DANIEL BARBU ÎL DEMASCĂ PE CLAUDIU CRĂCIUN

Din momentul în care Daniel Barbu i-a făcut o plecăciune lui Băsescu până la nivelul şliţului, după depunerea jurământului ministerial, a fost un semnal că ne putem aştepta la orice. Din partea (unora din) USL. Cu foarte puţin timp înainte, fusese consilier prezidenţial al preşedintelui interimar.

Precizare: m-am mirat când Crin Antonescu l-a luat consilier prezidenţial, era pontac mai vechi. Adică, de exemplu, lăudase discursul de mămăligă al lui Ponta la moţiunea de cenzură contra lui Boc şi declarase că nu i-a plăcut abordarea tranşantă a lui Antonescu.

Oricum, nivelul de degradare la care a ajuns profesorul Barbu era greu de anticipat. N-aş fi zis că se poate preta. Dar după cum se poartă, pot zice că e prêt-à-porter.

Faptul că l-a demascat pe Claudiu Crăciun ca „organizator” al protestului „violent” din faţa Clubului A mi-a amintit de demascările din anii 90, când apăreau la televiziunea unică personaje care înfierau Piaţa Universităţii pentru „violenţă”. Era ceva extraordinar de frustrant, o minciună infamă şi incitatoare la ură pe care nu aveam cum să o contracarăm, pentru că nu exista televiziune alternativă. Nici acum nu mai există. Sunt doar mai multe forme de manipulare. Atunci, minciuna despre „violenţa” Pieţii Universităţii pregătea represiunea. Acum se întâmplă la fel. Numai că persoana care a iniţiat campania represivă nu-i nici Gică de la Sculărie, nici contramanifestant de la „Ţevi Republica”, nici vreun profitor al regimului comunist care îşi apără poziţia. Ci un profesor universitar care se lasă folosit ca coadă de topor pentru declanşarea celei mai perverse mineriade.

E o campanie concertată şi Daniel Barbu e cel care a inaugurat-o. Şi toate televiziunile papagalicesc propaganda sistemului – să mă ierte păsările nevinovate şi atât de inteligente -, adică placa privind „caracterul violent” al protestelor şi necesitatea ca violenţa să fie condamnată.

Am tot scris că aşa se va întâmpla, era previzibil. Antinaţionalii aveau nevoie de mascarade prin care să justifice represiunea, adică, să amorseze false violenţe. Sunt suficienţi infiltraţi ca să-i provoace pe jandarmi şi suficienţi dezaxaţi care chiar să maşeze la violenţă şi care au ca obiectiv în acest sens să-l înlăture pe Claudiu Crăciun din peisaj (despre asta, separat). Trebuia, însă, un demnitar „atacat”, aşa cum a trebuit şi povestea cu „băieţelul mâncat de câini”. Aşa se instrumentează campaniile crimei organizate. Fiindcă asta a devenit statul român, o anexă mafiotă.

Jalnică atitudinea ministrului Daniel Barbu! Oare ce făcea el în momentele în care Claudiu Crăciun obţinea aplauze în Parlamentul European, pentru Piaţa Universităţii, pe vremea în care regimul Băsescu era fără fisură, extrem de agresiv şi aparent, de neînlăturat?

Nu Daniel Barbu, ci Claudiu Crăciun trebuia să fie consilier prezidenţial al preşedintelui interimar Crin Antonescu. Dar nu, lor nu le trebuie oameni dezinteresaţi. Le trebuie personaje fără caracter.

N-a fost absolut nici o agresiune la adresa ministrului Daniel Barbu, singur a recunoscut. Cine i-a „vandalizat” maşina rămâne „agresor necunoscut”. Că altfel, vreo 16 „suspecţi” au fost imediat depistaţi de poliţie, mare faptă de vitejie, având în vedere faptul că n-au fugit nicăieri şi nici nu aveau de ce, din moment ce n-au făcut decât să-şi exprime dreptul la opinie şi să-şi exercite libertatea de exprimare, drepturi sancrosancte pentru liberalism.

Repet ce-am mai scris într-o postare anterioară: dacă voiau, protestatarii îl făceau zob pe Daniel Barbu, dar nu l-au atins nici cu o floare, fiindcă nici nu erau de aşa natură, erau tineri elevaţi, iar profesorului universitar ar trebui să-i fie ruşine că i-a blamat – i-ar putea fi studenţi – şi că l-a înfierat pe colegul lui universitar mai tânăr, Claudiu Crăciun (faţă de care Ponta rămâne repetent la engleză).

Repet şi că mari oameni ca Helmut Kohl şi-au luat ouă în cap sau roşii, etc. şi n-au îndrăznit să zică nimic. Se găsi Daniel Barbu să se victimizeze, ca să amorseze neîncrederea publică faţă de protest şi să justifice represiunea. Sau nici măcar să nu mai fie nevoie de represiune, pur şi simplu oamenii să nu mai vină, din suspiciune şi precauţie, în aşa fel încât să rămână doar impostorii, oportuniştii, profitorii. Şi aflătorii în treabă.

Nu numai că Daniel Barbu n-a păţit nimic. De fapt, el a fost agresor verbal, s-a răstit ca la şatră la protestatari, i-a numit „neofascişti”, le-a reproşat însăşi exercitarea drepturilor la opinie, exprimare, liberă asociere şi protest. Cu alte cuvinte, Daniel Barbu i-a provocat din răsputeri pe protestatari, care cu toate acestea au păstrat distanţa. Ministrul e cel care s-a apropiat, fără să păţească absolut nimic, decât să primească în faţă opinii defavorabile. Sau ar fi trebuit aplaudat, fiindcă a ascuns probe şi s-a opus includerii Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO?!

Deci, ăsta-i rolul lui Daniel Barbu, să amorseze compromiterea mişcării de apărare a intereselor naţionale, să-i facă jocul lui Ponta contra lui Antonescu, să compromită PNL, mai precis, pe ministrul de Interne. Care ar merita să cadă, din pricina prostiei cu care fac jocul celor care vor să-i scoată dn peisaj.

Că dacă nea Caisă primea o bâtă-n lunetă sau chiar un topor în radiator, declanşa Ulea ancheta. Dar dacă e vorba de tovarăşul ministru, se face anchetă cu viteza luminii. Degeaba. Şi pe banii celor incriminaţi fără vină.

Daniel Barbu, demisia!

P.S. Claudiu Crăciun e vânat fiindcă e dezinteresat. Un prost care n-a urmărit nimic pentru el, deci, merită blamat.

18 Răspunsuri to “DANIEL BARBU ÎL DEMASCĂ PE CLAUDIU CRĂCIUN”

  1. Matei Florin Says:

    Existau liberali de bun-simţ care să ocupe fotoliul de ministru în locul ăstuia. Oameni care-au muncit pentru partid ani în şir, nu ţeposul ăsta oportunist. Vezi, (şi) de-asta îmi vin mie uneori dracii pe Crin. Eu sunt şi voi fi pro-Antonescu, atâta timp cât liderul liberal nu-mi jigneşte inteligenţa (atâta câtă am). Nu-l voi gira necondiţionat niciodată, cum fac băsescopaţii cu idolul lor. Ba, îl voi dezavua dacă simt că nu-mi întoarce respectul. Or, în cazul acestui ţepos onctuos, Crin a micţionat pur şi simplu pe liberalii vechi, ataşaţi partidului, cărora – prin numirea lui Barbu – le-a hlizit în nas.

  2. DANIEL BARBU ÎL DEMASCĂ PE CLAUDIU CRĂCIUN » Bloogle Says:

    […] Original Blog » […]

  3. ALM Says:

    Trebuia, însă, un demnitar “atacat”, aşa cum a trebuit şi povestea cu “băieţelul mâncat de câini”.🙄 Wow! A fost un sacrificiu uman premeditat? Ca la incaşi? Copilaşul a fost sacrificat pentru noi locuri de muncă la hingheri şi cheltuieli suplimentare? Ţapăn raţionament!

    Claudiu Crăciun e vânat fiindcă e dezinteresat.😕 Corect! El şi cu „dosnicul” Remus Cernea, spuma dezinteresului naţional!😆 Dacă nu i-aţi cunoscut personal vă acord circumstanţe atenuante.

    În rest, sus, jos, demisia, moarte etc, nu mă pasionează! Dacă nici nu pierd şi nici nu câştig, vorba evreului, atunci unde e gheşeftu’?

    Da, ştiu! Jos ALM, demisia! Sau demitere?:mrgreen:

  4. Marius Mina Says:

    S-au demascat reciproc , 2 loaze vandute

  5. argusdre Says:

    „Nu Daniel Barbu, ci Claudiu Crăciun trebuia să fie consilier prezidenţial al preşedintelui interimar Crin Antonescu. Dar nu, lor nu le trebuie oameni dezinteresaţi. Le trebuie personaje fără caracter.”
    Respectivii chiar asa au vrut, dar ce sa faca, Craciun ierea ocupat, statea agăţat de gâtiţa de neegalat a „academicienei” Alina Mânjiu Pipilidi….(asta sigur nu te alină).
    PS. Chiar nu a sesizat nimeni cat de alunecos e acest individ ?

  6. Radu Humor Says:

    Dacă Antonescu nu-l dă afară pe acest Barbu, rămâne doar Crin !
    Şi se va ofili curând 😉
    Ce personaj jegos, acest individ unsuros ?!

  7. plano Says:

    Vai, ce ingeri dracosi erati voi in Piata Universitatii!
    Cand s-a lasat cu incendierea Capitalei nu nu mai erau pietarii vinovati. Vinovatii de serviciu erau securistii provocatori.
    Asa si cu agresarea ministrului Barbu.
    Aratau a securisti javrele alea care-l inconjurasera pe ministrul Culturii? Aia confundau cultura cu agricultura.:mrgreen:

  8. Mihai Hristea Says:

    Plano, du-te la manastire!😆

  9. blogideologic Says:

    Poziţia ideologică anti-românească a profesorului Daniel Barbu nu mai trebuie demonstrată. Profesorul Daniel Barbu nu a citit, sau dacă a citit nu a asimilat, teoria lui Fernand Braudel despre importanţa perioadelor lungi în istoria civilizaţiei noastre. În perioada scurtei guvernări CDR, Daniel Barbu făcea parte din grupul de universitari avându-i ca figuri centrale pe Emil Constantinescu şi Zoe Petre. Emil Constantinescu „devoala” faptul că ei considerau universitatea de stat românească drept loc propice unde se pot face „cariere”. Să reamintesc aici şi faptul, –astăzi uitat–, că studenţii revoltaţi din Franţa anului 1968 atacau în mod expres şi virulent tocmai sistemul universităţilor „mandarinale” de stat, unde banii erau cheltuiţi în primul rând pentru a se finanţa „strălucite cariere universitare”. Eşecul flagrant al guvernării CDR, (după eliminarea lui Victor Ciorbea de către pionul plasat de Petre Roman), trebuie pus în primul rând pe seama universitarilor carierişti din CDR care mimau şi acţiunea civică. Dar valorile care îi „mânau în luptă” nu erau cele româneşti, ci fuseseră stabilite din exterior, împotriva intereselor României. Emil Constantinescu mai “trasa” nobila sarcină ca România să se transforme într-o “putere regională”. Şi cum intenţiona să rezolve problema aceasta ? Bombardând Iugoslavia pentru a vinde acolo şine de cale ferată fabricate la Reşiţa ? Surprinzătoarea declaraţie a fost făcută în public şi la “oră de vîrf” de principalul său consilier ! O cale ar fi fost, totuşi, dar nu s-a mers pe acea cale. Iar principalul vinovat a fost profesorul Daniel Barbu. Să analizăm rolul său concret şi în nişte probleme mai vechi din România. În paginile cărţii „O teorie a dreptăţii”, acum lectură obligatorie pentru învăţarea filosofiei morale, John Rawls încerca să rezolve problema justiţiei distributive cu ajutorul unei versiuni personale de Contract Social. În construcţia discursivă din textul „A Theory of Justice”, John Rawls se baza pe teoriile clasice ale Contractului Social, elaborate de John Locke (1632-1704), Jean Jacques Rousseau (1712-1778), şi Immanuel Kant (1724–1804). “Contractul social” înseamnă la John Rawls o cooperare conştientă între grupuri, prin negocieri pe un set de valori etice. Cursul profesorului John Rawls despre ‚teoria dreptăţii’ şi distribuţia bogăţiei a influenţat nu doar filosofia politică şi morală, ci şi gândirea economică. Aş fi preferat sublinierea aspectelor rawlsiene în campania de educaţie civică în şcoli. Nu se întâmplă. Fără să înţeleagă teoria lui Fernand Braudel despre gramatica generativă a civilizaţiilor, profesorul universitar Daniel Barbu îşi permitea evaluarea depreciativă la adresa unui exponent important al civilizaţiei româneşti: „Exemplul clasic care îmi vine în minte, pentru că e vorba de un personaj care ocupă un loc important în cultura româneasca a secolului al XX-lea, este cel al lui Dumitru Stăniloae. Acesta procedează întocmai ca şi Nicodim Aghioritul. E un teolog format în România, la facultăţile de teologie, care face la faţa locului o teză de doctorat de câteva pagini (o biografie a Patriarhului Dosoftei al Ierusalimului, fără nici un element de noutate în raport cu erudiţia istorică precedentă). Plecat la studii, începe să citească autori germani şi francezi, grupaţi în jurul centrului iezuit de la Lyon. Aceştia porniseră deja, de 20-30 de ani, în căutarea părinţilor greci pe care îi editau şi comentau, potrivit celor mai riguroase norme filologice, după manuscrise aflate în bibliotecile occidentale. Dumitru Stăniloae, nu la Bucureşti, nu în Carpaţi, nu în mănăstirile româneşti, are revelaţia tradiţiei patristice bizantine. Aceasta îi este oferită, gata prelucrată, de savanţii occidentali. Structura cărţii sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, este preluată întocmai (o simplă consultare a cuprinsului ne dovedeşte acest lucru) dupa Die Kirchliche Dogmatik a lui Karl Barth, cel mai important teolog reformat al secolului XX şi, probabil, unul dintre cei mai mari teologi din toate timpurile. Preia cartea lui Barth, pe care o împănează cu literatura patristică greacă, ea însăşi sistematizată de Henri de Lubac sau Hans Urs von Balthasar, teologi catolici care redescopereau pentru ştiinţa secolului XX tradiţia orientală. Pe acest temei prefabricat, Stăniloae reinventează ortodoxia, cu aerul că a ştiut-o dintotdeauna şi că ceea ce scrie el nu a părăsit niciodată cunoaşterea acestei părţi de lume. E doar un exemplu, după părerea mea extrem de clar, de modernizare defensivă în care până şi propria tradiţie este citită prin ochii cărturarilor occidentali.” Excerptul acesta însăilat tendenţios de profesorul universitar Daniel Barbu este luat din articolul său PEŞTERA, ISTORIA ŞI BALCANII, al cărui conţinut a fost prezentat mai întâi în anul 2006, ca o “intervenţie la Conferinţele Cuvântul”, am citat. O minciună prin omisiune a profesorului Daniel Barbu este aceea că el nu spune nimic despre faptul că părintele Dumitru Stăniloae studiase teologia ortodoxă în perioada interbelică la Universitatea din Cernăuţi ! De ce “uită” acest detaliu profesorul Daniel Barbu? Pentru că Universitatea din Cernăuţi avea un prestigiu uriaş, compabil cu al oricărei universităţi de maxim prestigiu din lumea occidentală ! De exemplu, la Universitatea din Cernăuţi se forma ca tînăr profesor de economie politică Joseph Schumpeter, care ulterior va fi primit cu onoruri şi va înregistra apoteoza carierei la Universitatea Harvard, unde competenţa lui dobândită la Universitatea din Cernăuţi nu va fi măcar vreun moment contestată! Poziţia profesorului Daniel Barbu, de negare ab initio a valorilor româneşti, este mai mult decât evidentă. Mai departe, profesorul Daniel Barbu reuşeşte performanţa, –rarissimă chiar şi în noua lume academică românească–, să creeze un binom dintre o minciună prin omisiune şi o minciună prin comisiune. Care este minciuna prin omisiune din acest binom? Faptul că Daniel Barbu nu aminteşte nimic despre adevărurile sintetice care se predau studenţilor de la facultatea de teologie ortodoxă din cadrul Universităţii din Cernăuţi. Or, aceste adevăruri sintetice erau prezente în primul rând în învăţăturile dogmatice ale Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare, şi ale Sfîntului Ierarh Grigore Bogoslovul. După cum erau prezente şi în doctrina antropologică a Sfîntului Grigore de Nyssa, cel de al treilea dintre marii filosofi teologi cappadocieni şi Părinţi ai Bisericii. Minciunile acestea prin omisiune produse în serie trădează ele vreo intenţionalitate ideologică, ori ne vorbesc pur şi simplu despre cultura foarte aproximativă a profesorului Daniel Barbu de la Universitatea din Bucureşti ? Dar, în fine, să arătăm care este minciuna prin comisiune din acest binom :“Pe acest temei prefabricat, Stăniloae reinventează ortodoxia, cu aerul că a ştiut-o dintotdeauna şi că ceea ce scrie el nu a părăsit niciodată cunoaşterea acestei părţi de lume.” Păi, dacă pleacă de la nişte adevăruri sintetice, întâia oară spuse de Părinţii Bisericii Orientale, ce vroiai, tovarăşe profesor Daniel Barbu ? Pornind de la aceleaşi vechi adevăruri sintetice, părintele Dumitru Stăniloae construieşte frumosul aforism: “Credinţa este adevărata ştiinţă.”, vezi http://victor-roncea.blogspot.com/2008/10/taina-omului-si-ortodoxiei-marturia.html . Această dogmă teologică fundamentalistă din Romania Orientală a secolelor IV, V, VI era atât de prezentă în cultura populară de la noi, încât o întâlnesc aici, https://roxanaiordache.wordpress.com/2008/10/04/bunica-mea-sava-tita-mica-poveste-de-familie/ , în structura altui aforism : “Bunica mea m-a învăţat credinţa. Adică totul.” (Roxana Iordache). În această dogmă fundamentalistă a ortodoxiei româneşti, Sfînta Treime este un adevăr sintetic, pe când în ortodoxismul mistic rusesc, Sfînta Treime rămâne un mister. Este de domeniul evidenţei că trebuie recurs la un model occidental pentru transformarea culturii române. Acest model occidental adecvat nu poate fi iniţiat de Universitate, pentru moment controlată de internaţionalişti ce îşi arogă agresiv rolul managerial pentru cultura română. Acest model de ameliorare în cultura română poate fi iniţiat numai de Biserica Ortodoxă Română. Însă care model occidental ni se potriveşte ? Dacă studiem istoria culturală a Occidentului în general, şi istoria Bisericii Occidentale în particular, observăm că rolul liderului cultural novator în Occident îi revine Sfântului Anselme din Aosta (1033-1109), numit de asemenea Anselme de Cantorbéry. În anul 1060, Anselme din Aosta intra la mănăstirea benedictină din Bec, în Normandia. Acolo studiază cu atenţie şi diligenţă doctrina teologică a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Orientale dimpreună cu Logica ! Mănăstirea benedictină era deja organizată după modelul oferit în scrierile călugărului scit Ioan Cassian din Romania Orientală. Sfântul Anselme, născut din părinţi lombarzi (tatăl era Gundulph, iar mama – Ermenberga), va condensa pentru uzul occidentalilor cel mai clar rezumat al teologiei Părinţilor Bisericii Orientale din secolul IV. ‘Softul’ anselmian, extras din doctrina cappadocienilor, continuă în Europa Occidentală elanul de civilizaţie a excelenţei, elanul Romaniei Orientale din veacurile IV, V, VI. Dar hai să vorbim acum numai despre importanţa argumentului ontologic al lui Anselme pentru toată cultura Europei occidentale, pentru felul în care evoluează prin ceea ce numim ‚progres’ spre ‚modernitate’. De obicei argumentul ontologic al lui Anselme este formulat printr-o înşiruire de trei propoziţii : «Avem o idee despre Fiinţa perfectă; perfecţiunea comportă existenţa ; deci Fiinţa perfectă există. » Totuşi, dacă în argumentul ontologic al lui Anselme este implicat ca un datum predefinit principiul logic al identităţii, atunci ultimele două propoziţii devin redundante. Principiul identităţii era cunoscut încă de pe vremea lui Aristotel. Cu acesta, argumentul ontologic al lui Anselme se reduce la o singură propoziţie : « Avem o idee despre Fiinţa perfectă. ». Or, această idee vagă despre Fiinţa perfectă este numai caz particular de reprezentare ontologică. Şi, în general, argumentul lui Anselme este asigurat şi validat prin orice reprezentare ontologică. Reductibil la o formulare mai inteligibilă, avem demonstrat faptul că Dumnezeu există prin însuşi faptul că omul este capabil să construiască reprezentări ontologice. Dar, bineînţeles, mai este implicat aici, predefinit, principiul scolastic enunţat de Sfîntul Anselme: „Fides quoerens intellectum.” – ‚Credinţa caută inteligenţa, eu nu caut să înţeleg pentru a crede, ci cred în Absolut şi astfel înţeleg’. Argumentul ontologic constituie nucleul ‚softului’ anselmian ce va permite europenilor occidentali să construiască reprezentări ontologice despre realitate. Aceste reprezentări ontologice constituie instrumentalitatea raţională cu ajutorul căreia europenii occidentali vor descoperi şi cuceri lumea.

  10. olimpiu65 Says:

    http://www.cotidianul.ro/trompeta-trombonul-si-noul-usl-224910/

  11. virgilvirgil Says:

    Din pacate , asa cum o spuneam atunci , Crin Antonescu a inceput sa nu mai existe in momentul cind a pus botul si si-a virit singur capul in latul suspendarii mascariciului .
    Dupa aia gresalele sale , si in politica greselile sunt crime , au inceput sa curga lantz astfel incit astazi putem sa intrebam …
    CINE ESTE CRIN ANTONESCU , CINE A FOST ?!…
    Aaaaaa , baietul cela care vorbea frumos si s-a jucat o luna cu telefoanele TO pe la Cotroceni in lipsa sefului ?…
    Apropozito , da ce mai stiti de dinsul ?
    Pe unde o mai fi ? Mai traieste ?!…
    Da , da , da … Frumos vorbea , imi placea …
    Pacat !
    Pacat de dinsul …

  12. tiberiu2009 Says:

    De pe http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/79728

    „”Preşedintele PNL, Crin Antonescu, apreciază activitatea primarului Capitalei, Sorin Oprescu, şi a spus că doreşte desfiinţarea sectoarelor din Bucureşti pentru a nu se mai arunca responsabilitatea între primarul general şi cei ai sectoarelor.

    „Am început să mă gândesc foarte serios la formula desfiinţării, integrării sectoarelor. Ce se întâmplă acum nu mai poate continua. Sigur… Sorin Oprescu nu a făcut tot ce a promis în campanie şi asta nu se poate imputa tot lui. Oprescu ca primar nu este o deziluzie”, a spus şeful PNL, Crin Antonescu, potrivit pesurse.ro.

    Problema desfiinţării sectoarelor Capitalei s-a mai pus în vara lui 2011, când ministrul Dezvoltării de atunci, Elena Udrea, credea că acesta este primul pas în cadrul procesului de reorganizare administrativ-teritorială a României.

    Potrivit proiectului PDL, legea Capitalei stabileşte desfiinţarea sectoarelor şi a consiliilor actuale, un buget şi servicii publice unitare. „”

    S-a gandit asta si la noua Constitutie? Si ce-a iesit???
    Feriti-Va de gandirea lui.

  13. Savescu Maria Says:

    Ce facea ?
    Cacofonea.
    Traim intr-o Romanie bombardata, colonizata, distrusa.
    De ce sa ne mai mire ce se intampla ?
    Doar constatam ca regimul neo-securistic isi face treaba.
    Scopul marsav pe care l-ai prins perfect in articolul tau, este distrugerea miscarii Romane de rezistenta, bagarea de urgenta a oamenilor in case si distrugerea genetica a natiei
    Romane (asta am adaugat-o eu, sunt sigura ca si tu gandesti la fel. Sunt sigura, telepatic, poate ma insel).
    Oare vor reusi ?

    Roxana, de ce crezi tu ca acest cacofon penibil, nu e un profitor al regimului securistic dinainte de „89 ?
    Si-a „construit””intreaga cariera didactica dupa 1989.
    N-as prea zice.
    Ca sa fii universitar inainte de ’89 trebuia sa bati palma cu tovarasii.
    Vezi cazul musca.
    De pseudo liberala e vorba, nu de musca din basme care intra pe gaura cheii.
    In zilele noastre sa fii universitar e suficient sa stai intr-o parcare fie si la Golden blitz (stii despre cine e vorba, nu mai nominalizez boarfa).

    Asta, asta-i viata !

  14. Roxana Iordache Says:

    Toate jigodiile securistice se perpetuează agresiv. Ţara-asta e distrusă de fesenism, iar Crin n-a avut coaiele preconizate pentru ceea ce a intenţionat cu USL, că bunele intenţii se ştie unde duc.:mrgreen:

    @ALM. Cine nu gândeşte ca dv. trebuie acuzat că gândeşte.🙂

  15. ALM Says:

    @Roxana. Cu umilinţă mă înclin în faţa cunoaşterii absolute!

  16. Mihai Hristea Says:

    Ce comentarii mizerabile…

  17. tiberiu2009 Says:

    „”…bunele intenţii se ştie unde duc. :””

    Care ar fi criteriile dupa care Antonescu este ‘acuzat ” de bune intentii ? In afara de demagogia lui ?

  18. blogideologic Says:

    Mi se pare extrem de nefast pentru interesele româneşti rolul avocaţilor de afaceri care consiliază acum la Palatul Victoria. Toate deciziile recente ale premierului Victor Ponta au fost determinate de acest grup de influenţă cu dimensiune „bullshit” (vezi evaluarea antropologică făcută de London School of Economics). În chestiunea mineritului de la Roşia Montană, trimit altă evaluare : “Mining companies developing new projects have a hard road ahead. […] The grinding two-year bear market cured funds and individual investors of the desire to put more money into the sector. The problem is, these mining companies don’t generate any money on their own. The only way they can generate enough cash to explore and develop projects is by selling shares to investors and funds. […] According to Nolan Watson, CEO la Sandstorm Gold, the traditional sources of cash for junior mining companies have dried up. That means mines will take much longer to be built if the companies can’t get capital. And junior miners are feeling the pinch right now. They’re burning cash every day […] That’s a critical step in getting a mine built : You simply can’t do it without cash. As desperation sets in, these companies will take any deal they can get for more cash.” Sursa http://www.thedailycrux.com/Post/43615/one-elite-group-of-companies-is-thrilled-about-the-crash-in-gold-miners Cred că ţinta politică actuală a Partidei Naţionale o constituie eliminarea avocaţilor de afaceri de la conducerea României.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: