HAI STEAUA!!!!!!!!!!!!!! UPDATE: RATARE

Indiferent de rezultat, face un joc mare şi în deplasare. De la egal la egal. Aşa cum trebuie.

Şi dacă de obicei timpul trece uluitor de repede, astă-seară, ca şi în tur, s-a dilatat.

UPDATE. 1-0 pentru Chelsea, tot în minutul 34, ca acum o săptămână Steaua, la Bucureşti. Ocazia colosală ratată de Rusescu la începutul meciului s-a răzbunat.

Din tribune se aud în continuare tot românii. Oricum e frumos. Şi se poate. Atâta doar că Chelsea e mult mai tare pe picioare. Şi ne lipseşte viteza, în continuare. Ne lipseşte şi Florentin Marinescu, nemţii nu-s suficienţi.

UPDATE 2. GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL STEAUA! Chiricheş!!!!!!!!!!!!!!!! La final de repriză, la al treilea corner consecutiv.

UPDATE 3. Steaua joacă superb!

UPDATE 4. Steaua dusă de Râpă. Fault, lovitură liberă, gol Terry. Şi e abia minutul 15 din repriza a doua.

Doamne ajută!

UPDATE 5. Şut Chipciu, respins meseriaş.

La Londra se scandează „Pe ei, pe mama lor!”. Inspiraţie, nu glumă! 🙂

Repet, indiferent de rezultat, Steaua joacă mare.

UPDATE 6. 3-1. Dar chiar dacă visul frumos s-a terminat, a meritat să visăm.

Până la realitate, ne mai trebuie multe. Condiţia fizică, în primul rând. Repet: nemţii nu-s suficienţi. Ne trebuie ce-am avut în anii 1985-86.

UPDATE 7. Acum timpul trece repede, nu mai e mult. Oricum, se poate rău de tot, cum ar fi Barcelona-AC Milan: 4-0. Ce să mai zicem şi noi! 🙂

UPDATE 8. Mai sunt un pic mai mult de 10 minute şi românii scandează din nou aia cu pe mama lor! 🙂 Atâta putem.

UPDATE 9. Penalty pentru ei, min. 87. Bară Torres. E, totuşi, diferenţă de clasă.

A fost frumos, am dat tot ce puteam. Dar din păcate n-am putut mai mult. Şi nici nu vom putea, în condiţiile în care continuăm aşa. Ca un outsider cu tupeu, care uită că are palmares de campioană europeană.

Anunțuri

12 răspunsuri to “HAI STEAUA!!!!!!!!!!!!!! UPDATE: RATARE”

  1. HAI STEAUA!!!!!!!!!!!!!! » Bloogle Says:

    […] Original Blog » […]

  2. johnson1312 Says:

    🙂 🙂 🙂

  3. HAI STEAUA!!!!!!!!!!!!!! UPDATE: RATARE » Bloogle Says:

    […] Original Blog » […]

  4. Donkeypapuas Says:

    Repriza a doua a fost dezastroasă tactic. Parcă ar fi fost ordin să fie trântit meciul! Între minutele 60 şi 80 ar fi trebuit să fragmentăm jocul măcar prin schimbări. Presing la mijlocul terenului, contra-atac. În loc de asta Tănase schimbat abia prin minutul 75! Mijlocul în general foarte obosit. O schimbare de 180 grade faţă de prima repriză.

  5. plano Says:

    Cine l-o fi vlaguind de putere pe Tanase ca nimic nu-i mai iese?
    Piesele de baza, Tanase si Chipciu, de la care se astepta o prestatie de nivel mediu, au dezamagit.
    Popa mai are multe de invatat pe linga fuga: nu stie sa centreze si nici sa traga cu efect spre poarta.
    Sukala cu erori de plasament dar mai ales cu degajari la adversar sau in afara terenului.

  6. ciuhuhu Says:

    Am stiut ca Steaua maninca Bataie, nu te poti pune cu multele miliarde de euro ale evreului Roman Abramovici propietar al echipei Chelsea!

  7. johnson1312 Says:

    Cand ai o tripleta de magicieni la mijloc precum Mata-Hazard-Oscar e greu sa pierzi calificarea in fata unor estici care vin sa se apere cu Tanase si Ripa.Una peste alta Steaua a iesit onorabil din competitie.A avut si ghinion la sorti cand este sa ma uit ce echipe s-au dus mai departe in sferturi.

  8. Mihai Hristea Says:

    FORZA STEAUA!!!!!!!!!!!!!!!!
    Dupa logica unora, acum ar trebui sa spunem si noi ca jucatorii de la Chelsea sunt suspect de bine pregatiti fizic. 😉

  9. Radu Humor Says:

    Steaua merită respectul tuturor românilor !
    În schimb Chelsea merită să câştige finala !
    Fiecare cu p.m . ❗

  10. Radu Humor Says:

    Steaua de care vorbeşti tu Roxana era din altă vreme, pe care mulţi nu şi-o mai amintesc :

    Era o vreme, în ţara asta…
    de Marin Sorescu
    Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de dimineaţa şi de la ora 15 când la Electro sau Oltcit se anunţa începutul sau sfârşitul unei zile de muncă.
    Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, „domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.
    Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.
    Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.
    Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
    Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic -ca toată lumea – în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind „ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !”
    Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că a chiulit.

    Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
    Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept”

    Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
    Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.
    Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.
    Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie”uite mamă, trece armata”.

    Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanţă, de la smurd, sau de la pompieri care anunţă începutul unei nenorociri sau sfârşitul unei vieţi sau destin.
    Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru „o linie”.
    Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
    Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
    Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând circulaţia”.
    Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.
    Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, ifonul, sau tableta.
    Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „ma man” este ori urâtă cu crengi ori „tută”.
    Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se învârtă” sau sunt „băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deşţept.
    Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
    Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă „la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.
    Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
    Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăştia au tras în noi în 89” şi acum „au pensii nesimţite”.
    Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?

  11. Radu Humor Says:

    Dă-mi Doamne Răbdare !
    Că dacă-mi dai Putere – îi omor :mrgreen:

  12. ciuhuhu Says:

    Era o vreme cind teroarea Securitatii era IN FLOARE, inainte de 1989, LA FEL E ACUM TEROAREA SECURITATII LUI BASESCU CARE NE ASCULTA TELEFOANELE MAI MULT DECIT INAINTE DE 1989!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: