JURNALISMUL E ORI VERTICAL, ORI NU-L FACI, ORI MORI. E MINUNAT CĂ UNII TRĂIESC PENTRU ASTA. MULŢUMESC, ADRIAN URSU! M-AI DISTRUS, ASTĂZI

Romania liberă RI acum.tv

Am plâns de m-am rupt şi încă plâng. Şi probabil că nici n-am cum să termin vreodată de plâns pentru asta.

Când am ajuns acasă, am deschis televizorul şi era „Secvenţial”, tocmai îl vedeam pe nea Sandu Chivoiu cum povestea – dulce, scump şi senin cum era el – despre cum i-a zis Petrică Băcanu să fure litere ca să facă tipografie clandestină şi să scoată ziarul „R” în clandestinitate. Era o secvenţă din „Memorialul Durerii”, episodul dedicat grupului „România liberă” şi pentru care îi mulţumesc Lucicăi Hossu că l-a realizat, nici n-a fost nevoie să o rog insistent.

Şi mi-a venit să urlu, habar n-aveţi, imensa voastră majoritate, şi mă bucur enorm pentru voi că nu ştiţi, şi mă rog să nu ştiţi niciodată. Despre infernul în care îngerii au fost proclamaţi oameni.

Despre câtă furtună ascundea nea Sandu în spatele seninului am aflat doar după ce s-a sinucis. Şi eu sunt sigură, sigură-sigură – adică, mă rog pentru asta, mult de tot – că el e dintre cei pe care Dumnezeu nu-i ratează nici după sinucidere.

Sandu Chivoiu newspad.ro

Foto via newspad.ro

Niciodată, niciodată-niciodată n-aş fi crezut că nea Sandu Chivoiu s-ar fi putut sinucide. Adică, el era omul lui Dumnezeu, era credincios, era blând, era şi dârz, dar blând.

Deci, nu, chiar nu pot să vă spun mai multe, poate vă spune Dan Stanca sau poate nu, poate că nici el nu poate. Dar cine dintre cei care l-au cunoscut şi l-au iubit ar putea?

Totuşi, câte ceva trebuie să vă spun, pentru că altfel nu pricepeţi nimic, majoritatea voastră.

Alexandru Chivoiu s-a sinucis în 15 septembrie 2005, decapitat de metrou, la staţia Aviatorilor.

Urma să fie evacuat din casa restituită proprietarului de drept, cu care omul nu avea absolut nimic, pentru că nea Sandu mereu a iubit dreptatea. Dar era o nedreptate strigătoare la cer faptul că nimeni, în ciuda demersurilor lui, nu îl ajuta să-şi găsească o locuinţă pentru familie.

Nea Sandu era şeful serviciului Administraţie de la „România liberă”, un apropiat, un om care mă onora cu afecţiunea lui, un om pe care îl iubeam, o scumpete, niciodată n-aş fi bănuit ce-i în sufletul lui. Pentru că niciodată – niciodată-niciodată – nu se plângea. Dimpotrivă, el era un umăr.

Deci, când am aflat că nea Sandu Chivoiu a murit sinucis, am rămas interzisă. La propriu. A fost prima dată în viaţa mea când am simţit pe propria-mi piele ce înseamnă expresia-asta.

Cine e Alexandru Chivoiu? Un erou. El este un erou. Erou-erou. În sensul cel mai pur al cuvântului.

R

Nea Sandu Chivoiu a umflat litere din tipografia de la „Casa Scânteii” ca să poată grupul Băcanu să scoată ziarul clandestin preconizat.

V-am mai zis eu, cândva, că la „România liberă” erau cinci repere, după 1990, adică, oamenii care făcuseră puşcărie pentru libertatea presei, pentru presă liberă, pentru România liberă. Au fost foarte-foarte-foarte mulţi arestaţi atunci, în lotul Băcanu. Nici până în ziua de azi nu se ştie – aiurea! -, de fapt, nu se spune cine a trădat.

Cert e că Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă, Anton Uncu, Ştefan Niculescu-Maier (de la el am aflat că la evrei se pontează după mamă, deci, la el a fost tatăl, spunea că e stupid să fie acuzat pe criterii etnice, ceea ce aşa este, îl susţin la infinit) şi Alexandru Chivoiu au fost nucleul dur, iniţiatorii, cei care s-au pretat la nebunia lui Băcanu şi au urmat aventura sublimă, curajul nebun şi dumnezeiesc de a scoate un ziar liber, un ziar în clandestinitate.

R2

Eu pentru asta m-am dus la „România liberă”, după revoluţie. Că pentru mine a fost revoluţie. Furată, confiscată, n-are importanţă. A fost. Pentru că au murit oameni pentru libertate.

Deci, mă lăsaţi, jurnaliştii lui peşte? Şi suporterii lor. Habar n-aveţi ce înseamnă presa, presa liberă, preţul ei şi că e preferabil să nu mai scrii, decât să prestezi.

De altfel, presa scrisă a fost distrusă. Şi nu, nu de imbecilă ce era, cum zice Mircea Badea. Imbecilă a fost „partea presei”, vorba preşedintelui Iliescu, care presta pentru fesenea, în frunte cu „Pravda”, la care a prestat şi Adi Ursu. Şi nu, n-are dreptate Ciutacu când spune că „Adevărul” era cel mai, pe când scria el acolo. Sau are dreptate. Era cel mai abject ziar. Modelul abjecţiei de azi, pe care azi o înjură – ca să nu zic, abjură – şi el, şi Badea, şi mulţi alţii.

Ziar adevărat a fost „România liberă”. Un mod de viaţă. S-a luptat pentru el. S-a trăit. Şi s-a murit.

Mulţumesc, Adi Ursu! M-ai distrus, azi. Azi e ziua ta de naştere deplină ca jurnalist lepădat de tot ce-a fost condiţionat.

Îmi e atât de dor de nea Sandu Chivoiu. Şi de nea Ion Perşinaru. Şi de domnul Uncu. Şi de domul Paler. Şi de domnul Băcanu, şi de domnul Creangă, şi de Ştefan Maier (din fericire, ultimii trei trăiesc, dar câţi mai ştiu de ei?). Şi de „România liberă”. De toată echipa care eram – unică şi fără egal. Şi de presa liberă. Şi de visul libertăţii. Şi al prosperităţii României.

Dumnezeu să ne ierte, că nu suntem în stare să le (ne) ducem visul mai departe. Până la Dumnezeu.

Anunțuri

19 răspunsuri to “JURNALISMUL E ORI VERTICAL, ORI NU-L FACI, ORI MORI. E MINUNAT CĂ UNII TRĂIESC PENTRU ASTA. MULŢUMESC, ADRIAN URSU! M-AI DISTRUS, ASTĂZI”

  1. contygoss Says:

    N-o sa va ierte nimeni!Actionati,voi aveti toate parghiile!

  2. JURNALISMUL E ORI VERTICAL, ORI NU-L FACI, ORI MORI. E MINUNAT CĂ UNII TRĂIESC PENTRU ASTA. MULŢUMESC, ADRIAN URSU! M-AI DISTRUS, ASTĂZI » Bloogle Says:

    […] Original Blog » […]

  3. Sandi Says:

    @ Roxana
    Frumos si totodata dureros spus. Dar n-ai ce face , trebuie sa te uiti , sa ne uitam, inainte !

  4. razvancoltea Says:

    „Că pentru mine a fost revoluţie. Furată, confiscată, n-are importanţă. A fost. Pentru că au murit oameni pentru libertate.”
    Felicitari!!Putini mai au curajul sa afirme asa ceva in ziua de azi.

  5. Un simpatizant poate neautentic Says:

    Ziar adevărat a fost “România liberă”. Un mod de viaţă. S-a luptat pentru el. S-a trăit. Şi s-a murit.
    ___________________________________
    Si Dreptatea! Erau de altfel singurele ziare pe care le cumparam in acele vremuri iar jurnalismul de atunci era altceva decat prostitutia care se practica acum in majoritatea ziarelor.

    Superb articolul Roxana, niste vremuri minunate si niste oameni de care multora ne este dor …

  6. Radu Humor Says:

    Ce înălţător şi cutremurător omagiu adus nu doar Oamenilor aceia, adevăraţi eroi, dar şi meseriei pe care o practicau !
    Cum s-a putut coborî atît de mult în doar douăzeci şi ceva de ani, de am ajuns ca în afară de acest blog şi poate încă vreo câteva, foarte- foarte puţine, este dovada înfricoşătoare a deprecierii umane până la cel mai înalt nivel ( aş zice că mai ales acolo !) !?
    Iată dovada că unii-şi vând nu numai serviciile, ci şi sufletul !

  7. Radu Humor Says:

    Iar cel mai recent exemplu de oportunism greţos şi cupiditate bolnăvicioasă, un individ care are tupeul nesimţit de a se defini şi a se impune ca arogant şi genial, cerşind să i-o spună şi alţii, dar insistând să fie iertat că-i cel mai bun 😛
    Individului i s-au pus nu numai privirile, ci şi „pata” pe un panou aflat în faţa magazinului Unirea :
    ” Orientarea sexuală este o alegere.
    Homosexualitatea este o boală .
    TRATATI-VĂ !
    România nu-i Sodoma 🙄 ”
    Tot aşa cum Govora nu-i Gomora 😉
    Iar individul, ca orice homles cere socoteală !
    Cu ce drept s-a afişat panoul, cine l-a afişat să plătească ( dacă se poate chiar înainte, ca la nişte kurve ce sunt :mrgreen: ), cum se poate aşa ceva într-o ţară de homosexuali ( cel puţin la conducere ) .
    Adică pentru câţiva insectari de ăştia, să dai foc la cojoc, că altfel nu poţi scăpa de ei 🙄
    I-am scris că-i plătesc eu tratamentul 😉

  8. Roxana Iordache Says:

    Vă mulţumesc mult! Îmi pare rău că am făcut „abject” ziarul „Adevărul”, dar realitatea e că nu eu l-am făcut. 🙂 Şi era ziar adevărat, adică, o concurenţă reală, eram ca Steaua cu Dinamo. 😛

  9. Roxana Iordache Says:

    @contygoss. Dudule, Dumnezeu s-ar putea să fie, totuşi, mai îngăduitor decât tine. 🙂 Mulţam pentru blestem, e frumos, atâta doar că dacă-mi spui ce pârghie am eu, îţi promit să o folosesc. La maximum. 😛

    P.S. Dudu e pentru mine un apelativ al simpatiei. 🙂 În copilărie, era o formă de înjurătură, fiindcă sunt stelistă şi îl detestam pe Dudu Georgescu, mai ales când ne dădea câte două-trei. :mrgreen:

    Parcă şi-acum îl văd, cu detenta aia extraordinară, cum dădea cu capul. Nu făcea nimic tot meciul, era o catastrofă, dar avea alură atletică şi plasament de golgeter nativ.

  10. Un simpatizant poate neautentic Says:

    „Îmi pare rău că am făcut “abject” ziarul “Adevărul”, dar realitatea e că nu eu l-am făcut. Şi era ziar adevărat, adică, o concurenţă reală, eram ca Steaua cu Dinamo. ”
    ________________________________________
    @

    Hm, eu imi amintesc altfel ! 😎 Erati voi cei de la Romania Libera ca cea mai tare echipa a lumii si ei cam ca Gloria Strulumbenii de Deal din divizia Z . Chipurile tot despre fotbal este vorba… 🙂

  11. Roxana Iordache Says:

    @Sandi. Da, că înainte era chiar bine. 🙂

    @razvancoltea. Mulţumesc, dar aşa este, toţi ştim ce mare manipulare a fost, ce crimă, dar în acelaşi timp a fost revoluţie. Timişoara, Bucureştiul din noaptea de 21 spre 22 decembrie şi alte câteva oraşe – printre care şi Cugirul – merită să spunem că a fost revoluţie. Pentru ei a fost. Ei au făcut-o. Fără ei, la noi cât îi veacul nu se făcea revoluţie de catifea. Uite, am făcut una de catifea, în iarna anului trecut şi tot ţeapă ne-am luat. 🙂

    @Simpaticule, dacă nici tu n-oi fi autentic … Îmi pare rău că te-am întristat, mulţumesc pentru con-pasiune. Ai dreptate, dar „Dreptatea” era privită ca ziar de partid. Multe condeie strălucite şi oameni de caracter au scris acolo. Şi Gilda a fost acolo. Nu ne mai văzusem din studenţie, am fost colege. Mi se pare că am publicat şi eu la un moment dat ceva în „Dreptatea”, dar nu mai am numerele, aşa cum nu mai am nici din „R.l.”. Sunt duse la ţară şi pisicile le-au citit pe toate. 😛

    @Radu Humor. Da, dar nu trebuie judecaţi. Şi-aşa trebuie să le fie destul de greu să se suporte.

    Uite, era un jurnalist – folosesc deliberat trecutul – pe nume Pătraru, curajos, incisiv, cel de la Prahova care apărea la „Realitatea” când s-a declanşat mascarada cu Vama, el i-a luat primul interviu Dianei Severin, n-avea nici o teamă şi era foarte periculos ce făcea el, în condiţiile în care PD-L era la putere. Că spre deosebire de USL, PD-L chiar avea puterea. În fine, ce-i rămânea de la Băsescu, dar din firimiturile-altea şi-au făcut conturile. :mrgreen:

    Acum, Pătraru prestează la Râmăria TV, e de nerecunoscut, jignesc porcul dacă spun că se complace în abjecţie ca râmătorul în mocirlă, adică, împroaşcă cu frenezie. Nu găsesc altă explicaţie a metamorfozei lui, alta decât pentru bani. Nu reuşesc să înţeleg asta. Adică, îi înţeleg pe cei care n-au curaj şi încearcă să-şi facă meseria cât de curăţel pot în condiţiile date, de frică să nu fie daţi afară. Dar pe prestatorii zeloşi nu-i pot înţelege. Mai ales pe băiatu-ăsta, pe care l-am remarcat şi îl apreciam. A fost un mic şoc să-l descopăr decăzut. Mai mult: descompus. 😐

  12. Roxana Iordache Says:

    Simpaticule, ţi-ai revenit. 😆

  13. Un simpatizant poate neautentic Says:

    Simpaticule, ţi-ai revenit.
    ______________________________
    @Roxana

    Huh, ce dragut ! 😎

  14. stejarul Says:

    Roxana, de tine mi-am amintit (te-am recunoscut 🙂 )… multi alti jurnalisti au fost pentru mine nume noi. Nu prea conteaza „recunoasterea” colegilor ci cea a publicului, ca voi pentru public scrieti.

    In rest nu prea am cuvinte. Am citit un articol mai vechi de al tau de pe blog despre Uncu…. si sov. Mi-au venit in minte dramele familiilor Bacanu, SRS…. si altii. As spune ce-mi trece prin minte… dar mai bine tac.

  15. Roxana Iordache Says:

    Stejare, ştii că poţi să spui ce vrei şi apreciez faptul că îmi dai voie şi mie să mă pronunţ cu privire la comentariile tale. 🙂

  16. Roxana Iordache Says:

    Vă iubesc pe toţi, dar dacă @johnson (1312 sau fără 🙂 ) şi @virgilvirgil (sau pur şi simplu, Virgil Ilie 🙂 ) nu dau nici un semn, înseamnă că am greşit undeva. 🙄

  17. Matei Florin Says:

    O, da, România Liberă a anilor ’90, cu Octavian Paler, Dimisianu, Roxana Iordache, Valeriu Cristea, Paleologu, Manolescu, Cotidianul, cu Doina Bâscă şi Tia Şerbănescu (aia de-atunci, nu asta de-acum), Dreptatea, cu Roxana Iordache şi Gilda Lazăr, Liberalul, cu Tanaşoca, Horia Popescu, Expres şi Expres Magazin, Zig-Zag… Eu l-aş aminti rpintre oamenii de ţinută din presa scrisă românească a acelor ani şi pe Radu G. Ţeposu.

    Altfel, te invit să nu arunci în derizoriu o altă ,,concurenţă reală”, UTA – Poli 🙂

  18. teaca Says:

    Respectul meu de gazetar bătrîn, care n-a avut, asta e, curajul ăla nebun. Doar în suflet, dar asta nu se pune.

  19. stejarul Says:

    Roxana draga, astia v-au exterminat (fizic sau daca nu au putut fizic, profesional) pe voi jurnalistii mai rau decat au facut nazistii cu evreii! O tristete profunda ma cuprinde vazand valori umane si profesionale distruse de o mana de securistoizi semianalfabeti care conduc tara din 89 incoace. Imi vine sa tac pentru ca cuvintele nu pot cuprinde toata amaraciunea…

    Ma bucur mult cand te pronunti la comentariile mele , chiar si cand ne contrazicem.. de fapt mai ales atunci cand ne contrazicem. 🙂
    Confruntarile de idei nasc discutii interesante.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: