PREŞEDINTELE EMIL CONSTANTINESCU I-A TRIMIS O SCRISOARE DURĂ ŞI CLARĂ PREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI EUROPEAN, MARTIN SCHULZ

Domnule preşedinte Schulz,

Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situaţiei politice din România, în calitate de preşedinte al României între 1996 şi 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situaţii economice şi sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituţiilor statului de drept şi a respectării legii.

Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic şi politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est, alături de ceilalţi membri ai familiei primilor preşedinţi democraţi ai acestor ţări proveniţi din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susţinut şi care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni şi a unei opţiuni a noilor democraţii, plătită cu grele suferinţe de cetăţenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei şi României şi pentru aceasta România, alături de aceste ţări, are nevoie să fie tratată cu respect.

În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele două luni ţara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiţie, Viviane Reding şi a preşedintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului şi preşedintelui interimar, care au acţionat în litera şi în spiritul Constituţiei României, nu au justificare în niciun articol al Constituţiei Europene sau a altor reglementări şi reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranităţii unui stat membru UE. Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzaţii care nu au legătură cu realitatea şi sunt contrazise de orice analiză corectă şi imparţială a evenimentelor şi a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a preşedintelui şi referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în funcţie, în condiţiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

Mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim

Ceea ce comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene ignoră este faptul că mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim.

În urma unei hotărâri de suspendare a preşedintelui României şi a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condiţiile prevăzute prin lege şi considerate constituţionale prin decizia Curţii Constituţionale a României, 7,4 milioane de cetăţeni, o majoritate covârşitoare reprezentând 87% din cei prezenţi la vot, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru că listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor preşedintelui Traian Băsescu (18,4 milioane – 2004; 18,4 milioane – 2008; 18,3 milioane – 2012), deşi populaţia României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Naţional de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 faţă de 2004 şi cu 3,4 milioane faţă de anul 2000. Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curţii Constituţionale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări şi în baza unor documente oficiale emise de administraţiile locale şi de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetăţeni români, că aproximativ 3 milioane români domiciliază în afara ţării şi votează pe liste suplimentare.

Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea preşedintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul preşedintelui Băsescu este ilegitim şi că domnia sa nu-i poate reprezenta pe cetăţenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcţie a preşedintelui nu are nicio legătură cu statul de drept şi este rezultatul unor acţiuni discutabile pe plan intern şi extern.

Impunerea abuzivă a unui cvorum de către Curtea Constituţională, susţinută prin presiuni politice de către comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei UE

În ceea priveşte cvorumul stabilit de Curtea Constituţională, el nu este prevăzut în Constituţia României şi nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a preşedintelui şi chiar dacă este prevăzut în alte situaţii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneţia pentru că determină mai degrabă interesul de a se abţine, nu de a vota împotrivă, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat atunci când, la chemarea preşedintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voinţa exprimată de majoritatea votanţilor. În plus, o Ordonanţă de Urgenţă în vigoare în momentul declanşării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanţilor şi nu a cetăţenilor înscrişi în listele permanente. Acest cvorum, de 50% din numărul votanţilor, a fost valabil şi la referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituţională, deşi nu obţinuse peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale.

La presiunile comisarului pentru Justiţie şi ale preşedintelui Comisiei Europene, precum şi a unor cancelarii europene, asupra primului ministru şi a preşedintelui interimar, acesta din urmă a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecţia preşedintelui Băsescu, iar primul ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanţe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de ameninţări legate de poziţia pe pieţele financiare, retragerea investiţiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-şi răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanţele date şi evident nedemocratică.

Ce este şi de cine este reprezentată Curtea Constituţională a României, de care comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene au făcut atâta caz

În legislatura actuală, Curtea Constituţională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor preşedintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fără valoare profesională şi cu probleme de moralitate, uşor şantajabile. În timpul mandatului meu, preşedintele Curţii Constituţionale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituţionalismului în centrul şi estul Europei al Universităţii Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneţia. La fel, ceilalţi preşedinţi ai Curţii Constituţionale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa şi Ioan Muraru, au deţinut în cariera lor poziţii înalte de profesori universitari, decani ai Facultăţii de Drept, preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind şi autori a numeroase cărţi, manuale şi studii în domeniu.

Spre comparaţie, actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, numit de preşedintele Traian Băsescu, este un mărunt avocat la o întreprindere obscură dintr-un orăşel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieţei Universităţii, chiar de formaţiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deţinător a unei simple diplome de licenţă, nu a fost niciodată magistrat şi nu a avut nicio activitate ştiinţifică care să demonstreze o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizaţia de judecător la Curtea Constituţională cu o pensie specială de judecător în baza unui certificat de handicapat permanent.

Am avut ocazia să vizitez numeroase Curţi Constituţionale din statele UE şi să primesc preşedinţi ai acestora. Puteţi înţelege de ce orice comparaţie a acestui instrument politic al preşedintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei şi spiritului Constituţiei, cu Curţile Constituţionale din alte ţări UE nu are nicio relevanţă.

Hotărârile Curţii Constituţionale

Toate hotărârile Curţii Constituţionale în problema referendumului de demitere a preşedintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situaţii politice, conform literei şi spiritului Constituţiei, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preţ demiterea preşedintelui prin votul liber exprimat al majorităţii alegătorilor.

Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului, a impus cvorumul neprevăzut de Constituţie, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil preşedintelui, prin şantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliţia politică a lui Ceauşescu) şi un dosar mai vechi de corupţie al familiei sale şi prin ameninţări din partea unui deţinut de drept comun, care au reuşit în final.

Hotărârea Curţii Constituţionale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autorităţile locale şi de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate şi deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au şi folosit pentru a vota la acest referendum în ţările în care domiciliază.

Cu o rară arogantă şi dispreţ faţă de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puţin zecile de mii de cetăţeni decedaţi la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătoreşti.

Astfel că o realitate de necontestat – 7 milioane şi jumătate de cetăţeni, reprezentând 87% din votanţi, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui şi doar 900.000 (13%) pentru menţinerea sa în funcţie – rămâne fără efect juridic şi politic, deşi numărul celor care au votat pentru demitere depăşeşte cu 2 milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

Lovitura de stat

Mediile de informaţii occidentale au preluat o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi a acoliţilor săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar şi după ce Curtea Constituţională a hotărât că înlocuirea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală şi constituţională, la fel ca şi hotărârea de suspendare a preşedintelui, această etichetare absurdă s-a menţinut.

Într-o declaraţie stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a preşedintelui Băsescu în funcţie, doamna Reding continuă să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în dispreţul votului a 7,4 milioane de cetăţeni reprezentând 87% din numărul votanţilor.

Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau eşti rău intenţionat. Cei care au o minimă cultură politică ştiu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau măcar a dicţionarelor: «răsturnarea bruscă şi neconstituţională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriză de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanţi paramilitari folosind forţa». Lesne se poate vedea că în afară de viteza de desfăşurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un preşedinte care a mai fost o dată supus demiterii şi care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetăţenilor României. Atunci unde este intervenţia armatei?; unde este neconstituţionalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorităţii parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?

Faptul că o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi acoliţilor săi a fost preluată de doamna Reding şi de domnul Barroso îmi aminteşte că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrală satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevărat că cetăţeanul Ivan Ivanovici a furat o Volgă (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă şi că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam aşa se întâmplă şi acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 şi în unele cancelarii europene.

Aş vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate aşa.

În decembrie 1989 cei care au protestat la Timişoara şi Bucureşti în faţa puştilor şi tancurilor tiranului Ceauşescu nu au scandat : «vrem salarii mai mari», ci au strigat: «alegeri libere şi presă liberă». Studenţi, colegi şi prieteni ai mei au căzut în 21 decembrie sub gloanţe sau striviţi sub şenilele tancurilor. Cei rămaşi în viaţă au luptat din greu cu forţele neocomuniste pentru democraţie şi pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenţi de influenţă de la Bucureşti împotriva propriei ţări. Aşa ceva nu putem accepta. Este cutremurător să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comunişti este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai preşedintelui Băsescu.

Monitorizare sau manipulare?

Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de Romania în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, din iulie 2012, conţine numeroase informaţii false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independenţa justiţiei (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum şi respectarea în viitor a condiţiilor constituţionale privind emiterea ordonanţelor de urgenţă (p. 20), deşi nimeni nu a contestat constituţionalitatea ordonanţelor emise de Guvernul Ponta şi ele nu au fost invalidate de Curtea Constituţională.

Nici cât priveşte presiunile politice exercitate asupra Curţii Constituţionale şi nerespectarea principiului separaţiei puterilor (p.5) nu s-au prezentat situaţii concrete, deşi asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie şi decembrie 2011, preşedintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separaţiei puterilor, Curtea într-o şedinţă ţinută cu uşile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curţii Constituţionale referitoare la legea privind îngheţarea pensiilor şi salariilor în 2012.

Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaştere mai profundă a particularităţilor legislative, sociale şi culturale din noile state membre UE din Europa Centrală şi câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societăţii civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câţiva agenţi de influenţă au putut determina o reacţie disproporţionat negativă faţă de evenimente scoase din context sau care pur şi simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate preşedintelui. Într-o scrisoare pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 preşedintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speţă care priveşte funcţia de şef de stat a preşedinţilor post-comunişti ai României, mai ales că între mine şi preşedintele Ion Iliescu există diferenţe ideologice iremediabile, şi a Majestăţii Sale Regele Mihai I, detronat şi exilat de către comunişti în 1947. Puteau fi consultaţi, de asemenea, foştii preşedinţi ai Parlamentului României, foştii prim miniştrii, foştii preşedinţi ai Curţii Constituţionale, ai Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, foştii Avocaţi ai Poporului. Este foarte ciudat că personalităţi civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, preşedintele celei mai importante asociaţii civice, Prodemocraţia sau Victor Alistar, preşedintele Transparency Internaţional România, nu au fost consultaţi. Am transmis preşedintelui Barroso scrisori semnate de fostul preşedinte al Curţii Constituţionale şi al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, prof. dr. Nicolae Popa şi de fostul procuror general al României, profesor de drept constituţional, Mircea Criste şi, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (preşedinţi) şi decani ai unor mari universităţi, scriitori, artişti, muzicieni şi activişti civici reputaţi. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.

Doamna Reding şi domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică, academică, civică din afara camarilei prezidenţiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînţelegere a realităţilor româneşti, acesta denotă dispreţ şi aroganţă faţă de o ţară membră a Uniunii Europene, al cărei proiect politic se bazează tocmai pe respectul şi înţelegerea celorlalţi.

Ultimatumul în 11 puncte impus Parlamentului, Guvernului şi preşedintelui interimar al României

Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranităţii unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia, ori să nu ia Guvernul sau preşedintele României.

Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerinţa imperativă de a «nu se acorda graţieri pe perioada preşedinţiei interimare». E vorba de interzicerea unei competenţe de natură constituţională acordată preşedintelui României (art. 94, d) recunoscută şi celui care asigură interimatul funcţiei (art. 98/2) şi care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerinţa a plecat de la un «proces de intenţie» privind o eventuală graţiere a fostului prim ministru Adrian Năstase, deşi nu a existat nicio declaraţie în acest sens şi era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca graţierea să nu poată fi acordată nimănui, chiar dacă raţiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerinţă abuzivă fără nicio bază legală în legislaţia europeană şi mai ales un astfel de afront la suveranitatea naţională.

Care a fost obiectivul intervenţiei în forţă a comisarului pentru Justiţie şi a preşedintelui Comisiei UE în problemele politicii interne a României?

În mod evident, a fost susţinerea regimului corupt al preşedintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil şi servil în faţa deciziilor autorităţilor UE.

În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice şi corupţia regimului Băsescu, mulţumindu-se cu condamnările pentru corupţie ale adversarilor politici.

După încetarea mandatului meu de preşedinte, am combătut cu putere, din societatea civilă, corupţia şi tendinţele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.

UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituţiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, şantajabile şi servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat şi jignit Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Armata, Poliţia, Învăţământul, Şcoala, Sindicatele. A atacat şi a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziarişti, pe medici, profesori, ţărani, muncitori şi mai ales pe cetăţeni. A distrus prestigiul unei părţi a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simţ critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societăţii româneşti, anularea solidarităţii create în jurul integrării României în UE şi NATO, instaurarea suspiciunii intoleranţei şi urii până la nivelul micilor colectivităţi sau chiar a familiilor. Această atitudine şi nu restricţiile economice şi sociale a generat marile manifestaţii populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.

Perioada de suspendare a preşedintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituţiile de forţă şi bazat în principal pe serviciile de informaţii şi pe Procuratură, pe subordonarea Curţii Constituţionale şi a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenţi acoperiţi în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune şi teamă în societate prin ascultarea telefoanelor şi prin scurgeri de informaţii confidenţiale de la Procuratură către presa aservită.

Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea şi referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu au afectat prestigiul instituţiilor europene. Până în această vară România era, dintre toţi cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituţiile europene decât în instituţiile statului lor. Aceasta şi numai aceasta i-a făcut pe români să accepte sacrificiile premergătoare integrării şi pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost trataţi de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate faţă de preşedintele Traian Băsescu şi spre Uniunea Europeană, considerându-se că aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinţei lor legitim exprimate.

Cum au promovat doamna Reding şi domnul Barroso valorile morale şi democratice pe care le-au invocat şi efectele acţiunii lor

Reacţiile nejustificate ale Uniunii Europene faţă de evenimentele politice din România şi maniera în care au fost exprimate vor avea consecinţe pe timp mediu şi lung, pe multiple planuri.

Primul efect, şi cel mai grav, este slăbirea încrederii în Uniunea Europeană şi în instituţiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere şi nu din interes pentru valorile şi principiile UE. Este şi cazul meu şi, pentru cei care nu ştiu, precizez că m-am format după 1990 ca persoană politică şi civică la şcoala democraţiei creştine germane şi europene. Am contribuit la structurarea societăţii civile din România ca lider al Solidarităţii Universitare, al Alianţei Civice şi Academiei Civice. Ca preşedinte al Convenţiei Democratice, am participat la congresele partidelor creştin-democrate şi ale Internaţionalei Creştin Democrate. Am primit premiile Fundaţiei Coudenhove-Kalergi, ale Internaţionalei Democrat-Creştine pentru construcţie europeană şi ale American Bar Association pentru contribuţia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrală şi am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de către Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alături de Wałęsa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington şi al mai multor forumuri pentru democraţie. După terminarea mandatului de preşedinte, am fost ales preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin şi unul dintre directorii World Justice Project care militează pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru că nu această Europă, în care un comisar pentru Justiţie din Comisia Europeană poate decide prin presiune, împotriva voinţei poporului unei ţări suverane, este Europa pe care eu şi cei din familia primilor preşedinţi democraţi din Europa Centrală şi de Est am gândit-o, împreună cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp.

Dacă a fost vorba de o impunere a respectării valorilor morale ale democraţiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este şi mai grav, pentru că ne putem întreba cum sunt înţelese aceste valori în Uniunea Europeană?, unde este respectul pentru voinţa cetăţenilor unei ţări membre?, dacă Comisia Europeană poate impune unui Guvern, unei majorităţi parlamentare şi în final voinţei unei covârşitoare majorităţi a cetăţenilor exprimate prin vot o anume soluţie, prin ameninţări politice şi economice făţiş exprimate.

Modul în care a fost impusă această soluţie a fost un «diktat» şi el loveşte în ceea ce are mai preţios un stat independent şi un popor – demnitatea naţională. Revolta mea este accentuată de satisfacţia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naşte întrebarea: Comisia Europeană şi câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrală conduse de preşedinţi servili, şantajabili prin dosarele lor de corupţie şi prin comportamentul lor?

Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Dacă Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventaţi», în sensul că, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rău să fie plasat în estul Europei. Mă întreb dacă poziţia dură a Comisiei Europene faţă de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun necondiţionat unor decizii.

Acum a fost rândul României, dar poate că şi alte state din «Noua Europă» ar trebui să se gândească la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru că era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru că era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine să protesteze». Desigur, acum situaţia este diferită, ne aflăm în democraţii consolidate, dar atenţia trebuie să fie şi mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.

Dacă intervenţia brutală a doamnei Reding şi a preşedintelui Barroso, care astăzi se felicită pentru rezultatele ei, va avea drept consecinţă creşterea ponderii unor formaţiuni politice populiste şi antieuropene, pe fondul dezamăgirii faţă de actuala majoritate guvernamentală care, aşa cum consideră mulţi, a cedat nepermis la presiunile europene şi al desistării euroentuziaştilor, care acum îşi reevaluează atitudinea, poate că abia atunci vor înţelege efectele acţiunilor lor, care au provocat o criza inutilă într-o ţară care nu punea probleme legate de criza financiară şi de fidelitate faţă de UE.

Şedinţa din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o bună ocazie pentru recâştigarea încrederii cetăţenilor României în UE şi, de asemenea, a încrederii cetăţenilor din alte state membre, care doresc ca voinţa lor să nu fie desconsiderată cu aroganţă şi viitorul lor să nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

Cu sinceritate,

Emil Constantinescu

Anunțuri

34 răspunsuri to “PREŞEDINTELE EMIL CONSTANTINESCU I-A TRIMIS O SCRISOARE DURĂ ŞI CLARĂ PREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI EUROPEAN, MARTIN SCHULZ”

  1. johnson1312 Says:

    Cititoarea de prompter din Luxemburg sa ne suga chilotii la doua gingii !

  2. ada157 Says:

    Perle date la PORCI.
    Javrele alea care i-au supt ciorapii Betivului.. NU Cred si Nu vor sa auda nimic.
    Il tin pe Betiv in brate si mor cu el de gat.
    Spun USL-istii sunt fascisti.
    Adica sumtem 7, 7 milioane.

    Pe toti cred ca i-a fermecat baba Monica betiva

  3. PREŞEDINTELE EMIL CONSTANTINESCU I-A TRIMIS O SCRISOARE DURĂ ŞI CLARĂ PREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI EUROPEAN, MARTIN SCHULZ » Bloogle Says:

    […] Original Blog » 12 September 2012 – Blog « Insula lui John Lennon, scoasa la vanzare pentru 300.000 de euro […]

  4. Roxana Iordache Says:

    @johnson1312. Nu-i păcat de chiloţi? :mrgreen:

    @ada157. Scrisorile preşedintelui Constantinescu sunt binevenite. Sunt documente, din partea unui preşedinte pe care cu toţii l-au respectat.

  5. Roxana Iordache Says:

    Domnule Bâzu, aţi putea trimite aici şi scrisoarea către Barroso, nu se (mai) află pe dcnews. Mulţumesc!

  6. mbazu Says:

    Stimate domnule preşedinte Barroso,

    Vă scriu în calitate de fost preşedinte al României între 1996-2000 şi de lider al societăţii civile şi al opoziţiei democratice anticomuniste şi proeuropene în perioada 1990-1996, pentru a-mi exprima îngrijorarea faţă de modul în care au fost afectate interesele politice, economice şi financiare ale României prin poziţia adoptată de Comisia Europeană faţă de schimbările politice din România din luna iulie 2012. Este vorba de schimbările de la nivelul conducerii Senatului şi Camerei Deputaţilor şi Avocatului Poporului efectuate de o nouă majoritate parlamentară şi de suspendarea preşedintelui României, care urmează să fie supusă în 29 iulie unui referendum popular în vederea demiterii sau confirmării în funcţie.

    Din ianuarie 2012, de când au început marile mişcări populare de protest împotriva preşedintelui Băsescu, cu solicitarea demiterii acestuia, mi-am impus să nu iau nicio atitudine publică pe teme de politică internă. Ce mă face să iau o poziţie acum este faptul că deşi toate schimbările politice din România au fost supuse avizului Curţii Constituţionale şi au fost declarate constituţionale de către aceasta, ele au fost apreciate de mai mulţi oficiali ai Comisiei Europene, ai Parlamentului European sau ai cancelariilor unor state occidentale în termeni duri, ca un grav derapaj democratic, ajungându-se până la catalogări de tipul „lovituri de stat” sau „metode puciste”. Mai gravă a fost proferarea unor ameninţări privind amânarea integrării în spaţiul Schengen sau a unor monitorizări suplimentare. Pot să înţeleg emoţia provocată de viteza luării unor decizii ale noii majorităţi parlamentare sau de către Guvernul român, dar de aici până la utilizarea unor catalogări care nu respectă proprietatea termenilor este o mare distanţă. Aceste etichetări pripite au avut rolul de a amplifica tensiunea politică internă în România şi sunt considerate o cauză a deprecierii cursului monedei naţionale.

    Ceea ce mă preocupă însă cel mai mult este invocarea încălcării principiilor juridice şi etice europene. Faţă de modul în care a fost abordat acest episod mă îngrijorează acum mai mult modul în care sunt respectate aceste principii la nivelul de conducere al Uniunii Europene. Ca unul care, împreună cu Lech Walesa, Tadeusz Mazowiecki, Vaclav Havel, Arpad Goncz, Jelio Jelev, Vytautas Landsbergis, Martin Laar, am participat la elaborarea şi construcţia proiectului integrării fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est în Uniunea Europeană, vă mărturisesc că am văzut Uniunea Europeană ca o structură politică de cooperare şi înţelegere reciprocă în scopul realizării unor obiective comune privind securitatea, progresul economic şi statul de drept şi nu ca un instrument de impunere a unor condiţii care vizează libertatea de alegere democratică a forurilor de conducere naţionale. Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există preocuparea pentru o cunoaştere mai profundă a particularităţilor legislative, sociale şi culturale din noile state membre UE din Europa Centrală şi câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societăţii civile dacă în cazul evenimentelor recente din ţara noastră câţiva agenţi de influenţă au putut determina, utilizând unele ziare influente din Occident, o reacţie disproporţionat negativă asupra unor evenimente scoase din context sau care pur şi simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai unor reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate fostei majorităţi. În acest sens, transmit alăturat o scrisoare către dumneavoastră care conţine un Apel al intelectualilor români, printre semnatarii căruia se numără rectori (preşedinţi) şi decani ai unor mari universităţi, scriitori, artişti, muzicieni şi activişti civici reputaţi. Ar fi putut fi consultaţi, de asemenea, într-o speţă care priveşte funcţia de şef de stat, şi preşedinţii post-comunişti ai României, mai ales că între mine şi preşedintele Iliescu există diferenţe ideologice iremediabile, precum şi Majestatea Sa Regele Mihai I, detronat şi exilat de către comunişti în 1947.

    Domnule preşedinte,

    Am analizat din punct de vedere juridic, Raportul Comisiei Europene privind reforma în justiţie şi lupta împotriva corupţiei în România din iulie 2012, cu ajutorul unor reputaţi specialişti, printre care prof. dr. Nicolae Popa, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, preşedinte al Curţii Constituţionale a României (2001-2004) şi preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2004-2009) şi profesor Mircea Criste, doctor summa cum laude al Universităţii Aix-en-Provence, profesor de drept constituţional la Universitatea din Timişoara, procuror general al României 1998-2001, ambasador 2001-2004, ale căror opinii vi le transmit în anexă. În acord cu mai mulţi alţi foşti judecători ai Curţii Constituţionale şi ai Curţii Supreme de Justiţie, am constatat că el conţine o serie de informaţii inexacte de natură constituţională şi instituţională, preluate de la susţinătorii preşedintelui suspendat al României fără o verificare corespunzătoare şi însoţite de erori de apreciere. Consideraţia care poate produce efectele cele mai grave în destabilizarea sistemului politic din România este cea legată de necesitatea întrunirii unui cvorum pentru demiterea preşedintelui de peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale. Vă atragem atenţia, domnule preşedinte, că în această privinţă Constituţia României nu conţine nicio prevedere legată de îndeplinirea unui cvorum de participare sau de aprobare, astfel încât orice decizie legislativă în această materie nu poate fi neconstituţională. Dacă ne raportăm la standardele din celelalte ţări ale Uniunii Europene care nu pot fi conform raportului (pag.3) inferioare celor cerute României, este evident că o asemenea cerinţă nu se regăseşte în majoritatea legislaţiilor ţărilor Uniunii Europene. Constituţia Germaniei nu prevede instituţia referendumului. În Lituania, preşedintele Rolandas Paksas a fost demis de către Parlament în anul 2004 fără referendum. Mai multe ţări din UE: Bulgaria, Italia, Malta, Letonia, Polonia, Portugalia, Ungaria legiferează un referendum fie consultativ fie legislativ, în general fără condiţionarea unui cvorum aprobativ, iar atunci când o fac acesta este unul inferior celui de 50% (Ungaria 25%, Danemarca 40%) dar doar pentru amendamentele constituţionale. Constituţia Austriei, din care s-a inspirat şi Constituţia României, prevede un referendum pentru demiterea preşedintelui şi paşi asemănători celor prevăzuţi şi respectaţi în România fără a se cere însă un cvorum. Într-o asemenea situaţie, un punct de reper nu poate fi decât expertiza furnizată de Comisia Europeană pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) căreia Consiliul Europei i-a solicitat un aviz pentru cazul în speţă. Recomandarea făcută de către aceasta în Codul de bune practici în materie de referendum este ca nicio hotărâre să nu fie luată prin cvorum deoarece un cvorum de participare (un procentaj minim) determină interesul opoziţiei de a se abţine mai degrabă decât să voteze împotriva lui. Or, mai constată Comisia de la Veneţia, încurajarea fie a abţinerii de la vot, fie a impunerii punctului de vedere a minorităţii nu este sănătoasă pentru democraţie.

    Nu ştiu dacă autorii Raportului au ştiut sau nu au vrut să ia în considerare că legea referendumului fusese modificată de fosta majoritate şi că referendumul de demitere al preşedintelui României din 2007 s-a desfăşurat în condiţiile în care participarea la vot a fost atunci de 44,45%, el fiind declarat valid de Curtea Constituţională. În fapt, primul ministru al Guvernului român a cedat în faţa presiunilor Comisiei Europene, acceptând toate recomandările făcute în partea finală a Raportului. Preşedintele interimar Crin Antonescu a procedat la fel, pentru a evita orice suspiciuni de încălcare a principiilor democraţiei. Îmi permit însă să vă atrag atenţia că în cazul în care referendumul care va avea loc peste câteva zile, în 29 iulie, nu se va realiza cu cvorumul impus dar o mare majoritate se va pronunţa pentru demiterea preşedintelui, se va crea o situaţie de criză politică extremă şi responsabilitatea Comsiei Europene nu va putea fi evitată.

    În Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare există şi alte recomandări la limita respectării suveranităţii unui stat membru al UE, atunci când se sugerează în termeni ultimativi ce decizii să ia ori să nu ia Guvernul României sau preşedintele României.

    În mod cu totul eronat, în Raport se face constatarea, preluată din discursul susţinătorilor preşedintelui suspendat, că au fost limitate competenţele Curţii Constituţionale şi Guvernul Ponta a fost somat să restabilească aceste competenţe prin retragerea Ordonanţei nr. 38/2012 şi să redea dreptul Curţii să controleze, printre altele, şi hotărârile parlamentului.

    Premiza de la care s-a pleacat este greşită şi ea califică recomandarea ca aducând atingere suveranităţii naţionale. Competenţele Curţii Constituţionale sunt înscrise în art. 146 din Constituţie şi printre ele nu se numără şi cea supusă discuţiei. În consecinţă, ea nu are valoare constituţională, nu reprezintă voinţa supremă populară de la care legiuitorului nu-i este permis a deroga. Textul constituţional, în urma revizuirii din 2003, conferă legiuitorului dreptul de a adăuga la competenţele constituţionale ale Curţii. Aşa a apărut această competenţă dată Curţii prin legea nr. 177/28.09.2010. Ea este o competenţă de ordin legislativ, legiuitorul având aceeaşi legitimitate suverană de a o modifica sau abroga, precum aceea de a o edicta.

    În aceeaşi logică se înscrie şi cerinţa imperativă de a nu se acorda graţieri pe perioada Preşedinţiei interimare.

    Este vorba despre o competenţă de natură constituţională acordată Preşedintelui României (art. 94/d), recunoscută şi celui care asigură interimatul funcţiei (art. 98/2), exercitată fără o prealabilă autorizare internă sau externă. De altfel, propunerea limitării acestei competenţe, formulată în modul cel mai străveziu posibil cu dedicaţie specială pentru o singură persoană, ar putea avea consecinţe pe care Raportul ar fi trebuit să le prevadă. Ea ar face ca graţierea să nu poată fi acordată nimănui, chiar dacă raţiuni de ordin umanitar ar impune-o. Pentru a evita asemenea consecinţe, de nimeni dorite, dar şi pentru a-şi atinge totodată scopul, poate că ar fi fost mai potrivit ca această recomandare să se refere precis la persoana vizată, deşi era evident şi existau declaraţii clare ale preşedintelui interimar, anterioare Raportului, că nu va acorda o graţiere fostului prim ministru Adrian Năstase.

    Domnule preşedinte Barroso,

    Nu îmi este foarte clar care au fost raţiunile intervenţiei în favoarea preşedintelui suspendat, dar dacă acestea provin din dorinţa de a sprijini în noile state membre ale UE şefi de stat docili în faţa unor măsuri luate de Comisia Europenă, chiar dacă ei sunt şantajabili prin actele lor de corupţie sau prin derapajele de la democraţie, mi se pare un lucru grav. La fel de periculoase mi se par şi judecăţile partizane în funcţie de interesele diferitelor grupuri ideologice din Parlamentul European. Nu aceasta este Europa pe care familia şefilor de stat din ultimul deceniu al secolului XX am visat-o. Nu aceasta este Europa pentru care peste 1.000 de români şi-au dat viaţa în lupta cu trupele dictatorului Ceauşescu în decembrie 1989. Nu aceasta este Europa pentru care cetăţenii României au îndurat în timpul mandatului meu de preşedinte cumplite suferinţe pe lângă care privaţiunile actualei crize par minore.

    Odată cu alegerea mea ca preşedinte al României, a încetat orice monitorizare de către Consiliul Europei a României pentru că noi ne-am asumat atunci toate reformele necesare, inclusiv costurile lor, respectând strict legislaţia Uniunii Europene, chiar dacă ea nu era încă în vigoare în România, după cum mi-am asumat toate obligaţiile ce reveneau statelor NATO, chiar dacă nu făceam parte din organizaţie. Acum, când suntem membri cu drepturi depline ai UE, dorim să fim trataţi ca atare, respectându-ni-se toate drepturile şi mai ales demnitatea, aşa cum şi noi respectăm drepturile şi demnitatea celorlalte state, precum şi eforturile remarcabile ale Comisiei Europene de a promova interesul comun şi prestigiul UE în lumea contemporană.

    În ultimii 20 de ani cetăţenii României s-au plasat în toate sondajele la nivel european pe primul loc la gradul de încredere în Uniunea Europeană. Nici neocomuniştii, nici fosta Securitate, nici extremiştii naţionalişti n-au reuşit să creeze un cât de mic curent anti-european sau anti-NATO. Dacă în aceste zile de iulie acest curent anti-european, care a apărut deja, se va dezvolta datorită unei imixtiuni percepută ca arogantă împotriva voinţei populare, ca unul care mi-am dedicat întreaga activitate şi viaţă idealului european, voi fi primul care voi regreta.

    27 iulie 2012

    Cu sentimente alese,

    Emil Constantinescu

  7. Valeriu Balan Says:

    Cata vreme un astfel de rechizitoriu al evenimentelor, bine structurat , nu va fi citit in plenul parlamentului UE, de Emil Constantinescu sau de alt demnitar roman patruns de responsabilitate si de ce nu, si de nationalism, astfel de scrisori vor fi precum „vorbitul in punga”. Chiar si 10 parlamentari europeni daca ar aplauda acest protest si tot inseamna mai mult decat un raspuns politicos in scris, inapoi lui Constantinescu de la sercretariatul parlamentului UE. Macar asa javrele Reding si Barroso, vor pune macar 30 de secunde capul in pamant.
    Personal, sunt absolut convins ca un astfel de discurs ar ridica sala plenului in picioare si atunci Basescu si stapanii lui ar intelege ca trebuie sa-si ia talpasita.
    Si daca il va ruga Ponta pe Basescu sa mearga la intrunirile UE sau CE, n-ar mai avea tupeu.

    Ce se plimba el cu mainile in buzunare pe culoare, evitat de toata lumea; acum sunt sigur ca ar urina aia pe pantofii lui cand l-ar prinde la toateta.

    N-am fost niciodata un fan al lui Constantinescu dar nici dusman.
    Apreciez demersul lui pe care il salut.

    Din pacate, cred insa ca lesinatii astia USL-isi nici sa-l citeasca singuri in baie, n-ar avea curaj.

    Cu bichonul, Ponta, latrand pitigaiat la poza lui basescu sau dand din coada pe langa dobermanii europeni, n-avem nici o sansa sa ne recapatam demnitatea nationala.

    Cat despre Crin, am senzatia ca e ca-n bancul ala cu golanul care-o injura pe una, cu ” Du-te p.. mea” si dupa protestul aleia golanul isi reconsidera pozitia cu „Auzi fa, eu ti-am vrut binele, daca nu vrei …. du-te-n mortii ma-ti”, adaptand, „Bai (popor, USL, PSD) eu v-am vrut binele, daca nu ma vreti … eu ma duc sa ma culc …. v-am pupat, PA !

  8. virgilvirgil Says:

    Cred ca Valeriu a spus ce era de spus .
    Ii doare in pix pe neispraviti aia de la UE .

  9. Marius Mina Says:

    Nici in pix, la 5 metri in spatele poponetului….Astea sunt mofturi, ei fac ce vor, noi behaim ca oile spre abator.

  10. Roxana Iordache Says:

    Domnule Bâzu, mulţumesc mult!

    mARIUS ŞI vIRGIL, bine, atunci să nu facem nimic, numai că ar fi o problemă, voi ce aţi mai dispreţui? :mrgreen:

  11. Roxana Iordache Says:

    Valeriu Balan, fiţi amabil, dacă mai aveţi asemenea consideraţii, postaţi-le pe blogul dv.

  12. virgilvirgil Says:

    Roxana , ti-am mai spus . Repet … EU NU FAC !
    Fac destul si prea mult ca imi dqau cu presupusu in favoarea unor neispraviti .
    EI TREBUIE SA FACA

  13. virgilvirgil Says:

    Ma rog , pot cel mult sa-ti spun ce ar trebui sa faca neispravitii , dar din pacate nu vor face .
    Ar trebui sa citeasca aceasta scrisoare in plenul parlamentului european .
    Ia sa vedem , au curaj ?
    Sa nu-mi spui ca nu au alocat timpul necesar .
    Pot sa lase deoparte magistralele cuvintari prin care nu vor altceva decit sa se auda si lustruiasca pe sine si pot , fie si cite un minutel fiecare daca alta procedura nu li se permite , sa citeasca .
    Hai sa vedem … O vor face ?
    Io zic ca NU .

  14. Roxana Iordache Says:

    Virgile, mai citeşte o dată mesajul meu, poate de data asta îl înţelegi.

  15. Sandi Says:

    Cred ca am avea nevoie acum de un cuvant al lui Nigel Farage in apararea noastra ! Sa le zica cum stie el vreo doua lui Barosso si cucoaneri Reding . Iar in directia somoigului cu nume de Macovei sa traga o basina numai .

  16. Valeriu Balan Says:

    @Roxana Iordache,

    cata vreme este un blog public, ba mai mult, face referire la un text care nu va apartine si mai mult, am un comentariu, decent, „la subiect”, nu vad nici un motiv sa ma cenzurez.

    Daca nu VA convin postarile mele, nici o problema, stergeti-le. Voi intelege si eventual voi explica si altora ca doar prea-nteleapta Roxana Iordache si cativa admiratori care fac „background vocal” la prea-nteleptele ei texte au voie sa se exprime.

    Chiar ma miram ca n-are Ciutacu si-o „echivalenta”. Iti recomand (pardon) VA recomand sa puneti in headerul pagini textul:

    „Ştiu că-s arogant şi genial, dar îmi place să mi-o spună şi alţii. Oare o să mă iertaţi vreodată că-s cel mai bun?” (VC-Blog)

    Sau ma rog, cred ca VA pricepeti la o „adaptare”, sa nu VA acuze Ciutacu de plagiat, mai ales pentru ca ziaristi sunt vanitosi si pizmasi.
    Ar mai fi doar o mica problema, foarte sensibila la categoria mai sus mentionata, AUDIENTA. Cum ar fi, sa nu te (pardon) VA mai citeasca/comenteze nimeni si sa se mute o parte din audienta pe pagina mea :))
    O sa zici (pardon) ZICETI, ca eu n-am talent, dar macar zic eu, cu „reproduceri” ca asta de azi, si altele, m-as descurca si eu :))

    Si pentru ca eu sunt un gentleman, inchid aici subiectul spunand doar atat: Daca nu ti-as (pardon) V-AS aprecia munca excelenta prestata pe acest blog, as fi terminat acest mesaj intr-o nota similara cu cea din incheierea comentariului meu precedent.

    Cu stima,
    V

  17. Radu Humor Says:

    Important este ca atitudini/judecăți precum cele exprimate în Scrisoarea domnului Emil Constantinescu către președintele UE să fie mai întâi concepute și apoi făcute cunoscute peste tot ( sper ca amestecul ordinar al emisarului american într-un proces electoral din România să facă obiectul altei scrisori către Departamentul de Stat !).
    Niște nulități care n-au în spate decât niște poziții slugarnice, sau complicități oneroase față de finanța mondială, nefiind aleși (decât între ei !) ci numiți în funcții și plătiți cu bani imoral de mulți, își permit să mai facă și lobyuri penale în favoarea unor diverse țări sau companii, fapt care-i duce la atitudini dictatoriale și părtinitoare , care nu au nimic cu realitățile din România.
    Unde voința populară este batjocorită sau neluată în seamă doar pentru a-l susține pe cel mai umil servitor al intereselor lor !
    Până la urmă UE nu este doar PPE, care în curând va pierde supremația, cred că și cu „ajutorul” României ! ( în sensul arătat aici de Roxana !) și toate luările de poziții ale unor personalități ca fostul președinte Emil Constantinescu sunt nu numai binevenite, dar și necesare !

  18. virgilvirgil Says:

    Ce ziceti de bascalia care se petrece in acest mement in parlamentul european ?
    Ce ziceti de bqascalia care e parlamentul european ?
    Asta se cheama democratie ?!…
    Pe cuvintul meu ca Sovietul Suprem era cu muuuuuuult , cu foarte mult mai democratic .

  19. Sandi Says:

    Ha-ha-ha ! Tzigania din parlamentul dambovitean a cuprins si .parlamentul european ! Ha-ha-ha !

  20. Roxana Iordache Says:

    @Valeriu Balan. Reacţionaţi disproporţionat şi din păcate nu aveţi umor. În ce priveşte audienţa, vă flataţi, în 22 de ani de publicistică am avut parte de ameninţări veritabile. Şi tot degeaba. 🙂

    Textul e al d-lui preşedinte Constantinescu, dar dv. nu la acest text v-aţi referit.

    @Radu Humor. După discursul lui Barroso din această dimineaţă, e clar că UE devine un pericol la adresa umanităţii, dacă proiectul sovietizării nu e strivit din start.

    @Virgile, deloc nu-mi vine să râd. Cred că nici ţie.

    @Sandi. Nu văd ce-i de râs în toată farsa asta sinistră.

  21. virgilvirgil Says:

    Si nataraul de mine care am putut crede luuuuuunga vreme ca numai in Romanica se mimeaza demacratia !!!
    IUROOPOOOOOOOOOOO , MA PIS PE TINE IUROPOOOOO !

  22. stejarul Says:

    „Europarlamentarul PSD Cătălin Ivan i-a spus comisarului european pentru Justiţie, Viviane Reding, în timpul dezbaterilor din plenul PE, că s-a comportat în această vară „ca un agent electoral” al lui Traian Băsescu şi că a „umilit” un popor întreg.”
    🙂

    La ce ne mai trebuie pontocu daca il avem pe Catalin Ivan?
    Tanarul acesta e fantastic! Bravo lui!
    ponta nici in o mie de ani nu are „coloana vertebrala” sa vorbeasca asa in numele poporului roman!

  23. Sandi Says:

    Si Catalin Ivan a facut si misto de cucoana Reding, cum ca s-a imbracat in portocaliu !

    @ Roxana
    E de ras. Pentru ca ne dam seama mai bine de panarama care se numeste Parlamentul European !

  24. Marius Mina Says:

    Lider din Piaţa Universităţii, viitor parlamentar PNL

    Unul dintre cei mai vocali lideri ai protestatarilor din Piaţa Universităţii, Claudiu Crăciun, a intrat recent în viaţa politică. El a devenit liberal cu acte în regulă, fiind înregimentat în organizaţia PNL Sector 4, unde preşedinte interimar este actulul ministru al Economiei, Daniel Chițoiu.

    Însă, Claudiu Crăciun nu se mulţumeşte să fie doar simplu membru PNL şi a cerut liberalilor să-i pregătească un colegiu bun în ţară, unde să fie ales deputat. Pretenţia lui Crăciun a generat nemulţumire în rândul liberalilor cu vechi state care l-au anunţat pe Crin Antonescu că vor acceptă că un nou venit în partid să ajungă parlamentar. Chiar au uitat aşa de repede liberalii când Claudiu Crăciun scanda în Piaţa Universităţii: „USL, PDL, aceeaşi mizerie”!?

  25. olimpiu65 Says:

    daca au dat derogare lui Honorius Prigoana pt candidatura, Craciun asta e mai eligibil nu???

  26. virgilvirgil Says:

    http://lacoltulstrazii.ro/2012/09/12/faceti-cunostinta-cu-viitorul-presedinte-al-romaniei/

  27. Ghita Bizonu' Says:

    Dezbaterea erropeana de azi si blonda lituaniana (si ea ca si tov Basescu cam esalon mediu superior ale puterii comuniste) ma face sa vaz o anume continuitate .. surprinzatoare ..?

    Giscard d’Estaing: Europa unită se va opri în Polonia

    A fost o greşeală să invităm 27 de state şi apoi să acceptăm 16 sau 17 dintre ele. A fost o greşeală să invităm Grecia. Grecia pur şi simplu nu era pregătită. Grecia este o ţară fundamental orientală. Helmut şi-a exprimat atunci scepticismul. A fost mai inteligent ca mine. Euro Grupul nu trebuie să se extindă la nesfârşit. Sper că nu vom fi foarte deschişi către noi membri, poate cu o singură excepţie: Polonia. Cred că ţara asta are capacitatea şi vointa să facă acest pas. Ar putea merge. Dar nu putem accepta pe altcineva.

    http://www.cotidianul.ro/giscard-d-estaing-europa-unita-se-va-opri-in-polonia-193906/

    Dragul de Giscard .. descoperit piatra fundamentala e intepciunii : Grecia este fundamental orientala!!
    Dar oare ce o fi aia oriental?

    Directorul Erste: Măsurile de austeritate luate de guvernul român au fost brutale, de neimaginat în Vest

    Măsurile care au fost luate de Guvernul României sunt aproape de neimaginat în Europa de Vest. Îşi poate cineva imagina ca în Germania şi Franţa guvernul să spună: «Trebuie să reducem salariile din sectorul public cu 25%?» Şi în acelaşi timp să majoreze singura taxă care loveşte pe toată lumea, TVA? Iar asta s-a întâmplat fără o singură zi de grevă. A fost o măsură destul de brutală. Dar nu este una din diferenţele dintre Est şi Vest faptul că Estul este o regiune unde oamenii au învăţat să trăiască cu brutalitatea şi pot face faţă unei crize substanţial mai bine decât cei din Vest?„,

    http://www.mediafax.ro/economic/directorul-erste-masurile-de-austeritate-luate-de-guvernul-roman-au-fost-brutale-de-neimaginat-in-vest-9052561

    Deci omu oriental poate fi belit mai dur. De fpat omi oriental trebuie belit dur ptr ca omul occidentak sa poa trai mai bine!!! 9ca noi am imprumutat ca prostii de la FMI ca sa finatam si filiala Erste din Romania! Care cica este romaneasca. Romneasca ca un pui de cuc!)

    Dar cestia asta imi aduce aminte de o mai veche directiva .. Curios “directiva” da nu vremea de la Comisa Europeana .. ci din 1941 in care se cerea cea mai mare asprime in zonele rusesti cucerite .. caci bastinasii sunt dialecticieni inascauti si soldatu neamt nu se descurca cu ei .. asa ca se recomanda impuscarea! Directiva a fost semnata de tot de un austriac pre numele sau Adolf ….

    Asa ca este normal ca azi … sa fom amenintati si sa fim blamati Caci noi orientalii suntem Untermenschen care trebuiesc tratati brutal!

  28. Valeriu Balan Says:

    @Roxana Iordache

    1) reactionez asa cum simt si repet n-am de gand sa ma cenzurez.
    2) cata vreme vei desena „pe gard” o fatza vesela,neutra sau trista, imi rezerv dreptul sa-i desenez mustati, chiar daca „gardul” inconjoara o proprietate privata. Punct.

  29. Mihai Hristea Says:

    Think about that:
    http://hristea.wordpress.com/2012/09/12/ma-pis-pe-schengen/
    Traiasca Regele!

  30. Sandi Says:

    Despre asa-zia judecatoare cu fata de papusa Barbie matoala :

    Din ciclul : ” Papusa Barbie cu fata de matoala ” :

    “La primul curs s-a gândit să ne dea un test. A intrat în sală, ne-a spus cine este, ne-a anunţat că vom da un test şi a ieşit din sală. Pentru că trecuse ceva timp, după câteva zeci de minute, unul dintre colegi a mers în biroul domniei sale pentru a o întreba dacă şi când vom primi subiectele. Răspunsul a fost halucinant… Doamna profesor Motoc l-a privit confuză, a clipit de cîteva ori des şi a întrebat, uşor iritată: «A, nu v-am dat deja subiectele?!»” ne-a declarat unul dintre studenţi..

    http://www.ghimpele.ro/2012/09/241053/

  31. Roxana Iordache Says:

    New post! Vă rog să continuaţi comentariile despre Parlamentul European la noua postare!

  32. Mihai Hristea Says:

    @Sandi
    Cum spuneam zilele trecute: asta-i din categoria ce caut eu in viata mea. 😆

  33. Roxana Iordache Says:

    Dragilor, nu vi se pare că Reding are o mutră de proastă? 🙄

    @Stejare – nu-l ştiai pe Cătălin Ivan? 🙂 Vezi, pentru oameni ca el ţi-am spus că majoritatea PSD constituie un partid pe care merită să-l creditezi. De-aia şi sunt atât de disperaţi grupaţii de la Cluj să pună mâna pe partid şi să-l deturneze din alianţa cu PNL – imbatabilă pentru România, dacă vor continua aşa ca glorioşii ăştia de europarlamentari USL de azi. 🙂

    @Sandi. Nu era de râs, fiindcă nu suportam să fie luată în râs România. Noroc că ai noştri şi-au dozat intervenţiile de aşa natură încât să încline balanţa. 😛

    @Marius Mina. E foarte bine venit Claudiu Crăciun în PNL. Şi nu el scanda mizeria.

    @Olimpliu, Claudiu – da, PrIgonii – NU!

    @vIRGILE – dacă vrei să te scalzi în băsism, nu ne obliga şi pe noi. 🙂

    @Bizoane – Giscard are dreptate, n-au decât să-şi facă clubul lor. 🙂

    @Valeriu Balan. Şi eu am aceleaşi drepturi, inclusiv la replică. Nu? 🙂 Sunteţi, totuşi, prea ostentativ, nu-i cazul să fiţi aşa crispat. 😀

    @Mihai Hristea. Tăiască Regele! Mulţi ani după ce ajunge Crin preşedinte. 😛

    @Sandi. Săraca! Probabil visa la sedativele din New York. 🙂

  34. stejarul Says:

    Roxi,
    nu stiam de Catalin Ivan! PSD sa-si promoveze tinerii ca el.
    Au nevoie sa-si curete onoarea. Prea s-au lasat terfeliti si manjiti cu „noroiul portocaliu”.
    Sa se incheie cu Leprozeria penala de la Cluj! 🙂 Si sa vedem dosarele penale cum „curg” dupa audituri!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: