Archive for the ‘Intoxicare’ Category

ĂLA N-A MAI FOST MITING SPONTAN

Marți 15 octombrie 2013

Admir mişcarea pentru salvarea Roşiei Montane şi cred că autenticitatea ei e probată tocmai de caracterul compozit: demonstranţii sunt de toate felurile, nu-i poţi anexa unui partid sau unui curent. Sunt de toate apartenenţele şi mai ales, fără apartenenţă. Sigur că sunt şi infiltraţi care vor să deturneze şi oportunişti care vor să confişte, aşa a fost, aşa va fi mereu. Şi nu numai la noi.

Mişcarea contra jafului toxic preconizat la Roşia Montană s-a ţinut tare. Au fost, mulţi de tot, chiar şi la Cotroceni, să ţipure strigătura: IEŞI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ! Apropo, Mircea Badea lansase, pe la începutul anului, un refren similar: „IEŞI AFARĂ, PONTA ORDINARĂ”, zicea că-l scoate în şuturi din Palatul Victoria dac-o propune pe Kovesi, după care a primit stânga-mprejur de la Felix. :mrgreen:

Deci, mişcarea s-a ţinut tare. Până duminică. Când s-au dus cazon în Piaţa Victoriei, ca la mitingurile lui Ceauşescu de pe „23 August”, desenând cu ei înşişi logo-ul cu frunza în roş-verde. Adică, aveau plăcuţele de-acasă. De-acasă de unde? Şi făcuseră şi repetiţie, că altfel, aşa ceva nu poate să-ţi iasă.  Unde e „tabăra”? Şi cine aprinde focul? Nu de alta, dar ca să aibă ce stinge.

Păi cred că trupa coabitacă, care are tot interesul să compromită mişcarea prin demonstraţia că e manipulată. Că prostia naşului Cristi Maior cu anarhia teroristă n-a ţinut nici pentru copii mici.

Mai greu va fi să manipuleze protestul cu gazele de şist, nu de alta, dar s-a enervat Baba Dochia. Anticipat.

P.S. De remarcat şi faptul că, tot duminică, pentru prima dată, a fost o tentativă de a-i provoca pe jandarmi la ripostă. Jandarmii care au primit ordin să nu intervină sub nici o formă în forţă. Că nici n-aveau de ce.

HOLOCAUSTUL ROŞU

Sâmbătă 12 octombrie 2013

Dialog cu dr. Florin Mătrescu, autorul carţii  (apărute la Libraria „Sophia”)

– Domnule doctor Florin Matrescu, ati realizat o carte fundamentala pentru întelegerea istoriei moderne si contemporane a României, a Europei si chiar a lumii. De ce i-ati spus “Holocaustul Rosu”?
– Întrebarea este legitima pentru ca aceasta sintagma îmi apartine, fara lipsa de modestie. Nu a fost asa de greu sa gasesc aceasta sintagma. Nu cred ca este rezultatul cautarii mele, cât al faptului ca am avut curajul sa folosesc acest termen care era rezervat în exclusivitate “holocaustului negru” sau “holocaustului nazist” si de aici paralela cu ceea ce au facut comunistii mi s-a parut absolut fireasca. Aproape nu-mi vine sa cred ca sunt primul care m-am gândit la aceasta sintagma. N-a fost o chestiune de inovatie, cât mai mult o problema de curaj. Fiindca în lumea vestica – ma refer în special la Germania – se spun atât de multe lucruri despre tragedia nazismului si despre holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre cealalta tragedie care i-a urmat nazismului.

Complexul vinovatiei

– De ce?
– Pentru ca în Germania, complexul vinovatiei se cultiva într-un fel. Un autor celebru si un om de mare corectitudine – este vorba de Norman Finkelstein – a avut curajul chiar sa scrie o carte despre Industria holocaustului – reflectii cu privire la exploatarea suferintei evreilor. Exista cercuri care, din aceasta tragedie a poporului evreu, au facut un obiect aducator de bani. Va reamintesc ca, în afara de Procesul de la Nürenberg, care a fost, în principal un proces împotriva poporului german, vinovat de holocaustul negru, s-au adaugat despagubirile date nu numai evreilor care au suferit direct, dar si generatiilor care au urmat si care însumeaza deja circa 180 de miliarde de euro. Bani platiti de-a lungul timpului. Când ai în urma un asemenea trecut istoric tragic, aducator de bani si daca îti întareste si pozitia în societate, este firesc sa-ti aperi cu dintii aceasta lume ciudata a holocaustului. Ba chiar s-a deviat mai mult si s-a spus ca, daca cineva ar îndrazni sa compare holocaustul cu alta tragedie din istoria omenirii, înseamna ca relativizeaza un soclu de care n-ai voie sa te-atingi. Rezulta de-aici o anumita teama pentru istoricii de mare faima care au încercat sa compare cele doua tragedii. Exista chiar un caz celebru al unui mare istoric german actual, Helmuth von Mollte, care spune ca n-ar fi existat fascismul fara procesiunea comunismului. Ca fascismul a fost o contrareactie la comunizarea Europei.
– Este justificata o asemenea perceptie?
– Este oricând de discutat, cu argumente pro si contra. Este foarte greu de spus daca este în întregime adevarata si cred ca aici e cheia problemei. Fara îndoiala ca Mollte are în parte dreptate, dar nu sunt istoric si nici contemporan cu cele doua tragedii. Nu stiu daca chiar asa a fost. În orice caz, este evidenta asemanarea dintre doctrinele fascismului si comunismului si mai ales mentinerea acestor regimuri la putere printr-un aparat de teroare, cu o componenta specifica fascismului. Hitler, spre deosebire de Stalin, a dus la început o politica economica benefica pentru Germania. A rezolvat problema celor sapte milioane de someri, a restabilit putin demnitatea poporului german, foarte umilit prin Pacea de la Versailles, a creat locuri de munca, a facut autostrazi, o masina pentru popor – Volkswagen etc. Manipularea multimii prin doctrina, alaturi de acoperirea monstruozitatii – ma refer la lagare, la Aushcwitz si celelalte – i-au creat o oarecare popularitate legitima. Ce popularitate aveau Lenin sau Stalin care au provocat o întreaga tragedie?

Dumnezeu si propaganda

– Totusi, exista astazi rusi care-i fac din nou statuie lui Stalin, pe care îl vad ca pe un erou al Uniunii Sovietice. Ca el ar fi salvat Uniunea Sovietica de la disparitie, ca daca n-ar fi fost el, Hitler ar fi reusit sa distruga URSS. Exista si o asemenea perceptie în Rasarit.
– Teza aceasta are si ea un dram de legitimitate. Numai ca este si aici o imensa manipulare. Sa vedem legitimitatea. Stalin a stiut sa mobilizeze poporul rus într-un mod foarte abil, în acea parte a razboiului când nemtii au ajuns la portile Moscovei. Este vorba de acel act de tradare, decisiva pentru razboi, când armata germana în loc sa prinda ca într-o punga zeci de divizii sovietice, printr-un avertisment de la Orchestra Rosie din Elvetia, sovieticii au fost preveniti, au început atacurile de artilerie mai devreme si asa au evitat o catastrofa militara de proportii, care probabil ar fi deschis întreaga Rusie armatei germane. Au fost deci erori militare, dar si imense greseli politice, care nu se datoreaza Wermachtului, cât aparatului de propaganda al SS. Si anume politica rasiala, de discriminare a oamenilor si de tratare a rusilor ca popor inferior, ca neoameni, desi sunt rasa nordica, la fel ca germanii. Sunt înruditi.
– Este interesant ca germanii de astazi ar avea suficiente motive sa vorbeasca despre “Holocausutul Rosu”, dar totusi n-o fac.
– Asa e. Prin urmare, au fost greseli militare, au fost erori politice îngrozitoare fata de poporul rus. Iar Stalin si-a tras de partea lui, printr-un discurs demagogic, Biserica. E cunoscuta demonstratia facuta cu trei mii de preoti devotati KGB-ului, care s-au rugat la Dumnezeu, în Piata Rosie, pentru Matuska Rossia. Ideea ca Stalin apara Rusia, ca are de partea lui pe Dumnezeu si Biserica pravoslavnica a fost un factor de propaganda foarte important. Deci, în afara de aceasta efervescenta a fermentului national rus în fata agresiunii germane, imperiul sovietic avea o experienta tragica de pe urma lui Stalin. Pe de alta parte, masele reactioneaza identic la victorie sau la înfrângere. Desi tara era distrusa, chiar daca 38000 de militari de elita fusesera casapite de Stalin înainte de razboi, desi economia era la pamânt, URSS a supravietuit numai cu infuzie de capital si tehnologie occidentala. Cel mai mare transfer venea din America.

America, o tara de stânga

– De ce credeti ca, dintre cele doua rele, americanii, care faceau comert si cu URSS, si cu Germania nazista, au optat în final pentru ciuma rosie?
– Întrebarea nu este asa de simpla. În primul rând, nu este cunoscuta o atitudine de dreapta a Statelor Unite în secolul XX. America a facut permanent caz de democratie si s-a pretins tara cu cel mai democratic regim din lume, chiar daca un asemenea statut de obârsie a democratiei apartine Angliei. America nu a avut niciodata o înclinatie spre ceea ce noi numim “centru-dreapta”. Si mai ales, catre o doctrina crestina. Nu putem defini nici acum curentele politice din SUA. Stim ca exista doua partide care alterneaza la putere, dar mi-ar fi greu sa încadrez politica dusa de republicani sau de democrati într-un curent politic sau doctrina. Ceea ce este sigur – democratii au fost asezati mai la stânga decât republicanii. Atunci avem dintr-odata o tara care, la aparitia comunismului în Europa, n-a reactionat cum ar fi trebuit sa reactioneze o tara crestina. America este un stat în care Biserica este secularizata, unde religia nu se preda în scoli, unde se depune juramânt masonic de multe ori, dar nu se jura pe Biblie. Prin urmare, americanii nu au avut imediat o reactie de respingere a comunismului.

În al doilea rând, destule cercuri americane au sustinut financiar comunismul. De la Trotki si Lenin. Prin urmare, a fost colaborare, nu s-a cultivat repulsia fata de comunism. Imediat dupa Revolutia din Octombrie, Rockefeller avea exploatari petroliere în Caucaz. Avea banca în centrul Moscovei, existau schimburi comerciale si de tehnologii. Numai pentru opinia publica sovietica, America a fost prezentata ca un adversar al comunismului. În realitate, între cele doua razboaie mondiale, a existat o colaborare perfecta între URSS si SUA. Aproape 20 de ani. S-a adaugat apoi un pretext, un alibi extraordinar pentru americani: ajutându-i pe sovietici, s-au opus fascismului. Acest alibi le-a favorizat sa continue ajutorul masiv pentru URSS, carte trebuia sa se mentina pe linia de plutire. Cum a ajuns un sistem falimentar la o asemena forta militara? Nu doar printr-un buget militar urias. Existau apoi 17 orase din seria “X”, care au adus prizonieri germani din toate orasele Germaniei cucerite. Toata intelighentia germana era adusa dupa invazia sovietica în aceste orase cu circuit închis, cu unele conditii de viata chiar foarte bune. Asa au ajuns sovieticii la o tehnica militara, care sa-i concureze pe americani.

Mare parte din tehnologia nucleara au furat-o. Este un adevar axiomatic. Toti erau agenti KGB. Au fost cercuri de stânga din SUA, care puteau ceda din convingere. Demonstrate sunt multe, cum a fost procesul sotilor Rosenberg, condamnati la moarte pentru tehnologia furata, fiindca aveau resentimente fata de America. Se adauga fizicienii germani, confiscati dupa razboi. Exista documente ca americanii acordau ajutoare URSS în domeniul nuclear, chiar si ulterior.

Juramântul masonic

– Ati vorbit de juramântul masonic în societatea americana. La ce va referiti?
– La un lucru foarte simplu.

Nu exista America fara masoni. Este statul masonic ideal. În nici un alt stat din lume, lojile masonice nu exercita o influenta mai mare în tot ce se numeste viata politica, economica, financiara, sociala. În calatoriile mele prin toata lumea, nu am vazut nici un oras în care, în centrul localitatii sa fie temple masonice de rit scotian, etalate precum catedralele în Europa crestina. Am vazut la intrarea în orasul Sedona din Arizona, pe o placa de lemn, ziua si locul unde au loc întrunirile lojii. Este de notorietate. Un stat care se pretinde crestin are peste 400 de religii si culte. Vicepresedintele Dick Cheney a fost fotografiat când depunea juramântul: avea cele doua coloane masonice ale templului lui Solomon în spate.
Mai este valabil astazi juramântul masonic, de care vorbeste Nicolae Paulescu, ritualul cu tapul pe care ciracul, legat la ochi si în patru labe, trebuie sa-l sarute sub coada?
– Fara îndoiala.
Multi americani obisnuiti cred ca tara lor este crestina, dar ei stiu ca trebuie sa faca si compromisuri ca sa promoveze într-o functie. Trebuie sa ai un anumit loc în ierarhia masonica, altfel nu poti promova în Statele Unite. Acasa, americanul poate sa fie un bun tata de familie, sa-si doreasca sa aiba copii, sa-si creasca familia conform moralei crestine. Exista deci o duplicitate pe care noi am trait-o în comunism.
O asemenea duplicitate a început sa se exporte si în România dupa 1990.
– Exact.
Nu este o acuza la adresa poporului american, un conglomerat de natiuni, unde putem gasi orice stare de fapt, ca în orice tara.

Cu siguranta însa, politica americana se face la nivelul lojilor. Într-un interviu, Dan Lazarescu spunea ca nu poporul american îsi alege presedintele, ci lojile din Washington si Baltimore. Procesul electoral nu are nimic de-a face cu democratia. Asa cum George Bush si John Kerry au facut parte din loja “Oasele si Craniul”. Democratia este un joc pentru multime. În realitate, hotarârea apartine lojilor. Ce se întâmpla cu pax americana nu are nici o legatura cu ce crede poprul american despre politica. Am fost în America de sase ori. Am înteles ca pe Coasta Atlanticului este ingerinta lojilor de stânga sau a Marelui Orient. Coasta Pacificului e controlata de masoneria de dreapta, are tot o politica straina poporului american, pe care-l gasim în orasele mici, în ferme, acolo unde oamenii nu sunt contaminati de politica.

Cupola Ocultei

Nu este falsa disjunctia masonerie de dreapta – masonerie de stânga?
– În parte, da. Între ei, exista, prin definitie si prin regulamente, o armonie, cuvânt auzit frecvent în televizor, un semnal care arata ca în subteran noi ne întelegem si putem discuta orice tema din politica lumii. Concurenta apare numai atunci când vine vorba de aria de actiune si influenta, de teritoriu. Deci o adevarata lupta între ei apare numai când se creeaza grupuri de interese. În subsol, acolo unde se întâlnesc cei de gradul 33 de Rit Scotian sau Marele Orient, este o concordanta totala
. De fapt, la masa dintre cele doua ordine care guverneaza lumea, are loc o împartire a teritoriului. O sa spuneti ca este o fabulatie; e dreptul dumneavoastra.
– În perioada interbelica, s-au realizat studii care arata ca Loja B’nai B’rith de la New York ar fi capacul universal pentru toate aceste jocuri, cu aparenta de stânga sau de dreapta. Care este adevarul?
– Este o afirmatie incorecta ca B’nai B’rith ar fi vârful ierarhiei. Noi stim ceva despre ierarhia masonica mondiala dupa aparitia descrierii piramidei masonice a unui individ, John Todd, care a fost mason de gradul 33 si a facut parte din Tribunalul Rotschild – o grupare de 13 – forul suprem al masoneriei mondiale. El a atras atentia ca pe dolarul american se afla treptele piramidei masonice, care detin puterea mondiala suprema. Cam doua treimi din aceasta piramida o formeaza asa numitii iluminati: ei detin puterea efectiva a masoneriei mondiale – cam 5000 de persoane. Estimari relative din literatura de specialitate. B’nai B’rith este ordin exclusiv kazar. Nu are nici o legatura cu evreii. Kazarii sunt o populatie turcica, trecuta la mozaism, în secolele VIII-IX. Are cam 500.000 de membri în lume si se încadreaza în treptele superioare ale masoneriei a lui Todd, deci nu se afla în vârful piramidei. A doua mentiune: exista însa structuri masonice în care kazarii au o reprezentare prevalenta, dar nu avem spatiu aici. La întrebarea cât de puternic este ordinul kazar în structura masoneriei mondiale, raspunsul este: covârsitor.
Asadar, masoneria este implicata în toate procesele politice mondiale, inclusiv în construirea comunismului, a epocii de aur. Nu le atribuim prea multe masonilor?
– Este un lucru pe care l-am aflat destul de târziu. Sloganul era ca tancurile rusesti – rareori spuneam “tancurile sovietice” – ne-au adus comunismul.
Taranul român a venit în contact direct cu mujicul rus, care avea mitraliera, prada, viola. El nu stia cum arata un NKVD-ist. În schimb, acelasi taran român, contrar propagandei comuniste, a ramas cu o imagine rezonabila, chiar frumoasa, despre soldatul german, care platea fiecare gaina, fiecare litru de vin.
Sistemul nazist a fost un epifenomen, doar de câtiva ani. Actele de cruzime au fost opera unui numar redus de germani. Pe când sistemul sovietic si doctrina bolsevica, cu Ilia Erenburg – un ucigas cu sânge rece prin instigare la crima – au creat un soldat bolsevic reeducat, cu o morala de lupta îngrozitoare. A ucide facea parte din doctrina de ocupant a soldatului sovietic. Pe când armata germana a venit ca partenera în România. Când un neamt aparea în tramvai, cei din jur aveau senzatia de securitate. Si când intra soldatul sovietic, sareau pe geamuri, ascundeau femeile, tuica era rasturnata în sant. Se confruntau doua civilizatii doua armate.
– Cartea Holocaustul Rosu demonstreaza ca sistemul comunist este un experiment de distrugere sociala. De ce?
– Nici un sistem politic nu se poate edifica fara o baza materiala. Idei politice, de transformare revolutionara, au avut si altii în istoria lumii. Pentru a trasnforma o ideologie în dorinta de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politica de la altcineva, trebuie multi bani si forta materiala. Când am vazut ce se întâmpla în lumea vestica, m-am întrebat imediat: Cine a finantat comunismul? Pentru ca eu, organizând demonstratii anticomuniste cu doar câteva zeci de oameni, initial, facând un sediu al Congresului Mondial Românesc si al Natiunilor Captive, platind chiria pentru acea camera, organizând ziua natiunilor captive pe banii mei si o conferinta de presa la care nu venea nimeni si vazând cât ma costa, normal ca mi-am pus întrebarea fireasca: daca noi, pentru o eficienta atât de redusa, depunem eforturi financiare atât de mari, oare ce-a însemnat sa organizezi revolutia bolsevica? Trotki n-a venit cu o gentuta în Europa, ci a traversat Atlanticul însotit de circa 500 de camarazi, care de fapt erau ostasi de elita, instruiti pe un teren oferit de Rockfeller. Astfel încât, dintr-un idealist cum parea Trotki – pentru ca idealistul poate avea toate culorile – am vazut dintr-odata o persoana pragmatica, pregatita pentru a face revolutie, cu o mica armata lânga el. S-au adaugat ulterior finantarea americana pentru statul sovietic, fondurile alocate pentru partidele comuniste. În Germania, la un moment dat, fonduri ale Bisericii Evanghelice erau deturnate catre sandinistii din Nicaragua. Dintr-o discutie la televizor a rezultat ca bietul contribuabil german îsi vedea donatiile facute pentru Biserica mergând spre o miscare de gherila comunista. Asa s-a închegat mecanismul explicarii punerii pe scena a comunismului, mentinerea lui ca sistem si mai ales extensia lui, printr-o finantare care tine de anumite cercuri financiare. Încercând sa esalonam cronologic expansiunea acestui monstru, m-am lamurit ca revolutia bolsevica nu este o miscare spontana, într-o situatie speciala – o armata tarista vlaguita de razboi, mujicul rus satul de saracie si de razboi – a existat un factor subiectiv, au fost agitatorii care au dat scânteia, au stiut unde sa actioneze pentru a face revolutie.

Doctrina si ingineria sociala

Din cartea dumneavoastra rezulta clar ca de experimentul comunist tot masonii se fac vinovati si tot ei l-au distrus, pe principiul “Eu te-am facut, eu te omor!”. Este aici o anume continuitate?
– Fara îndoiala! Asta pentru ca a intervenit altceva. Este continuitate, dar cu alte mijloace. Mai întâi afirmatia ca nu exista doctrina masonica de dreapta. Chiar lojile de Rit Scotian din care fac parte familiile regale din Europa sau Ritul Scotian din America, mult mai de dreapta decât Marele Orient.
– Nu este tot o iluzie întretinuta? Am întâlnit masoni români care pretind ca fac parte din loja de dreapta “Bujor Sion”…
– Nu, nu este o iluzie. Este în parte si un act de manipulare. Eu trebuie sa demonstrez alegatorului ca am ceva cu dreapta sau ca sunt opus stângii macar. Altfel, cum s-ar întâmpla ca în loji masonice de dreapta au intrat o multime de ofiteri de securitate? Prin urmare, este un joc politic.
Experimentul comunist are legatura cu ideologia masoneriei, care este atee si internationalista. Deci nu are cum sa fie de dreapta.
– Daca parcurgem toate etapele, de la Revolutia Franceza pâna la constructia europeana actuala, care este scopul politic discret al masoneriei?
– Nici nu mai este discret pentru cei care citesc. Am facut comunismul fiindca este foarte apropiat de ideologia masoneriei, care tinde spre un guvern mondial si un stat masonic unic. Iar pasii catre acest stat masonic unic sunt Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei. Iar ce va urma este un guvern mondial cu dependinta politica socialista sau comunista, conform ritualurilor masonice. Prin urmare ne îndreptam spre un guvern mondial, care nu va avea alaturi Biserica, în calitate de sfatuitor. Ne îndreptam catre un stat care tinde catre distrugerea natiunilor, a familiei si a religiei. Se doreste concentrarea puterii într-un singur centru sau în câteva centre de putere. De aceea, internationalistii, mondialistii, globalistii nu sunt în nici un caz de dreapta. Ei doar mimeaza un joc al dreptei. Problema vizeaza doar concentrarea puterii.

Consumismul

– În aceasta lupta teribila pentru putere, care mai este adversarul redutabil al masoneriei?
– Nationalismul
.
Mai întâi trebuie însa precizat ca sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat si calculat. Sistemul nu mai functiona, îsi facuse deja datoria. Una din misiuni era sa mentina o mare parte a Globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatura, provocând erodarea statului national. Sa ne imaginam ca, daca tari mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenti comerciali puternici pe piata mondiala, ce-ar fi fost tari cu traditie ca România, Polonia sau China, ce concurenta uriasa ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5000 de indivizi care vor sa tina în mâini puterea lumii? Daca aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie sociala a tinut în mare parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar care au anihilat economiile nationale. Prin tratate comerciale subterane, bogatiile acestor tari au fost spoliate. Ne aflam într-o tara de unde s-au defrisat padurile, s-au furat resursele de uraniu si de alte rezerve strategice. Scenariul este valabil pentru toate statele ex-comuniste. În acest timp, lumea occidcentala a progresat. Nivelul de bunastare a crescut. Concomitent, statul masonic bine organizat are grija sa satisfaca niste nevoi elementare ale omului obisnuit. Asta este deosebirea colosala între Europa Occidentala si tarile post-comuniste. Asa s-a ajuns ca nivelul de viata al omului mediu din vest sa fie cu mult superior fata de conditiile de viata ale individului din spatiul comunist.
Sa întelegem ca se pregateste un imperiu mult mai subtil, mai pervers decât comunismul, un imperiu al consumismului?
– Un imperiu mondial, iar consumismul si datoria – traitul “înainte” pe carti de credit – a te face dator, a te împovara pâna la sfârsitul vietii pentru casa, pentru masina, pentru studiile copiilor – pe de o parte, este singura sansa a oamenilor tineri, pe de alta parte îi împovareaza tot restul vietii cu rate lunare si vor avea foarte putin spatiu de respiratie
. Iar dobânzile de la leasing, de la credite, care sunt uriase, în comparatie cu averile acumulate, nu fac decât sa-i îndatoreze pe tineri. Anumite drepturi ale omului se reduc si mai mult. În comunism, îmi era frica sa vad daca nu s-a oprit masina neagra a Securitatii în fata casei, ca sa-l aresteze pe tata, pe bunicul sau pe un vecin. Masina neagra dispare acum. Cei care vorbesc limbajul politic corect sau care se comporta politic corect vor fi oamenii viitorului, pe care mondialistii se sprijina. Este o varianta a lui homo sovieticus.

Strategia

– De ce mondializarea este perceputa de unii observatori drept marea revansa, ultima, fata de toate natiunile lumii?
– Fara îndoiala ca este o perceptie corecta. Asa cum masoneria a contribuit si la faurirea statului român. Dar atunci ne aflam în momentul în care se lucra la erodarea imperiilor, a regatelor si trebuiau stimulate statele nationale. Deci acceptarea statelor nationale era un pas fiindca dusmanul numarul unu al masonilor atunci erau imperiile. În acel context, România si-a dobândit independenta nationala. Dupa ce-am terminat imperiile, am ajuns la faza în care avem în fata natiunile. Întâi monarhiile, pe care, daca nu le-am terminat, le distrugem din interior prin compromiterea familiilor regale.

Printesa Diana a fost transformata, dintr-o posibila purtatoare a coroanei regale britanice, într-o femeie de proasta calitate. În familiile regale din Suedia, Danemarca, Norvegia, au patruns prin casatorii – probabil dirijate – componenti ce nu fac cinste acestor familii. Cuvântul “regalitate” nu mai trezeste respect total si supunere ca oameni dati de Dumnezeu pentru conducerea natiunii. Monarhia devine un dusman de baza, dar din ea n-a ramas mare lucru. Sa nu uitam ca seful de la London City, care este mare mason, merge înainte, iar regina Elisabeta a II-a vine dupa el. Prin urmare, regii ramasi au putere consultativa, drepturile lor s-au redus foarte mult. Regele Spaniei colaboreaza mult cu prim-ministrul, are discutii private, dar hotarârile guvernului socialist nu se luau de acord cu regele. Socialistii fac tot ce se spune de la lojile superioare. De aceea, si regelui Mihai, care face si el parte din Ritul Scotian, nu i s-a dat dreptul sa ramâna în România. Am convingerea ca asa a fost. Când s-au adunat un milion de oameni în fata lui, putea sa ramâna în România. Dar se hotarâse sa nu mai fie regalitate. Dupa distrugerea monarhiilor, se anihileaza natiunile. Acesta este procesul la nivel macroscopic. La scara microscopica, institutiile care ne sunt adversare si care trebuie sa dispara sunt Biserica, Armata si Familia. Aceasta erodare continua arata planul foarte clar al unei institutii ce nu are a face cu morala noastra crestina.

Aurul lumii

– Exista în Vechiul Testament un dicton straniu: “Voi veti înghiti aurul lumii!”. Nici o natiune nu are înscris ceva similar în cartea ei fundamentala. Unde merge aurul lumii moderne?
– La ora actuala, nu se mai poate raspunde simplu, nici cunoscatorii nu pot spune unde este trezorierul principal. Ca sa evaluam unde se concentreaza banii, va amintesc un lucru. Daca vrei sa faci o excursie în Statele Unite, am cerut bani de la banca în dolari. De fiecare data, primeam bancnote noi. Toti turistii germani, care pleaca peste Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circula în întreaga lume. Cum sa tiparesti atâtia dolari noi? Trebuie sa ai acoperire. Nici o tara din lume nu are însa acoperire în aur, platina sau actiuni bancare pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, emisiunea de dolari costa doar hârtia, cerneala si manopera. Nu mai are nici o acoperire. Si atunci, cum raspundem la întrebarea unde este depozitul bancar al lumii? Înainte se facea trimiterea la depozitul de lingouri din aur al Bancii Nationale. Astazi, vedem niste virgule care se muta în computer. Am trait în Germania un episod interesant. Fara sa dau detalii, o anumita firma avea o datorie foarte mare si era în pericol de faliment. Printr-un simplu joc cu mouse-ul, datoria s-a transformat dintr-o suma fabuloasa într-una ridicola, a unei familii obisnuite. Deci se joaca cum vor ei cu bunastarea unei tari. Am devenit tributari cartilor de credit si manipularii financiare prin banca. Banul ca atare îl folosim pentru cumparaturi marunte. Se dau deja pensii pe carduri si în România.
Înseamna ca nu trebuia sa aruncam cartile de marxism, în care se scria ca banii vor disparea, natiunile vor disparea…
– Sigur ca da, se lucreaza deja. Se vor implanta cipuri sub piele si vom arata în fata cititorului electronic si vom beneficia de cumparaturi în toate magazinele. Fara bani. Cartea de credit este o etapa intermediara. Dupa cum numerele recente de înmatriculare ale masinilor sunt urmarite prin satelit. Nu sunt povesti.

Masoneria si democratia

– Unde este salvarea, domnule doctor?
– Trebuie o precizare. Ca sa ajungi la etapa în care te dizolvi în creuzetul globalizarii, trebuie sa fi trecut prin etapa democratiei. Democratia este asociata de români cu notiunea de bunastare. Ei nu vor doar sa-si expuna liber opiniile, fara sa scoata cineva pistolul pe masa. Democratia presupune, chiar în regulile fixate de masonerie, o realizare cât de cât a individului. De ce? Un mason care conduce un trust international – si ei le conduc în totalitate – nu-si poate permite sa aiba salariati niste incapabili. Notiunea de concentrare a puterii si de acumulare a banilor se leaga de competenta subordonatilor. Un sef de firma este foarte important – cazul Kruppului. Ultimul descendent al trustului era un homosexual si voia sa transforme Insula Capri într-un paradis al homosexualilor. Nu a trezit rezonante favorabile în familie. N-a fost dezmostenit, a primit o renta viagera, dar n-a ramas conducator. Kruppul s-a desfiintat si a devenit societate pe actiuni. Preluata de masoni, fara îndoiala. Prin urmare, democratia în lumea vestica a însemnat competenta, eficienta. Societatea a produs bani si a permis un nivel de viata. Din considerente de calcul politic, nu din considerente crestine, masonii vorbesc frecvent de liniste sociala. Ca sa le tihneasca procesul lent de cucerire a lumii, nu e nevoie de demonstratii în strada.
– Nu au învatat asta de la marxisti?
– Posibil. Rezultanta a fost însa un nivel de trai ridicat.
– Ceausescu a fost mason?
– Asa zic unii. Eu nu stiu nimic concret. Se zice ca era în masoneria albastra, care nici macar nu este structura masonica. Este o organizatie pentru prostirea prostilor, care si asa sunt prosti. Masoneria albastra acorda trei grade: este vorba de oameni care platesc cotizatie la masonerie, le satisfac vanitatile ca au intrat si ei într-o organizatie secreta, care conduce lumea, de care au auzit si ei de la a saptea mâna. În realitate, nu au nici un fel de acces la operatiunile de împartire a profitului.

Secreta, nu “discreta”

Se alimenteaza deja discret iluzia ca numai intrând în masonerie poti sa ai parte de afaceri manoase, de cariera stralucita, numai asa poti sa ai acces la functii în stat, chiar la recunoasterea valorii artistice a operei…
– În parte, este valabil. Pare de necrezut, dar eu, care sunt un om foarte obisnuit, am primit invitatia sa fac parte din loja Paneuropa, în care se afla Otto de Habsburg, ultimul urmas al dinastiei. Am refuzat si am fost admonestat într-o situatie îngrozitoare de un mason din New York. Cum de mi-am permis sa refuz?! Mi-a cerut chiar si scrisoarea înapoi. I-am restituit-o. Am refuzat de patru ori sa fac informari pentru Securitate pentru a putea pleca în strainatate, tot asa am refuzat si intrarea în masonerie. Fiindca o consider la fel de pernicioasa. Daca noi, românii, dorim sa ne însusim democratia, sa construim un stat democratic, o facem în speranta sa ne putem exprima opiniile, sa nu mai vedem monstruozitatile de nedreptate sociala de astazi, sa avem un nivel de trai comparabil cu al statelor occidentale. Dar pentru asta nu trebuie platit tributul de a trece de la calitatea de membru de partid comunist la membru de loja. Fiindca asta echivaleaza cu tradarea sistemului nostru de educatie, a credintei noastre în Dumnezeu. Ar însemna sa subordonam interesele prin loja care îsi zice nationala unor loji internationale. Nu pot ca intelectual sa accept formularea masonica a laboratoarelor de idei. Întrunirile din loji se numesc “laboratoare de idei”. Sorin Rosca Stanescu îsi pune ca motto la editorial “Unele idei, înainte de a deveni evenimente, sunt pregatite în laboratoare”. Un cuvânt care nu e ales întâmplator. Si-atunci te-ntrebi ce rost mai au partidele? Din moment ce, parasind Parlamentul, Guvernul, Biserica, Tribunalul, Banca Nationala, ne întâlnim în loja, unde se iau realele hotarâri? Daca optam pentru o societate democratica deschisa, cu egalitate, fraternitate, cu libertate, atunci de ce va ascundeti, domnule? De ce va faceti adunarile în locuri inaccesibile publicului? De ce nu se iau notite, în afara de protocoalele încheieate, pe care nu le vede nimeni? În New Mexic, la Santa Fe, am vazut un centru masonic, unde scria mare “Accesibil publicului între orele cutare si cutare”. De trei ori, am fost acolo în intervalul orar indicat: tot timpul era închis. Omul obisnuit, când vede afisul, chiar crede ca se poate intra acolo, dar nu-l intereseaza problema pentru ca are alte griji. Iar Marele Orient din Franta face si spectacole de vizionare. Îsi permite uneori sa arate ca ar fi deschisi publicului si se considera societate discreta, iar nu secreta. Este o cacealma. În concluzie, eu zic sa nu mai vorbim despre democratie, îi lasam în plata Domnului, desfiintam partidele politice, îi lasam sa tipareasca dolari cu ce vor, hotarâti împartirea tarilor, demolati biserici, faceti ce vreti!

Pionul

– Din cartea dumneavoastra rezulta ca George Soros are un rol deosebit în construirea societatilor deschise. De ce-l preocupa un asemenea obiectiv?
– În momentul de fata, îl consider pe Soros principalul pion al jocurilor financiare mondiale. Este un om care aduce un folos urias pentru masonerie.
– Este un altruist?
– Asa zice el. Eu nu cred. El ofera o capcana foarte atractiva: bursele Soros. Foarte multi tineri straluciti din tarile ex-comuniste, încatusati de neociocoimea rosie, nu au nici o sansa de promovare. Trebuie sa plece. Putine firme îi cauta. Si atunci agentii lui Soros le fac aceasta oferta, care presupune completarea unui formular. Trebuie sa raspunda la întrebari privind atitudinea fata de Biserica, de familie, monarhie, fata de principiile morale. Numai o parte sunt apoi racolati ca bursieri si dintre acestia aproape toti intra în mecanismul masoneriei mondiale. Initial, în lojile de tineret, apoi li se dau functii tot mai mari. Cazul lui Mihai Razvan Ungureanu, ministrul de Externe, este cunoscut. Tot Iasiul stie ca este mason, ca a beneficiat de numeroase burse de care nu au beneficiat alti tineri. Ei trec din burse-n burse, iar copiii nostri sunt prosti!
– Nu ati primit nici un avertisment elegant din partea discretilor lumii?
– N-am primit, probabil pentru ca nu ma considera o persoana atât de importanta, încât sa strice glontul pe mine. Iar eu nu sunt un veleitar. Pot cugeta si asta am facut toata viata si am avut curajul s-o fac în scris. Nimeni nu-mi poate lua dreptul de a spune adevarul si de a ma oferi tarii mele pentru un guvern care ar avea realmente nevoie de sfaturile mele. Mai ales în domeniul sanitar, pentru învatamântul medical superior, dar niciodata încolonat în organizatiile lor.”

Sursa: http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/06/27/dialog-cu-dr-florin-matrescu-autorul-cartii-holocaustul-rosu/

BĂSESCU REŞAPEAZĂ MINCIUNA CU FLOTA

Vineri 11 octombrie 2013

Nu-l mai urmăresc pe caraghiosul de Băsescu de multă vreme, e degradant şi pierdere de vreme. Am văzut la ştiri o secvenţă cu o declaraţie a lui în care a reşapat vechea minciună că a demisionat din Parlament ca să se pună la dispoziţia „Justiţiei” în cauza Flota.

Declaraţie pentru fraieri, ca să le zic eufemistic.

Minte de îngheaţă apele. Minte prin omisiune. De fapt, prin omisiuni.

Unu, a demisionat ca să candideze din nou în scurt timp şi să intre la loc pe lista PD în Parlament.

Doi. De altfel, demisia a fost de operetă şi dat fiind faptul că a fi parlamentar nu împiedica absolut cu nimic Parchetul să-l trimită în judecată, pentru că nu există imunitate parlamentară judiciară decât pentru ignoranţi, cum ar fi bipezii de la Ambasada SUA care se trezesc vorbind în dispreţul adevărului.

Trei şi în primul rând: demisia lui Băsescu din Parlament, în toamna anului 1996, a fost absolut de operetă, pentru că pe vremea aceea nici nu se pusese în mişcare acţiunea penală în cauza în care Băsescu e incriminabil direct – şi cu semnătură proprie – în dosarul „Flota”, anume, Petroklav. Deci, a demisionat propagandistic, ca să prostească lumea pentru momentul în care ar fi urmat să fie incriminat. Dosarul avea să fie pus în atenţia sistemului judiciar abia în 1997, pe când Băsescu era – din nou – ministru al Transporturilor.

Şeful Departamentului de Control al Guvernului Ciorbea, domnul Valerian Stan (vezi postarea anterioară) a fost demis pentru că şi-a permis să anunţe trimiterea la Parchet a două dosare, care vizau politicieni fără deosebire de partid, inclusiv pe Traian Băsescu – în ambele cauze -, anume, „Apartamentul” şi „Flota-Petroklav”. Omul a fost dat afară fiindcă a deranjat o viespărie.

Deci, Băsescu a reşapat o mare minciună propagandistică, a vorbit gura fără el, ca să lovească în Varujan Vosganian. A nimerit în zid. Numai că presa – care habar n-are – i-a făcut jocul şi nici măcar ministrul demisionar liberal n-a avut datele să-l pună la punct. A zis doar primul din cele trei capete de acuzare ale mele, ăla cu realegerea rapidă ca deputat. După care a redevenit ministru al Transporturilor.

Ce declară Valerian Stan:

În anii de după 1996, preşedintele Traian Băsescu şi susţinătorii săi au acreditat sistematic ideea că, în cursul anului 1996, acesta a demisionat din Parlament pentru a se pune la dispoziţia Parchetului General, care ar fi avut în instrumentare, în acea perioadă dosarul „Flota”, în care era implicat şi Traian Băsescu – verificări în urma cărora acesta ar fi fost găsit nevinovat. Respectivele afirmaţii sunt neadevărate. Întradevăr, la vremea respectivă au existat câteva verificări ale unei comisii parlamentare de control şi ale Departamentului de Control al Guvernului, făcute de nespecialişti, abandonate neglijent şi fără finalizarea vreunui act de control prin care să fie sesizat Parchetul. În aceste condiţii a demisionat Traian Băsescu din Parlament şi „s-a pus la dispozitia Parchetului”, când mai rămăsese foarte puţin timp până la alegerile din toamna lui 1996, şi ştiind bine că la Parchet nu exista nici un dosar care să-l vizeze. Asemenea verificări, finalizate prin sesizarea Parchetului, au fost făcute numai începînd cu luna ianuarie 1997 când, în calitate de şef al Departamentului de Control la Guvernului, am organizat aceste verificări (ceea ce, în luna august a aceluiaşi an, avea să-mi aducă destituirea din funcţie, la presiunile fostului ministru al Transporturilor de la acea vreme, Traian Băsescu şi ale partidului său – dar şi ale preşedintelui României de atunci Emil Constantinescu).

Verificările pe care le-am iniţiat s-au finalizat în dosarul care în cursul anului 2004 a ajuns pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inexactitatea afirmaţiilor că Traian Băsescu s-ar fi pus la dispoziţia Parchetului în anul 1996 rezultă şi din răspunsul pe care Inspectoratul General al Poliţiei, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie mi l-au comunicat, la jumătatea anului 2003, în urma unei cereri de informaţii publice cu care m-am adresat celor două instituţii.

Din răspunsul amintit, rezultă că înainte de 1997 Parchetul şi Poliţia au făcut cercetări exclusiv în legătură cu dosarul ERMES, (pierderea proprietăţii a 7 nave prin care s-a produs un prejudiciu de peste 150 de milioane de dolari). Dosarul în care Traian Băsescu a fost şi este implicat este cel în care a fost pierdută proprietatea a 15 nave către Grupul norvegian Torvald Klaveness – un prejudiciu de circa 350 de milioane de dolari”.

În completare, am să redau o parte dintr-un articol al domnului Valerian Stan, intitulat „Pilda conducătorului nelegiuit”:

<În confruntarea cu Băsescu din actualele prezidenţiale, Crin Antonescu i-a imputat pe bună dreptate fostului ministru al Transporturilor una din nenorocirile cele mai mari pe care le-a făcut după 1989 – afacerea „Flota”. Perfect previzibil, Băsescu a scos în emisiune o aşa zisă expertiză, prin care, a pretins el, „dosarul <Flota> a fost închis”. La care liberalul a rămas pur şi simplu fără replică – iar Băsescu a scăpat încă o dată cu faţa curată. Sigur că nu-i putea cere nimeni lui Antonescu să ştie pe dinafară tot dosarul, atât de gros şi destul de complicat, în care actualul prezident are bine-meritata calitate de inculpat. Cu toate acestea, dacă tot a decis să aducă în discuţie această poveste, era absolut obligatoriu să ştie câteva dintre chestiunile elementare (dar şi cele mai semnificative) din acest dosar – unele dintre ele documentate destul de exact chiar de doi sau trei ziarişti de investigaţii mai profesionişti.

În cele mai puţine cuvinte, capitolul din dosarul „Flota” în care a fost şi este implicat Traian Băsescu constă într-o asociere esenţial nelegală şi profund păgubitoare pentru statul român a Companiei de navigaţie maritimă Petromin cu Grupul norvegian Torvald Klaveness. Oficial, obiectul de activitate al societăţii mixte (50% – 50%) urma să-l constituie retehnologizarea şi exploatarea în comun a navelor aparţinînd Petromin (se mai stabilise de asemenea şi retehnologizarea instalaţiilor de descărcare a minereului de fier din portul Constanţa). Afacerea a fost iniţiată la 11 aprilie 1991 prin scrisoarea de intenţie semnată la Oslo de Traian Băsescu (şeful Marinei civile, la acea dată) şi de nu mai puţin celebrul co-inculpat Călin Marinescu, directorul general de atunci al Petromin.

Şirul ilegalităţilor şi actelor păgubitoare pentru statul român a fost nesfârşit, cele mai multe dintre ele nefiind vreodate contestate de Băsescu (nici n-ar fi putut, dată fiind evidenţa lor): constituirea societăţii mixte s-a făcut fără aprobarea Guvernului României (astfel cum la acea dată era obligatoriu potrivit Decretului 52/1975 privind participarea unităţilor economice române la societăţile mixte în străinătate, şi cum se stabilise prin chiar contractul de constituire a societăţii că se va proceda; Traian Băsescu, devenit între timp ministru al Transporturilor, s-a autonumit director al Petroklav (din partea Companie române); Petroklav a deschis conturi şi a efectuat operaţiuni bancare de ordinul milioanelor de dolari la o bancă londoneză, fără aprobarea Băncii naţionale, astfel cum la acea dată era de asemenea obligatoriu; pentru evitarea unor alte aprobări legale, Băsescu a falsificat emiterea unui Ordin al Ministerului Transporturilor (1349/1991) etc etc. Gestionarea abuzivă şi în contra intereselor statului român a afacerii a dus la pierderea proprietăţii a 16 nave (vândute fiecare cu câte un dolar), prejudiciul cauzat find estimat la circa 300 de milioane de dolari. În sfârşit, un fapt mai puţin ştiut e că, în iulie 1999, într-un moment în care dosarul ajunsese de-acum în faza judiciară a instrumentării sale (ca urmare a verificărilor pe care le iniţiasem prin Departamentul de Control al Guvernului), Vasile Matei, reprezentant al Petromin la Oslo până în 1998, s-a sinucis. Matei, care ştia mai bine decât oricine ce grozăvii se petrecuseră în această afacere, îşi luase zilele speriat de consecinţele ce pe atunci păreau să urmeze implacabil.

Dar pretenţiei insolente şi evident manipulatoare a fostului agent al Securităţii la Anvers ar fi trebuit să se replice chiar şi în absenţa toturor acestor informaţii. Între altele ar fi fost de spus că expertiza fluturată telespectatorilor votanţi de candidatul infractor nu a putut şi nu o să poată „închide” dosarul în cauză. Este adevărat că în toamna lui 2007 procurorii de la DNA ai Monicăi Macovei au comandat şi obţinut o aşa zisă expertiză care să-l absolve de răspundere pe camaradul său politic. Dar până la „închiderea dosarului” drumul e lung şi presupune neapărat, între multe altele, ca şi magistraţii (alţii decât marionetele actualului DNA) să-şi însuşească concluziile respectivei „expertize”>.

Fragment din articolul lui Valerian Stan, publicat în New York Magazin, 2 decembrie 2009.

Lecţie şi cu privire la lipsa de consilieri. Că dacă ar fi fost măcar o persoană care să-i fi dat lui Crin Antonescu documentele deţinute de către Valerian Stan sau dacă pe catindat l-ar fi dus mintea să-l contacteze şi să-l roage să facă parte din echipa lui electorală, câştiga alegerile chiar şi fără susţinerea PSD. După care să-l fi numit prim-ministru.

Pe scurt, niciodată nu s-a judecat cazul Băsescu în cauza Flota.

P.S. Faptul că oameni ca Valerian Stan au fost îndepărtaţi a făcut posibilă parvenirea unora ca Băsescu şi mafia. Transpartinică.

ARGUMENT (IGNORAT) AL LUI VALERIAN STAN

Joi 10 octombrie 2013

„În vara lui 2002, într-un editorial din „Cotidianul” („Legionarii, azi”) încercam să atrag atenţia asupra unuia dintre riscurile pe care cronicizarea prestaţiei sub-mediocre a elitei politice din România l-ar putea aduce cu ea, anume opţiunea alegătorilor pentru formule politice radicale. Era o perioadă în care, cel puţin la Bucuresti, „Miscarea Legionară” se dovedea mai vizibilă ca oricând dupa 1989. Scriam în articolul meu că, ignorînd ascensiunea „Miscării Legionare”, oamenii politici (dar şi presa) nu rezolvau deloc vreo problemă, dimpotrivă. Mai spuneam că, după părerea mea, recenta – la acea dată – interzicere prin lege a „organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist” (celebra Ordonanţă de urgenţă 31/2002) nu rezolva nici ea problema; aminteam, în context, de perspectiva asupra acestor lucruri a unui reputat analist al extremismului european, potrivit căreia „o democraţie bună este aceea în care este loc şi pentru extremisti”. În sfârsit, celor care îşi propuneau să reorganizeze mişcarea legionară (dar şi simpatizanţilor ei), le aduceam aminte de câteva dintre „gravele răspunderi” pe care însişi înaintaşii lor le-au avut în istoria României”.

„Argumentul” e vechi de câţiva ani şi deschide site-ul semnat Valerian Stan. Ştiţi, omul care ne putea scăpa de Băsescu preventiv, dacă nu era demis din Guvernul Ciorbea.

http://www.valerianstan.ro/index.html?pagina=1

Cam profetice spusele lui, nu? Şi la fel de ignorate. Însuşi Iisus a spus că nu eşti profet în ţara ta.

Cert e că Şmecherul care l-a montat pe Crin Antonescu îşi atinge scopul: îl compromite electoral. Pe banii lui! :mrgreen:

Nu vi se pare tipic?

SĂ-L VOTEZE ELIE WIESEL!

Miercuri 9 octombrie 2013

Terminase cu toate angajamentele electorale de îndeplinit. Crin Antonescu. De-aia a anunţat colegul lui, George Scutaru, că e coiniţiator al unui exces de zel lamentabil. Anume, iniţiativa legislativă în regim de urgenţă! privind modificarea OUG 31/2002. Ea în sine e o mizerie prostească adoptată din cauza faptului că a vorbit gura fără Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, când s-a ridicat din baie şi s-a apucat să nege că a fost holucaust în România. N-o fi fost, dar taci, ca preşedinte al României, dacă nu vrei să-ţi bagi ţara sub piciorul batjocurii mondiale. Şi al şantajului perpetuu. 👿 După declaraţia cu pricina, Ion Iliescu a fost nevoit să-şi pună cenuşă-n cap şi să expună România unor umilinţe de nedescris, printre care ţintuirea la stâlpul infamiei în „Muzeul Holocaustului”, unde Elie Wiesel a numărat şi pentru Bucureşti faptele atribuite Budapestei, mai precis, regimului Horthy – chestia-asta îl enerva foarte tare pe Corneliu Coposu. Deci, Wiesel le-a numărat de două ori şi a recunoscut asta cu cinism, declarând, rânjind, că are dreptul. Şi că ei au dreptul orice. Aşa cum şi Ariel Sharon înainte să ajungă pe aparate a declarat că Washingtonul e la discreţia Israelului, fiindcă ei deţin finanţa, banca federală, alintată FED.

La fel şi România – de fapt, ţara n-are nici o vină, doar că-i locuită de jigodii care constituie clasa politică şi mafia economică – s-a învăţat că trebuie să obţină firman de la Washington pentru prezidenţie. Fals! Băsescu a câştigat fiindcă aşa a vrut sistemul securistic intern, care pe urmă s-a aliat cu cel internaţionalist şi le-a demonstrat că n-ar găsi o slugă mai felaţionistă. Se pare că, totuşi, s-au înşelat. Din moment ce chiar cel pe care îl salutam ca apărător al demnităţii naţionale, Crin Antonescu, face sluj. Incalificabil. 👿

Nu putea să se abţină? Sau ţine să-şi alunge, definitiv, baza electorală? Abia îşi revenise şi nici n-am apucat să salut propunerea de aseară privind organizarea unei reuniuni a USL cu ambasadorii străini, că a ţinut să-şi dea cu tesla. I-o face Niels Schnecker până la urmă, îl bagă-n pământ: mai întâi cu legea uciderii căţeilor în chinuri, pe urmă, cu puparea în cur a unui fals istoric antinaţional, anume că România ar fi exterminat evrei. N-au găsit ei un regim mai favorabil decât ţara românească, asta e realitatea. A spus-o şi Şova, pe când avea demnitate. După care l-a trimis Ponta la Muzeul Holocaustului, să se taie împrejur. După tradiţia mamei lui. Care era la Paris în decembrie 1989, înainte de 16, pe când muritorul de rând nu mai avea voie nicăieri, decât cel mult, prin ţară – fiind şi unii cu domiciliu obligatoriu chiar pe teritoriul scumpei noastre patrii socialiste.

Ponta e de înţeles, e sângele, e apartenenţa. Dar Antonescu? 😯 👿

Înainte să zic ce propune iniţiativa girată de Crin Antonescu, să vă depun mărturie că ştiu personal că raportul Wiesel contra României e o fraudă grosieră. Vă spun ce ştiu, adică, am fost inclusă acolo pe lista neagră şi acuzată de „antisemitism” pe un motiv inventat, pe o măsluire incalificabilă. Era o referire distorsionată la un editorial al meu din „România liberă” şi se susţinea că aş fi susţinut ca evreii să cadă în genunchi în faţa României şi să-şi ceară iertare pentru regimul comunist pe care l-au adus pe tancurile sovietice. Ce-am scris eu, în realitate? Am salutat actul liderilor UDMR, în frunte cu preşedintele de atunci, Domokos Geza, de a merge la Sinagoga centrală şi de a înghenuchia pe treptele ei în faţa Rabinului Şef ca să-şi ceară iertare pentru holocaust, act prin care, totodată, exonerau România, dat fiind Diktatul de la Viena. Şi am adăugat că exemplul liderilor UDMR – despre care am precizat că personal, n-au nici o vină, dar îşi asumă vina istorică – s-ar cuveni urmat de către liderii comunităţii evreieşti din România care, adică, ar fi decent să-şi ceară iertare pentru regimul comunist adus pe tancurile sovietice. Că ei l-au adus. Şi l-au impus. Şi au patronat cea mai atroce represiune din lagărul comunist. Tot Corneliu Coposu avea obiceiul să-i scuze pe românii executanţi ai atrocităţilor, şi să-i acuze pe străinii de neam şi ţară care le-au comandat. 👿 Era Corneliu Coposu, a fost odată, unic şi irepetabil. 😦 Incriminarea mea – o tânără jurnalistă din România postcomunistă -, alături de a altora, chiar personalităţi din acea perioadă, era o dovadă că Raportul Wiesel şi-a excedat grav obiectivul declarat, adică, demonstraţia că a fost holocaust în România, transformată într-un cap de acuzare la adresa românilor, anume, că ar fi funciarmente „antisemiţi”. 👿

Deci, Crin vrea acum să asprească acea fraudă de ordonanţă, în regim de urgenţă. Ce dacă mor oameni, căţei, sunt o mulţime de priorităţi?! Urgent e să-i pupe-n cur pe cei despre care îşi face iluzia că îl vor face preşedinte al României. Acum e chiar terminat, Niels se poate felicita. O să-l mai voteze Elie Wiesel şi fantoma pactului Ribbentrop-Molotov. Mai ales că e şi istoric.

Şi ce vrea iniţiativa incalificabilă? De exemplu, să merg la puşcărie pentru articolu-ăsta. Cu agravanta că îl iubesc pe RADU GYR, care e un poet genial, un poet creştin, un fost deţinut politic. Şi cu agravata că refuz să neg sau măcar să ascund că au fost legionari martiri care, adică şi-au riscat viaţa în puşcăriile comuniste ca să-şi salveze camarazii de suferinţă, indiferent de apartenenţa lor politică, de convingerile lor sau de motivul pentru care se aflau acolo. Şi cu agravanta supremă a mărturiei multor foşti deţinuţi politici că au fost legionari care au salvat evrei deşi puteau muri în locul lor.

Legea lui Crin l-ar băga la puşcărie pe Coposu.

Deci, să mă bage Crin la puşcărie, vreau dovezi pentru holocaust. Cel puţin pentru cel din România. Că amendamentele lui Crin te condamnă dacă „minimalizezi holocaustul”. Expresie care vă daţi seama ce plajă de abuzuri favorizează.

Eu îi propun lui Crin Antonescu să reintroducă pedeapsa cu moartea. Strict pentru asta.

Singura şansă a liderului liberal e ca George Scutaru să-şi dea demisia din PNL şi să declare public că a avansat o iniţiativă legislativă la care l-a asociat în mod avuziv pe preşedintele partidului. Altfel, Crin Antonescu nu va fi niciodată preşedintele României. Nu-i vorba că nu l-aş mai vota eu. Să fim serioşi, nu pierde doar un vot. 😦

P.S. „Legea lui Crin” mă bagă la puşcărie pentru opinia că Radu Ioanid e o jigodie, unul dintre cei mai scârboşi urâtori ai României, chiar dacă aduc argumente, de fapt, nici n-aş avea acest drept, tot aşa cum Tribunalul Poporului condamna fără judecată „duşmanii poporului”.  „Legea lui Crin” mă mai bagă la puşcărie şi pentru simplul fapt că am pe blog o categorie numită Ţigănie. Dacă aş mai fuma, aş face schimb de ţigări cu Mădălin Voicu. Printre gratii.

Liberalism înseamnă să am dreptul nelimitat la opinie, deci, la conştiinţă, aşa cum prevedea Constituţia regală a României.

O mulţime neagă holocaustul roşu şi nu doar că nu sunt incriminaţi, ci sunt chiar aplaudaţi. Chiar candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace, cum e Putin – şi dacă l-a luat frauda Obama, de ce nu l-ar lua şi el? Uau, deja sunt condamnată pe viaţă, că dacă m-am luat de Obama e rasism. :mrgreen: Revin, dacă mergi la originea holocaustului roşu, dai de autorii raportului Wiesel. Asta e realitatea. Şi de-aia niciodată nu va fi procesul comunismului.

FARSA PAPICI ŞI CE SE URMĂREA CU EA. NU LE-A REUŞIT DECÂT ARUNCAREA LUI DRAGNEA LA COŞ

Luni 7 octombrie 2013

(Pre)Miza majoră a „pactului de coabitare” a fost perpetuarea sistemului securistic antinaţional – sau internaţionalist, cum vreţi să-i spuneţi. Principalele instrumente ale perpetuării sistemului: serviciile şi sistemul judiciar (dirijat din servicii).

În aparenţă, Ponta îl apără pe Dragnea, declară că e un proces politic, acum, când a fost trimis în judecată, deci n-are altă cale decât să plece sau să fie suspendat. Degeaba declară că nu va demisiona, n-are încotro, e terminat politic. I-au copt-o coabitacii, iar Tonta a pus botul ca să scape de cel mai puternic concurent din PSD. În realitate, premierul îl acuză pe Dragnea, fiindcă altfel nu l-ar fi schimbat pe Papici atât de ostentativ. Încât să pară că-l cocoloşeşte pe viceprim-ministrul acuzat de o aberaţie, într-un dosar mai suprarealist decât făcăturile staliniste. Că alea, cel puţin, aveau sinceritatea grosieră de-a nu invoca democraţia şi statul de drept, ci, dimpotrivă, se făleau cu democraţia „populară” şi statul totalitar, în care justiţia era doar executanta ordinelor Securităţii, mâna înarmată a partidului comunist. Aşa e şi acum, doar cu fariseismul greţos la care participă inclusiv ambasada singurului stat din lume aflat în stare de faliment declarat, recte SUA. Şi mai participă figuranţii socialişti din Uniunea Europeană.

Deci, Ponta l-a folosit pe ministrul justiţiei, Cazanciuc, în chip de preş, adică, i-a ordonat să-i prelungească delegarea lui Papici şi s-o revoce brusc, după o săptămână. Pentru ca Băsescu să iasă şi să isterizeze lumea pe o temă atât de falsă încât ar fi trebuit să-ţi pui ochelari de tablă ca să nu vezi.

Şi Băsescu a ieşit, în aparenţă, l-a vituperat pe Ponta. În realitate, e o manevră coabitacă ordinară. Cusută cu aţă albă, adică. Aţi observat, evident, că după ce Băsea a exhibat dramoleta cu denunţarea pactului, s-a ridicat din baie Dan Voiculescu şi a cerut suspendarea – evident, ca să compromită ideea şi s-o forţeze în consecinţă, spre plăcerea lui Băsescu, în iluzia că dacă îl serveşte, va scăpa de puşcărie. Nu va scăpa, Băsescu doar se foloseşte de oricine. După care aruncă.

Oricum, au încercat din răsputeri să provoace suspendarea, idee catastrofală: Băsescu, din nou pus în centrul atenţiei, în aşa fel încât să-şi bage loaza şi „mişcarea” în Parlamentul European, şi să scape de Crin Antonescu. Fiindcă asta e miza majoră, să-l elimine din peisaj pe cel care pune în pericol perpetuarea sistemului. Cine mergea să dea cu ştampila în decembrie sau ianuarie, după tot ce s-a întâmplat, după toată istoria înşelăciunilor de după alegerile parlamentare de la sfârşitul anului trecut?

Crin a zis pas. I-a lăsat în ofsaid. Şi a demontat manevra cu Papici. Pe Dragnea nu l-a putut salva, fiindcă amicul de la Teleorman a mizat prost. Acum, suportă consecinţele. Lucru manual.

Ponta e mai Tonta ca oricând, în sensul că îşi face Băsescu cizmele cu el de prostovan ce este, ducându-se cu capul exact spre văgăuna în care îl împing băsecuriştii din PSD.

Premierul a ieşit în declaraţie de presă la PSD în care s-a solidarizat de sanchi cu Dragnea, că adică e la fel de vinovat ca el pentru faptul că „a vrut să scape de Băsescu”, adică de faptul că a mobilizat oamenii la vot. Aiurea! Dragnea e infinit mai vinovat, în sensul că el chiar şi-a mişcat fundul, în timp ce Ponta era cu el în două luntri.  Din păcate, nu şi l-a mişcat suficient ca să asigure votul miilor de văratici care stăteau la coadă înainte de ora închiderii. Cine nu a acţionat cu adevărat sau nu suficient ca să ne scape de Băsescu suportă consecinţele. Crin a fost vinovat că s-a manifestat prea democratic. În locul lui, îl executam pe Băsescu, decapitam sistemul şi pe urmă dădeam poporului dreptatea până la capăt. Că asta e în mâna preşedintelui ţării, de-aia alegerile prezidenţiale sunt o miză capitală.

Acum, Crin a jucat bine. Joacă bine în continuare. Pe el niciodată n-au cum să-l agaţe, nu e şantajabil, e un om liber. Şi dacă ar fi doar o mascaradă ceea ce face – aşa cum cred unii, cei dezamăgiţi grav de politică – tot ar fi invulnerabil judiciar. N-au ce să-i facă, orice i-ar înscena.

Ponta, în schimb, e cel mai Tonta, pentru că s-a pretat la manevra Papici cu Băsea. Şi chiar dacă ne-am iluziona că n-a fost o făcătură, atunci, tot o prostie fără margini a făcut Ponta, ceva monumental de sinucigaş prosteşte la modul flagrant, adică, să-i prelungeşti unuia mandatul şi pe urmă să-l revoci pe motiv că-ţi bagă vicepremierul şi mâna dreaptă din partid la închisoare.

Să nu se mire Ponta când o va lua pe coajă judiciar, fiindcă dosarul Dragnea e dosarul referendumul şi oricând poate fi incriminat, apoi, inculpat. Sigur, în felul ăsta scapă şi de Stroe, şi de alţi indezirabili. Ultimul pe listă fiind premierul în exerciţiu, belibil judiciar ca bieţii căţei nevinovaţi, în toiul sau în preziua campaniei electorale pentru europarlamentare – sau poate nu atât de devreme, dar oricum, înainte de prezidenţiale.

Băsescu, care e doar numele vremelnic al sistemului, ar vrea să scape de Crin cu mâna lui Ponta, folosit în iluzia că scapă de indezirabili deopotrivă din PNL şi din PSD, după care să scape şi de Ponta, şi să-şi lanseze catindatul securistic, căutat cu disperare: dar ar fi altceva să-l lanseze fără Crin Antonescu în peisaj.  Pe asta se mizează. Pe scârbirea electoratului.

Pe asta a mizat sistemul, Băsescu personal, când a pus la cale cu Tonta manevrele coabitace prin care să se dovedească teza cu „aceeaşi mizerie”, adică, manevrele prin care USL şi-a încălcat grosolan angajamente electorale capitale şi chiar propriile poziţii şi voturi anterioare – Roşia Montană, gazele de şist, masacrarea căţeilor, angajarea unui nou acord cu FMI, codurile antiliberale, în general şi în particular, înstrăinarea (ultimelor avuţii ale) ţării: pe scurt,  transformarea cetăţenilor ţării, în sclavi ai poliţiei politice şi a ţării, în colonie a finanţei mondiale. Urmând ca pentru discreditarea clasei politice până la reacţie anarhică organizată sau măcar manipulată, să deconteze PNL, personal, preşedintele Antonescu.

Tonta n-a luat în calcul faptul că şutul în dorsale îl va primi şi PSD, în frunte cu el personal. S-a întâmplat şi cu Geoană, şi în general, e o „tradiţie” la PSD.

Ponta şi-a făcut iluzii că dacă îşi faultează partenerul cel mai onest posibil, parvine ca succesor al lui Băsescu. Şi-a făcut iluzii că dacă semnează „pactul” şi face „trocul” judiciar cu Băsescu, sunt egal de şantajabili reciproc. 😆 „Trocul” a fost că Tonta a propus, de fapt, toţi porcurorii lui Băsea. Fără excepţie. Pe Morar, o antipatie viscerală a lui Ponta, în realitate, nu l-a mai vrut Băsea în judiciar, puteau fi surprize după epuizarea imunităţii arbitrare pe care tot el i-a conferise. Cauza Flota în aspectul responsabilităţii directe şi personale a lui Băsescu nu s-a judecat niciodată.

Ponta e oricând la discreţia sistemului, a fost Tonta maxima când şi-a imaginat că l-ar putea şantaja pe Băsea. Care şi el e doar o marionetă uzată a sistemului securistic, filială a poliţiei politice financiare internaţionale. Dacă sistemului îi va conveni să-l salveze, pe el şi famiglia, atunci îl va face preşedinte la Chişinău. Dacă va prefera să-l sacrifice după ce l-a folosit, o va face fără ezitare. Ponta e pradă uşoară în ecuaţie.

E de primă importanţă declaraţia lui Crin Antonescu: e nevoie de sistem judiciar veritabil, de justiţie independentă. Şi că adevăratul pact al clasei politice ar trebui să aibă această finalitate.

Şi asta nu se poate întâmpla decât dacă magistraţii sunt lăsaţi să-şi facă datoria, iar procurorii devin ceea ce sunt, de drept, adică, avocaţi ai statului. Cenzuraţi de judecătorul de instrucţie.

Până atunci, mascaradele judiciare vor continua din gros. Şi grosier. Ce poate fi mai aberant decât să trimiţi în judecată un lider politic fiindcă a mobilizat alegătorii la vot? Sistem tribal. Şi în ecuaţia tribală, Ponta e exterminat anticipat.

Să-i mulţumească Tonta găştii de la Cluj, aproape că l-a băgat în pământ. Ţuţeri ca Zgonea sau Ivan nu pricep nimic. Răspopa Sârbu ar trebui să ştie. În caz că nu vrea o partidă mai bună pentru Daciana. :mrgreen:

P.S. De ce n-a declarat Ponta şi cu privire la Varujan Vosganian că e o mascaradă judiciară? Chiar, de ce? 😛

PONTA: „AŞ VREA SĂ-MI PLĂTIŢI TAXE”!!!

Joi 3 octombrie 2013

Antena 3 e trimisă în judecată, de DNA condusă de Kovesi, propusă de Ponta şi numită de Băsescu. Realitatea TV aşteaptă să fie lichidată. Printr-o ordonanţă de urgenţă a lui Ponta. Care a zis, din mers: „Ştiu că aş vrea să-MI PLĂTIŢI taxe”!

Realitatea e că amicul Sebi Ghiţă a băgat Realitatea TV în insolvenţă, iar acum Ponta se pregăteşte s-o închidă în consecinţă.

Tonta se crede Rege Soare. Ca şi Băsea. Amândoi obsedaţi de imagine, amândoi, într-o continuă campanie electorală, amândoi, produse PR gonflate.

Iar jocul coabitacilor de-a „denunţatul” coabitarea şi de-a ameninţarea cu suspendarea e o mascaradă atât de patetică încât nici n-ar merita băgată în seamă.

Doar că mascarada face ştirea zilei.

Şi cine va regreta că moare Realitatea TV, din moment ce are avocaţi din defunctul PD-L şi acţionariat de tip securistic?

Decesul presei e posibil din cauza lipsei de solidaritate, din cauza unei false concurenţe, de fapt, o competiţie a intereselor extra-jurnalistice. Ca să nu le zic mafiote.

Băsescu şi Ponta l-au folosit pe Ghiţă ca să distrugă Realitatea TV şi să-l bage pe Vântu la pârnaie de avertisment, şi au folosit patronatul RCS-RDS ca să distrugă Antena 3 şi să-l bage pe Voiculescu la (idei de frică de) pârnaie, prin farse judiciare posibile doar în state tribale.

RTV, oficina lui Ghiţă, a atacat în mod infam ambele televiziuni. Care televiziuni nu s-au dovedit solidare pentru apărarea profesiei, ci s-au bucurat una de răul celeilalte.

Bunică-mea avea o vorbă: râde om de om şi diavolul, de toţi.

P.S. Băsescu forţează suspendarea. Dar despre asta, într-o altă postare.

DE CE A FOST CONDAMNAT SURUPĂCEANU

Miercuri 2 octombrie 2013

Azi, ştire la fapt divers – că asta a ajuns presa română, să treacă la fapt divers ştiri importante.

Ştirea a fost asta, că fostul deputat PSD, Mugurel Surupăceanu, a fost condamnat la şapte ani cu executare. Instanţa: tribunalul Gorj, unde a ajuns cauza, de la Î.C.C.J..

Cauza e ceva de genul condamnării lui Relu Fenechiu.

Şi cauza pentru care dosarul a ajuns pe plan local a fost faptul că acum un an, Mugurel Surupăceanu a demisionat din PSD. Şi – scandalos! – a demisionat şi din Parlament, pe motiv că dacă a ajuns deputat din partea PSD şi demisionează din PSD, trebuie să demisioneze şi din forul legislativ. Cât de prost trebuie să-l considere unii!

Şi de ce a demisionat din PSD? Pentru că PSD Gorj i-a respins noua candidatură parlamentară, la solicitarea lui Ponta.

Şi de ce le-a cerut Ponta să nu-l mai desemneze candidat de Gorj? Pentru că a făcut chestii scandaloase, printre care o scrisoare către conducerea centrală a FMI, să-l înlocuiască pe Jeffrey Franks, pe motiv că s-a amestecat inadmisibil în treburi privind suveranitatea naţională a României, condiţionând acordarea celei de-a şaptea tranşe, de modificarea unei ordonanţe de urgenţă, OUG 50/2010 privind contractele de credit ale populaţiei, în aşa fel încât băncile să aibă drept cămătăresc asupra oamenilor sau cum scria, oficial, Surupăceanu: „în scopul susţinerii profitului bancar în detrimentul cetăţenilor”.

Ăsta-i doar un motiv, mai sunt şi altele adică, omul nu era pe linia de gaşcă. :mrgreen:

În plus, Mugurel Surupăceanu şi-a permis să câştige un proces contra lui Băsescu, ceea ce e culmea tupeului. Era în primăvara lui 2010, pe atunci încă mai exista justiţie. Băsescu l-a dat în judecată pe Surupăceanu pentru calomnie, ceea ce a fost o mare prostie din partea lui, pentru că deputatul a fost bazat ermetic, în sensul că a acuzat Preşedinţia României de încurajare a consumului de droguri şi a făcut referire la raportul comisiei prezidenţiale care pleda pentru dezincriminarea consumului de „droguri uşoare”, adică, etnobotanicele, mai letale chiar decât cele „grele”. Instanţa chiar nu avea cum să nu ţină seama de proba irefutabilă.

Încă de pe atunci, Mugurel Surupăceanu a declarat că aşteaptă să vadă cum se va răzbuna Băsescu, adăugând că personajul e în stare de orice.

Totuşi, n-a fost în stare, a avut nevoie de coabitare.

O CONSECINŢĂ BINEMERITATĂ

Marți 1 octombrie 2013

E logic. Unii, însă, sofiştii de serviciu şi stăpânii lor, eludează logica. Şi se lamentează.

Lamentaţia: oy, vey, Antena 3 trimisă în judecată!

Logica: A făcut-o DNA, care o are la conducere pe Kovesi, numită de Ponta, felaţionat de Antena 3, şantajată de Băsea, pe motiv de Felix.

Deci, să suporte consecinţele!

P.S. Presa e oricum sub nivelul mării, nici nu mai există.

DANIEL BARBU, DEMISIA!

Marți 24 septembrie 2013

Daniel Barbu Rosia Montana www.monitorulcj.ro

Foto: http://www.monitorulcj.ro

Ministrul Culturii a zis, în vară, că Roşia Montană nu merită să fie patrimoniu UNESCO. Prin urmare, a dat aviz de exploatare, mai dă-le Doamne-iartă-mă de vestigii! A zis că sunt secundare, îngropate etc. Iar acum zice că fără RMGM, nu mai avem bani nici măcar galeriile romane să le salvăm, că vor fi inundate! 👿 Probabil că e tot concluzia experţilor plătiţi de RMGC, pe care ministrul Culturii declară senin că s-a bazat.

Daniel Barbu, demisia!  Cu tot regretul.

P.S. Am un defect, memoria. Vă amintiţi cum s-a aplecat la 90 de grade în faţa lui Băsescu la învestirea Guvernului Ponta de după alegerile parlamentare? Mircea Diaconu într-un milion de ani n-ar fi făcut aşa ceva.

Vă dau mai multe nume pentru funcţia de ministru al Culturii. Sau poate o rocadă, merge Cultura la PSD, iar PNL ia Apărarea. 🙂 Serios, Ponta îi datorează lui Crin un minister, de atunci de când PNL n-a cerut nimic în schimbul cedării Justiţiei. Adică, PNL nu face troc cu Justiţia. 😀

Despre liberali şi DNA, data viitoare.

PROTESTE: REALITATE ŞI TELEDE(ZIN)FORMARE

Duminică 22 septembrie 2013

biciclisti stiri.tvr.ro 21913

Ştirea comandată a fost că, ieri, „5000 de biciclişti au cerut demisia lui Oprescu”.

Acum, nu că Oprescu n-ar merita să i se ceară demisia, după mizeria criminală contra căţeilor şi pentru mafia hingherească. Dar nu, nu de-asta au protestat bicicliştii.

Au ieşit pentru pistă pe carosabil. Au ieşit în coloană, pe biciclete, erau şi câţiva copii mititei, pe bicicluri sau trotinete. Pe alocuri, lunecau şi câţiva adulţi tineri pe trotinete mari, foarte haioşi. Sau pe role.

Simpatici, decenţi. Câte unii, cu steaguri şi steguleţe tricolore, câţiva, cu steguleţe ca să apere Roşia Montană. Câteva pancarte pe roţi, pentru pistă.

S-a auzit câte un răzleţ Jos Oprescu. Ce te faci că de mai multe ori s-a auzit Jos Băsescu! 😉

Oricum, erau tineri şi foarte tineri, pedalau neobosit.

Deci, vă spun nu din auzite, ci din văzute.

Unu: au fost maximum 2500. Dar oricum, e remarcabil că s-au strâns şi au reuşit un spectacol frumos.

Doi: telespectatorii care n-au văzut evenimentul pe viu au rămas cu impresia că s-a întâmplat altceva decât s-a întâmplat.

Trei: marşul bicicliştilor a evidenţiat tinereţe decentă şi o categorie a cărei unică apartenenţă afişată e tricolorul naţional. De-aia e(ra) şi cam greu să-i anexezi politic şi propagandistic. Sunt o categorie de tineri neafiliaţi pe care dacă e cineva capabil să-i câştige politic şi electoral ar fi o performanţă. Una benefică, binevenită pe fondul unei tendinţe anarhice. Numai că ar trebui o foarte mare putere de convingere şi una care nu minte, fiindcă puştii ăştia nu prea par uşor de păcălit. Îi interesează în mod cert viaţa lor, o viaţă normală. Şi la fel de cert arată că refuză să fie încă o generaţie de sacrificiu.

Patru: în ciuda manipulărilor instrumentate prin televiziuni, bicicliştii au făcut joncţiunea cu protestatarii contra atentatului de la Roşia Montană, care reuşit un lanţ uman în jurul zidurilor Parlamentului – dacă ar fi făcut-o şi după referendumul furat, azi nu mai aveau motive să iasă decât la plimbare.

catei copii cotid

Foto: cotidianul.ro

Cinci: a fost şi un marş pentru salvarea căţeilor străzii, iar iubitorii de animale susţin la rândul lor şi salvarea Roşiei Montane.

Şase: toate trei demonstraţiile au devenit una în Piaţa Universităţii.

Strada pare că înţelege să nu se mai lase folosită. Ceea ce nu înseamnă că unii nu încearcă manevre în continuare. Sistemul caută cu atât mai tare să discrediteze protestele şi să le izoleze prin dezinformare.

Dacă a fost cineva care a vrut să-i dezbine şi să-i manipuleze pe manifestanţii de la cele trei demonstraţii simultane a eşuat. Sigur, cine a aflat doar de la televizor nu ştie ce s-a întâmplat în realitate. Crede că au fost 5000 de biciclişti care au cerut demisia lui Oprescu. Şi că evenimentul a fost incidentul cu şoferul care a intrat în nişte biciclişti pe Tineretului, iar tinerii au sărit să-l linşeze. Sigur, se mai reţine că a pedalat şi Nicuşor Dan, de unde rezultă că trebuie să suspectăm protestul de interese ascunse. Despre protestul pentru salvarea căţeilor nu se reţine nimic.

Deci, care mai e rolul presei? Şi de ce se mai miră unii jurnalişti că presa a ajuns să fie contestată la fel ca şi clasa politică?

P.S. Apropo, la câte proteste se anunţă pentru azi simultan în capitală şi în ţară, s-ar putea atinge 200 de mii. 😉