UN EROU AL ZILELOR NOASTRE: BARBU DĂNESCU

Barbu Danescu salvator erou

Un om de 62 de ani a salvat de la moarte doi copii, cu preţul vieţii lui.

Aşa va fi ţinut minte. Aşa (i) se va consola familia. Aşa va fi pomenirea lui. În veci.

Barbu Dănescu s-a aruncat în mare văzând doi copii care se zbat în apa învolburată şi pe mamele lor luptându-se cu valurile pentru ei.

La Constanţa, la Trei Papuci. Salvamarii, citaţi de Neptun TV, spun că salvatorul şi-a făcut din trup o plută vie, pe care copiii au fost purtaţi cu bine la mal. Şi mamele au scăpat.

Funcţiile vitale ale salvatorului au fost, în schimb, avariate ireversibil. A murit erou. Nu ca un erou. Ci erou. Pur şi simplu.

Fiica lui vine din SUA ca să-şi îngroape tatăl şi în mod sigur americanii vor şti să-l considere erou cum se cuvine, când le va povesti.

Din păcate, nu-i şi cazul nostru. Presa trece evenimentul la fapt divers. Nu-i suficient de senzaţional şi n-are izul de ţigănie necesar pentru mediatizare. Se macină în continuare isprăvile parchetarilor, imbecilităţile CSM şi alte securisme ieftine, care ocupă tot timpul televiziunilor. Iar Antena 3 o ţine cu narcisismele ei.

Barbu Dănescu a fost primul primar al Constanţei de după 1989, primul preşedinte al CPUN local – nu CFSN, cum măcăne presarii inculţi care au preluat nereflectat ştirea falsă din „Adevărul”. Dacă au ajuns jurnalişti şi nu ştiu care e diferenţa între cele două, atunci habar n-au nici care-i diferenţa între totalitarism şi democraţie, între partid-stat şi stat de drept, între Iliescu din decembrie 1989 şi Coposu care îi punea sula-n coaste. Din acea rană s-a născut CPUN, primul parlament de după noaptea comunistă.

Barbu Dănescu a fost între primii trei care, în 22 decembrie 89, au intrat în cabinetul primului-secretar, după ce a escaladat, împreună cu ceilalţi – Doru Baciu și Aurel Ungureanu – coloanele „Casei Albe” (denumire generică pentru judeţenele de partid).

Chiar nu ştiu ce a făcut după aceea şi cum a fost ca primar – doar ştirea că a avut o contribuţie la înfiinţarea Universităţii Ovidius. Şi chiar nu mai contează.

Contează doar clipele de curaj din decembrie 1989 şi martiriul lui pentru salvarea celor doi copii. I-au spălat toate păcatele. Ştiute şi neştiute. Sunt sigură că acum e în grija Maicii Domnului.

N-are cum să nu fi fost un om bun, dacă a putut face asta. Un asemenea spirit de sacrificiu e caracteristic sfinţilor. Celor care se leapădă de sine pentru aproapele. Şi clipa de sfinţenie l-a nemurit.

Două mame îl vor pomeni cât vor trăi. Doi copii vor şti că lui îşi datorează viaţa. Va fi eroul lor, reper pentru ei.

Din păcate, nu şi pentru noi toţi.

Eu cred că pentru un asemenea om ar merita cu adevărat să ţinem doliu naţional.

Asemenea om ar merita obligatoriu să fie decorat post-mortem cu Steaua României. Ar merita funeralii naţionale. Cu armata. Cu onoruri.

Dar premierul e prea preocupat de propria imagine – a dat bine doliul naţional pentru accidentul din Muntenegru. În acest caz de eroism, eroism ultim – nu de moarte accidentală – ar fi fără sens ca Guvernul măcar să-l menţioneze. Prin contrast, s-ar evidenţia şi mai tare micimea mărimilor. Deci, nici vorbă de contribuţie guvernamentală la funeralii. Trebuie, repet, să ţi se întâmple un accident, nu să fii propriu-zis erou, ca să binemeriţi de la cei care servesc patria. Adică, se servesc de ea.

Băsescu nu decorează post-mortem decât atunci când ar fi avut ocazia să decoreze oamenii în viaţă, dar a preferat să aştepte să moară ca să se împăuneze pe lângă ei (după ce pe unii chiar i-a hulit sau nedreptăţit), cum a făcut când a venit în pulover bleu la catafalcul Patriarhului Teoctist şi s-a hăhăit cu bula în mână. A Ordinului Naţional. Acum, când chiar se impune decoraţia post-mortem – e caz definitoriu, perfect ilustrativ – nu o face.

Măcar de ar face-o! Pentru că acest OM merită înmormântare cu onoruri militare.

Oricum, importantă e recunoştinţa. Şi rugăciunea. Să ne ierte Dumnezeu că nu ştim să cinstim un erou. 😥

Dumnezeu să-l odihnească în rând cu drepţii lui!

P.S. Pentru Barbu Dănescu, în decembrie 1989 chiar a fost revoluţie. Citiţi aici:

http://www.reporterntv.ro/stire/amintiri-cu-barbu-danescu-de-la-revolutie

Anunțuri

15 răspunsuri to “UN EROU AL ZILELOR NOASTRE: BARBU DĂNESCU”

  1. Roxana Iordache Says:

    Nicuşor Constantinescu face ceva? Există doliu judeţean, ceva? Sau trebuie să facă Dragnea „regionalizarea”? :mrgreen:

    Mazăre e cu gagicile? Poate să fie, treaba lui, că e simpatic dar în timpul liber poate se ocupă şi de familia eroului. Dacă nu cumva e în Brazilia.

    Deci, ăştia doi pesediştii de la Constanţa, poate arătaţi că sunteţi diferiţi de Ponta. Măcar fiindcă e o ocazie să vă evidenţiaţi. Mai înainte să vă rupă capetele, după ce s-a folosit de voi ca să parvină.

  2. UN EROU AL ZILELOR NOASTRE: BARBU DĂNESCU » Bloogle Says:

    […] Original Blog » […]

  3. Roxana Iordache Says:

    Nicuşoare şi cu Mazăre, un comunicat e frecţie. Bunică-mea avea o vorbă: faptele, faptele, nu oala cu laptele!

  4. mihai444 Says:

    http://rapcea.ro/2013/07/10/maicuta-ana/

  5. johnson1312 Says:

    Stiu ca n-o sa ma ierti (tocmai)la faza asta dar as intreba,desigur retoric : Pentru erou,Dumnezeu unde a fost in toata povestea asta ? 😦

  6. ada1957 Says:

    Nicusor si cu radu …fac betii. Atat. Nu spune abine Camil Petrescu ca Oamneii sunt iremediabil RAI SI PROSTI ??

  7. Un simpatizant poate neautentic Says:

    „Pentru erou,Dumnezeu unde a fost in toata povestea asta ?”
    ____________________________________________
    @Johnson

    Probabil i-a dat o mana de ajutor sa-i salveze pe copii.

  8. mihai444 Says:

  9. ioprotestatarul Says:

    http://romani-in-lanturi.blogspot.ro/2013/07/haznaua-politica_11.html

  10. Sandi Says:

    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !

  11. Roxana Iordache Says:

    Johnson, fii serios! Asta-i întrebare? 🙂

  12. Radu Humor Says:

    @Johnson
    Întrebarea ta seamănă foarte mult cu alta :
    Se zice că după ce a murit un om şi-a revăzut întreaga viaţă sub forma paşilor pe nisip pe care-i făcuse, constatând mirat că paşii lui erau însoţiţi de încă o pereche de paşi.
    Întrebând ai cui erau aceşti paş, Dumnezeu i-a răspuns că erau ai Lui.
    – Fiindcă ai fost un om credincios, te-am însoţit permanent, având grijă de tine !
    Uitându-se mai atent, omul nostru a observat însă că în cele mai grele momente din viaţă, pe nisip existau doar paşii lui.
    – Cum se poate Doamne, că-n cele mai grele momente am rămas singur ?!
    – Nu erai singur, numai că nu-ţi vezi paşii pentru că atunci te purtam în braţe !

  13. Radu Humor Says:

    Durerea e şi mai mare, când vezi pe toate posturile anunţată moartea unei doamne de 95 de ani, înnecată, nu se ştie cum, în piscină, iar despre această moarte eroică nu se spune nimic ! .
    Dumnezeu să-i ierte pe toţi, dar dacă nu amintea Roxana de această faptă eroică, eu unul poate că n-aş fi aflat-o !

  14. stejarul Says:

    @Radu Humor

    Cata dreptate ai!

  15. johnson1312 Says:

    http://www.telegrafonline.ro/1373576400/articol/240000/constanta_ingroapa_azi_un_erou.html

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: