FUTU-ŢI BĂSESCU MĂ-TII DIN NOU!

După luni în şir de iarnă blândă, s-a făcut, brusc, atât de frig în Bucureşti încât simţi că ţi se opreşte inima, din cauza aerului îngheţat care taie respiraţia. Mi s-a întâmplat astă seară pe ultima sută de metri (la propriu) spre casă şi m-am gândit cu groază la ce trebuie să fi simţit pe frigul ăla crâncen – incomparabil cu ceea ce mie mi s-a părut insuportabil un minut –  supravieţuitorii pilotului Iovan, el însuşi şi foarte tânăra care n-a mai apucat să ajungă medic.

Am ajuns de câteva minute, era pe jos covor din granule îngheţate care ameninţau să se transforme în polei, oricând. Deci, pe vremea-asta, miliţienii din intersecţie s-au isterizat şi au oprit chiar oameni care voiau să traverseze regulamentar, pe verde. Era şi o persoană în vârstă, dar dincolo de vârstă, se poate face infarct din cauza frigului, chestie, uneori, de câteva secunde. Aţi înţeles, urma să treacă Impostorul. Eu abia ajunsesem, l-am văzut de acasă.

A fost în alai de nouă, cu girofare şi mare sfidare. Trebuie să fii grozav de înspăimântat sau doar parvenit nesimţit ca să faci aşa ceva. Şi tot nu ne spune nimeni cât costă distracţia-asta a lui zilnică.

Dacă se acţiona pentru recuperarea oamenilor din avion cu măcar jumătate din promptitudinea zeloasă manifestată cu privire la paza lui Băsescu, poate că supravieţuitorii ar fi fost mai mulţi.

Tata, săracul, avea o vorbă: arde-v-ar terciul mămăligii! Care mai şi explodează, completează fii-sa.