ROMÂNIA, CEL MAI MARE DRAPEL DIN LUME. ŞI TOTUŞI, NU BATE CEDRUL LIBANULUI. DIN CAUZĂ CĂ NU ŞTIM SĂ REUŞIM. LIPSEŞTE ÎNSĂŞI STEMA NAŢIONALĂ. RECORDUL GUINESS, TRANSFORMAT ÎN EVENIMENT PROPAGANDISTIC PENTRU PONTA

Am spus cam totul în titlu. Adică, era necesară o asemenea iniţiativă, în condiţiile în care România a fost batjocorită, tratată ca slugă subalternă. Să intri în Guiness Book cu drapelul naţional cel mai mare e o performanţă. Dar ca să te poţi bucura pe deplin şi ca să nu ai un gust amar al eşecului în reuşita aparentă, e necesar ca tu, ca popor, să ştii să-ţi preţuieşti ţara în ceea ce are reuşită durabilă. Constitutivă ca stat.

Ceea ce a făcut Antena 3 s-a depreciat.  Am un sentiment de tristeţe preliminară – că nu poţi să nu fii trist atunci când ştii că e răstignit Iisus. Mai departe, aştepţi Învierea. Şi viaţa veacului ce va să fie. Că, din păcate – păcate ancestrale – mă tem că numai atunci vom renaşte ca popor şi vom învia cu statura de ţară. Păcat de Armată! Înduioşătoare reprezentaţia de la Clinceni – artistică, aviatică.

Anteniştii au ales data de 27 mai fiindcă atunci şi-a împlinit Mihai Viteazul „pohta ce-a pohtit”. Deci, celebrăm efemerul. Nu durata. Nu 10 Mai. Nu Independenţa. Nu suveranitatea. Ci un accident medieval sublim. Dar accident. Deci, efemer. După 1 Decembrie 1918, drapelul Regatului României s.a întins peste ţara întregită. Drapelul avea în centru STEMA REGALĂ, STEMA NAŢIONALĂ. Coroana de oţel a României, vulturul purtător de cruce. Numai prin acest semn învingem. Restul e fală deşartă, metanii pentru Necuratul.

Sărbătoare era azi dacă acest steag avea stema. Unii vor zice că intervenea riscul să nu fie omologat. Asta e ca aia cu drobul de sare, simbol perpetuu la români. Unu, să zicem că nu se omologa, dar toată lumea vedea şi mai ales noi, românii, un record naţional: recunoaşterea propriei istorii, deci, a adevărului naţional. Doi, de fapt, unu: stema se putea pune la loc pe drapel prin OUG. Dacă de lege nu s-au învrednicit.

Dar ca să fie promiscuitatea deplină, evenimentul Guiness pentru Antena 3 şi pentru România – în ordine alfabetică – a fost transformat în nou şi cel mai grotesc eveniment propagandistic pentru Ponta. Care şi-a terminat discursul cu prostia penibilă: „Şi ce nu ne-a dat Dumnezeu, să facem noi”. Asta, în loc de NIHIL SINE DEO.

Mai lipsea să-l fi invitat şi pe Băsescu. Totul ar fi fost de-o beatitudine coabitacă. Şi cum de mână cu Ponta a venit Daniel Constantin, e încununarea semnelor că Felix are ouăle numărate.

Deci, părerea mea e că recordul Libanului nu a fost bătut. Libanul are CEDRUL. Îi fusese luat. L-a replantat. L-a reînviat. Şi l-a înălţat.

Rafik Hariri e un martir.

Dacă vă gândiţi, are legătură.