DE CE ANGAJEAZĂ PONTA RĂSPUNDEREA GUVERNULUI? ŞI DE FAPT, CARE RĂSPUNDERE?

Să ai 70% în Parlament şi să-ţi angajezi răspunderea pentru o modificare legislativă! Una atât de importantă ca descentralizarea. O lege de mare importanţă pentru toţi, cu impact major, necesita dezbatere, nu doar parlamentară. Şi dacă ar fi numai haosul transferării imobilelor!

Boc era minoritar, avea o majoritate de strânsură şi şantaj, iar în cele 15 dăţi în care şi-a angajat iresponsabilitatea – uneori, ca să modifice o angajare anterioară – i-a legat pe parlamentarii PD-L de scaune, ca să nu voteze moţiunile de cenzură. S-au legat şi parlamentarii UDMR. Şi cei cu „interesul naţional”.

Dar Ponta de ce n-a urmat procedura parlamentară normală? Mai ales că PSD votează ca la armată.

Un răspuns – de fapt, un sofism – mai puţin demn de coeficientul lui Crin Antonescu nu se putea: „Cred că urgența și justificarea pentru angajarea răspunderii țin în primul rând de descentralizare”. 😯 🙄

Pe când prim-vicepreşedintele PNL, primarul Johannis, a zis că legea e de-aşa natură încât nici în doi ani nu va începe să se aplice. Şi a mai zis că din discuţiile pe care le-a avut cu grupurile, parlamentarii liberali ar fi preferat dezbaterea. Cum e şi normal.

Oricum, angajarea răspunderii aşa cum prevede actuala legislaţie e doar o modalitate a Guvernului de a dribla Parlamentul. În realitate, nu se angajează nici o răspundere. În sensul că nici nu răspunde nimeni pentru (ne)aplicarea legii, nici nu suportă cineva consecinţele în cazul în care se dovedeşte o eroare. De fapt, consecinţele le suportă, ca de obicei, populaţia. Cum a fost, de exemplu, în cazul legilor educaţiei modificate succesiv de către guvernul Boc prin angajarea răspunderii, de fapt, o procedură care permite decizii discreţionare sau arbitare din partea unui premier iresponsabil (sau marionetă a unui preşedinte iresponsabil).