război împotriva propriului popor, dublat de război civil.

Azi, Rusia a anunţat că exclude participarea la o intervenţie militară în Libia. Dar pe care a autorizat-o, totuşi, ca şi China, prin faptul că nu şi-au exercitat dreptul de veto la sesiunea CSONU.

Băsescu, o ruşine pentru România. Ne-a izolat pe plan internaţional. Din prostie.

TREI JURNALIŞTI AI BBC, ARESTAŢI ŞI TORTURAŢI ÎN LIBIA

Joi 10 martie 2011

Foto: BBC

Chris Cobb-Smith, Feras Killani şi  cameramanul Goktay Koraltan (ultimii doi, în fotografie), corespondenţi ai BBC, au fost arestaţi, luni, de forţele de securitate ale lui Gaddafi, în timp ce încercau să ajungă în oraşul Zawiya, pe care forţele fidele dictatorului încearcă feroce să-l recupereze de la răsculaţi.

Terorismul de stat practicat de tirania disperată a lui Gaddafi a fost confirmat de relatările celor trei pentru BBC. Jurnaliştii depun mărturie cu privire la crimele împotriva poporului libian, constatate în barăcile în care au fost duşi după arestarea abuzivă, cu toate că s-au legitimat.

Ei au fost încătuşaţi, acoperiţi cu cagule, puşi la zid, bătuţi şi supuşi simulărilor de execuţie prin împuşcare. Au fost siguri că vor muri, pentru că soldaţii lui Gaddafi le-au pus armele în gât, au armat şi pe urmă au tras pe lângă urechile lor şi au râs.

Jurnaliştii declară că acolo erau foarte mulţi deţinuţi libieni, maltrataţi până la agonie şi deţinuţi în condiţii inumane.

După eliberarea echipei BBC, un înalt oficial al guvernului libian a prezentat scuze pentru tortura la care au fost supuşi jurnaliştii.

DOUĂ ORORI. CHAVEZ ÎNCEARCĂ SĂ-L SALVEZE PE GADDAFI

Vineri 4 martie 2011

Foto: FoxNews

Preşedintele comunist al Venezuelei, Hugo Chavez, s-a băgat în seamă propunându-se mediator între puterea de la Tripoli şi protestatari. Gaddafi a îmbrăţişat propunerea, dar purtătorul de cuvânt al protestatarilor libieni, Abdul Hafif Goga, a respins-o categoric.

Libia e izolată pe plan internaţional, primind sancţiuni din partea ONU. Tribunalul Penal Internaţional l-a condamnat pe Gaddafi pentru crime împotriva umanităţii. Ceea ce face el împotriva propriului popor e nu doar război civil, ci terorism de stat.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a reiterat, ieri, declaraţia că Gaddafi şi-a pierdut legitimitatea şi trebuie să plece.

Dictatorul dezaxat a avertizat că preferă să dea foc Libiei.

TUNISIA, REVOLUŢIA FURATĂ. SUNĂ CUMVA CUNOSCUT?

Joi 3 martie 2011

După două luni de la debutul Revoluţiei Iasomiei, tinerii sunt strânşi într-o „Piaţă a Universităţii” la Tunis, pentru a semnala că revoluţia lor a fost furată, iar schimbarea de regim nu are loc, după înlăturarea lui Ben Ali de la conducerea Tunisiei, deţinută 23 de ani.

Tinerii cer plecarea gerontocraţilor – la putere este un preşedinte interimar de 78 de ani şi un prim-ministru interimar de 84 de ani -, pentru că ei reprezintă continuitatea unui regim împotriva căruia a fost îndreptată revoluţia. Nu doar împotriva unei persoane, ci a unui sistem totalitar. Iar guvernul doar a fost cosmetizat cu câţiva tehnocraţi.

O altă parte a tunisienilor ies în stradă pentru „stabilitate”, pronunţându-se pentru menţinerea stării de fapt şi afirmând că nu vor anarhie, iar ziariştii din vechea gardă sunt prea încântaţi de libertatea cuvântului ca să-şi mai dorească şi altceva. O libertate de care beneficiază datorită tinerilor pe care au libertatea să-i dezavueze. Sună cunoscut?

Partea cea mai proastă e că forţele de ordine reprimă violent protestul tinerilor – dintre care foarte mulţi studenţi. Poliţia a împuşcat, deja, mortal, cinci protestatari, iar unul dintre ofiţeri a declarat pentru BBC că asemenea turbulenţi merită împuşcaţi, pentru că nu produc decât încurcătură, vor să ocupe instituţiile statului.

Totuşi, manifestaţia non-stop din Tunis a determinat evenimente notabile: dacă la debutul protestului, Mohamed Gannouchi, premierul de pe vremea dictatorului, era încă în funcţie, între timp el a demisionat şi a fost înlocuit interimar cu fostul ministru de Externe, Beji Caid Sebsi.

Totodată, pe fondul protestelor,  tehnocratul Zami Zaoui, de la Comunicaţii, a demisionat din guvernul interimar, constatând că nu este guvernul de uniune naţională cu largă susţinere în tranziţia spre alegeri căruia a crezut că i se raliază. Totuşi, tehnocratul crede că revoluţia nu poate fi furată.

Dacă vine la noi, îi desenăm. I-am fi putut arăta şi semnele, numai că primarul Băsescu a dat cu bidineaua pe Universitate şi pe Institutul de Arhitectură din Bucureşti, ca să şteargă urmele Pieţii Universităţii. Unde a avut tupeul să vină ca preşedinte.

UNICUL MINISTRU CREŞTIN DIN PAKISTAN A FOST ASASINAT

Miercuri 2 martie 2011

Foto: nation.com

Ministrul Minorităţilor din Pakistan, Shahbaz Bhatti, a fost asasinat, azi, cu opt focuri de armă, după ce şoferul lui a fost dat jos din maşină. Asasinatul s-a produs la Islamabad, pe când ministrul pleca de acasă spre o şedinţă a Cabinetului.

Era singurul ministru creştin şi a avut o iniţiativă împotriva legii blasfemiei care, introdusă în 1970,  penalizează cu moartea pe oricine poate fi considerat că a comis o blasfemie la adresa Islamului, respectiv, că a vorbit împotriva profetului Muhammad. Ministrul liberal a intenţionat să schimbe această stare de fapt. În urma ameninţărilor repetate din partea talibanilor şi a reprezentanţilor Al Qaeda, Guvernul nu a mai susţinut, în ultimul timp, iniţiativa ministrului minorităţilor.

Foto: thenewsafrica.com

Dumnezeu să-l odihnească! Fiindcă de iertat, e iertat din oficiu, ca martir al religiei iubirii. El nu a vrut decât să interzică o prevedere criminală care transformă o religie, în ideologie a urii.

Asasinul a lăsat la locul faptei un pamflet scris de talibanii din provincia Punjab. Guvernatorul provinciei,  Salman Taseer, fusese împuşcat în 4 ianuarie, tot pentru că susţinea reformarea legii blasfemiei. Asasinul a fost chiar propriul lui bodyguard, întâmpinat cu petale de flori pe treptele tribunalului.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, părintele Federico Lombardi, a condamnat asasinatul, declarând că teribila crimă nu face decât să justifice avertismentele Papei cu privire la violenţa împotriva creştinilor şi a libertăţii religioase.

PSYCHO GADDAFI, ALTUL CARE SE DUCE DUPĂ CEAUŞESCU

Miercuri 23 februarie 2011

Video de gehlen06

Un foarte bun documentar, la Ovidiu.

Foto: Cotidianul

Şi după cât de isteric s-a manifestat ieri, la Interne, nu mai are mult până să producă un discurs ca al lui Gaddafi de ieri. Mă refer la starea lui psihiatrică.