LA MULŢI ANI, OANA PELLEA!

E ziua Oanei Pellea, actriţă superbissimă şi om adevărat, ca părinţii ei.

N-am să-i pot vreodată mulţumi pentru Jurnalul ei, care m-a ajutat să respir după ce am pierdut-o pe mama.

Am mai scris-o, a fost Simon din Cirene pentru mine, căzusem şi crucea era prea grea peste mine.

Chiar mai presus de geniul ei artistic, Oana Pellea e un manifest de credinţă, credinţă vie, ca mod de viaţă. E o mărturisitoare a lui Hristos prin tot ceea ce este şi prin tot ceea ce face.

E absolut genială inclusiv cu scrisul ei. Plin de viul vieţii şi al morţii ca tranziţie la viaţa fără de moarte. Şi totodată, plin de savoarea vieţii ca bunătate şi bucurie necondiţionată, ca uluire continuă că poate să existe răul. Scris puternic, marcant şi totodată, eteric.

Te iubesc, Oana! Şi îţi mulţumesc că exişti. Şi pentru apărarea vietăţilor mai vechi decât fiara umană.

Simptomatic, a fost concediată în ţară şi trăieşte din contracte internaţionale. Cu parteneri artistici de elită mondială.

Dar mie cel mai mult, şi cel mai mult, şi cel mai mult mi-a plăcut, pe scenă, în „Trei surori”, la Bulandra, regizat de Ducu Darie, iar pe ecran, în „Stare de fapt”, regizat de Stere Gulea, un film absolut excepţional, care ar merita reluat la televiziuni.

La mulţi ani, Oana Pellea!

La multe spectacole, filme, cărţi, bucurii – fără număr! Cu drag.