Archive for the ‘Dedicaţie’ Category

MESAJ CĂTRE FRAIERII DIN R.MOLDOVA

Vineri 29 noiembrie 2013

Mare entuziasm mare pentru semnarea acordului R.Moldova cu UE! Mare entuziasm şi pentru vizita lui Băsescu la Chişinău. Fraierii nu-şi dau seama cât a putut să-i ostilizeze Băsescu pe români cu privire la ideea „unionistă”. Nu-şi dau seama nici câtă UE urmează să ia. Le zic aşa, cum le-am zis şi pe blogul euro-aspirantului Roman Mihăeş:

O să vedeţi voi ce-nseamnă UE! A avut dreptate Bukovski, UE e noua URSS. Dar până nu vă daţi cu capul, n-o să credeţi.

Cât priveşte extazul că vine Băsescu la Chişinău, n-aţi vrea voi să-l ţineţi acolo? Că la noi, de două ori cât populaţia voastră am votat ca să scăpăm de el.

Ştiţi de ce vă curtează acum? Fiindcă are nevoie de voturi pentru loaza de fii-sa la europarlamentare. Aşa cum v-a folosit şi în turul al doilea la prezidenţiale. Sau credeţi că nu mai poate de dragul şi dorul vostru, şi chiar vrea reîntregirea? Că reîntregire se numeşte, nu unire.

Ştiţi ce făcea Băsescu când o mână de fraieri ca mine protestau la minus 15 grade în faţa ambasadei URSS de la Bucureşti pentru voi? Bea cu asasinii. Dar dacă vreţi să fiţi fraieri, n-aveţi decât să fiţi până la capăt. Condiţia fiind să nu ne prejudiciaţi şi pe noi, cum aţi mai făcut-o. Ca să se facă reîntregire, trebuie să fiţi cu scaun la cap, nu cu gura căscată după muşte.

Tot ce face Băsescu mereu e să se folosească de fraieri şi pe urmă să-i arunce. Nu-i pasă decât de interesul personal, de putere şi avere. Acum vrea să fie preşedinte la Chişinău ca să-şi menţină im(p)unitatea şi să nu fie judecat pentru hoţiile colosale şi imensele prejudicii pe care le-a adus României.

Deci, luaţi-l la voi, spălaţi-l, spălaţi-i banii şi spălaţi-vă cu el pe cap!

COMISARUL BERBECEANU, ELIBERAT

Marți 26 noiembrie 2013

Berbeceanu adev.ro

Foto: adevarul.ro

Instanţa supremă a admis recursul comisarului Berbeceanu contra prelungirii „detenţiei preventive”cu 30 de zile.

Eliberat, a spus că are încredere în Justiţie şi în „ministrul nostru”.

Îi spun doar atât, cu voce tare: CRED ÎN TINE, COMISARE!

E acel senzor care nu mă înşeală. Uneori, nu l-am ascultat şi am exagerat cu încrederea în oameni. De data asta, nu-i nevoie să exagerez. 🙂

Are un profil acvilin, de justiţiar roman. El chiar onorează un nume de Traian. Are  acele cearcăne de luptător pentru dreptate şi de cătrănit din pricina mizeriei mafiei. Cu care s-a luat frontal.

Rămân idealistă şi cred că oamenii ca Traian Berbeceanu vor învinge. Fiindcă dreptatea e de partea lor. De partea noastră, a milioanelor de oameni pe care îi apără. Şi pentru care a fost pedepsit.

Acum zice că îşi va demonstra nevinovăţia, chestie care mă enervează la maximum. Fiindcă asta se întâmplă doar în totalitarism. Într-un stat de drept, acuzatorul trebuie să demonstreze vinovăţia.

Vinovat e sistemul împotriva căruia s-a pronunţat comisarul arestat.

Încă o dată: cred în tine, Traian Berbeceanu! Aş folosi pluralul, ca să simţi respectul. Prefer să folosesc adresarea fraternă, ca să simţi solidaritatea. Rugăciunile oamenilor pentru dreptate şi adevăr sigur le-ai simţit.

Cred în tine, Traian Berbeceanu! Şi cred că eşti prea tare ca să te laşi doborât de cântecele de sirenă care îţi cer să devii altceva decât eşti prin vocaţie maximă: poliţist adevărat. Intrarea ta în politică ar fi o abdicare. Cred că n-ai să te laşi folosit şi că ai să fii acelaşi model judiciar pentru băieţelul tău.

Poţi să fii mândru, eşti un reper. Rămâi aşa!

Comisarul a anunţat pentru Antena 3 – care mereu are probleme tehnice mai ales când e vorba de mesaje importante – că va face plângere penală pentru abuz în serviciu şi represiune din partea celor care i-au instrumentat batjocura judiciară.

P.S. În ce priveşte Antena 3, e o performanţă fără egal în topul prostiei să ai un interviu în exclusivitate şi să-l difuzezi fără sonor. :mrgreen:

PAN IZVERNA, SCHIŢĂ DE PORTRET

Sâmbătă 23 noiembrie 2013

Pan Izverna conexiuni.netPan Izverna Anotimpuri ilazu

Foto via conexiuni.net şi ilazu.blogspot.com

De mult timp tot vreau să scriu despre Domnul Doctor, cum îi spune lumea. Toate nimicurile politice m-au împiedicat, fapt pentru care îl rog să mă ierte. Şi din nou îmi amintesc vorba Fericitului Augustin, din De magistro, pe care o cita atât de des C.Noica, în apărarea preocupărilor lui esenţiale: să nu ne ţină în loc nimicul. Şi – vai! – cât ne ţine. Ne ţine cu ţară cu tot. Pe loc-pe loc.

Pan Izverna e o apariţie interbelică în Bucureştiul peste care au trecut atâtea catasfrofe totalitare. Un domn mereu la costum – costume deschise, cum numai domnii purtau cândva, când România era dintre reginele Europei. Şi bineînţeles, cu pălărie. Vara, pălărie de pai. Delicat ridicată în chip de salut. Aşa onorează el oamenii şi readuce în clipă Micul Paris. Uitasem să vă povestesc despre feluritele-i bastoane, dar cred că v-aţi imaginat deja, cei care nu-l cunosc. Iar cei care îl cunosc, sper că-l recunosc în schiţa mea de portret, pe care îndrăznesc să o creionez: cu emoţii, la propriu, de şcolăriţă, fiindcă mi-a spus că ar trebui să scriu o carte de portretistică. Dacă m-aş învrednici, Pan Izverna s-ar afla la loc de cinste. Ca şi  minunuata-i consoartă, doamna Mioara Izverna.

Şi mai că l-aş şantaja, adică, m-aş angaja să o scriu, dacă şi domnia sa ar scrie sau măcar ar înregistra volumul de memorii – de fapt, volumele – inclusiv episodul pe care mi l-a promis, acela cu o mulţime de căţei salvaţi de la moarte.

Om nu mare de stat, dar mare. Şi care, dacă intra în politică nu doar ca observator permanent şi activ, era certamente om de stat. E vorba de credinţă vieţuitoare, integritate şi cultură asumată ca nobleţe de spirit. Cultura intrată în sânge, educaţia curată. Care te învaţă că esenţial e să fii, mereu, om. Omul lui Dumnezeu.

El e un om privat de ce i-a fost dat mai drag, o fiică genială, Uca şi pe care, precum Iov, a condus-o pe ultimul drum, de fapt, pe drumul ultim, spre Dumnezeu. Are aşa o credinţă tare încât crucea durerii şi-o poartă cum respiră. Nu vrea să bruscheze pe nimeni cu suferinţa lui  – ca şi a Creatorului care Şi-a văzut Fiul pe cruce. Încearcă doar să împărtăşească României – că infinit mai bine cunoscută e în Olanda, Franţa sau SUA – din darurile fiicei sale ale cărei ursitoare gemene trebuie să fi fost Rigoarea şi Libertatea. O rigoare liberă de compromisuri şi o libertate riguroasă, adică, riguros administrată pentru sine, tocmai pentru ca roadele genialităţii ei cultivate să fie mai generos împărtăşite. Dar nu e încă, aici şi acum, loc pentru portretul Irinei Diana Izverna-Tarabac. Mai zic doar că avea o poezie a rigorii – ca mama şi ca mătuşa ei, Irina Mavrodin -, aşa cum tatăl său are o rigoare a poeziei, autoimpusă ca să poată domestici şi ordona luxurianţa unei imaginaţii atât de neobosite încât trebuie să-i fie chinuitoare, dacă nu o guvernează. Asta poate şi pentru că a fost născut şi crescut cu vuietul Oltului alături.

O imaginaţie fastuoasă, fără margini şi care probabil îl asaltează neobosit, în aşa fel încât nu-i mai dă vreme şi pentru scrisul memoriilor. Şi e mare păcat, fiindcă se pierde o istorie trăită, are în sipetul memoriei nescrise mărturii excepţionale despre fapte şi personalităţi.

Pan Izverna e o enciclopedie vie, ştie atâtea fapte şi întâmplări din istoria ţării, istorie trăită şi pe care mi-am permis să-l cert că nu a relatat-o memorialistic. E un gen care lipseşte din opera scriitorului inconfundabil şi din păcate, prea puţin preţuit la valoarea imaginaţiei sale galopante. Precum sumedenie de cai care se aleargă nesupus.

E şi un eseist, şi un traducător eminent – ca toată familia, Irina, Mioara, Irinuca. Traducător inclusiv sau mai ales de poezie, ceea ce nu se poate decât dacă eşti tu însuţi poet. Iar Pan Izverna are deopotrivă fibră poetică şi verb de prozator.

Proza-i creşte din sevele misterului cotidian, neştiut şi gata (de) revelat hărăziţilor cu senzori infrarealişti, ca să-l parafrazez pe Mircea Eliade. Un sâmbure dumnezeiesc e în fiecare strop de timp şi ipostază de viaţă. Proza lui Pan Izverna e ca un oficiant la altarul in-continuităţii făpturii cu fiinţa şi a fiinţei cu făptura, o suită de filme ale contiguităţii de palimpsest a creaţiei dumnezeieşti ipostaziate ontologic, biologic şi istoric (chiar speciile se întrepătrund, printr-o empatie continuă). Pan Izverna are darul rar al scrisului ca revelator al simultaneităţii în succesiune, o poveste a istoriei care se se re-găseşte şi se (re)trăieşte în clipă. Probabil că ăsta-i şi secretul Bătrânului Anticar. Toată viaţa din jurul nostru e o mulţime de cărţi nescrise. În aparenţă. Că în esenţă, toate sunt înscrise în Cartea Vieţii, trecute, prezente şi viitoare, una şi aceeaşi, şi totodată, mereu diferită, în veşnica bibliotecă pantocratoare.

Pan Izverna are acces la secretele întrepătrunderii lumilor – spaţiilor şi timpurilor. Pan Izverna e, de altfel, numele de scriitor al doctorului Pandele Tărăbac şi numele Sfântului patron, Pantelimon, pare că i s-a menit ca sens al vieţii tămăduitoare: în calidate de medic, deopotrivă şi scriitor. Şi mai ales, credincios practicant. Că livresc ar fi tot scrisul fără sângele credinţei. Credinţa inundă opera lui Pan Izverna, o vascularizează cu un patos cronic: precum vinul după zbuciumul din strugure, precum sângele dionisiac subţiat în rază apolinică, precum patimile Mântuitorului mărturisitoare de lumină. Iar, la nivelul senzaţiei, ca şoaptele zeului Pan în savorile vinurilor.

M-am referit la poezia lui Pan Izverna, poezie superbă. De toate formele, clasică, atipică, ritmică, fie cu, fie fără rimă, dar mereu cu acel ritm interior al continuităţii irepresibile, din urma spaţiului şi timpului, şi următoare lor. O poezie plină de toată diversitatea vieţii – şi a morţii iluzorii -, o poezie vie, fie că e un rondel al detaliilor delicate, fie un pastel românesc frapant ca o anamneză, fie o baladă, fie un imn, fie orice fel de alcătuire poetică, a cărei artă o stăpâneşte cu ştiinţă. Acea ştiinţă a însufleţirii, fără de care scrisul, oricât de perfect, e natură moartă.

Pan Izverna a scris şi mi-a dăruit foarte multe cărţi. Ultima pe care am citit-o – şi am iubit-o – e volumul de poezie „Anotimpuri Lumi îngropate”, apărut anul trecut la Editura „Timpul” din Iaşi. Dacă ar fi scris doar cartea asta şi e acolo trăire cât pentru vieţi de secole. Poezia lui e o invocaţie la palimpsest. Şi lumi peste lumi se întrevăd, epoci peste epoci.  O singură inimă bate în toate. A Poetului. Poeziile sunt bătăile inimii divulgate.

Cel mai tare inima lui Pan Izverna bate pentru:

ŢARA RĂNITĂ

„O, Doamne, conştiinţa mi-e o rană/şi frică-mi este să nu mor astfel…

Prietenul – iată-l – mi-l aduce speranţa

Dar parcă e mai îndurerat când mă vede/şi mut aproape-mi spune/că i-au rănit conştiinţa…

Pornim să ne oblojim rănile nevăzute/Dar la ce vraci ajungem/aflăm că şi el are o rană-n cuget…

Străbatem toamne colbuite – /cerşetori ai tămăduirii -/ spre un liman bolnav spre care medic abătut/ce nu se poate vindeca pe sine…

Iernile nu mai sunt ale odihnei/ci ale unei zbateri zilnice fără somn/şi noaptea abia de simţim gerul/căci rănile nu ne lasă să mai avem simţire

O, Doamne Ţara ce-ai binecuvântat-o/Te uită e toată o rană enormă…/Trupul ei sfinţit zace la pământ/în aşteptarea luminii din ochiul vindecătorului…

Călcăm pe ulcerele ei jucăm pe plăgile-i sângerânde/o lovim şi o rănim mai tare…

Lâncezim pe trupu-i prăbuşit şi scheletic/aşteptăm aşteptăm şi nu mai vine nimeni…

Doctorul sănătos e departe/şi cei care l-au văzut nu mai sunt/şi astăzi nimeni nu-l cunoaşte şi nu vrea să-l caute…

Şi obidiţii şi netrebnicii cei mai buni cei mai răi/zac în Valea Plângerii şi aşteaptă înmulţirea rănilor…/Şi rănile cresc şi se-ntind/iar în juru-ne bântuie şobolanii şi hienele

Şi Doamne nu văd unul din spiţa celor sănătoşi/fiindcă aceia au fugit cu rănile-n suflet/şi s-au ascuns ca să-şi oblojească rănile/în vizuini

Râurile cară puroiaie şi ploile cad cu lăcuste/dar nu aducem vraciul şi nu lăsăm ţara/să se ridice de la pământ…

Şi toţi vrem ca ţara să se scoale pentru noi/să se vindece singură cum o putea/şi cu viermii pe ea”

GEO COSTINIU A PLECAT, DISCRET

Joi 14 noiembrie 2013

Geo Costiniu

Dumnezeu să-i facă lină calea spre lumină!

MARTIR LA 104 ANI. PENTRU ORTODOXIE

Marți 12 noiembrie 2013

Sf Martiri Nasaudeni basilicaro

Foto:http://basilica.ro/stiri/sarbatoarea_sfintilor_martiri_nasaudeni_6404.html

În fiecare zi e ziua unor sfinţi. Foarte mulţi nici n-au zile, sunt sfinţi şi martiri neştiuţi. Care ţin lumea. Şi în particular, România.

Să mă ierte cei ştiuţi pe care nu i-am menţionat!

Ieri, printre alţii, a fost ziua Sfântului Mare Mucenic Mina, extraordinar de puternic.

Azi e ziua Sfinţilor Martiri Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu. Ei s-au opus lepădării de ortodoxie şi au fost martirizaţi în consecinţă.

Dintre ei, Sfântul Atanasie avea 104 ani şi a venit ordin de la împărăţie să fie tras pe roată, iar ceilalţi, spânzuraţi.

Asta şi apropo de civilizaţia occidentală.

Oricum, fără sfinţi, România era dusă de mult.

E prea greu să ne raportăm la ei, dar să ne gândim la faptele lor e relativ uşor. Poate ne amintim să nu mai fim laşi şi trădători. Şi poate ne amintim valorile care contează. Singurele care ne definesc şi dincolo de moarte.

REGELE MIHAI ÎMPLINEŞTE 92 DE ANI. LA MULŢI ANI, SIRE! LA MULŢI ANI ŞI ARMATEI ROMÂNE!

Vineri 25 octombrie 2013

Aanacondas

Video de Manuel Avramescu

TRĂIASCĂ REGELE!

Iar ARMATA ROMÂNĂ să redevină REGALĂ!

P.S. Vă daţi seama cum era ţara noastră azi dacă păstra continuitatea monarhică?

SIMONA HALEP: SÂNI MICI, VICTORII MARI :)

Luni 21 octombrie 2013

Simona Halep after gsp.ro

Simona Halep a avut un an grozav, a urcat fulminant, iar ieri a câştigat turneul de la Moscova.

Campioana din Constanţa a făcut salturi mari şi rapide pe scala performanţei. De când s-a făcut amazoană, în ciuda fanilor care o implorau să n-o facă. 🙂

Serios, Simona Halep e un exemplu de femeie determinată să-şi urmeze vocaţia, în cazul ei, tenisul. Pentru care a făcut exact pe dos decât fac femeile disperate să cucerească artificial şi pentru care îşi bagă silicoane, care mai de care mai dolofane, cum a făcut Nicoleta Luciu, care era oricum atât de frumoasă încât n-avea nevoie de două kile agăţate de piept – singură a declarat că atâta cântăresc silicoanele longlife, plantate după ce a născut tripleţii. Dar, treaba ei! N-are importanţă că mie mi se pare extrem de stupidă chestia-asta cu botox-ul, silicoanele şi alte plastii ca liftinguri ori liposucţii (care pot fi şi letale, prin pericolul de embolie, cum s-a şi întâmplat în mai multe cazuri), fiecare e (încă) liber să decidă ce vrea.

Simona Halep before gsp.ro

Foto 1,2 via http://www.gsp.ro

Simona Halep a decis să-şi micşoreze drastic sânii care îi stăteau ca două pietre de moară în calea performanţei sportive. La propriu. Acum arată armonios şi joacă neincomodată. Iar cine o iubeşte, o iubeşte pentru ea.

Felicitări şi succes în continuare! Îi urez mult de tot s-o bată pe Serena Williams! Un motiv să ieşim în stradă cu şampanie şi să desfacem sticlele cu dopurile spre maşina lui Daniel Barbu. 😛

LA MULŢI ANI, ALINA!

Sâmbătă 19 octombrie 2013

Pis aniversara rubicamag.centerblog.net

Foto: http://rubicamag.centerblog.net

La mulţi ani, pisică scumpă! Sănătate şi bucurii, din toată inima!

CĂTRE CRIN ANTONESCU ŞI TOŢI DECIDENŢII: OPRIŢI MASACRAREA CĂŢEILOR, REVOCAŢI LEGEA ABOMINABILĂ, ROMÂNIA ARE CHIPUL BARBARIEI! PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU, ASCULTAŢI ATENT VOCEA ALEGĂTORILOR DEZINTERESAŢI!

Marți 8 octombrie 2013

killers2

Foto:http://xnici.wordpress.com/2013/10/05/they-are-the-beasts-who-started-the-massacre-of-stray-dogs-in-romania/

Băsiştii şi-au promovat legea criminală cu mâna USL. LEGEA CRUZIMII ASUPRA ANIMALELOR. S-a şi uitat că proiectul a aparţinut PD-L. USL decontează. Mai precis, Crin Antonescu. Se vede şi din montajul foto de mai sus, al unei persoane de bună credinţă, reprezentativă pentru cei care au făcut campanie neobosită pentru USL, printre altele, pentru că USL s-a opus proiectului PD-L de decimare a căţeilor străzii.

Era previzibil şi am avertizat că nelegiuirea de lege a exterminării căţeilor va accentua periculos valul nihilist şi anarhic care străbate (şi) România, ca reacţie de respingere integrală a clasei politice. Din neîncredere şi scârbă cronică faţă de ea. Am mai avertizat că iubitorii de animale sunt o categorie puternică, dinamică, extrem de motivată şi numeroasă. Oana Pellea spunea când cu masacrarea căluţilor de la Letea că dacă nu din convingere, măcar din interes electoral ar trebui ca politicienii să facă în aşa fel încât să-şi atragă iubitorii de animăluţe. Aş adăuga: sau măcar să nu şi-i ostilizeze. Sunt importanţi la alegeri şi dacă îţi atragi adversitatea lor, dezastru electoral scrie pe fruntea ta.

USL a dovedit o prostie colosală, cu consecinţe electorale drastice, în momentul în care deputaţii PSD şi nu puţini ai PNL au votat masacrarea căţeilor cot la cot cu PD-L. Am scris la vremea aceea că votanţii nelegiuirii din USL şi-au negat poziţia anterioară, prin care s-au opus iniţiavei băsiste criminale în fruntea căreia s-a situat Udrea, dovadă că atunci „ai noştri” au făcut-o doar electoral, ca să ne păcălească, iar ulterior să ne batjocorească transpartinic. Ponoasele le trage USL, fiindcă USL e la guvernare. Nu şi la putere, dar asta, din prostie. Prostia doare, totuşi, adică, se plăteşte electoral.

Cea mai mare prostie a făcut-o Crin Antonescu, atunci când s-a pronunţat aberant, împotriva propriilor convingeri şi interese, afirmând că „soluţia lui Băsescu e mai logică”. Soluţia finală! 😯 Nu mi-a venit să cred că a zis-o Crin Antonescu, tătic şi de animale, care a ratat o ocazie colosală de a tăcea, mai ales că s-a întâmplat chiar în preziua trezirii lui din pumni. El a teoretizat stupid, într-o problemă în care e(ra) vorba de viaţă şi de moarte. De parcă ar fi interesat pe cineva peroraţiile pe teme de logică abstractă, un obicei prost pe care îl are liderul liberal în perioadele lui neinspirate, ca să nu le zic, de absenţă din peisajul realităţii concrete. La foarte scurt timp după acea afirmaţie neavenită, Crin Antonescu a ieşit din perioada de letargie care putea deveni sinucigaşă. S-a pronunţat pentru salvarea Roşiei Montane. Numai că neîncrederea în el a fost indusă şi riscă să se cronicizeze, dacă nu face un act decisiv, salvator pentru căţei. Dacă opreşte masacrul, aşa va fi ţinut minte. În caz contrar, alegătorii îşi vor aminti că a fost complice la crimă, chiar dacă nu a votat-o. N-a respins-o. Dacă o respingea, legea nu se vota, aşa cum nu se va vota nici masacrarea Roşiei Montane. Să salvăm ce se mai poate salva!

Fac apel la Crin Antonescu să oprească masacrarea căţeilor, să-şi repare eroarea cu consecinţe criminale, printr-un apel public şi printr-o iniţiativă legislativă de revocare a legii cruzimii împotriva animalelor. Pentru că asta este.

Priviţi şi vă îngroziţi! Priviţi şi dormiţi liniştiţi! Cei cu inima să aibă grijă, că riscă să li se oprească. Aici:

http://xnici.wordpress.com/2013/09/30/bleeding-romania-the-truth-about-stray-dogs-from-romania/

Blogul îi aparţine unei persoane care militează neobosit pentru viaţă, pentru viaţa şi protejarea celor neajutoraţi – animăluţe, copii, dizabilitaţi, abuzaţi, etc. Mergeţi şi vedeţi, neapărat citiţi şi comentariile postate din ţară şi de peste hotare! Neapărat politicienii trebuie să ia act de crunta realitate. Că se anunţă pentru ei la fel de cruntă electoral pe cât de atroce e suferinţa căţeilor, chinuiţi diabolic, torturaţi abominabil, ucişi inuman. 👿 😥

V-am dat link la imaginile atrocităţii, imagini ale torturii asupra căţeilor, tortură care era previzibilă. Am avertizat că legea serveşte mafia hingherească, fiindcă doar sterilizarea sistematică rezolvă problema căţeilor străzii, pe când uciderea lor nu face decât să favorizeze perpetuarea problemei, în beneficiul crematoriilor, achiziţiilor fictive de substanţe pentru eutanasiere, etc. Am avertizat că medicii veterinari vor refuza să participe la masacru. Legea, de altfel, prevede „eutanasierea” în chinuri. Am avertizat că vor fi prinşi doar cei blânzi, cei creduli. Aşa se întâmplă. Ştiţi că unii sunt jupuiţi de vii? Alţii, spânzuraţi, dezmembraţi, torturaţi ca Iisus pe cruce? Şi pe Drumul Crucii. Nu-i absolut nici o blasfemie şi Părintele Patriarh ar fi trebuit să ştie că animalele sunt mai vechi decât oamenii şi că era o lume perfectă, care nu i-a greşit lui Dumnezeu. Şi că în Rai lupii şi mieii sunt din nou ca-n Ziua Creaţiei. Putea măcar să tacă, fiindcă prin vorba prea nefericită a Preafericirii Sale a aruncat blamul asupra întregii Biserici Ortodoxe, în mod nedrept, pentru că imensa majoritate a credincioşilor şi cei mai mulţi preoţi sunt pentru viaţă, sunt împotriva torturii, privesc lumea prin prisma creaţiei divine. Masacrarea căţeilor e o lucrare a diavolului, un afront adus Creatorului.

Opriţi masacrul! Revocaţi legea! Gândiţi o lege bună, că de-aia aţi fost aleşi!

Vă implor ca om şi vă somez ca alegător: OPRIŢI CRUZIMEA ASUPRA ANIMALELOR!

P.S. În continuare, redau comentariul meu de la postarea cu „panoul criminalilor” de pe blogul „xnici”:

Exagerezi cu privire la Crin Antonescu (care-i alternativa?). NU Senatul a votat legea, ci Camera Deputaţilor! În locul lui Antonescu era potrivită faţa lui Dan Voiculescu, care a ordonat campania criminală a Antenei 3 pentru exterminarea căţeilor (o campanie mai veche şi intensificată paroxistic până la adoptarea legii abonimabile), iar Gâdea şi-a ilustrat numele, cu o perseverenţă diabolică. :evil: Gâdea le-a făcut publicitate părinţilor băieţelului, bipezi incalificabili. Şi a instigat la crimă organizată.

Îţi înţeleg din tot sufletul revolta şi durerea, am coşmaruri la gândul masacrului, îmi vine să urlu când mă gândesc la suferinţa atroce a căţeilor, vietăţi nevinovate, dragi şi unice pe pământ – fiindcă nicăieri în lume nu există căţei atât de diverşi ca ai noştri. :cry: Raiul lui Dumnezeu se populează cu frumuseţe românească masacrată. Dar oricum ar fi, sunt vietăţi şi le doare! :cry:

Sunt cu totul alături de tine şi îţi admir dedicaţia. Dar cred că trebuie atenţie la mijloace, fiindcă din moment ce excluzi orice reper, şansele de a determina încetarea masacrului riscă să fie nule. O campanie nihilistă nu ne atrage aliaţi cu putere de decizie, dimpotrivă.

Nu mi se pare corect şi oportun modul în care generalizezi prostia şi cruzimea ca apanaj al românilor (ai scris anterior că românii au cel mai scăzut IQ din Europa), oferi o imagine sinistră a României. Sigur că exterminarea sadică e sinistră, dar biata ţara nu e de vină, decât că pământul ei îi rabdă pe monştrii diabolici. Din cauza unor asasini, nu-i corect să-i acuzi pe toţi. Eu cred că sunt(em) mai mulţi cei care iubesc animăluţele. Şi cred că ar fi extraordinar dacă s-ar organiza la Bucureşti un protest cu participarea unor personalităţi interne şi internaţionale iubitoare de animale. Un protest mut, un marş al tăcerii care să are Capitala, prin faţa tuturor instituţiilor statului. Iar liniştea să fie spartă, periodic, doar de înregistrări cu urlete de durere ale căţeilor şi plâns copii. Şi la fel să se întâmple în toată ţara. Cei care manifestă pentru salvarea Roşiei Montane sunt în imensa lor majoritate iubitori de animale, se poate demonstra simultan şi pentru viaţa căţeilor. Eu nici nu pot să văd imaginile şi filmele pe care le-ai postat tu, doar din greşeală am văzut două şi mi-a venit să mor, mi-am zis că oamenii sunt animale şi animalele sunt oameni. :cry: Dar asasinii ar merita să le vadă obsesiv, de aşa natură încât să li se imprime pe retină şi să-i tortureze gândul torturilor pe care le patronează, sub pretenţia de oameni. :evil:

Îţi dai seama că toate astea ţi le-am transmis fiindcă vreau din toată inima să înceteze masacrul. Eu am început să postez link-uri la articolele tale, mai ales la cel cu imaginile atrocităţilor inimaginabile, pe blogurile şi site-urile cât mai multora, inclusiv ale personalităţilor vieţii publice şi mai ales, ale celor cu putere de decizie. Totodată, le mulţumesc personal parlamentarilor care s-au opus morţii.Trebuie remarcaţi oamenii, oamenii credibili pe care să-i recomandăm pentru constituirea clasei politice pe care ne-o dorim. Că fără asta nu rămâne decât anarhia, pretext perfect pentru dictatură.

Succes pentru bine, pentru salvarea căţeilor! Şi încearcă să nu mai blestemi, fiindcă e rău pentru tine. Rugăciunea îţi aduce lumină şi încredere în puterea binelui. Pentru că binele e de la Dumnezeu.

Numai bine îţi doresc!

CITIŢI CU ATENŢIE RĂSPUNSURILE LUI NICO, DEŢINĂTOAREA BLOGULUI, la mesajul meu, ciţi şi luaţi aminte! Le-a scris în timp ce eu scriam postarea actuală. Nici nu ştiu cum să-i mulţumesc pentru asemenea dar de sinceritate şi disperare! E o militantă neobosită, o apărătoare fragilă a darului vieţii, îmi e foarte dragă, aş vota-o. E absolut, absolut dezarmant ceea ce scrie! Şi atât de reprezentativ pentru alegătorii dezinteresaţi. De altceva decât binele public. Adică, normalitatea cotidiană în ţara noastră dragă, în care să nu ne mai simţim străini terorizaţi, ci compatrioţi reprezentaţi decent. Atât! E chiar atât de mult?!

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:40

Buna, Stii ca te apreciez, dar in ceea ce-l priveste pe Antonescu imi mentin parerea. Ia uite aici: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/antonescu-suntem-siliti-sa-recurgem-la-eutanasierea-cainilor-copilul-a-murit-din-cauza-oamenilor.html. Stii bine ca eu am facut lobby puternic pentru USL pentru a veni la putere tocmai datorita acestei promisiuni, pe care au incalcat-o. Si stii ce este mai interesant? Au picat toti in plasa lui Basescu.
Eu sunt sigura ca suntem multi oameni cu mintea intreaga si normali la suflet, dar studitul privind IQ-ul nu este al meu, ci al specialistilor si apoi, la ce bun ca suntem multi, atata timp cat avem o voce care este la fel de neauzita precum a necuvantatorilor? La ce bun am venit cu studii stiintifice si solutii umane, daca au fost ignorate? Daca USL-ul, PNL-ul sau PSD-ul aveau presedinti cu capul pe umeri, nu reactionau asa cum s-a dorit de catre cei care au manipulat aceasta situatie, ci reactionau echilibrat aducand argumentele stiintifice pe care noi le-am pus la dispozitie. Cum sa ai incredere intr-o conducere care este atat de incapabila sa rezolve in mod civilizat o problema atat de simpla?
Si civilizatia nu implica crima.
Daca sunt deranjati domnii de imaginea negativa pe care ei au promovat-o in lume, atunci ar fi trebuit sa se gandeasca sa aplice masurile eficiente si umane, nu crima. Un popor care are o problema reactioneaza initiind un macel, ce se poate spune despre acel popor? Oamenii sunt socati inca, copiii lor plang tot timpul. Este normal? S-a gandit cineva la acesti copiii buni? Un copil a fost gasit mort (inca nu se cunosc cauzele si probele au fost distruse) si o tara intreaga macelareste cainii? Dar celelalte milioane de copii care se joaca cu cainii fara probleme nu conteaza? Conteaza numai copiii macelarilor? Conteaza numai lipsa de educatie?
Crede-ma regret din tot sufletul ca anul trecut am cerut schimbarea. Veneam de la deszapezire inghetati bocna si stateam cat puteam in Piata Universitatii. Ne imbolnaveam, ne vindecam si o luam de la capat. Intrau jandarmii peste noi, ne alergau si a doua zi noi eram acolo. Il salut pe domnul care ne-a filmat cu camera ascunsa. Noi eram aia cu steagul cu labuta rosie. Oamenii ne multumeau si erau plini de speranta ca se va schimba ceva in BINE! Eu am crezut asta din tot sufletul. Si pentru ce? Cand au ridicat armele spre noi jandarmii pentru ca alergam, ne opream si urlam la ei, eram gata sa ne dam viata. Si pentru ce???? Pentru ce??? Pentru ca acest macel sa fie legalizat? Pentru ca aceasta oroare ROSIE sa puna stapanire pe noi? Mi s-a spus anul trecut ca va veni un comunism atroce si iata-l. Asa arata. Asta este inceputul. PDL a dat tonul si ei au continuat. Nu exista cuvinte sa descriu ura pe care o simt. Antonescu este un om slab, cu greu il pot numi om. Ponta este sclavul lui Basescu, iar toti ceilalti parlamentari fac ceea ce li se dicteaza de catre liderii lor de grup. Voteaza ca dobitocii fara sa stie macar ce scrie in legi. Daca nu vedeam cu ochii mei cum voteaza ca prostii si la doua maini, credeam ca se minte. I-am vazut, am strigat la ei si ne-au batjocorit. Ei sunt cei care apar in mass-media si ne dau in cap in mod constant. Nu le este rusine sa iasa si sa spuna ca nu adoptam caini? Nu le este rusine sa ne discrediteze? Au fost oameni batuti la Mihailesti pentru ca au vrut sa adopte caini.
Nu numai ca doresc sa nu aiba nicio sansa la alegeri, dar le doresc moartea in chinuri, moartea maidanezilor. Si apropos, sa nu mai fie nimeni socat ca sunt agresiva si plina de ura. ASTA M-A INVATAT SOCIETATEA! Asta am invatat anul acesta. Am invatat ca moartea, razbunarea si ura aduc bucurie si speranta. Am invatat ca daca cineva te supara, este in regula sa ii doresti moartea. Dinte pentru dinte!
Stiu ca blestemul imi face rau si mie, dar imi asum acest risc. Multumesc, totusi pentru sfaturi. Sper sa-i intalnesc in iad pe toti cei din poza. Promit ca ii voi tortura asa cum au facut-o si ei. Dar, ce vorbesc eu. Iadul e aici!

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:43

Stii care e alternativa? Trebuie sa incetam sa mai alegem intre un rau mic si unul mare. Trebuie sa nu mai alegem mereu tot raul, indiferent de dimensiunea lui. Pentru prima oara nu voi vota anul acesta, ci voi scrie pe buletinul de vot: UCIGASILOR! Consider ca nimeni nu merita votul meu in acest moment, dar imi voi exercita dreptul de a merge la urna, drept pentru care au murit stramosii mei. Cineva zicea ca datorita acestei crime, mai bine alege un PDL-ist. Macar aia au fost psihopati de la inceput pana la sfarsit. Nu prefacuti ordinari precum cei de la USL. Ponta=Antonescu=Basescu. Pentru mine sunt niste gunoaie. Iar eu cu PDL-ul in niciun caz nu votez, nici cu ICCD sau Miscarea Pulii.

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:44

Pe asta sa-l votez: “Antonescu: E mai logic ce a propus Basescu privind cainii; macar o luam pe o cale”?????? Asta care l-a pupat in cur pe Basescu? Chiar trebuie sa fiu nebuna. Pe bune.

Posted by xnici on 08/10/2013 at 12:45

Si iti multumesc ca esti OM, dar e bine sa ai toate informatiile inainte de a inclina balanta spre un alt psihopat. Eu una nu-i mai vreau la conducere.

Si sa stii ca de fiecare data cand cineva comenta de rau USL-ul, pe Antonescu, Ponta etc, veneam cu tone de argumente si nu ma lasam pana nu-i puneam la punct. O faceam GRATIS! Singura mea plata era incetarea macelului. Atat. Nu mi-am dorit bani, averi, nu mi-am dorit case si masini. Am dorit doar ca cei care maltrateaza animale sa fie pedepsiti, sa fie sterilzati toti cainii cu stapan si sa nu fie ucisi cainii de pe strada. Observ ca mi-am primit “rasplata”. Cu placere, dlor! Sa va stea in gat! Si fiecare ban pe care il scot din pielea cainilor, sa fie dati pe medici pentru ei si neamurile lor! Sa-i loveasca boala cea mai cumplita, sa le cada pielea de pe oase! Nu, promit ca nu mai blestem de la anul, dupa ce vad primele rezultate ale blestemelor de anul acesta. Au initiat nu numai un macel, au initiat un razboi. Ori noi am luptat ani de zile sa civilizam si sa educam oamenii, iar ei au distrun intr-o luna toti acesti ani de lupta. Moartea ar fi prea blanda pentru ei, dar daca nu se poate altfel, le-o doresc din tot sufletul! Am ajuns sa ne fie frica sa mangaiem un caine? O vecina de 70 de ani a iesit cu cainele la plimbare, maidanez rasa pura, dar al ei si a fost batuta si data cu capul de copac de un dement? Doar pentru ca a trecut pe langa masina lui? I-a fost frica femeii sa mearga si la politie. Acesta este respectul pentru bunicii nostri?

BUN RĂMAS, CLAUDIU CIORTAN!

Sâmbătă 5 octombrie 2013

Claudiu Ciortan www.paginademedia.ro

Foto: http://www.paginademedia.ro

N-am crezut că va veni ziua în care am să scriu despre CLAUDIU CIORTAN la trecut. Nici acum nu-mi vine să cred. Şi nu, n-am fost la înmormântare, să mă ierte măicuţa lui de 86 de ani rămasă singură! 😥 Pur şi simplu, n-am putut şi îmi pare foarte rău.

Cel mai rău îmi pare că n-am mai apucat să ne vedem, de mai mulţi ani, în goana asta nebună a timpului. Claudiu Ciortan era genul de om despre care nu-ţi poţi închipui că moare. Un om bun, jovial, un uriaş blând. Genul de om despre care e reconfortant să ştii că există. Cu el, moare mult din generaţia mea.

L-am cunoscut în 1990, la manifestaţiile de protest, care aveau loc în lanţ, până să culmineze cu Piaţa Universităţii. Tânăr şi entuziast, dar un entuziasm durabil, unul al pasiunii constitutive. Un bonom prin excelenţă. Un om pe care te puteai baza şi pe care l-aş recomanda ca ilustrare a zicalei româneşti privind omul săritor. În sensul cel mai bun, pur şi generos.

Oameni ca el sunt daruri.

Era fotograf, fotoreporter din vocaţie, evenimentul îl iubea, se lipea de retina obiectivului în aspecte tainice.

Era un luptător, unul constant, care nu se dă bătut şi nici nu se încrâncenează.

Tot nu-mi vine să cred că scriu la trecut.

În mod sigur Claudiu e acum fericit, era prea bun ca să fie altfel.

Şi nu doar faptele lui, ci şi fotografiile, la rândul lor, fapte. Ale luminii, prin intermediul lui.

Claudiu Ciortan fotografie www.metalhead.ro

Foto via http://mariusghilezan.ro/claudiu-ciortan-a-stins-blitz-ul-pentru-totdeauna.html

În anii 90 n-avea nici barbă, nici mustaţă, era un lungan masiv, radiind de jovialitate, cu părul lung, cât să-i fluture la baza gâtului când fugeam, râzând, de forţele de ordine. Şi de prostie. Un adolescent gata să schimbe lumea. Că nu voia nimic altceva decât binele. Protestul a fost pentru el o formă de revendicare a binelui.

De altfel, la el totul era cu plus.

Şi de aici avea să i se şi tragă. De la inima mare. Că să ai inimă atât de mare şi să fii atât de mâncău pe fugă de dragul evenimentului se termină devreme. 😦

Eu cred că el mânca tot din bucurie, era modul lui de a fi. Când a vrut să slăbească grav, i-a stat inima. Definitiv. Povesteşte Marius Ghilezan pe blogu-i.

Şi îmi vin în minte, buluc, ca toate nălucile, acei ani, anii de speranţă neînfrântă, intensă şi ardentă, anii de glorie ai presei române postdecembriste. Singurii. Şi din păcate, poate ultimii.

Vestea neaşteptată mi-a dat-o Romulus Cristea – citiţi asta http://romuluscristea.wordpress.com/2012/11/30/sabotati-ziarul-romania-libera/, evocând o întâmplare din primăvara anului 1990, era înainte de alegerile de la 20 mai. Nişte tâmpiţi se adunaseră la ARLUS (actuala sală ARCUB) să înjure monarhia şi pe Regele Mihai. Erau mândri nevoie mare de prostia lor şi purtători de carnete FSN. Noi eram acolo cu acreditare de jurnalişti, dar evident că am râs tot timpul. Sonor. Cu lacrimi, la propriu, pentru că erau monumentali. Ei s-au enervat, fiindcă nu înţelegeau ce e de râs. După care ne-am enervat noi şi atunci a ieşit cu TRĂIASCĂ REGELE! S-au ridicat ăia să ne fugărească şi noi râdeam, ceea ce-i scotea din minţi suplimentar, unii încercau să-i potolească pe cei gata să ne ia la bătaie, ne făceau morală că ce ziarişti suntem noi, că presa trebuie să fie cuminte şi să relateze imparţial, numai că atunci când au auzit de „România liberă”, au turbat şi nu cred că reuşeam să ies la aer întreagă, dacă nu mă apărau băieţii, Romulus Cristea şi Claudiu Ciortan, căruia i-au smuls aparatul şi i-au scos filmul. Mare păcat, fiindcă s-a pierdut o unică atestare a unui eveniment malign, din seria manifestaţiilor propagandistice marxist-leniniste reziduale. Iar figurile respectivilor puteau figura într-o antologie a prostiei. Care se identifică, în agresivitate, cu ura.

Claudiu Ciortan era la antipodul urii. Am evocat evenimentul pentru că mi-l amintesc râzând. Aşa o să mi-l amintesc. Ceea ce nu înseamnă că nu ştia durerea lumii. Dimpotrivă, era încărcat interior cu ea. Dar râsul e uneori terapeutic, alungă răul din sistem.

Claudiu Ciortan face parte din categoria oamenilor care chiar n-ar merita să moară. Dar e o prostie ce am spus, fiindcă pentru unii, infarctul e o formă de dezmărginire.

Rămas bun, Claudiu! Dumnezeu să te ierte pentru inevitabilele păcate şi să te odihnească în marea splendoare fără sfârşit!

Şi să mă ierţi că n-am scris despre tine atunci când încă mai puteai să citeşti! Cu ochii omeneşti. 😥

Mamei lui Claudiu Ciortan îi urez tărie de la Dumnezeu, până vă reîntâlniţi!

P.S. Claudiu Ciortan avea 46 de ani.

USL? AR FI BINE :)))

Sâmbătă 28 septembrie 2013

Video de LaughOutNews