ASTĂ-SEARĂ AM DIRIJAT CIRCULAŢIA

Un tânăr cu un căţel, pui măroc de ciobănesc carpatin, să tot fi avut aproape un an. Sau poate n-a avut grijă de el cum trebuie şi era subdezvoltat, cert e că tot o frumuseţe. Adică, am mai spus-o şi o repet, ciobănescul carpatin e esenţă de câine (eu îi iubesc pe toţi şi nu există mai frumoşi în lume decât căţeii străzilor României). Mergeau ei şi eu mă grăbeam, deci, i-am depăşit şi n-am vrut să smintesc căţelul de la taxu, aşa că nu l-am pupat din mers cum fac de obicei, că n-aveam timp să reabilitez situaţia. Şi când să traversez, aud, ham-ham! Din două glasuri de căţei ai străzii, titulari răsăriţi din tufiş. Întorc capul şi mi se confirmă, tembelul de bărbat s-a oprit agresiv către căţei. Cuţu al lui s-a oprit şi el, că s-a oprit tembelul de taxu, dar, spre deosebire de el, a stat pe loc, vesel şi dornic de joacă. Aşa cum erau şi cei doi căţei apăruţi din tufiş, şi care nici ei nu se mişcaseră mai mult decât lătratul. Sigur, ce vă spun eu a fost preţ de o secundă-două, adică, am zis: căţei, lăsaţi căţelul! Deşi ei, săracii, nu voiau decât să se joace cu intrusul, condiţia fiind să li se recunoască teritoriul, ceea ce puiul de carpatin făcuse din oficiu – şi nici n-avea cum altfel, din moment ce el e şeful şefilor câinilor, care n-are cum să nu recunoască drepturile supuşilor lui. 🙂 Dar boul de om mă face să jignesc boul! Deci, în secunda cu pricina i-am zis în acelaşi timp tânărului: mergi cu căţelul de acolo! Stătea ca cretinul şi se uita la căţei, gata să se dea la ei, în loc să nici nu se fi oprit, decât dacă era în stare să priceapă limbajul căţeilor şi să răspundă la rândul lui, adică, să facă prezentările şi să-i lase la joacă. În sfârşit, cert e că s-a întâmplat, tânărul s-a mişcat, căţeii s-au potolit, eu am traversat pe ultima picătură de verde.

După vreo două sute de metri e o altă trecere de pietoni şi bineînţeles că sunt parcate maşini care maschează peisajul. Oricum, n-am mizat pe faptul că m-ar menaja cineva, drept pentru care am zis: halt! Aşa mi-a ieşit, nu ştiu de ce ce, către omul de lângă mine, care a îngheţat ca în filmele americane când zice copoiul că freeze. 🙂 Dar atunci chiar nu era de râs, că toţi senzorii mi-au spus să stau şi să-l opresc şi pe el. Că altfel ne făcea zob. Sau în cel mai fericit caz, ne adunau cu furca şi lopata şi ne duceau la primul spital să mai reabiliteze ce s-ar fi putut din noi. Deci, aşa a fost, cum mi-a spus instinctul – adică, îngerul păzitor – trecea un cretin cu o viteză criminală pe o trecere de pietoni nesemaforizată şi mascată de maşini parcate la fel de penal ca şi teribilismul lui de tâmpit. Sau tâmpită. Recunosc că n-am avut când să observ sexul salvat de la asasinat de către îngerul meu păzitor. Şi sincer, n-am înjurat, nici nu mi-a fost vreo frântură de secundă frică, anticipativ sau retroactiv, a fost totul extrem de rapid şi eu doar am traversat liniştită, urmată de un tip contrariat – care ar fi fost făcut varză, adică, eu poate mai scăpam cu oareşce material de reconstrucţie, dar dudu nici vorbă, în sensul că el se ducea cu capu-nainte, convins că e imposibil teoretic şi practic să se întâmple ce s-a întâmplat.

Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru căţei şi pentru oameni! Că adică nu s-a întâmplat nimic rău astă seară şi ar fi putut să se întâmple dacă nu ascultam clopoţelul. Ştiţi, e imposibil să nu-l auziţi şi voi, uneori. Când îl ignorăm, să nu zicem că n-am fost preveniţi.

Anunțuri

4 răspunsuri to “ASTĂ-SEARĂ AM DIRIJAT CIRCULAŢIA”

  1. ASTĂ-SEARĂ AM DIRIJAT CIRCULAŢIA » Bloogle Says:

    […] Original Blog » […]

  2. Roxana Iordache Says:

    N-am nici al milionulea drept faţă de Coposu, dar vă amintesc ce i-a zis lui Raţiu: „Iancule, iartă-mă că n-am murit!”

  3. Maria Savescu (@MariaSavescu) Says:

    Christos a inviat !

    Povestesti Dumnezeieste.

    Doamne ajuta, Roxana !
    Pentru sangele rece si curajul tau infinit.
    Salvand-te si salvand un alt suflet de asemenea.
    Si pe noi impreuna cu tine.
    In saptamana luminata, facut-ai asta.
    Si zilnic.

    Multumesc.

  4. Roxana Iordache Says:

    Adevărat a înviat!

    Maria scumpă, te rog să mă ierţi dacă ţi-am dat impresia-asta. Intenţia mea a fost cu totul alta, ca dovadă şi zicala cu drumul spre iad. Adică, eu pur şi simplu am povestit tocmai ca să mulţumesc Lui Dumnezeu, care ne dă instinctul primejdiei şi de care trebuie să ţinem seama mereu. Totodată, am scris ca să vă rog să fiţi atenţi. Doamne, ajută!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: