Archive for the ‘Falsuri’ Category

GEORGE SCUTARU, CÂRTIŢA DIN PNL. DECLARAŢIE CU POTENŢIAL CATASTROFAL ASUPRA LUI CRIN

Miercuri 20 noiembrie 2013

E a doua lovitură pe care George Scutaru – liderul?! deputaţilor PNL – i-o trage lui Crin Antonescu. De data asta, probabil, letal, dacă Antonescu nu-l dă afară.

Declaraţia că liberalii nu au fost consultaţi cu privire la înfiinţarea comisiei parlamentare privind anchetarea moşmoandei famigliei Băsescu cu terenul agricol de la Nana va fi echivalată propagandistic cu refuzul PNL de a-l ancheta pe Băsescu. Ceea ce probabil că s-a şi urmărit atunci când Ponta a anunţat constituirea comisiei. După care, cârtiţa Scutaru a ieşit şi a vorbit în numele lui Crin Antonescu, declarând că are mandat să declare că liberalii n-au fost consultaţi. Cu privire la comisia de la deputaţi, paralelă cu a senatorilor, care prin comparaţie, pare o frecţie, limitându-se la „controlul asupra activităţii C.E.C.”.

Mesajul subliminal – construit bob cu bob de coabitaci – este cel al amorului subit aprins între Antonescu şi Băsescu. Şi al antibăsismului înflăcărat al lui Ponta. Mesaj pe care îl consolidează însuşi liderul deputaţilor PNL. E un mesaj care n-ar fi avut nici o şansă, în ciuda eforturilor caraghioase ale unora ca Felix Voiculescu, Dragnea sau ciripitoarea PSD, Cătălin Ivan. Faptul, însă, că un liberal cu funcţie reprezentativă se delimitează de o iniţiativă anti-Băsescu e ultima palmă de pământ pe candidatura prezidenţială a lui Crin Antonescu şi mai înainte, pe şansele PNL de a obţine mai mult de 14% la europarlamentare.

Şi uite cum, din situaţie aparent fără ieşire judiciară pentru Băsescu şi famiglia, afacerea Nana devine un mijloc de (auto)distrugere a PNL. Coabitacii se pare că au lucrat-o mai performant chiar decât la referendumul pentru demiterea lui Băsescu.

Culmea grotescului e că a ajuns Zgonea să pozeze în campion al antibăsismului, contra băsistului Antonescu! 😯 👿

Crin Antonescu dacă nu contrează, rapid, ceea ce se anunţă o catastrofă – nu doar electorală, ci şi politică – înseamnă că i-a pus cineva în pahar o substanţă care anihilează personalitatea. Pare că nu vede cum bulgărele deja se rostogoleşte. Peste el. Partea gravă e că se distruge şi (tot ce a făcut atât de remarcabil pentru) PNL. Partea şi mai gravă e că lipsa de alternativă alimentează valul anarhic şi anarhist. Atât de dorit de sistem pentru (re)instaurarea oficială a totalitarismului.

Dar Crin Antonescu nu doar că n-a contrat, ci a confirmat, adică, a declarat că Ponta nu l-a sunat ca să-i obţină acordul cu privire la comisie, aşa cum a anunţat Ponta aseară. Deci, l-a făcut mincinos. Dar asta nu va conta. Imaginea rostogolită e aceea că PNL se opune distrugerii lui Băsescu. Pe când PSD face totul. La fel şi PC. :mrgreen:

Precizări: George Scutaru provine din ApR, e (fostă?) mână dreaptă a lui Meleşcanu şi autor al iniţiativei privind legiferarea delictului de opinie, mai precis, condamnarea penală nu doar în cazul negării, ci şi al „minimalizării holocaustului”. Clar, nu?

„ROMÂNIA LIBERALĂ” SE FACE „ŢĂRĂNISTĂ”. CHILIMAN, ÎN CONDUCEREA „PNŢCD. RUINĂ DE PARTID ISTORIC, DEVENIT AFACERE IMOBILIARĂ

Vineri 1 noiembrie 2013

Un glorios partid istoric devenit o ruină – mai bine murea odată cu preşedintele Coposu, aşa ar fi rămas în istorie, nemaculat. Dar pe ruina politică a PNŢCD se înalţă edificii profitabile.

Scriam acum câţiva ani că pentru Miluţ, PNŢCD e o afacere imobiliară. La fel şi pentru tovarăşul lui care l-a dat jos şi i-a luat locul, Aiurelian Pavelescu. Pavelescu a pus mâna pe partid în detrimentul lui Victor Ciorbea, cu care s-a asociat doar până să se vadă instalat în sediul central, după care l-a înlăturat – păcat că domnul Ciorbea s-a înhăitat anterior cu el, paralel cu angajamentul pentru care i se cedase conducerea partidului, inclusiv condiţia ca Pavelescu să nu mai aibă ce căuta în PNŢCD, mai ales că îl dăduse jos chiar facţiunea care îl instalase şi care l-a susţinut ulterior pe Victor Ciorbea în ideea unificării (facţiunea cu pricina fiind constituită majoritar din membri care nu mai făcuseră parte din PNŢCD, inclusiv din diaspora) . Acum, Victor Ciorbea e onorabil parlamentar liberal. Ideea era ca să candideze din partea PNL-USL, iar ulterior, să resusciteze PNŢCD – de altfel, o sisifiadă.

Aşa, deci, Pavelescu s-a înhăitat cu – cine altul, decât – Vasile Lupu, ca să-l înlăture pe Ciorbea şi să revendice sediile – că asta e miza, sediile, frumoase, valoroase, la fel şi intravilanele lor.

Lupu la rândul lui nu-şi schimbă năravul, adică, se înhăitează cu oricine îi serveşte interesul oportunist, după care îl înlătură ca să-i ia locul. Aşa a făcut şi cu Pavelescu. În colaborare cu … Sandra Pralong, adusă de Pavelescu şi care arată că ştie să-i întreacă chiar şi pe cei mai abjecţi.

Au ajuns Lupu şi Pralong să revendice legitimitatea PNŢCD, în detrimentul lui Pavelescu! 😯 N-a reuşit comunismul să distrugă partidul istoric şi au reuşit epigonii.

Şi greţos la maximum e că ambele tabere de impostori se întrec în felaţii băsiste.

Favoritul rămâne Pavelescu – Băsescu n-ar merge cu Lupu nici să treacă strada, e la fel ca el, iar Sandra Pralong e cantitate neglijabilă. Deci, Pavelescu face fuziune prin absorbţie cu IRL, adică, penibilii daţi afară de Crin Antonescu din PNL – mă mir doar de Diana Tuşa, o credeam fată deşteaptă. Ar urma fuziunea cu „Forţa Civică” 😆 a lui MRU, care are potrocol cu IRL-ul lui Chiliman, mare autor de lucru manual.Eu cred că dacă Andrei Chiliman ar merge la Crin Antonescu şi ar recita refrenul lui Postelnicu ar mai fi o şansă. 🙂

Ce urmăresc impostorii e să valorifice afacerea imobiliară care a ajuns PNŢCD. Una lucrativă.

Deci, ceea ce urmăreşte sistemul cu PNŢCD e răzbunarea ultimă, până la umilinţă fără margini: dubla confiscare a partidului, politică, pentru cauţionarea falsei drepte şi comercială.

În rest, ce-a mai rămas din PNŢCD e în aer, nişte fraieri idealişti care încă îşi închipuie că s-ar mai putea face vreodată ceva pentru reconstituirea partidului istoric.

Realitatea statistică e că Pavelescu e dator la stat vândut şi că deşi sediul central e păzit de o firmă de pază pentru 8ooo pe lună, în corpul B dorm aurolaci.

Unde eşti, Coposu, Doamne?

ULTIMA NESIMŢIRE AMERICANĂ ÎN ROMÂNIA

Joi 31 octombrie 2013

mcmici realit

Foto: realitatea.net

Ce brand românesc? Şi cine să revendice dreptul de autor?

Crap on things!

În plus, promoţia se face cu Dorei care blochează circulaţia, încântaţi de binefacerea americană pe pâine junk. Asta cu McMicii e ca aia cu Chevron care vrea să scoată gazele de şist de la noi şi pe urmă să ni le vândă, pentru „independenţă energetică”. După care bagă reclama cu Doreii, adică, proştii de români, sălbatici indolenţi care acceptă orice, de unde şi statutul colonial al României.

E funny rău de tot!

Apropo, deşteapta lu’ tata şi-a făcut campanie online când UE voia să interzică micii pe motiv de pericol pentru sănătate – adică, îi frământa grija de sănătatea noastră, de fapt, voiau să anuleze un brand românesc. Şi deci, EBA a profitat ca să apere micii electoral, pentru un nou mandat europarlamentar (o să-l ia cum a luat şi taică-său mandatul al doilea prezidenţial). Deci, a propus ceea ce Guvernul deja iniţiase, anume, introducerea micilor pe lista produselor tradiţionale româneşti. Dar când e vorba de SUA, buzata lu’ tata face mucles. Ca şi Guvernul Ponta. Că nUE voie.

Vorba ceea: „Încearcă gustul românesc de la McDonald’s!”. Culmea cinismului. :mrgreen:

PONTA, EŞEC LAMENTABIL ÎN SUA

Marți 22 octombrie 2013

Trebuie să fii din lumea a treia ca prim-ministru ca să ajungi la Washington şi să nu fii primit de preşedintele SUA – care, de altfel, e şeful guvernului american, deci, omologul tău.

Restul e propagandă. Tot de mâna a treia. Prin intermediul mass media. De mâna a treia. De unde şi Antena 3.

Realitatea e că Ponta a fost la Washington ca să pupe poala şi nici măcar pe cea mare, ci una subalternă. Aşa cum a fost şi în Germania ca să-i facă pantofii coanei Merkel. Biden e tot ce obţine oricine plăteşte din gros.

Jigodiile-astea merg să amaneteze tot ce-a mai rămas de amanetat din România, de parcă ar fi moştenire de la mama lor. 👿 Deci, javrele-astea plătesc ca să fie primite, pentru poză. Poză pentru clientelă furajată.

Un om demn care-şi reprezintă ţara merge în mari capitale de la egal la egal. Sau stă acasă.

DANIEL BARBU ÎL DEMASCĂ PE CLAUDIU CRĂCIUN

Luni 21 octombrie 2013

Din momentul în care Daniel Barbu i-a făcut o plecăciune lui Băsescu până la nivelul şliţului, după depunerea jurământului ministerial, a fost un semnal că ne putem aştepta la orice. Din partea (unora din) USL. Cu foarte puţin timp înainte, fusese consilier prezidenţial al preşedintelui interimar.

Precizare: m-am mirat când Crin Antonescu l-a luat consilier prezidenţial, era pontac mai vechi. Adică, de exemplu, lăudase discursul de mămăligă al lui Ponta la moţiunea de cenzură contra lui Boc şi declarase că nu i-a plăcut abordarea tranşantă a lui Antonescu.

Oricum, nivelul de degradare la care a ajuns profesorul Barbu era greu de anticipat. N-aş fi zis că se poate preta. Dar după cum se poartă, pot zice că e prêt-à-porter.

Faptul că l-a demascat pe Claudiu Crăciun ca „organizator” al protestului „violent” din faţa Clubului A mi-a amintit de demascările din anii 90, când apăreau la televiziunea unică personaje care înfierau Piaţa Universităţii pentru „violenţă”. Era ceva extraordinar de frustrant, o minciună infamă şi incitatoare la ură pe care nu aveam cum să o contracarăm, pentru că nu exista televiziune alternativă. Nici acum nu mai există. Sunt doar mai multe forme de manipulare. Atunci, minciuna despre „violenţa” Pieţii Universităţii pregătea represiunea. Acum se întâmplă la fel. Numai că persoana care a iniţiat campania represivă nu-i nici Gică de la Sculărie, nici contramanifestant de la „Ţevi Republica”, nici vreun profitor al regimului comunist care îşi apără poziţia. Ci un profesor universitar care se lasă folosit ca coadă de topor pentru declanşarea celei mai perverse mineriade.

E o campanie concertată şi Daniel Barbu e cel care a inaugurat-o. Şi toate televiziunile papagalicesc propaganda sistemului – să mă ierte păsările nevinovate şi atât de inteligente -, adică placa privind „caracterul violent” al protestelor şi necesitatea ca violenţa să fie condamnată.

Am tot scris că aşa se va întâmpla, era previzibil. Antinaţionalii aveau nevoie de mascarade prin care să justifice represiunea, adică, să amorseze false violenţe. Sunt suficienţi infiltraţi ca să-i provoace pe jandarmi şi suficienţi dezaxaţi care chiar să maşeze la violenţă şi care au ca obiectiv în acest sens să-l înlăture pe Claudiu Crăciun din peisaj (despre asta, separat). Trebuia, însă, un demnitar „atacat”, aşa cum a trebuit şi povestea cu „băieţelul mâncat de câini”. Aşa se instrumentează campaniile crimei organizate. Fiindcă asta a devenit statul român, o anexă mafiotă.

Jalnică atitudinea ministrului Daniel Barbu! Oare ce făcea el în momentele în care Claudiu Crăciun obţinea aplauze în Parlamentul European, pentru Piaţa Universităţii, pe vremea în care regimul Băsescu era fără fisură, extrem de agresiv şi aparent, de neînlăturat?

Nu Daniel Barbu, ci Claudiu Crăciun trebuia să fie consilier prezidenţial al preşedintelui interimar Crin Antonescu. Dar nu, lor nu le trebuie oameni dezinteresaţi. Le trebuie personaje fără caracter.

N-a fost absolut nici o agresiune la adresa ministrului Daniel Barbu, singur a recunoscut. Cine i-a „vandalizat” maşina rămâne „agresor necunoscut”. Că altfel, vreo 16 „suspecţi” au fost imediat depistaţi de poliţie, mare faptă de vitejie, având în vedere faptul că n-au fugit nicăieri şi nici nu aveau de ce, din moment ce n-au făcut decât să-şi exprime dreptul la opinie şi să-şi exercite libertatea de exprimare, drepturi sancrosancte pentru liberalism.

Repet ce-am mai scris într-o postare anterioară: dacă voiau, protestatarii îl făceau zob pe Daniel Barbu, dar nu l-au atins nici cu o floare, fiindcă nici nu erau de aşa natură, erau tineri elevaţi, iar profesorului universitar ar trebui să-i fie ruşine că i-a blamat – i-ar putea fi studenţi – şi că l-a înfierat pe colegul lui universitar mai tânăr, Claudiu Crăciun (faţă de care Ponta rămâne repetent la engleză).

Repet şi că mari oameni ca Helmut Kohl şi-au luat ouă în cap sau roşii, etc. şi n-au îndrăznit să zică nimic. Se găsi Daniel Barbu să se victimizeze, ca să amorseze neîncrederea publică faţă de protest şi să justifice represiunea. Sau nici măcar să nu mai fie nevoie de represiune, pur şi simplu oamenii să nu mai vină, din suspiciune şi precauţie, în aşa fel încât să rămână doar impostorii, oportuniştii, profitorii. Şi aflătorii în treabă.

Nu numai că Daniel Barbu n-a păţit nimic. De fapt, el a fost agresor verbal, s-a răstit ca la şatră la protestatari, i-a numit „neofascişti”, le-a reproşat însăşi exercitarea drepturilor la opinie, exprimare, liberă asociere şi protest. Cu alte cuvinte, Daniel Barbu i-a provocat din răsputeri pe protestatari, care cu toate acestea au păstrat distanţa. Ministrul e cel care s-a apropiat, fără să păţească absolut nimic, decât să primească în faţă opinii defavorabile. Sau ar fi trebuit aplaudat, fiindcă a ascuns probe şi s-a opus includerii Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO?!

Deci, ăsta-i rolul lui Daniel Barbu, să amorseze compromiterea mişcării de apărare a intereselor naţionale, să-i facă jocul lui Ponta contra lui Antonescu, să compromită PNL, mai precis, pe ministrul de Interne. Care ar merita să cadă, din pricina prostiei cu care fac jocul celor care vor să-i scoată dn peisaj.

Că dacă nea Caisă primea o bâtă-n lunetă sau chiar un topor în radiator, declanşa Ulea ancheta. Dar dacă e vorba de tovarăşul ministru, se face anchetă cu viteza luminii. Degeaba. Şi pe banii celor incriminaţi fără vină.

Daniel Barbu, demisia!

P.S. Claudiu Crăciun e vânat fiindcă e dezinteresat. Un prost care n-a urmărit nimic pentru el, deci, merită blamat.

BĂSESCU FACE MIŞCARE CU DREAPTA. PONTA ÎL IMITĂ CU STÂNGA. IAR CRIN PARE PE ALTĂ LUME

Vineri 18 octombrie 2013

Am văzut pe net că Băsescu a repetat propaganda pentru înstrăinarea toxică a (resurselor) ţării şi totodată, a zis, cică: „Nu poţi să blochezi în fiecare duminică bulevardele capitalei”.

Într-adevăr, nu poţi. Alţii pot. Şi (o) demonstrează. 🙂

Dar textu-ăsta al disperatului e ca să se aplice planul de care vă tot povestesc, adică, să scape de Stroe cu mâna lui Stroe, care să dea ordin jandarmilor să-i pună de-o demitere. Iar PNL să şi-o ia la europarlamentare. Visul de aur al coabitacilor pentru prezidenţiale.

Trebuie să recunoaştem că ministrul Stroe e dus pe topogan prin ordinul lui Ponta de a-i sancţiona pe contestatarii lui Daniel Barbu, care singur a recunoscut că nu a fost agresat, cum minte premierul care îi aseamănă pe protestatari cu „legionarii din anii 30 care îşi făceau de cap pe străzile capitalei„. 😯 🙄 😆 Ştie istorie! Ai zice că l-ar putea învăţa Crin Antonescu, numai că el e într-o fază visătoare, în care îşi bagă toxină în vena campaniei prezidenţiale, cum ar fi: „sper din tot sufletul” să fie sancţionaţi contestatarii lui Daniel Barbu. Chiar nu-şi dă seama că îşi anulează toată opoziţia faţă de jaful contra Roşiei Montane? Şi că exact asta se urmăreşte, iar el merge cu capul fix unde e dirijat, parcă hipnotic.

Dacă Radu Stroe face anchetă, să facă anchetă. Adică, să demonstreze că agresiunea asupra maşinii lui Daniel Barbu a fost instrumentată securistic, din servicii. Uitaţi-vă la filmări! Păi dacă tinerii-ăia ar fi vrut să-l agreseze pe ministru, îl făceau zob, în momentele în care îi provoca, răţoindu-se la ei ca o ţaţă-n piaţă.

Deci, se face totul pentru deturnarea, confiscarea, compromiterea şi în consecinţă, stingerea mişcării naţionale de apărare a ţării în faţa agresiunii externe exercitate cu mâna slugilor din ţară. Ponta a reluat, chiar azi, la USL, apelul către forţele de ordine ca să intervină în forţă contra demonstranţilor „violenţi”, lângă un Crin Antonescu parcă picat cu pluta în propria-i viaţă politică.

Totuşi, partea proastă pentru coabitaci e după cum urmează, adică şi presupunând că PNL şi-ar fura-o la europarlamentare, şi că PSD ar lua (mult mai) multe procente, dreapta stângii nu trece pragul. Prin urmare, cu cine refac Băsea şi Tonta FSN? Mai ales că şi Manţog, şeful de campanie al anticoruptei Macovei şi al „mezinei” impostorului, e la pârnaie. Şi s-ar putea ca totuşi PSD să nu ia chiar atât de multe procente, din moment ce procurorii propuşi de Ponta şi numiţi de Băsescu sunt în plină campanie de băgare a lui Liviu Dragnea la răcoare.

PONTA ÎNCEARCĂ DIN NOU SĂ SCAPE DE STROE. ŞI SĂ DIRIJEZE CONTRA PNL MIŞCAREA DE PROTEST

Joi 17 octombrie 2013

Am avertizat, ieri, că sistemul pune la cale compromiterea PNL în ochii protestatarilor contra Chevron, era previzibilă intervenţia jandarmilor în acest sens, trimişi de la nivel local.

Ponta e, ca de obicei, Tonta şi a confirmat imediat manevra, cerându-i ministrului Stroe „explicaţii” cu privire la incidentele de ieri de la Pungeşti, între ţăranii protestatari şi sutele de jandarmi (a mai fost şi zvonul, dat ca ştire sigură, privind moartea unui om).

Jandarmii le ziceau ieri oamenilor să plece acasă fiindcă vor interveni în forţă – ziceau textual. Că aşa a fost ordinul local. Deşi ministrul Stroe a dat ordin la nivel naţional ca jandarmii să nu intervină sub nici o formă în forţă contra demonstranţilor.

A încercat Ponta în toate felurile să scape de Stroe, dar acum o face mai pervers ca oricând. De fapt, nu el, ci şefii lui din culisele sistemului. Că el nu-i în stare decât să declare de trei ori pe zi că e prim-ministru.

Trebuie neapărat lansată şi consolidată imaginea PNL ca partid represiv la adresa protestelor contra explorării gazelor de şist, de aşa natură încât să se şteargă din memoria publică şi mai ales, electorală, opoziţia liberalilor contra proiectului de distrugere a Roşiei Montane.

Ponta dă în Stroe ca să-l doară pe Antonescu. Aşa cum a făcut împotriva tuturor miniştrilor liberali schimbaţi prin „coabitarea” cu Băsescu.

Ponta mai bine i-ar cere explicaţii primarului din Pungeşti, membru al PSD, care s-a dat dispărut, când toată comunitatea îl caută.

Nu în ultimul rând, Ponta mai bine ar da explicaţii de ce a dat aprobare pentru explorare – care numai pentru spălaţi pe creier nu înseamnă implicit exploatare. Şi de ce măcar n-a revocat aprobarea prin OUG, în condiţiile fenomenului seismic continuu din zonă – şi nu numai.

În loc de asta, s-a ţinut de glumiţe, rânjea prosteşte – şi rece – în partea cu publicul a şedinţei de guvern în care lua peste picior pericolul major al cutremurelor, zicând că nici măcar n-a început exploatarea, că unii deja pun cutremurele pe seama ei. Vă daţi seama câtă prostie iresponsabilă, să tratezi în zeflemea un asemenea avertisment, din partea unei forţe pe care n-o putem controla – forţa telurică – dar am putea să n-o provocăm?! 👿

Ce le pasă, şi-au luat comisioanele şi promisiunile de „putere”! Care putere? Că peste câţiva ani – fie că sunt 10, fie că sunt 50 sau 100 – tot mor. Şi nu iau cu ei nimic în pământul sfidat. Dar lasă o moştenire de holocaust urmaşilor care, vorba Regelui Mihai, le-au lăsat cu împrumut ţara.

De fapt, Ponta e cu PSD în campanie electorală pentru europarlamentare, a anunţat-o de la începutul anului. Are tot interesul ca PNL să obţină un rezultat atât de prost încât Crin Antonescu să nu mai fie candidat la preşedinţie.

Eu zic de vreo câţiva ani că e preferabil să fie prim-ministru. :mrgreen:

Oricum, repet opinia că e imperativ ca PNL, personal, preşedintele, să se poziţioneze pentru suspendarea acordului de explorare a gazelor de şist. Dacă o făcea de ieri … azi Chevron a anunţat că suspendă explorarea.

CRIN ANTONESCU, SINUCIDERE ASISTATĂ? CARE AR FI ŞANSELE DE RECREDIBILIZARE ELECTORALĂ

Miercuri 16 octombrie 2013

Lucian Isar n-avea cum să ajungă ministrul Economiei, din moment ce îl atacă irefutabil pe guvernatorul Isărescu. Nici Nini Săpunaru n-a avut şanse la Transporturi, fiindcă s-a opus Marian Oprişan. Oricum, demonstraţia s-a făcut, s-au schimbat mai mulţi miniştri liberali, a căror imagine au mânjit-o ANI şi DNA. Şi de-a binelea Băsescu.

Andrei Gerea, în schimb, a făcut frumos în faţa cui trebuia, din ţară şi din afară – şi ce simpatic îmi era, şi nici nu ştiţi ce dureros mi-a fost să-l desfiinţez, atâta doar că „opera” o începuse el – e şi criminal de căţei, şi co-semnatar al iniţiativei cu închinarea la idoli: ştiţi, aia că n-ai voie să „minimalizezi holocaustul”, prin care Crin Antonescu şi-a pus cruce şanselor prezidenţiale. Probabil, chiar candidaturii, fiindcă PNL pierde enorm la europarlamentare din pricina acelei iniţiative legistative prin care Niels Şmeker l-a terminat. Avea foarte mulţi simpatizanţi în medii sigure, fidele, active electoral şi i-a pierdut fără să câştige în schimb nimic altceva decât dispreţul. Al tuturor taberelor şi al indecişilor. Că adversarul te respectă dacă eşti respectabil şi te dispreţuieşte dacă reuşeşte să te facă să abjuri, iar susţinătorul te susţine dacă nu te transformi în contrariul reprezentării lui.

Pentru un candidat prezidenţial, dimensiunea naţională este crucială, e chiar liantul între alegători atât de diferiţi în rest, chiar din perspectiva apartenenţei sau a simpatiei/viziunii politice. Crin Antonescu şi-a exterminat însăşi dimensiunea definitorie a identităţii lui politice, şi-a negat reprezentativitatea anterioară de apărător al demnităţii naţionale, s-a sinucis politic şi electoral. Crin Antonescu se definea electoral ca ultim apărător al României în calea campaniei antinaţionale prin care se vizează distrugerea ei.

Nu mai are nici şanse teoretice, dacă nu retrage proiectul de lege totalitară, violent antiliberală, prin care se legiferează obligativitatea unei opinii – respectiv, tabuizarea temei holocaustului brun. PSD oricum nu-l va susţine la preşedinţia ţării – decât, cel mult un mic fragment de electorat onest, nici PC – care votează de mai multă vreme cu Ponta, iar PNL nu-i suficient – şi nici n-ar mai fi motivat, mai ales că, repet, rezultatele la europarlamentare se anunţă proaste, dacă nu catastrofale, de aşa natură încât PSD să ia, ulterior, totul.

Cartea Roşia Montană nu-i suficientă, a pornit tardiv şi unii îl suspectează de oportunism, mai ales că şi Ponta a avut grijă să spună că Antonescu s-a pronunţat contra proiectului RMGC doar după ce au început, intens, protestele de stradă. Până atunci, vorbise în doi peri, după poziţia tranşantă de la moţiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului MRU. Acolo e Crin Antonescu, identitatea lui a devenit amintire. Ca să (re)devină credibil pe tema resurselor, nu-i rămâne decât să se pronunţe ferm contra proiectului Chevron, pe motiv că e o nebunie să permitem chiar şi explorarea în condiţiile fenomenului seismic recurent, dacă nu continuu, din zona Galaţi-Bârlad. Plus, pe de altă parte, Vrancea. Dar dacă iarăşi aşteaptă ca mai întâi zeci de mii să protesteze contra explorării periculoase a gazelor de şist, ca şi contra cianurilor pregătite pentru holocaustul vizând Ţării Moţilor, ratează ultimul start şi chiar nu-l mai crede nimeni.

Totodată, ar putea măcar să declare că regretă masacrarea căţeilor, pe care nu a vizat-o şi nici nu a votat-o. Şi să ceară imperativ încetarea masacrului, dacă nu revocarea legii. Ar fi prea mult dacă i-am cere să solicite anchetă până la capăt în cazul Anghel, ştiţi, vedetele de televiziune care ar fi trebuit să fie părinţi îndureraţi. Şi ca tată de fetiţă, n-ar fi fost preferabil ca, după violarea şi uciderea unei fetiţe, în loc de aberaţia sinucigaşă cu holocaustul, să introducă la Senat un proiect de lege în regim de urgenţă privind modificarea Codului Penal cu închisoarea pe viaţă pentru pedofili şi violatori?

Crin Antonescu mai are ofensiva promisă contra poliţiei politicesă pice, adică, la Senat, Codurile care legiferează statutul stalinist al procurorului şi proiectul care legiferează la loc punerea sistemului judiciar sub tutela serviciilor, de tip securistic. Mai are ancheta anunţată acum vreo lună asupra activităţii – şi a însăşi utilităţii – ANI, anchetă pe care a cam lăsat-o baltă.

Ştiţi cum e să fii alegător şi să ai nu un sentiment, ci o constatare a dezolării, a lipsei de alternativă? În urmă cu un an, încă exista speranţă. Cât cuprinde! Acum, făcută scrum.

Sistemul îşi vede visul cu ochii, decredibilizarea clasei politice până la ostilizare electorală anarhică. Teren fertil pentru instaurarea oficială a unui regim totalitar.

P.S. Deja s-a pornit campania de compromitere a PNL în faţa protestatarilor contra proiectului Chevron, prin violenţele asupra demonstranţilor de la Pungeşti, nişte ţărani, nu?

ĂLA N-A MAI FOST MITING SPONTAN

Marți 15 octombrie 2013

Admir mişcarea pentru salvarea Roşiei Montane şi cred că autenticitatea ei e probată tocmai de caracterul compozit: demonstranţii sunt de toate felurile, nu-i poţi anexa unui partid sau unui curent. Sunt de toate apartenenţele şi mai ales, fără apartenenţă. Sigur că sunt şi infiltraţi care vor să deturneze şi oportunişti care vor să confişte, aşa a fost, aşa va fi mereu. Şi nu numai la noi.

Mişcarea contra jafului toxic preconizat la Roşia Montană s-a ţinut tare. Au fost, mulţi de tot, chiar şi la Cotroceni, să ţipure strigătura: IEŞI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ! Apropo, Mircea Badea lansase, pe la începutul anului, un refren similar: „IEŞI AFARĂ, PONTA ORDINARĂ”, zicea că-l scoate în şuturi din Palatul Victoria dac-o propune pe Kovesi, după care a primit stânga-mprejur de la Felix. :mrgreen:

Deci, mişcarea s-a ţinut tare. Până duminică. Când s-au dus cazon în Piaţa Victoriei, ca la mitingurile lui Ceauşescu de pe „23 August”, desenând cu ei înşişi logo-ul cu frunza în roş-verde. Adică, aveau plăcuţele de-acasă. De-acasă de unde? Şi făcuseră şi repetiţie, că altfel, aşa ceva nu poate să-ţi iasă.  Unde e „tabăra”? Şi cine aprinde focul? Nu de alta, dar ca să aibă ce stinge.

Păi cred că trupa coabitacă, care are tot interesul să compromită mişcarea prin demonstraţia că e manipulată. Că prostia naşului Cristi Maior cu anarhia teroristă n-a ţinut nici pentru copii mici.

Mai greu va fi să manipuleze protestul cu gazele de şist, nu de alta, dar s-a enervat Baba Dochia. Anticipat.

P.S. De remarcat şi faptul că, tot duminică, pentru prima dată, a fost o tentativă de a-i provoca pe jandarmi la ripostă. Jandarmii care au primit ordin să nu intervină sub nici o formă în forţă. Că nici n-aveau de ce.

HOLOCAUSTUL ROŞU

Sâmbătă 12 octombrie 2013

Dialog cu dr. Florin Mătrescu, autorul carţii  (apărute la Libraria „Sophia”)

– Domnule doctor Florin Matrescu, ati realizat o carte fundamentala pentru întelegerea istoriei moderne si contemporane a României, a Europei si chiar a lumii. De ce i-ati spus “Holocaustul Rosu”?
– Întrebarea este legitima pentru ca aceasta sintagma îmi apartine, fara lipsa de modestie. Nu a fost asa de greu sa gasesc aceasta sintagma. Nu cred ca este rezultatul cautarii mele, cât al faptului ca am avut curajul sa folosesc acest termen care era rezervat în exclusivitate “holocaustului negru” sau “holocaustului nazist” si de aici paralela cu ceea ce au facut comunistii mi s-a parut absolut fireasca. Aproape nu-mi vine sa cred ca sunt primul care m-am gândit la aceasta sintagma. N-a fost o chestiune de inovatie, cât mai mult o problema de curaj. Fiindca în lumea vestica – ma refer în special la Germania – se spun atât de multe lucruri despre tragedia nazismului si despre holocaustul fascist, încât aproape nimeni nu are curajul sa vorbeasca despre cealalta tragedie care i-a urmat nazismului.

Complexul vinovatiei

– De ce?
– Pentru ca în Germania, complexul vinovatiei se cultiva într-un fel. Un autor celebru si un om de mare corectitudine – este vorba de Norman Finkelstein – a avut curajul chiar sa scrie o carte despre Industria holocaustului – reflectii cu privire la exploatarea suferintei evreilor. Exista cercuri care, din aceasta tragedie a poporului evreu, au facut un obiect aducator de bani. Va reamintesc ca, în afara de Procesul de la Nürenberg, care a fost, în principal un proces împotriva poporului german, vinovat de holocaustul negru, s-au adaugat despagubirile date nu numai evreilor care au suferit direct, dar si generatiilor care au urmat si care însumeaza deja circa 180 de miliarde de euro. Bani platiti de-a lungul timpului. Când ai în urma un asemenea trecut istoric tragic, aducator de bani si daca îti întareste si pozitia în societate, este firesc sa-ti aperi cu dintii aceasta lume ciudata a holocaustului. Ba chiar s-a deviat mai mult si s-a spus ca, daca cineva ar îndrazni sa compare holocaustul cu alta tragedie din istoria omenirii, înseamna ca relativizeaza un soclu de care n-ai voie sa te-atingi. Rezulta de-aici o anumita teama pentru istoricii de mare faima care au încercat sa compare cele doua tragedii. Exista chiar un caz celebru al unui mare istoric german actual, Helmuth von Mollte, care spune ca n-ar fi existat fascismul fara procesiunea comunismului. Ca fascismul a fost o contrareactie la comunizarea Europei.
– Este justificata o asemenea perceptie?
– Este oricând de discutat, cu argumente pro si contra. Este foarte greu de spus daca este în întregime adevarata si cred ca aici e cheia problemei. Fara îndoiala ca Mollte are în parte dreptate, dar nu sunt istoric si nici contemporan cu cele doua tragedii. Nu stiu daca chiar asa a fost. În orice caz, este evidenta asemanarea dintre doctrinele fascismului si comunismului si mai ales mentinerea acestor regimuri la putere printr-un aparat de teroare, cu o componenta specifica fascismului. Hitler, spre deosebire de Stalin, a dus la început o politica economica benefica pentru Germania. A rezolvat problema celor sapte milioane de someri, a restabilit putin demnitatea poporului german, foarte umilit prin Pacea de la Versailles, a creat locuri de munca, a facut autostrazi, o masina pentru popor – Volkswagen etc. Manipularea multimii prin doctrina, alaturi de acoperirea monstruozitatii – ma refer la lagare, la Aushcwitz si celelalte – i-au creat o oarecare popularitate legitima. Ce popularitate aveau Lenin sau Stalin care au provocat o întreaga tragedie?

Dumnezeu si propaganda

– Totusi, exista astazi rusi care-i fac din nou statuie lui Stalin, pe care îl vad ca pe un erou al Uniunii Sovietice. Ca el ar fi salvat Uniunea Sovietica de la disparitie, ca daca n-ar fi fost el, Hitler ar fi reusit sa distruga URSS. Exista si o asemenea perceptie în Rasarit.
– Teza aceasta are si ea un dram de legitimitate. Numai ca este si aici o imensa manipulare. Sa vedem legitimitatea. Stalin a stiut sa mobilizeze poporul rus într-un mod foarte abil, în acea parte a razboiului când nemtii au ajuns la portile Moscovei. Este vorba de acel act de tradare, decisiva pentru razboi, când armata germana în loc sa prinda ca într-o punga zeci de divizii sovietice, printr-un avertisment de la Orchestra Rosie din Elvetia, sovieticii au fost preveniti, au început atacurile de artilerie mai devreme si asa au evitat o catastrofa militara de proportii, care probabil ar fi deschis întreaga Rusie armatei germane. Au fost deci erori militare, dar si imense greseli politice, care nu se datoreaza Wermachtului, cât aparatului de propaganda al SS. Si anume politica rasiala, de discriminare a oamenilor si de tratare a rusilor ca popor inferior, ca neoameni, desi sunt rasa nordica, la fel ca germanii. Sunt înruditi.
– Este interesant ca germanii de astazi ar avea suficiente motive sa vorbeasca despre “Holocausutul Rosu”, dar totusi n-o fac.
– Asa e. Prin urmare, au fost greseli militare, au fost erori politice îngrozitoare fata de poporul rus. Iar Stalin si-a tras de partea lui, printr-un discurs demagogic, Biserica. E cunoscuta demonstratia facuta cu trei mii de preoti devotati KGB-ului, care s-au rugat la Dumnezeu, în Piata Rosie, pentru Matuska Rossia. Ideea ca Stalin apara Rusia, ca are de partea lui pe Dumnezeu si Biserica pravoslavnica a fost un factor de propaganda foarte important. Deci, în afara de aceasta efervescenta a fermentului national rus în fata agresiunii germane, imperiul sovietic avea o experienta tragica de pe urma lui Stalin. Pe de alta parte, masele reactioneaza identic la victorie sau la înfrângere. Desi tara era distrusa, chiar daca 38000 de militari de elita fusesera casapite de Stalin înainte de razboi, desi economia era la pamânt, URSS a supravietuit numai cu infuzie de capital si tehnologie occidentala. Cel mai mare transfer venea din America.

America, o tara de stânga

– De ce credeti ca, dintre cele doua rele, americanii, care faceau comert si cu URSS, si cu Germania nazista, au optat în final pentru ciuma rosie?
– Întrebarea nu este asa de simpla. În primul rând, nu este cunoscuta o atitudine de dreapta a Statelor Unite în secolul XX. America a facut permanent caz de democratie si s-a pretins tara cu cel mai democratic regim din lume, chiar daca un asemenea statut de obârsie a democratiei apartine Angliei. America nu a avut niciodata o înclinatie spre ceea ce noi numim “centru-dreapta”. Si mai ales, catre o doctrina crestina. Nu putem defini nici acum curentele politice din SUA. Stim ca exista doua partide care alterneaza la putere, dar mi-ar fi greu sa încadrez politica dusa de republicani sau de democrati într-un curent politic sau doctrina. Ceea ce este sigur – democratii au fost asezati mai la stânga decât republicanii. Atunci avem dintr-odata o tara care, la aparitia comunismului în Europa, n-a reactionat cum ar fi trebuit sa reactioneze o tara crestina. America este un stat în care Biserica este secularizata, unde religia nu se preda în scoli, unde se depune juramânt masonic de multe ori, dar nu se jura pe Biblie. Prin urmare, americanii nu au avut imediat o reactie de respingere a comunismului.

În al doilea rând, destule cercuri americane au sustinut financiar comunismul. De la Trotki si Lenin. Prin urmare, a fost colaborare, nu s-a cultivat repulsia fata de comunism. Imediat dupa Revolutia din Octombrie, Rockefeller avea exploatari petroliere în Caucaz. Avea banca în centrul Moscovei, existau schimburi comerciale si de tehnologii. Numai pentru opinia publica sovietica, America a fost prezentata ca un adversar al comunismului. În realitate, între cele doua razboaie mondiale, a existat o colaborare perfecta între URSS si SUA. Aproape 20 de ani. S-a adaugat apoi un pretext, un alibi extraordinar pentru americani: ajutându-i pe sovietici, s-au opus fascismului. Acest alibi le-a favorizat sa continue ajutorul masiv pentru URSS, carte trebuia sa se mentina pe linia de plutire. Cum a ajuns un sistem falimentar la o asemena forta militara? Nu doar printr-un buget militar urias. Existau apoi 17 orase din seria “X”, care au adus prizonieri germani din toate orasele Germaniei cucerite. Toata intelighentia germana era adusa dupa invazia sovietica în aceste orase cu circuit închis, cu unele conditii de viata chiar foarte bune. Asa au ajuns sovieticii la o tehnica militara, care sa-i concureze pe americani.

Mare parte din tehnologia nucleara au furat-o. Este un adevar axiomatic. Toti erau agenti KGB. Au fost cercuri de stânga din SUA, care puteau ceda din convingere. Demonstrate sunt multe, cum a fost procesul sotilor Rosenberg, condamnati la moarte pentru tehnologia furata, fiindca aveau resentimente fata de America. Se adauga fizicienii germani, confiscati dupa razboi. Exista documente ca americanii acordau ajutoare URSS în domeniul nuclear, chiar si ulterior.

Juramântul masonic

– Ati vorbit de juramântul masonic în societatea americana. La ce va referiti?
– La un lucru foarte simplu.

Nu exista America fara masoni. Este statul masonic ideal. În nici un alt stat din lume, lojile masonice nu exercita o influenta mai mare în tot ce se numeste viata politica, economica, financiara, sociala. În calatoriile mele prin toata lumea, nu am vazut nici un oras în care, în centrul localitatii sa fie temple masonice de rit scotian, etalate precum catedralele în Europa crestina. Am vazut la intrarea în orasul Sedona din Arizona, pe o placa de lemn, ziua si locul unde au loc întrunirile lojii. Este de notorietate. Un stat care se pretinde crestin are peste 400 de religii si culte. Vicepresedintele Dick Cheney a fost fotografiat când depunea juramântul: avea cele doua coloane masonice ale templului lui Solomon în spate.
Mai este valabil astazi juramântul masonic, de care vorbeste Nicolae Paulescu, ritualul cu tapul pe care ciracul, legat la ochi si în patru labe, trebuie sa-l sarute sub coada?
– Fara îndoiala.
Multi americani obisnuiti cred ca tara lor este crestina, dar ei stiu ca trebuie sa faca si compromisuri ca sa promoveze într-o functie. Trebuie sa ai un anumit loc în ierarhia masonica, altfel nu poti promova în Statele Unite. Acasa, americanul poate sa fie un bun tata de familie, sa-si doreasca sa aiba copii, sa-si creasca familia conform moralei crestine. Exista deci o duplicitate pe care noi am trait-o în comunism.
O asemenea duplicitate a început sa se exporte si în România dupa 1990.
– Exact.
Nu este o acuza la adresa poporului american, un conglomerat de natiuni, unde putem gasi orice stare de fapt, ca în orice tara.

Cu siguranta însa, politica americana se face la nivelul lojilor. Într-un interviu, Dan Lazarescu spunea ca nu poporul american îsi alege presedintele, ci lojile din Washington si Baltimore. Procesul electoral nu are nimic de-a face cu democratia. Asa cum George Bush si John Kerry au facut parte din loja “Oasele si Craniul”. Democratia este un joc pentru multime. În realitate, hotarârea apartine lojilor. Ce se întâmpla cu pax americana nu are nici o legatura cu ce crede poprul american despre politica. Am fost în America de sase ori. Am înteles ca pe Coasta Atlanticului este ingerinta lojilor de stânga sau a Marelui Orient. Coasta Pacificului e controlata de masoneria de dreapta, are tot o politica straina poporului american, pe care-l gasim în orasele mici, în ferme, acolo unde oamenii nu sunt contaminati de politica.

Cupola Ocultei

Nu este falsa disjunctia masonerie de dreapta – masonerie de stânga?
– În parte, da. Între ei, exista, prin definitie si prin regulamente, o armonie, cuvânt auzit frecvent în televizor, un semnal care arata ca în subteran noi ne întelegem si putem discuta orice tema din politica lumii. Concurenta apare numai atunci când vine vorba de aria de actiune si influenta, de teritoriu. Deci o adevarata lupta între ei apare numai când se creeaza grupuri de interese. În subsol, acolo unde se întâlnesc cei de gradul 33 de Rit Scotian sau Marele Orient, este o concordanta totala
. De fapt, la masa dintre cele doua ordine care guverneaza lumea, are loc o împartire a teritoriului. O sa spuneti ca este o fabulatie; e dreptul dumneavoastra.
– În perioada interbelica, s-au realizat studii care arata ca Loja B’nai B’rith de la New York ar fi capacul universal pentru toate aceste jocuri, cu aparenta de stânga sau de dreapta. Care este adevarul?
– Este o afirmatie incorecta ca B’nai B’rith ar fi vârful ierarhiei. Noi stim ceva despre ierarhia masonica mondiala dupa aparitia descrierii piramidei masonice a unui individ, John Todd, care a fost mason de gradul 33 si a facut parte din Tribunalul Rotschild – o grupare de 13 – forul suprem al masoneriei mondiale. El a atras atentia ca pe dolarul american se afla treptele piramidei masonice, care detin puterea mondiala suprema. Cam doua treimi din aceasta piramida o formeaza asa numitii iluminati: ei detin puterea efectiva a masoneriei mondiale – cam 5000 de persoane. Estimari relative din literatura de specialitate. B’nai B’rith este ordin exclusiv kazar. Nu are nici o legatura cu evreii. Kazarii sunt o populatie turcica, trecuta la mozaism, în secolele VIII-IX. Are cam 500.000 de membri în lume si se încadreaza în treptele superioare ale masoneriei a lui Todd, deci nu se afla în vârful piramidei. A doua mentiune: exista însa structuri masonice în care kazarii au o reprezentare prevalenta, dar nu avem spatiu aici. La întrebarea cât de puternic este ordinul kazar în structura masoneriei mondiale, raspunsul este: covârsitor.
Asadar, masoneria este implicata în toate procesele politice mondiale, inclusiv în construirea comunismului, a epocii de aur. Nu le atribuim prea multe masonilor?
– Este un lucru pe care l-am aflat destul de târziu. Sloganul era ca tancurile rusesti – rareori spuneam “tancurile sovietice” – ne-au adus comunismul.
Taranul român a venit în contact direct cu mujicul rus, care avea mitraliera, prada, viola. El nu stia cum arata un NKVD-ist. În schimb, acelasi taran român, contrar propagandei comuniste, a ramas cu o imagine rezonabila, chiar frumoasa, despre soldatul german, care platea fiecare gaina, fiecare litru de vin.
Sistemul nazist a fost un epifenomen, doar de câtiva ani. Actele de cruzime au fost opera unui numar redus de germani. Pe când sistemul sovietic si doctrina bolsevica, cu Ilia Erenburg – un ucigas cu sânge rece prin instigare la crima – au creat un soldat bolsevic reeducat, cu o morala de lupta îngrozitoare. A ucide facea parte din doctrina de ocupant a soldatului sovietic. Pe când armata germana a venit ca partenera în România. Când un neamt aparea în tramvai, cei din jur aveau senzatia de securitate. Si când intra soldatul sovietic, sareau pe geamuri, ascundeau femeile, tuica era rasturnata în sant. Se confruntau doua civilizatii doua armate.
– Cartea Holocaustul Rosu demonstreaza ca sistemul comunist este un experiment de distrugere sociala. De ce?
– Nici un sistem politic nu se poate edifica fara o baza materiala. Idei politice, de transformare revolutionara, au avut si altii în istoria lumii. Pentru a trasnforma o ideologie în dorinta de a acapara un teritoriu, de a lua puterea politica de la altcineva, trebuie multi bani si forta materiala. Când am vazut ce se întâmpla în lumea vestica, m-am întrebat imediat: Cine a finantat comunismul? Pentru ca eu, organizând demonstratii anticomuniste cu doar câteva zeci de oameni, initial, facând un sediu al Congresului Mondial Românesc si al Natiunilor Captive, platind chiria pentru acea camera, organizând ziua natiunilor captive pe banii mei si o conferinta de presa la care nu venea nimeni si vazând cât ma costa, normal ca mi-am pus întrebarea fireasca: daca noi, pentru o eficienta atât de redusa, depunem eforturi financiare atât de mari, oare ce-a însemnat sa organizezi revolutia bolsevica? Trotki n-a venit cu o gentuta în Europa, ci a traversat Atlanticul însotit de circa 500 de camarazi, care de fapt erau ostasi de elita, instruiti pe un teren oferit de Rockfeller. Astfel încât, dintr-un idealist cum parea Trotki – pentru ca idealistul poate avea toate culorile – am vazut dintr-odata o persoana pragmatica, pregatita pentru a face revolutie, cu o mica armata lânga el. S-au adaugat ulterior finantarea americana pentru statul sovietic, fondurile alocate pentru partidele comuniste. În Germania, la un moment dat, fonduri ale Bisericii Evanghelice erau deturnate catre sandinistii din Nicaragua. Dintr-o discutie la televizor a rezultat ca bietul contribuabil german îsi vedea donatiile facute pentru Biserica mergând spre o miscare de gherila comunista. Asa s-a închegat mecanismul explicarii punerii pe scena a comunismului, mentinerea lui ca sistem si mai ales extensia lui, printr-o finantare care tine de anumite cercuri financiare. Încercând sa esalonam cronologic expansiunea acestui monstru, m-am lamurit ca revolutia bolsevica nu este o miscare spontana, într-o situatie speciala – o armata tarista vlaguita de razboi, mujicul rus satul de saracie si de razboi – a existat un factor subiectiv, au fost agitatorii care au dat scânteia, au stiut unde sa actioneze pentru a face revolutie.

Doctrina si ingineria sociala

Din cartea dumneavoastra rezulta clar ca de experimentul comunist tot masonii se fac vinovati si tot ei l-au distrus, pe principiul “Eu te-am facut, eu te omor!”. Este aici o anume continuitate?
– Fara îndoiala! Asta pentru ca a intervenit altceva. Este continuitate, dar cu alte mijloace. Mai întâi afirmatia ca nu exista doctrina masonica de dreapta. Chiar lojile de Rit Scotian din care fac parte familiile regale din Europa sau Ritul Scotian din America, mult mai de dreapta decât Marele Orient.
– Nu este tot o iluzie întretinuta? Am întâlnit masoni români care pretind ca fac parte din loja de dreapta “Bujor Sion”…
– Nu, nu este o iluzie. Este în parte si un act de manipulare. Eu trebuie sa demonstrez alegatorului ca am ceva cu dreapta sau ca sunt opus stângii macar. Altfel, cum s-ar întâmpla ca în loji masonice de dreapta au intrat o multime de ofiteri de securitate? Prin urmare, este un joc politic.
Experimentul comunist are legatura cu ideologia masoneriei, care este atee si internationalista. Deci nu are cum sa fie de dreapta.
– Daca parcurgem toate etapele, de la Revolutia Franceza pâna la constructia europeana actuala, care este scopul politic discret al masoneriei?
– Nici nu mai este discret pentru cei care citesc. Am facut comunismul fiindca este foarte apropiat de ideologia masoneriei, care tinde spre un guvern mondial si un stat masonic unic. Iar pasii catre acest stat masonic unic sunt Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei. Iar ce va urma este un guvern mondial cu dependinta politica socialista sau comunista, conform ritualurilor masonice. Prin urmare ne îndreptam spre un guvern mondial, care nu va avea alaturi Biserica, în calitate de sfatuitor. Ne îndreptam catre un stat care tinde catre distrugerea natiunilor, a familiei si a religiei. Se doreste concentrarea puterii într-un singur centru sau în câteva centre de putere. De aceea, internationalistii, mondialistii, globalistii nu sunt în nici un caz de dreapta. Ei doar mimeaza un joc al dreptei. Problema vizeaza doar concentrarea puterii.

Consumismul

– În aceasta lupta teribila pentru putere, care mai este adversarul redutabil al masoneriei?
– Nationalismul
.
Mai întâi trebuie însa precizat ca sucombarea imperiului comunist a fost un act deliberat si calculat. Sistemul nu mai functiona, îsi facuse deja datoria. Una din misiuni era sa mentina o mare parte a Globului într-o stare de subdezvoltare, de dictatura, provocând erodarea statului national. Sa ne imaginam ca, daca tari mici, ca Singapore sau Coreea de Sud, au devenit concurenti comerciali puternici pe piata mondiala, ce-ar fi fost tari cu traditie ca România, Polonia sau China, ce concurenta uriasa ar fi creat aceste state pentru cei vreo 5000 de indivizi care vor sa tina în mâini puterea lumii? Daca aceste state ar fi beneficiat de un regim democratic? Experimentul comunist de inginerie sociala a tinut în mare parte din lume nu numai sub dictaturi odioase, care au distrus destine individuale, dar care au anihilat economiile nationale. Prin tratate comerciale subterane, bogatiile acestor tari au fost spoliate. Ne aflam într-o tara de unde s-au defrisat padurile, s-au furat resursele de uraniu si de alte rezerve strategice. Scenariul este valabil pentru toate statele ex-comuniste. În acest timp, lumea occidcentala a progresat. Nivelul de bunastare a crescut. Concomitent, statul masonic bine organizat are grija sa satisfaca niste nevoi elementare ale omului obisnuit. Asta este deosebirea colosala între Europa Occidentala si tarile post-comuniste. Asa s-a ajuns ca nivelul de viata al omului mediu din vest sa fie cu mult superior fata de conditiile de viata ale individului din spatiul comunist.
Sa întelegem ca se pregateste un imperiu mult mai subtil, mai pervers decât comunismul, un imperiu al consumismului?
– Un imperiu mondial, iar consumismul si datoria – traitul “înainte” pe carti de credit – a te face dator, a te împovara pâna la sfârsitul vietii pentru casa, pentru masina, pentru studiile copiilor – pe de o parte, este singura sansa a oamenilor tineri, pe de alta parte îi împovareaza tot restul vietii cu rate lunare si vor avea foarte putin spatiu de respiratie
. Iar dobânzile de la leasing, de la credite, care sunt uriase, în comparatie cu averile acumulate, nu fac decât sa-i îndatoreze pe tineri. Anumite drepturi ale omului se reduc si mai mult. În comunism, îmi era frica sa vad daca nu s-a oprit masina neagra a Securitatii în fata casei, ca sa-l aresteze pe tata, pe bunicul sau pe un vecin. Masina neagra dispare acum. Cei care vorbesc limbajul politic corect sau care se comporta politic corect vor fi oamenii viitorului, pe care mondialistii se sprijina. Este o varianta a lui homo sovieticus.

Strategia

– De ce mondializarea este perceputa de unii observatori drept marea revansa, ultima, fata de toate natiunile lumii?
– Fara îndoiala ca este o perceptie corecta. Asa cum masoneria a contribuit si la faurirea statului român. Dar atunci ne aflam în momentul în care se lucra la erodarea imperiilor, a regatelor si trebuiau stimulate statele nationale. Deci acceptarea statelor nationale era un pas fiindca dusmanul numarul unu al masonilor atunci erau imperiile. În acel context, România si-a dobândit independenta nationala. Dupa ce-am terminat imperiile, am ajuns la faza în care avem în fata natiunile. Întâi monarhiile, pe care, daca nu le-am terminat, le distrugem din interior prin compromiterea familiilor regale.

Printesa Diana a fost transformata, dintr-o posibila purtatoare a coroanei regale britanice, într-o femeie de proasta calitate. În familiile regale din Suedia, Danemarca, Norvegia, au patruns prin casatorii – probabil dirijate – componenti ce nu fac cinste acestor familii. Cuvântul “regalitate” nu mai trezeste respect total si supunere ca oameni dati de Dumnezeu pentru conducerea natiunii. Monarhia devine un dusman de baza, dar din ea n-a ramas mare lucru. Sa nu uitam ca seful de la London City, care este mare mason, merge înainte, iar regina Elisabeta a II-a vine dupa el. Prin urmare, regii ramasi au putere consultativa, drepturile lor s-au redus foarte mult. Regele Spaniei colaboreaza mult cu prim-ministrul, are discutii private, dar hotarârile guvernului socialist nu se luau de acord cu regele. Socialistii fac tot ce se spune de la lojile superioare. De aceea, si regelui Mihai, care face si el parte din Ritul Scotian, nu i s-a dat dreptul sa ramâna în România. Am convingerea ca asa a fost. Când s-au adunat un milion de oameni în fata lui, putea sa ramâna în România. Dar se hotarâse sa nu mai fie regalitate. Dupa distrugerea monarhiilor, se anihileaza natiunile. Acesta este procesul la nivel macroscopic. La scara microscopica, institutiile care ne sunt adversare si care trebuie sa dispara sunt Biserica, Armata si Familia. Aceasta erodare continua arata planul foarte clar al unei institutii ce nu are a face cu morala noastra crestina.

Aurul lumii

– Exista în Vechiul Testament un dicton straniu: “Voi veti înghiti aurul lumii!”. Nici o natiune nu are înscris ceva similar în cartea ei fundamentala. Unde merge aurul lumii moderne?
– La ora actuala, nu se mai poate raspunde simplu, nici cunoscatorii nu pot spune unde este trezorierul principal. Ca sa evaluam unde se concentreaza banii, va amintesc un lucru. Daca vrei sa faci o excursie în Statele Unite, am cerut bani de la banca în dolari. De fiecare data, primeam bancnote noi. Toti turistii germani, care pleaca peste Atlantic, primesc bani noi. Dolarul circula în întreaga lume. Cum sa tiparesti atâtia dolari noi? Trebuie sa ai acoperire. Nici o tara din lume nu are însa acoperire în aur, platina sau actiuni bancare pentru emisiunea de dolari. Prin urmare, emisiunea de dolari costa doar hârtia, cerneala si manopera. Nu mai are nici o acoperire. Si atunci, cum raspundem la întrebarea unde este depozitul bancar al lumii? Înainte se facea trimiterea la depozitul de lingouri din aur al Bancii Nationale. Astazi, vedem niste virgule care se muta în computer. Am trait în Germania un episod interesant. Fara sa dau detalii, o anumita firma avea o datorie foarte mare si era în pericol de faliment. Printr-un simplu joc cu mouse-ul, datoria s-a transformat dintr-o suma fabuloasa într-una ridicola, a unei familii obisnuite. Deci se joaca cum vor ei cu bunastarea unei tari. Am devenit tributari cartilor de credit si manipularii financiare prin banca. Banul ca atare îl folosim pentru cumparaturi marunte. Se dau deja pensii pe carduri si în România.
Înseamna ca nu trebuia sa aruncam cartile de marxism, în care se scria ca banii vor disparea, natiunile vor disparea…
– Sigur ca da, se lucreaza deja. Se vor implanta cipuri sub piele si vom arata în fata cititorului electronic si vom beneficia de cumparaturi în toate magazinele. Fara bani. Cartea de credit este o etapa intermediara. Dupa cum numerele recente de înmatriculare ale masinilor sunt urmarite prin satelit. Nu sunt povesti.

Masoneria si democratia

– Unde este salvarea, domnule doctor?
– Trebuie o precizare. Ca sa ajungi la etapa în care te dizolvi în creuzetul globalizarii, trebuie sa fi trecut prin etapa democratiei. Democratia este asociata de români cu notiunea de bunastare. Ei nu vor doar sa-si expuna liber opiniile, fara sa scoata cineva pistolul pe masa. Democratia presupune, chiar în regulile fixate de masonerie, o realizare cât de cât a individului. De ce? Un mason care conduce un trust international – si ei le conduc în totalitate – nu-si poate permite sa aiba salariati niste incapabili. Notiunea de concentrare a puterii si de acumulare a banilor se leaga de competenta subordonatilor. Un sef de firma este foarte important – cazul Kruppului. Ultimul descendent al trustului era un homosexual si voia sa transforme Insula Capri într-un paradis al homosexualilor. Nu a trezit rezonante favorabile în familie. N-a fost dezmostenit, a primit o renta viagera, dar n-a ramas conducator. Kruppul s-a desfiintat si a devenit societate pe actiuni. Preluata de masoni, fara îndoiala. Prin urmare, democratia în lumea vestica a însemnat competenta, eficienta. Societatea a produs bani si a permis un nivel de viata. Din considerente de calcul politic, nu din considerente crestine, masonii vorbesc frecvent de liniste sociala. Ca sa le tihneasca procesul lent de cucerire a lumii, nu e nevoie de demonstratii în strada.
– Nu au învatat asta de la marxisti?
– Posibil. Rezultanta a fost însa un nivel de trai ridicat.
– Ceausescu a fost mason?
– Asa zic unii. Eu nu stiu nimic concret. Se zice ca era în masoneria albastra, care nici macar nu este structura masonica. Este o organizatie pentru prostirea prostilor, care si asa sunt prosti. Masoneria albastra acorda trei grade: este vorba de oameni care platesc cotizatie la masonerie, le satisfac vanitatile ca au intrat si ei într-o organizatie secreta, care conduce lumea, de care au auzit si ei de la a saptea mâna. În realitate, nu au nici un fel de acces la operatiunile de împartire a profitului.

Secreta, nu “discreta”

Se alimenteaza deja discret iluzia ca numai intrând în masonerie poti sa ai parte de afaceri manoase, de cariera stralucita, numai asa poti sa ai acces la functii în stat, chiar la recunoasterea valorii artistice a operei…
– În parte, este valabil. Pare de necrezut, dar eu, care sunt un om foarte obisnuit, am primit invitatia sa fac parte din loja Paneuropa, în care se afla Otto de Habsburg, ultimul urmas al dinastiei. Am refuzat si am fost admonestat într-o situatie îngrozitoare de un mason din New York. Cum de mi-am permis sa refuz?! Mi-a cerut chiar si scrisoarea înapoi. I-am restituit-o. Am refuzat de patru ori sa fac informari pentru Securitate pentru a putea pleca în strainatate, tot asa am refuzat si intrarea în masonerie. Fiindca o consider la fel de pernicioasa. Daca noi, românii, dorim sa ne însusim democratia, sa construim un stat democratic, o facem în speranta sa ne putem exprima opiniile, sa nu mai vedem monstruozitatile de nedreptate sociala de astazi, sa avem un nivel de trai comparabil cu al statelor occidentale. Dar pentru asta nu trebuie platit tributul de a trece de la calitatea de membru de partid comunist la membru de loja. Fiindca asta echivaleaza cu tradarea sistemului nostru de educatie, a credintei noastre în Dumnezeu. Ar însemna sa subordonam interesele prin loja care îsi zice nationala unor loji internationale. Nu pot ca intelectual sa accept formularea masonica a laboratoarelor de idei. Întrunirile din loji se numesc “laboratoare de idei”. Sorin Rosca Stanescu îsi pune ca motto la editorial “Unele idei, înainte de a deveni evenimente, sunt pregatite în laboratoare”. Un cuvânt care nu e ales întâmplator. Si-atunci te-ntrebi ce rost mai au partidele? Din moment ce, parasind Parlamentul, Guvernul, Biserica, Tribunalul, Banca Nationala, ne întâlnim în loja, unde se iau realele hotarâri? Daca optam pentru o societate democratica deschisa, cu egalitate, fraternitate, cu libertate, atunci de ce va ascundeti, domnule? De ce va faceti adunarile în locuri inaccesibile publicului? De ce nu se iau notite, în afara de protocoalele încheieate, pe care nu le vede nimeni? În New Mexic, la Santa Fe, am vazut un centru masonic, unde scria mare “Accesibil publicului între orele cutare si cutare”. De trei ori, am fost acolo în intervalul orar indicat: tot timpul era închis. Omul obisnuit, când vede afisul, chiar crede ca se poate intra acolo, dar nu-l intereseaza problema pentru ca are alte griji. Iar Marele Orient din Franta face si spectacole de vizionare. Îsi permite uneori sa arate ca ar fi deschisi publicului si se considera societate discreta, iar nu secreta. Este o cacealma. În concluzie, eu zic sa nu mai vorbim despre democratie, îi lasam în plata Domnului, desfiintam partidele politice, îi lasam sa tipareasca dolari cu ce vor, hotarâti împartirea tarilor, demolati biserici, faceti ce vreti!

Pionul

– Din cartea dumneavoastra rezulta ca George Soros are un rol deosebit în construirea societatilor deschise. De ce-l preocupa un asemenea obiectiv?
– În momentul de fata, îl consider pe Soros principalul pion al jocurilor financiare mondiale. Este un om care aduce un folos urias pentru masonerie.
– Este un altruist?
– Asa zice el. Eu nu cred. El ofera o capcana foarte atractiva: bursele Soros. Foarte multi tineri straluciti din tarile ex-comuniste, încatusati de neociocoimea rosie, nu au nici o sansa de promovare. Trebuie sa plece. Putine firme îi cauta. Si atunci agentii lui Soros le fac aceasta oferta, care presupune completarea unui formular. Trebuie sa raspunda la întrebari privind atitudinea fata de Biserica, de familie, monarhie, fata de principiile morale. Numai o parte sunt apoi racolati ca bursieri si dintre acestia aproape toti intra în mecanismul masoneriei mondiale. Initial, în lojile de tineret, apoi li se dau functii tot mai mari. Cazul lui Mihai Razvan Ungureanu, ministrul de Externe, este cunoscut. Tot Iasiul stie ca este mason, ca a beneficiat de numeroase burse de care nu au beneficiat alti tineri. Ei trec din burse-n burse, iar copiii nostri sunt prosti!
– Nu ati primit nici un avertisment elegant din partea discretilor lumii?
– N-am primit, probabil pentru ca nu ma considera o persoana atât de importanta, încât sa strice glontul pe mine. Iar eu nu sunt un veleitar. Pot cugeta si asta am facut toata viata si am avut curajul s-o fac în scris. Nimeni nu-mi poate lua dreptul de a spune adevarul si de a ma oferi tarii mele pentru un guvern care ar avea realmente nevoie de sfaturile mele. Mai ales în domeniul sanitar, pentru învatamântul medical superior, dar niciodata încolonat în organizatiile lor.”

Sursa: http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/06/27/dialog-cu-dr-florin-matrescu-autorul-cartii-holocaustul-rosu/

BĂSESCU REŞAPEAZĂ MINCIUNA CU FLOTA

Vineri 11 octombrie 2013

Nu-l mai urmăresc pe caraghiosul de Băsescu de multă vreme, e degradant şi pierdere de vreme. Am văzut la ştiri o secvenţă cu o declaraţie a lui în care a reşapat vechea minciună că a demisionat din Parlament ca să se pună la dispoziţia „Justiţiei” în cauza Flota.

Declaraţie pentru fraieri, ca să le zic eufemistic.

Minte de îngheaţă apele. Minte prin omisiune. De fapt, prin omisiuni.

Unu, a demisionat ca să candideze din nou în scurt timp şi să intre la loc pe lista PD în Parlament.

Doi. De altfel, demisia a fost de operetă şi dat fiind faptul că a fi parlamentar nu împiedica absolut cu nimic Parchetul să-l trimită în judecată, pentru că nu există imunitate parlamentară judiciară decât pentru ignoranţi, cum ar fi bipezii de la Ambasada SUA care se trezesc vorbind în dispreţul adevărului.

Trei şi în primul rând: demisia lui Băsescu din Parlament, în toamna anului 1996, a fost absolut de operetă, pentru că pe vremea aceea nici nu se pusese în mişcare acţiunea penală în cauza în care Băsescu e incriminabil direct – şi cu semnătură proprie – în dosarul „Flota”, anume, Petroklav. Deci, a demisionat propagandistic, ca să prostească lumea pentru momentul în care ar fi urmat să fie incriminat. Dosarul avea să fie pus în atenţia sistemului judiciar abia în 1997, pe când Băsescu era – din nou – ministru al Transporturilor.

Şeful Departamentului de Control al Guvernului Ciorbea, domnul Valerian Stan (vezi postarea anterioară) a fost demis pentru că şi-a permis să anunţe trimiterea la Parchet a două dosare, care vizau politicieni fără deosebire de partid, inclusiv pe Traian Băsescu – în ambele cauze -, anume, „Apartamentul” şi „Flota-Petroklav”. Omul a fost dat afară fiindcă a deranjat o viespărie.

Deci, Băsescu a reşapat o mare minciună propagandistică, a vorbit gura fără el, ca să lovească în Varujan Vosganian. A nimerit în zid. Numai că presa – care habar n-are – i-a făcut jocul şi nici măcar ministrul demisionar liberal n-a avut datele să-l pună la punct. A zis doar primul din cele trei capete de acuzare ale mele, ăla cu realegerea rapidă ca deputat. După care a redevenit ministru al Transporturilor.

Ce declară Valerian Stan:

În anii de după 1996, preşedintele Traian Băsescu şi susţinătorii săi au acreditat sistematic ideea că, în cursul anului 1996, acesta a demisionat din Parlament pentru a se pune la dispoziţia Parchetului General, care ar fi avut în instrumentare, în acea perioadă dosarul „Flota”, în care era implicat şi Traian Băsescu – verificări în urma cărora acesta ar fi fost găsit nevinovat. Respectivele afirmaţii sunt neadevărate. Întradevăr, la vremea respectivă au existat câteva verificări ale unei comisii parlamentare de control şi ale Departamentului de Control al Guvernului, făcute de nespecialişti, abandonate neglijent şi fără finalizarea vreunui act de control prin care să fie sesizat Parchetul. În aceste condiţii a demisionat Traian Băsescu din Parlament şi „s-a pus la dispozitia Parchetului”, când mai rămăsese foarte puţin timp până la alegerile din toamna lui 1996, şi ştiind bine că la Parchet nu exista nici un dosar care să-l vizeze. Asemenea verificări, finalizate prin sesizarea Parchetului, au fost făcute numai începînd cu luna ianuarie 1997 când, în calitate de şef al Departamentului de Control la Guvernului, am organizat aceste verificări (ceea ce, în luna august a aceluiaşi an, avea să-mi aducă destituirea din funcţie, la presiunile fostului ministru al Transporturilor de la acea vreme, Traian Băsescu şi ale partidului său – dar şi ale preşedintelui României de atunci Emil Constantinescu).

Verificările pe care le-am iniţiat s-au finalizat în dosarul care în cursul anului 2004 a ajuns pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inexactitatea afirmaţiilor că Traian Băsescu s-ar fi pus la dispoziţia Parchetului în anul 1996 rezultă şi din răspunsul pe care Inspectoratul General al Poliţiei, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie mi l-au comunicat, la jumătatea anului 2003, în urma unei cereri de informaţii publice cu care m-am adresat celor două instituţii.

Din răspunsul amintit, rezultă că înainte de 1997 Parchetul şi Poliţia au făcut cercetări exclusiv în legătură cu dosarul ERMES, (pierderea proprietăţii a 7 nave prin care s-a produs un prejudiciu de peste 150 de milioane de dolari). Dosarul în care Traian Băsescu a fost şi este implicat este cel în care a fost pierdută proprietatea a 15 nave către Grupul norvegian Torvald Klaveness – un prejudiciu de circa 350 de milioane de dolari”.

În completare, am să redau o parte dintr-un articol al domnului Valerian Stan, intitulat „Pilda conducătorului nelegiuit”:

<În confruntarea cu Băsescu din actualele prezidenţiale, Crin Antonescu i-a imputat pe bună dreptate fostului ministru al Transporturilor una din nenorocirile cele mai mari pe care le-a făcut după 1989 – afacerea „Flota”. Perfect previzibil, Băsescu a scos în emisiune o aşa zisă expertiză, prin care, a pretins el, „dosarul <Flota> a fost închis”. La care liberalul a rămas pur şi simplu fără replică – iar Băsescu a scăpat încă o dată cu faţa curată. Sigur că nu-i putea cere nimeni lui Antonescu să ştie pe dinafară tot dosarul, atât de gros şi destul de complicat, în care actualul prezident are bine-meritata calitate de inculpat. Cu toate acestea, dacă tot a decis să aducă în discuţie această poveste, era absolut obligatoriu să ştie câteva dintre chestiunile elementare (dar şi cele mai semnificative) din acest dosar – unele dintre ele documentate destul de exact chiar de doi sau trei ziarişti de investigaţii mai profesionişti.

În cele mai puţine cuvinte, capitolul din dosarul „Flota” în care a fost şi este implicat Traian Băsescu constă într-o asociere esenţial nelegală şi profund păgubitoare pentru statul român a Companiei de navigaţie maritimă Petromin cu Grupul norvegian Torvald Klaveness. Oficial, obiectul de activitate al societăţii mixte (50% – 50%) urma să-l constituie retehnologizarea şi exploatarea în comun a navelor aparţinînd Petromin (se mai stabilise de asemenea şi retehnologizarea instalaţiilor de descărcare a minereului de fier din portul Constanţa). Afacerea a fost iniţiată la 11 aprilie 1991 prin scrisoarea de intenţie semnată la Oslo de Traian Băsescu (şeful Marinei civile, la acea dată) şi de nu mai puţin celebrul co-inculpat Călin Marinescu, directorul general de atunci al Petromin.

Şirul ilegalităţilor şi actelor păgubitoare pentru statul român a fost nesfârşit, cele mai multe dintre ele nefiind vreodate contestate de Băsescu (nici n-ar fi putut, dată fiind evidenţa lor): constituirea societăţii mixte s-a făcut fără aprobarea Guvernului României (astfel cum la acea dată era obligatoriu potrivit Decretului 52/1975 privind participarea unităţilor economice române la societăţile mixte în străinătate, şi cum se stabilise prin chiar contractul de constituire a societăţii că se va proceda; Traian Băsescu, devenit între timp ministru al Transporturilor, s-a autonumit director al Petroklav (din partea Companie române); Petroklav a deschis conturi şi a efectuat operaţiuni bancare de ordinul milioanelor de dolari la o bancă londoneză, fără aprobarea Băncii naţionale, astfel cum la acea dată era de asemenea obligatoriu; pentru evitarea unor alte aprobări legale, Băsescu a falsificat emiterea unui Ordin al Ministerului Transporturilor (1349/1991) etc etc. Gestionarea abuzivă şi în contra intereselor statului român a afacerii a dus la pierderea proprietăţii a 16 nave (vândute fiecare cu câte un dolar), prejudiciul cauzat find estimat la circa 300 de milioane de dolari. În sfârşit, un fapt mai puţin ştiut e că, în iulie 1999, într-un moment în care dosarul ajunsese de-acum în faza judiciară a instrumentării sale (ca urmare a verificărilor pe care le iniţiasem prin Departamentul de Control al Guvernului), Vasile Matei, reprezentant al Petromin la Oslo până în 1998, s-a sinucis. Matei, care ştia mai bine decât oricine ce grozăvii se petrecuseră în această afacere, îşi luase zilele speriat de consecinţele ce pe atunci păreau să urmeze implacabil.

Dar pretenţiei insolente şi evident manipulatoare a fostului agent al Securităţii la Anvers ar fi trebuit să se replice chiar şi în absenţa toturor acestor informaţii. Între altele ar fi fost de spus că expertiza fluturată telespectatorilor votanţi de candidatul infractor nu a putut şi nu o să poată „închide” dosarul în cauză. Este adevărat că în toamna lui 2007 procurorii de la DNA ai Monicăi Macovei au comandat şi obţinut o aşa zisă expertiză care să-l absolve de răspundere pe camaradul său politic. Dar până la „închiderea dosarului” drumul e lung şi presupune neapărat, între multe altele, ca şi magistraţii (alţii decât marionetele actualului DNA) să-şi însuşească concluziile respectivei „expertize”>.

Fragment din articolul lui Valerian Stan, publicat în New York Magazin, 2 decembrie 2009.

Lecţie şi cu privire la lipsa de consilieri. Că dacă ar fi fost măcar o persoană care să-i fi dat lui Crin Antonescu documentele deţinute de către Valerian Stan sau dacă pe catindat l-ar fi dus mintea să-l contacteze şi să-l roage să facă parte din echipa lui electorală, câştiga alegerile chiar şi fără susţinerea PSD. După care să-l fi numit prim-ministru.

Pe scurt, niciodată nu s-a judecat cazul Băsescu în cauza Flota.

P.S. Faptul că oameni ca Valerian Stan au fost îndepărtaţi a făcut posibilă parvenirea unora ca Băsescu şi mafia. Transpartinică.