EUROPARLAMENTARII USL AU OCAZIA SĂ EXPUNĂ, MÂINE, LA STRASBOURG, SITUAŢIA REALĂ A STATULUI DE DREPT DISTRUS DE REGIMUL DISCREŢIONAR BĂSESCU, REABILITAT DE GUVERNAREA USL ŞI DETURNAT LA LOC PRIN PUCIUL REINSTALĂRII PREŞEDINTELUI ILEGITIM

Europarlamentarii USL au ocazia şi datoria ca mâine, în Parlamentul European, să expună – scurt, limpede şi la obiect – situaţia reală din România, mai precis, faptul că regimul personal Băsescu călcase în picioare statul de drept, iar noii guvernanţi n-au făcut decât demersuri ca să-l reabiliteze. Demersuri cu atât mai rapide, cu cât erau mai necesare, în condiţiile în care guvernarea Băsescu a politizat la firul ierbii absolut toate instituţiile şi le-a deturnat de la menirea lor constituţională.

Reprezentanţii USL să nu uite să le reamintească celorlalţi europarlamentari simpatia cu care a fost întâmpinat Guvernul Ponta la Consiliul European de primăvară şi angajamentele favorabile României, inclusiv cel privind admiterea în Schengen, în două etape.

Să nu uite să precizeze că, până la căderea Guvernului Ungureanu, Băsescu s-a substituit puterii executive şi a luat decizii discreţionare în numele României, inclusiv la Bruxelles.

Să nu uite cele 14 angajări de răspundere ale guvernului Boc, nenumăratele ordonanţe de urgenţă ale guvernelor Boc şi MRU, prin care, adesea, se reiterau legi declarate neconstituţionale de către CCR.

Să nu uite modificarea legii referendumului de către majoritatea PD-L, în aşa fel încât Băsescu să nu poată fi demis decât cu dublul voturilor cu care a fost ales.

Să nu uite ocuparea abuzivă a funcţiei de preşedinte al Senatului de către Blaga. Prin revocarea lui Vasile Blaga şi alegerea lui Crin Antonescu, USL n-a făcut decât să-şi reocupe funcţia uzurpată de PD-L.

Să nu uite – şi să ducă inclusiv proba video, de la Camera Deputaţilor – frauda flagrantă a Robertei Anastase la legea pensiilor.

Să nu uite să accentueze faptul că regimul Băsescu nu a funcţionat pe baza unei majorităţi parlamentare rezultate din alegeri, aşa cum pretinde, ci a uneia fabricate prin dezmembrarea altor partide.

Să nu uite să precizeze că noua majoritate parlamentară s-a constituit odată cu moţiunea de cenzură care a înlăturat guvernul Ungureanu şi a condus la învestirea confortabilă a Guvernului Ponta, USL fiind confirmată masiv la alegerile locale.

Să nu uite să accentueze faptul că toate procedurile parlamentare incriminate aberant de băsişti ca „lovitură de stat” au fost luate în colaborare cu toţi foştii aliaţi ai PD-L, inclusiv UDMR, ai cărei parlamentari au votat în majoritate inclusiv suspendarea lui Băsescu.

Să nu uite modul în care a fost impus, în dispreţul legilor ţării, un judecător la Curtea Constituţională, Minea cu „erata”. Şi evident, să precizeze faptul că la noi, CCR e o instituţie politizată, ai cărei judecători se pronunţă în funcţie de interese şi conjuncturi politice, şi care adesea se substituie puterii legislative, acţionând ca o a treia Cameră, motiv pentru care Guvernul Ponta a adoptat Ordonanţa de Urgenţă privind reglementarea conform legiiI a atribuţiilor CCR.  Europarlamentarii USL să nu ezite – dintr-un bun simţ contraproductiv în raport cu interesul naţional – să expună situaţia infracţională a preşedintelui CCR, Zegrean (care, de altfel, n-a fost niciodată judecător) şi a judecătorilor Aspazia Cojocaru (şantajabilă prin antecedente penale şi foloase familiale necuvenite obţinute chiar în timpul funcţiei de judecător constituţional), Lăzăroiu (ex-Ceauşescu, numit de Băsescu după ce l-a achitat într-o cauză penală gravă), Motoc (fostă membră a PD-L şi a comisiei prezidenţiale pentru revizuirea Constituţiei).

Să nu uite să relateze modul în care CCR şi-a modificat deciziile ca urmare a presiunilor exercitate de Băsescu la modul public. De altfel, chiar mâine, 12 septembrie, ar fi fost data în care CCR intenţiona să pronunţe oficial eliberarea României de Băsescu. Şantajele au fost, însă, mai puternice. Şi asta trebuie spus în plenul Parlamentului European.

Să nu uite ai noştri să relateze modul în care au procedat Parchetele, ca urmare a aceloraşi „indicaţii” din partea unui particular.

Să nu uite să relateze comportamentul discreţionar al CSM în raport cu demisia din magistratură a Monei Pivniceru, precum şi abuzurile ulterioare prin care Consiliul Superior al Magistraturii încearcă să se substituie puterii legislative, adăugând la lege în aşa fel încât să amâne avizul – oricum consultativ – privind magistraţii care urmează să fie nominalizaţi la conducerea Parchetelor.

Să nu se uite, în consecinţă, să se arate că miza cea mare este, într-adevăr, Justiţia – dar exact pe dos decât o prezintă Băsescu şi ai lui, care au confiscat şi au politizat sistemul judiciar pentru a se pune la adăpost de consecinţe penale (aici e cazul ca guvernanţii români să vorbească de numeroasele cazuri de corupţie uriaşă – ca dovadă şi rezultatele auditurilor ministeriale – şi să nu uite să amintească inclusiv malversaţiunile în raport cu fondurile europene de care se fac responsabili foştii miniştrii Udrea şi Videanu).

Să nu se uite să se precizeze că Băsescu a primit NUP în timpul suspendării, într-un dosar de spălare de bani, fără ca măcar să fie audiat şi că mai primise un NUP, ca primar general, din partea judecătorului Lăzăroiu, actual membru al CCR din partea Preşedinţiei României ca recompensă. Să nu se uite să se amintească şi intervenţia abuzivă a Procurorului Şef al DNA, Daniel Morar, în solicitarea unei contraexpertize care a anulat expertiza cu prejudiciu de peste 300 de milioane de euro imputabil personal lui Traian Băsescu în cauza „Flota”.

Să nu uite să precizeze care e statutul expiratului Daniel Morar.

E bine să se amintească şi faptul că azi, prin vot secret, cu un scor zdrobitor, s-a respins ridicarea imunităţii ministeriale pentru urmărirea penală a doi foşti miniştri, actuali parlamentari, Borbely Laszlo şi Victor Paul Dobre – în cauze penale aberante, evident politice. Să fie clar că ei sunt protejaţi nu de rigorile Justiţiei, ci de abuzurile Parchetelor. Europarlamentarii USL să nu ezite să speculeze, în raport cu PPE, tensiunile existente între PD-L şi UDMR pe tema imunităţii lui Borbely Laszlo.

Şi nu în ultimul rând, să nu uite să precizeze în faţa plenului europarlamentar cine este şi ce face Monica Macovei (procuror comunist cu crime pe conştiinţă – spuneţi-le despre femeile cu avorturi provocate pe care le lăsa să moară, pentru că nu era de acord cu intervenţiile chirugicale până nu se finalizează procedurile penale – şi nu uitaţi nici afacerea cu casa naţionalizată).

În concluzie, delegaţia României nu trebuie să se sfiască să arate că veritabila lovitură de stat a dat-o Băsescu, prin intermediul câtorva instituţii cu atitudini totalitare, o minoritate instituţională care a anulat voinţa a 7,4 milioane de alegători. A nu se uita şi aspectul cu cvorumul şi aberaţia că ar fi fost suficiente 4,5 milioane de voturi pentru demitere.

Ai noştri ar trebui să afirme, ferm şi demn, în faţa Parlamentului European că anumiţi europarlamentari „populari” au fost dezinformaţi de către europarlamentari ai PD-L, în frunte cu Macovei, care se află sub incidenţa legislaţiei penale din România pentru „răspândirea de informaţii false”. Există proba cu e-mail-ul, în care Monica Macovei dezinforma structurile Uniunii Europene vehiculând informaţia falsă privind „lovitura de stat”.

Europarlamentarii USL au obligaţia să apere interesul naţional, demnitatea României şi să restabilească adevărul. Cel puţin din partea europarlamentarilor liberali – români şi internaţionali – aştept solidaritate şi deplină sinceritate – elegantă, evident – în raport cu fariseismul PPE. Renate Weber, Norica Nicolai, Adina Vălean, Ramona Mănescu şi ceilalţi în mod sigur nu vor ezita să apere România. Sunt şi câţiva români din grupul PES de la care ar fi de aşteptat să aibă curaj – Cătălin Ivan, Corina Creţu, Ioan Mircea Paşcu, Daciana Sârbu – şi demnitatea de a-i atrage atenţia, amical, dar în plen, preşedintelui Schulz, că interese economice transpartinice şi negocierea unei viitori noi guvernări dreapta-stânga a SPD cu CDU în Germania nu dau dreptul PES să îngenunchieze România, cot la cot cu PPE, repectiv, cu Barroso şi Reding.

Apropo, poate-i spune cineva paralelei Reding să facă socoteala de câte ori intră populaţia Luxembourgului, de jumătate de milion, în 7,4 milioane. Trebuie, e absolut necesar, nu doar că o merită, ci pentru că e parte din pledoaria pentru România.

Şi în final, ai noştri să nu uite să amintească faptul că atitudinea faţă de România este fără precedent în Uniunea Europeană şi riscă să creeze un precedent periculos pentru democraţie şi statul de drept pentru că, în numele lor, se girează, de fapt, fariseic, regimurile discreţionare şi se reprimă, de la Bruxelles, demersurile autorităţilor democratice de restabilire a normalităţii de drept. Asta s-a întâmplat cu privire la România, o ţară care mereu şi-a plătit cu onestitate cotizaţiile şi care a aderat cu tot euroentuziasmul unui popor care a bătut recordul în sondaje la capitolul intenţie de aderare. Şi ai noştri să nu uite să sublinieze euroscepticismul galopant care cuprinde poporul român, ca urmare a intervenţiilor brutale, abuzive, inadmisibile, de la Bruxelles, în detrimentul voinţei naţionale.

Ai noştri să spună clar că nu aceasta e Uniunea Europeană la care România a aderat entuziast, după multe eforturi şi sacrificii dure în acest scop. Şi să precizeze că partidele incriminate în mod mincinos sunt chiar cele care au contribuit activ la procesul de aderare – Năstase e numele premierului care a negociat termenii, iar Tăriceanu e numele premierului sub mandatul căruia a avut loc aderarea României – unul de la PSD, celălalt, de la PNL, actuali parteneri în USL. Şi că Năstase e numele celui care nu trebuia graţiat, după o condamnare politică, pentru că aşa cerea o isterică pe numele ei, Monica Macovei. Spre repulsia unuia dintre ultimii domni din PPE, Jean Claude Juncker – care sperăm ca mâine să fie un aliat onest al României, în acord cu verticalitatea-i caracteristică. E de mirare faptul că e coleg de partid cu Reding.

Toate acestea şi încă altele se cuvin expuse clar, fără multă vorbărie, într-o manieră memorabilă. Deci, convingătoare. Pentru popoarele europene, pentru presa care va trebui, de data aceasta, să relateze corect. Nu pentru cei care nici nu vor să fie convinşi, fiindcă acţionează doar în conformitate cu interese oneroase de putere şi avere, pentru subordonarea de tip sovietic a ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Nu atitudinea lui Ponta, de diplomaţie în genunchi –  sau flatare a incorectitudinii antiromâneşti şi apologie a trădării de ţară ca „PR excelent” –  e ceea ce trebuie mâine. Ci atitudine partenerială, reprezentare a demnităţii naţionale. Băsescu o va călca din nou în picioare, fiindcă va merge să pupe poala lui Barroso şi pantoful lui Reding. Dar prin contribuţia europarlamentarilor USL, imaginea României trebuie să fie reabilitată, iar coloana vertebrală a poporului român, reafirmată.

Spre deosebire de perioada sovietică, avem dreptul la expresie. Să o folosim eficient.

P.S. Ar fi oportun să se dea tuturor europarlamentarilor, tuturor demnitarilor Uniunii Europene, întregii prese acreditate, un raport al delegaţiei europarlamentarilor USL, redactat concis, alert, persuasiv.

E perfect că europarlamentarii USL cer demisia Monicăi Macovei şi i-au trimis lui Reding un memoriu în acest sens. Memoriul trebuie distribuit tuturor europarlamentarilor.

Anunțuri

23 răspunsuri to “EUROPARLAMENTARII USL AU OCAZIA SĂ EXPUNĂ, MÂINE, LA STRASBOURG, SITUAŢIA REALĂ A STATULUI DE DREPT DISTRUS DE REGIMUL DISCREŢIONAR BĂSESCU, REABILITAT DE GUVERNAREA USL ŞI DETURNAT LA LOC PRIN PUCIUL REINSTALĂRII PREŞEDINTELUI ILEGITIM”

  1. Deceneu Says:

    Eu am trimis o scrisoare D-nei Reding prin care am sustinut ca toti sunt complici, ca puteau sa-l puna sub acuzatie pe T Basescu pentru FLOTA deoare ce nu are imunitate absoluta, dar nu au vrut si au preferat sa aiba un presdinte car sa tina DNA-ul in „lesa”.
    Textul scrisorii pe blog la
    http://decantare.wordpress.com/2012/08/20/in-atentia-d-nei-viviane-reding/

  2. EUROPARLAMENTARII USL AU OCAZIA SĂ EXPUNĂ, MÂINE, LA STRASBOURG, SITUAŢIA REALĂ A STATULUI DE DREPT DISTRUS DE REGIMUL DISCREŢIONAR BĂSESCU, REABILITAT DE GUVERNAREA USL ŞI DETURNAT LA LOC PRIN PUCIUL REINSTALĂRII PREŞEDINTELUI ILEGITIM » Says:

    […] Original Blog » 11 September 2012 – Blog « Preturile apartamentelor, la un nou minim. Ce orase au inregistrat cele mai mari scaderi […]

  3. ioprotestatarul Says:

    Si sa nu uite ca trebuie sa expuna in Parlamentul European toate cele enumerate mai sus pentru ca au obligatia legala de a apara si reprezenta vointa poporului suveran, nu pe aceea de a satisface interesele puterilor straine si a coabita cu calaul poporului doar de dragul puterii.

  4. Roxana Iordache Says:

    @Deceneu. Nu înţeleg delaţiunea. Mă refer cel puţin la afirmaţia ciudată privind „confiscarea” conducerii PNL. Idioată cum e, Reding se va bucura să creadă că referirea e la Crin Antonescu.

    Nu înţeleg nici dezinformarea privind „sucombarea” presei „la ordinul” premierului Năstase – ca dovadă de sucombare, modul zburdalnic în care absolut întreaga presă l-a susţinut pe Băsescu.

    Decesul presei poartă semnătura lui Băsescu – în afară de Trustul Intact şi nişte site-uri, absolut tot ce înseamnă mass-media a fost exterminat, iar rămăşiţele, puse în slujba aparatului securistic.

    De asemenea, Parlamentul NU ar fi putut interveni în decizia Procurorului Şef al DNA, în general, în treburile sistemului judiciar. Separaţia puterilor în stat. Sigur, ar trebui modificată legislaţia, de aşa natură încât să fie scoşi din magistratură cei care comit abuzuri în funcţie şi execută comenzi politice.

    Soros?!Tot ce poate fi mai nociv.

    E o naivitate să crezi că UE e altceva decât o nouă URSS, chiar perfecţionată în rău, pentru că urmăreşte să anihileze suveranitatea ţărilor şi însăşi ideea de identitate naţională. Dacă nu se stopează evoluţia actuală, România trebuie să urmeaze modelul islandez. Ar trebui ca guvernanţii noştri să avertizeze Bruxelles-ul şi Strasbourg-ul în acest sens.

    Reding e o maimuţă împăiată, imaginea noului aparatcik. Păcat de energia irosită cu scrisoarea către ea.

    @ioprotestatarul. Evident!

  5. Ghita Bizonu' Says:

    Deceneu

    sa iti zic un mic secret : basescu este alesu lu Soros! Ca Coros a stat in spetel tuturor portocaliilor – si in Ucraina , si in Georgia dar si in Romania!!!
    In rest un materila frumusel avamd marea calitate ca nu prea se lipeste cu realitatea!!! Pai de ex cestia cu parerea lu Morar ca prssu are imunitate … pai cum sa protestezi daca esti parlamentar si stai cu separarea putorilor in gura ?!
    Si mai a-ti zice ceva : ce e aia ” prioritatea numarul unu in ce priveste reformele din Romania, ar fi bine sa fie democratia sprijinita de o presa libera si justitia” ?! Ce nu ai acum o presa libera? i daca nu ai cum crezi ca o sa obti una? Insa nu uita .. ziaristu e liber sa scrie .. ce vrea patronu’ ! Si asa se face ca patronu va selecta ziarusti care sa se potriveasca cu ideile lui politice …Fiicda vezi tu taoat lumera face politica! Ca daca XZ sprijina propgarea ideilor libertariene sau socialiste el face politica. Cand unii se aduna si cer intericerea icoanelor sin scoli sau dimpotriva din motive religioase cer sa nu se mai predea evolutionismul ei bine ei fac politica!!!
    Adevarul dragule este ca si societatea civila face politica …
    Necazul este ca noi se face prea multa politica politicianista …

    Si in final o sa iti zic una buna rau despre judecatori : sunt independenti. Independenti fata de lege si principiile de drept!!! Si , presupun, dependenti de „moloz”

  6. Mihai Hristea Says:

    Aia – funeralii asa e, nu funerarriii!@
    Chiar vrei sa vb de duda asta?

  7. stejarul Says:

    basecu are o problema! Nu poate demonstra frauda de 2 milioane de la referendum. Daca parchetul lui covesi nu mai poate justifica prin frauda electorala cele 2 milioane care ii stau in gat lui basescu, a intrat in joc CNAul. Da amenzi ca TVurile au indemnat oamenii sa mearga la vot. Deci pentru cele 2 milioane de voturi „ilegale”, sunt vinovate televiziunile. Oare ce spune ghitanshtain? Nu-i crapa bucutele de rusine? Ca obraji nu are.

  8. virgilvirgil Says:

    Parlamentul european este o institutie INUTILA si lipsita de orice putere . Are menirea sa zica prostii ca ie demacratia in Iuropa .
    Comisia e aia care conteza …
    In rest , la PE vii si ai dreptul sa-ti exprimi democratic punctul de vedere exact 1 minut . UNU ! Dupa care clik si te asezi frumos in banca asteptindu-ti rindul la … salar , si mai vorbim sesiunea urmatoare . Tot 1 (UN) minut .
    Halal demacratie !

  9. Deceneu Says:

    @roxana Conducerea PNL- functioneaza prin decizii in cerc restrans, fara sa-si consulte membrii, fara sa organizeze deazbateri, dupa modelul tuturor partidelor FSN-iste, ca partid de lider. PNL-ul a devenit un partid aparent la remorca lui CRIN, dar in realitate cred ca e condus de Voiculescu prin R Stroe si alti cativa oameni de-ai lui.
    Grupul de la conducerea PNL nu s-a remarcat prin idei de reforma in interesul democratiei, s-au orientat doar spre persoana lui Basescu, al fel ca A3. Nu-i mai intereseaza retrocedarile, privatizarile, descentralizarea si autonomia locala, libertatea presei sau principiile democratie. Conducerea PNL s-a pus in slujba lui Voiculescu si a simularii luptei lui cu Basescu. Nu este o lupta autentica. Basescu este vulnerabil prin dosarele blocate de DNA pe motiv de imnitate.
    De ce nu vor politicienii, inclusiv cei liberali, sa lamureasca chestiunea imunitatii. Constitutia nu acorda imunitate absoluta. Procesul lui Basescu putea continua si justitia sa se pronunte. Acceptarea blocarii dosarului FLOTA arata ca totata clasa politica prefera un presedinte santajabil, care sa tina DNA-ul in „lesa”. Daca dosarele nu ajung in justitie, sau ajung cu vicii de procedura, justitia poate fi indepententa ca judeca dupa probele oferite de DNA si numai pe dosarele trimise in instanta.

    Libertata presei a fost eliminata de pe vremea lui Nastase, cand se acordau contracte de publicitate preferential, si cand Nistorescu a fost schimbart de la EVZ, iar apoi si Turturica, devenit ulterior „cantaret” al lui Basescu. Jurnalistii au doua variante, sa „presteze” dupa indicatiile patronilor, sau sa ramana someri. Basescu nu a facut decat sa preia o parte din mijloacele media finantate de bugete. USL-ul a ramas cu Intact si RTV. Mass-media este polarizata si toata campania se focuseaza pe liderii celor doua forte politice. Mai exista media independenta?

  10. virgilvirgil Says:

    Deceneu …

    Cam ai dreptate .
    Adaug doar ca PNL nu e de ieri de azi al treilea fsn ci cam de cind se stiu …
    De cind se stiu din ’90 incoace , au cam fost fost balamaua care a asigurat trensferul puterii intre fsn PD si fsn PSD . Adicatelea rotatia cadrelor si nimic mai mult .

  11. Ghita Bizonu' Says:

    stejarul

    gatii ma-si mai vine si el cu cate o idee (desi la parsivenii Nutzu se pricepe faorte bine .. ce dracu mediu portuar e celebru ptr „scoala”)
    Si ei nu se straduiesc sa „gaseasca” 2 milioane de voturi „fraudate”. Le este suficenta agitatia „oficiala” care este preluata si amplificata de propaganda .. caci dati-mi voie sa citez
    Detaliile inspaimnataoare ale fraudei
    Frauda de la referendum, banuita de 62% dintre romani (sondaj IRES), incepe sa capete proportii inspaimantatoare. Zilele trecute aparea in presa, pe surse, numarul voturilor fraudate descoperite de procurori – undeva in jur de un milion si jumatate.

    Si dupa interventia lu Morar „se stie” ca procuratura a descoperit .. ce?

    Nu imp[orta sa demosntreze frauda ci sa faca galagie!!!!

  12. Ghita Bizonu' Says:

    Gili

    „intransigenta” a fost mereu meritu PNT….. mereu intransigent cu altii voi a zice.
    Cica pana la urma asta i-a dus la Tamadau … unde nu au fost „lucrati” de comunisti! Ca cica „intransigenti” mereu taranistii au facut ca sa fie dati afara din serviciile secrete cativa „specialisti” ptr vina de a fi fost cam prea antonescieni. Insa PCr i-a „recuperat” si indivizii ardeau de pofta razbunarii … asa ca i-au lucrat pe taranisti in foi de vita!
    Acu legat de Tamadau … mi se pare absolut ciudat ca un partid p-recum PNT (partid mare cu multi aderenti si mai ales simpatizanti) nu avea „resurse” proprii ca sa reuseasca sa trimita cativa insi peste granita (adica sa faca rost de niste pasapoarte .. ptr o calatorie in sa zicem Cehia … sau Turcia) Ca era inca in 47! Sau la o adica sa „cunisca” cativa piloti … ce naiba se puteau intruni la Bucale ca sa se duca la sa zicem Cluj cu avionu…. si sa se „rataceasca” la Istambul …. fara sa fie nevoiti sa puna pistolu in peptu pilotului (au fost 2 cazuri „pa bune” .. si se pare ca detinem „p[atentu” la deturnari de avioane. Asta le stiu de la un colonel care a fost directior la LARES) Si nu ma lua cu cinstea samd ca iti aduc aminte de replica”pao tocmai ca este vorba despre o gainarie!”

  13. mbazu Says:

    Roxana, iata ca Emil nu se lasa si trimite o scrisoare scrisa asa cum trebuie, exact cand trebuie si, mai ales, adresata cui trebuie!

    Se poate citi pe DeCeNews!

    Macar de-ar face si altii cel putin atat!

  14. mbazu Says:

    Scuze! Pe DeCeNews este (deocamdata) doar scrisoarea lui Emil catre Baroso. Cea de ieri catre Martin Schultz (Presedintele PE) nu este inca. Eu o am pe aceasta noua, dar nu o pot atasa aici. Sper sa apara cate de curand in presa online. Oricum, e de semnalat gestul foarte oportun!

  15. Roxana Iordache Says:

    @Deceneu. Scuză-mă, dar colportezi de pe şanţ. Nu-l cunoşti pe Crin Antonescu, n-ai văzut un om mai voluntar (în afară de mine, evident :P). În rest, numai democraţie sindicală nu trebuie la PNL – înţeleg că ăsta e modelul pe care îl propui. Referitor la imunitate, separaţia puterilor în stat e fundamentală. Justiţia trebuie să decidă. Şi va decide.

    Cât despre libertatea presei, nu-mi mai povesti, că negi evidenţa. Repet: presa a fost într-adevăr ocupată, ocupată cu promovarea agresivă a lui Băsescu. Ai idee câţi bani a băgat aparatul securistic în chestia-asta? Unii au făcut-o gratis, ca proştii.

    @Virgile. Sigur, după tine, PNL trebuia să fie o căzătură ca PNŢCD, o ruşine pentru renumele istoric, nu un partid de guvernământ care a ajutat oamenii să nu moară – cum a fost guvernul Tăriceanu – şi nu un partid care dă viitorul preşedinte al ţării.

    @Bizoane. Imensa majoritate a judecătorilor chiar sunt independenţi. Sunt şi mulţi procurori oneşti. Dar promovate sunt lichelele.

    @stejarul. Fii tu sigur că Kovesi şi Morar vor fabrica frauda de milioane. Pentru asta îl pot aresta pe Crin, ceea ce le urez.

    @Bizoane. Mănânci necomestibil! Nu amesteca trecutul naţional, de eroi şi martiri, al ţărăniştilor, cu prostia epigonilor! Că mă enervez. 👿 Dacă l-ai fi cunoscut pe Coposu, îţi înghiţeai limba şi îţi sugeai deştu înainte de a scrie prostii.

    @mbazu. V-aş ruga mult să postaţi aici scrisoarea preşedintelui Constantinescu cătrew Şulf. Nu aveţi cum să o ataşaţi şi nici nu-i nevoie. Faceţi copy de pe textul scrisorii şi paste aici, în căsuţa pentru comentarii. Vă rog mult! Cu drag.

  16. mbazu Says:

    Iata scrisoarea. Sper sa intre toata….

    Prof. dr. Emil Constantinescu
    Preşedintele României 1996-2000

    10 septembrie 2012

    ES Domnului Martin Schulz
    Preşedintele Parlamentului European

    Domnule preşedinte Schulz,

    Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situaţiei politice din România, în calitate de preşedinte al României între 1996 şi 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situaţii economice şi sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituţiilor statului de drept şi a respectării legii.
    Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic şi politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est, alături de ceilalţi membri ai familiei primilor preşedinţi democraţi ai acestor ţări proveniţi din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susţinut şi care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni şi a unei opţiuni a noilor democraţii, plătită cu grele suferinţe de cetăţenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei şi României şi pentru aceasta România, alături de aceste ţări, are nevoie să fie tratată cu respect.
    În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele două luni ţara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiţie, Viviane Reding şi a preşedintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului şi preşedintelui interimar, care au acţionat în litera şi în spiritul Constituţiei României, nu au justificare în niciun articol al Constituţiei Europene sau a altor reglementări şi reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranităţii unui stat membru UE. Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzaţii care nu au legătură cu realitatea şi sunt contrazise de orice analiză corectă şi imparţială a evenimentelor şi a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a preşedintelui şi referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în funcţie, în condiţiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

    Mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim

    Ceea ce comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene ignoră este faptul că mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim.
    În urma unei hotărâri de suspendare a preşedintelui României şi a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condiţiile prevăzute prin lege şi considerate constituţionale prin decizia Curţii Constituţionale a României, 7,4 milioane de cetăţeni, o majoritate covârşitoare reprezentând 87% din cei prezenţi la vot, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru că listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor preşedintelui Traian Băsescu (18,4 milioane – 2004; 18,4 milioane – 2008; 18,3 milioane – 2012), deşi populaţia României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Naţional de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 faţă de 2004 şi cu 3,4 milioane faţă de anul 2000. Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curţii Constituţionale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări şi în baza unor documente oficiale emise de administraţiile locale şi de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetăţeni români, că aproximativ 3 milioane români domiciliază în afara ţării şi votează pe liste suplimentare.
    Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea preşedintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul preşedintelui Băsescu este ilegitim şi că domnia sa nu-i poate reprezenta pe cetăţenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcţie a preşedintelui nu are nicio legătură cu statul de drept şi este rezultatul unor acţiuni discutabile pe plan intern şi extern.

    Impunerea abuzivă a unui cvorum de către Curtea Constituţională, susţinută prin presiuni politice de către comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei UE

    În ceea priveşte cvorumul stabilit de Curtea Constituţională, el nu este prevăzut în Constituţia României şi nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a preşedintelui şi chiar dacă este prevăzut în alte situaţii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneţia pentru că determină mai degrabă interesul de a se abţine, nu de a vota împotrivă, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat atunci când, la chemarea preşedintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voinţa exprimată de majoritatea votanţilor. În plus, o Ordonanţă de Urgenţă în vigoare în momentul declanşării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanţilor şi nu a cetăţenilor înscrişi în listele permanente. Acest cvorum, de 50% din numărul votanţilor, a fost valabil şi la referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituţională, deşi nu obţinuse peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale.
    La presiunile comisarului pentru Justiţie şi ale preşedintelui Comisiei Europene, precum şi a unor cancelarii europene, asupra primului ministru şi a preşedintelui interimar, acesta din urmă a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecţia preşedintelui Băsescu, iar primul ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanţe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de ameninţări legate de poziţia pe pieţele financiare, retragerea investiţiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-şi răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanţele date şi evident nedemocratică.

    Ce este şi de cine este reprezentată Curtea Constituţională a României, de care comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene au făcut atâta caz

    În legislatura actuală, Curtea Constituţională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor preşedintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fără valoare profesională şi cu probleme de moralitate, uşor şantajabile. În timpul mandatului meu, preşedintele Curţii Constituţionale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituţionalismului în centrul şi estul Europei al Universităţii Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneţia. La fel, ceilalţi preşedinţi ai Curţii Constituţionale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa şi Ioan Muraru, au deţinut în cariera lor poziţii înalte de profesori universitari, decani ai Facultăţii de Drept, preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind şi autori a numeroase cărţi, manuale şi studii în domeniu.
    Spre comparaţie, actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, numit de preşedintele Traian Băsescu, este un mărunt avocat la o întreprindere obscură dintr-un orăşel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieţei Universităţii, chiar de formaţiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deţinător a unei simple diplome de licenţă, nu a fost niciodată magistrat şi nu a avut nicio activitate ştiinţifică care să demonstreze o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizaţia de judecător la Curtea Constituţională cu o pensie specială de judecător în baza unui certificat de handicapat permanent.
    Am avut ocazia să vizitez numeroase Curţi Constituţionale din statele UE şi să primesc preşedinţi ai acestora. Puteţi înţelege de ce orice comparaţie a acestui instrument politic al preşedintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei şi spiritului Constituţiei, cu Curţile Constituţionale din alte ţări UE nu are nicio relevanţă.

    Hotărârile Curţii Constituţionale

    Toate hotărârile Curţii Constituţionale în problema referendumului de demitere a preşedintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situaţii politice, conform literei şi spiritului Constituţiei, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preţ demiterea preşedintelui prin votul liber exprimat al majorităţii alegătorilor.
    Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului, a impus cvorumul neprevăzut de Constituţie, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil preşedintelui, prin şantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliţia politică a lui Ceauşescu) şi un dosar mai vechi de corupţie al familiei sale şi prin ameninţări din partea unui deţinut de drept comun, care au reuşit în final.
    Hotărârea Curţii Constituţionale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autorităţile locale şi de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate şi deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au şi folosit pentru a vota la acest referendum în ţările în care domiciliază.
    Cu o rară arogantă şi dispreţ faţă de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puţin zecile de mii de cetăţeni decedaţi la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătoreşti.
    Astfel că o realitate de necontestat – 7 milioane şi jumătate de cetăţeni, reprezentând 87% din votanţi, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui şi doar 900.000 (13%) pentru menţinerea sa în funcţie – rămâne fără efect juridic şi politic, deşi numărul celor care au votat pentru demitere depăşeşte cu 2 milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

    Lovitura de stat

    Mediile de informaţii occidentale au preluat o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi a acoliţilor săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar şi după ce Curtea Constituţională a hotărât că înlocuirea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală şi constituţională, la fel ca şi hotărârea de suspendare a preşedintelui, această etichetare absurdă s-a menţinut.
    Într-o declaraţie stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a preşedintelui Băsescu în funcţie, doamna Reding continuă să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în dispreţul votului a 7,4 milioane de cetăţeni reprezentând 87% din numărul votanţilor.
    Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau eşti rău intenţionat. Cei care au o minimă cultură politică ştiu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau măcar a dicţionarelor: «răsturnarea bruscă şi neconstituţională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriză de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanţi paramilitari folosind forţa». Lesne se poate vedea că în afară de viteza de desfăşurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un preşedinte care a mai fost o dată supus demiterii şi care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetăţenilor României. Atunci unde este intervenţia armatei?; unde este neconstituţionalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorităţii parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?
    Faptul că o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi acoliţilor săi a fost preluată de doamna Reding şi de domnul Barroso îmi aminteşte că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrală satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevărat că cetăţeanul Ivan Ivanovici a furat o Volgă (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă şi că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam aşa se întâmplă şi acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 şi în unele cancelarii europene.
    Aş vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate aşa.
    În decembrie 1989 cei care au protestat la Timişoara şi Bucureşti în faţa puştilor şi tancurilor tiranului Ceauşescu nu au scandat : «vrem salarii mai mari», ci au strigat: «alegeri libere şi presă liberă». Studenţi, colegi şi prieteni ai mei au căzut în 21 decembrie sub gloanţe sau striviţi sub şenilele tancurilor. Cei rămaşi în viaţă au luptat din greu cu forţele neocomuniste pentru democraţie şi pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenţi de influenţă de la Bucureşti împotriva propriei ţări. Aşa ceva nu putem accepta. Este cutremurător să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comunişti este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai preşedintelui Băsescu.

    Monitorizare sau manipulare?

    Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de Romania în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, din iulie 2012, conţine numeroase informaţii false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independenţa justiţiei (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum şi respectarea în viitor a condiţiilor constituţionale privind emiterea ordonanţelor de urgenţă (p. 20), deşi nimeni nu a contestat constituţionalitatea ordonanţelor emise de Guvernul Ponta şi ele nu au fost invalidate de Curtea Constituţională.
    Nici cât priveşte presiunile politice exercitate asupra Curţii Constituţionale şi nerespectarea principiului separaţiei puterilor (p.5) nu s-au prezentat situaţii concrete, deşi asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie şi decembrie 2011, preşedintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separaţiei puterilor, Curtea într-o şedinţă ţinută cu uşile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curţii Constituţionale referitoare la legea privind îngheţarea pensiilor şi salariilor în 2012.
    Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaştere mai profundă a particularităţilor legislative, sociale şi culturale din noile state membre UE din Europa Centrală şi câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societăţii civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câţiva agenţi de influenţă au putut determina o reacţie disproporţionat negativă faţă de evenimente scoase din context sau care pur şi simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate preşedintelui. Într-o scrisoare pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 preşedintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speţă care priveşte funcţia de şef de stat a preşedinţilor post-comunişti ai României, mai ales că între mine şi preşedintele Ion Iliescu există diferenţe ideologice iremediabile, şi a Majestăţii Sale Regele Mihai I, detronat şi exilat de către comunişti în 1947. Puteau fi consultaţi, de asemenea, foştii preşedinţi ai Parlamentului României, foştii prim miniştrii, foştii preşedinţi ai Curţii Constituţionale, ai Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, foştii Avocaţi ai Poporului. Este foarte ciudat că personalităţi civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, preşedintele celei mai importante asociaţii civice, Prodemocraţia sau Victor Alistar, preşedintele Transparency Internaţional România, nu au fost consultaţi. Am transmis preşedintelui Barroso scrisori semnate de fostul preşedinte al Curţii Constituţionale şi al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, prof. dr. Nicolae Popa şi de fostul procuror general al României, profesor de drept constituţional, Mircea Criste şi, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (preşedinţi) şi decani ai unor mari universităţi, scriitori, artişti, muzicieni şi activişti civici reputaţi. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.
    Doamna Reding şi domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică, academică, civică din afara camarilei prezidenţiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînţelegere a realităţilor româneşti, acesta denotă dispreţ şi aroganţă faţă de o ţară membră a Uniunii Europene, al cărei proiect politic se bazează tocmai pe respectul şi înţelegerea celorlalţi.

    Ultimatumul în 11 puncte impus Parlamentului, Guvernului şi preşedintelui interimar al României

    Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranităţii unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia, ori să nu ia Guvernul sau preşedintele României.
    Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerinţa imperativă de a «nu se acorda graţieri pe perioada preşedinţiei interimare». E vorba de interzicerea unei competenţe de natură constituţională acordată preşedintelui României (art. 94, d) recunoscută şi celui care asigură interimatul funcţiei (art. 98/2) şi care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerinţa a plecat de la un «proces de intenţie» privind o eventuală graţiere a fostului prim ministru Adrian Năstase, deşi nu a existat nicio declaraţie în acest sens şi era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca graţierea să nu poată fi acordată nimănui, chiar dacă raţiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerinţă abuzivă fără nicio bază legală în legislaţia europeană şi mai ales un astfel de afront la suveranitatea naţională.

    Care a fost obiectivul intervenţiei în forţă a comisarului pentru Justiţie şi a preşedintelui Comisiei UE în problemele politicii interne a României?

    În mod evident, a fost susţinerea regimului corupt al preşedintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil şi servil în faţa deciziilor autorităţilor UE.
    În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice şi corupţia regimului Băsescu, mulţumindu-se cu condamnările pentru corupţie ale adversarilor politici.
    După încetarea mandatului meu de preşedinte, am combătut cu putere, din societatea civilă, corupţia şi tendinţele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.
    UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituţiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, şantajabile şi servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat şi jignit Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Armata, Poliţia, Învăţământul, Şcoala, Sindicatele. A atacat şi a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziarişti, pe medici, profesori, ţărani, muncitori şi mai ales pe cetăţeni. A distrus prestigiul unei părţi a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simţ critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societăţii româneşti, anularea solidarităţii create în jurul integrării României în UE şi NATO, instaurarea suspiciunii intoleranţei şi urii până la nivelul micilor colectivităţi sau chiar a familiilor. Această atitudine şi nu restricţiile economice şi sociale a generat marile manifestaţii populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.
    Perioada de suspendare a preşedintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituţiile de forţă şi bazat în principal pe serviciile de informaţii şi pe Procuratură, pe subordonarea Curţii Constituţionale şi a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenţi acoperiţi în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune şi teamă în societate prin ascultarea telefoanelor şi prin scurgeri de informaţii confidenţiale de la Procuratură către presa aservită.
    Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea şi referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu au afectat prestigiul instituţiilor europene. Până în această vară România era, dintre toţi cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituţiile europene decât în instituţiile statului lor. Aceasta şi numai aceasta i-a făcut pe români să accepte sacrificiile premergătoare integrării şi pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost trataţi de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate faţă de preşedintele Traian Băsescu şi spre Uniunea Europeană, considerându-se că aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinţei lor legitim exprimate.

    Cum au promovat doamna Reding şi domnul Barroso valorile morale şi democratice pe care le-au invocat şi efectele acţiunii lor

    Reacţiile nejustificate ale Uniunii Europene faţă de evenimentele politice din România şi maniera în care au fost exprimate vor avea consecinţe pe timp mediu şi lung, pe multiple planuri.
    Primul efect, şi cel mai grav, este slăbirea încrederii în Uniunea Europeană şi în instituţiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere şi nu din interes pentru valorile şi principiile UE. Este şi cazul meu şi, pentru cei care nu ştiu, precizez că m-am format după 1990 ca persoană politică şi civică la şcoala democraţiei creştine germane şi europene. Am contribuit la structurarea societăţii civile din România ca lider al Solidarităţii Universitare, al Alianţei Civice şi Academiei Civice. Ca preşedinte al Convenţiei Democratice, am participat la congresele partidelor creştin-democrate şi ale Internaţionalei Creştin Democrate. Am primit premiile Fundaţiei Coudenhove-Kalergi, ale Internaţionalei Democrat-Creştine pentru construcţie europeană şi ale American Bar Association pentru contribuţia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrală şi am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de către Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alături de Wałęsa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington şi al mai multor forumuri pentru democraţie. După terminarea mandatului de preşedinte, am fost ales preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin şi unul dintre directorii World Justice Project care militează pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru că nu această Europă, în care un comisar pentru Justiţie din Comisia Europeană poate decide prin presiune, împotriva voinţei poporului unei ţări suverane, este Europa pe care eu şi cei din familia primilor preşedinţi democraţi din Europa Centrală şi de Est am gândit-o, împreună cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp.
    Dacă a fost vorba de o impunere a respectării valorilor morale ale democraţiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este şi mai grav, pentru că ne putem întreba cum sunt înţelese aceste valori în Uniunea Europeană?, unde este respectul pentru voinţa cetăţenilor unei ţări membre?, dacă Comisia Europeană poate impune unui Guvern, unei majorităţi parlamentare şi în final voinţei unei covârşitoare majorităţi a cetăţenilor exprimate prin vot o anume soluţie, prin ameninţări politice şi economice făţiş exprimate.
    Modul în care a fost impusă această soluţie a fost un «diktat» şi el loveşte în ceea ce are mai preţios un stat independent şi un popor – demnitatea naţională. Revolta mea este accentuată de satisfacţia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naşte întrebarea: Comisia Europeană şi câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrală conduse de preşedinţi servili, şantajabili prin dosarele lor de corupţie şi prin comportamentul lor?
    Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Dacă Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventaţi», în sensul că, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rău să fie plasat în estul Europei. Mă întreb dacă poziţia dură a Comisiei Europene faţă de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun necondiţionat unor decizii.
    Acum a fost rândul României, dar poate că şi alte state din «Noua Europă» ar trebui să se gândească la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru că era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru că era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine să protesteze». Desigur, acum situaţia este diferită, ne aflăm în democraţii consolidate, dar atenţia trebuie să fie şi mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.
    Dacă intervenţia brutală a doamnei Reding şi a preşedintelui Barroso, care astăzi se felicită pentru rezultatele ei, va avea drept consecinţă creşterea ponderii unor formaţiuni politice populiste şi antieuropene, pe fondul dezamăgirii faţă de actuala majoritate guvernamentală care, aşa cum consideră mulţi, a cedat nepermis la presiunile europene şi al desistării euroentuziaştilor, care acum îşi reevaluează atitudinea, poate că abia atunci vor înţelege efectele acţiunilor lor, care au provocat o criza inutilă într-o ţară care nu punea probleme legate de criza financiară şi de fidelitate faţă de UE.
    Şedinţa din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o bună ocazie pentru recâştigarea încrederii cetăţenilor României în UE şi, de asemenea, a încrederii cetăţenilor din alte state membre, care doresc ca voinţa lor să nu fie desconsiderată cu aroganţă şi viitorul lor să nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

    Cu sinceritate,

    Emil Constantinescu

  17. Roxana Iordache Says:

    Marius Bâzu, mulţumesc mult!

  18. Roxana Iordache Says:

    NEW POST – Mulţumesc încă o dată, domnule Bâzu!

  19. mbazu Says:

    E o nimica toata fata de ce faci zilnic! Eu ar trebui sa-ti multumesc de multe, multe ori!

  20. Ghita Bizonu' Says:

    Roxama

    Tamadau a fost in 1947. Si sezi linistita am cunosct batrani care au fost si liberali (preferatii mei… ) taranisti (cam plevusca) legionari (legionari-legionari pe bune nu copii ametiti care au imbracat 1 luna camasa verde ca era la moda! Parerea mea – niste tampiti care credeau ca pistolu rezolva orice. Pistolu si niste rugaciuni ca mai mult nu ii ducea capul) si 2 comunisti „din ilegalitate” (niste ametiti … neinstare sa inteleaga diferenta intre teorie si realitate).
    Eroii si martirii sunt folositori ptr cartile de istorie insa .. insa sunt insuficenti ptr a justifica o cauza. Ca si Ilie Pintile fu erou si martir nu?! Sau nu se pune? Ca legionarii execitati extrajudiciar din ordinu lu Ghita Argeseanu desi au dus simpatii nu au oombunatatit cu nimic nivelul de intelegere* al Legiunii (dimpotriva). Nici moartea ca la „carte” a lu Nae nu spala aberatiile …
    Si intelege ca eu nu le am prea mult cu credinta. Nici in Al de Sus (in Al de jos si mai putin!) si nici in oameni politici. Asa ca nu mi-as fi supt destu si se prea poa sa nu fi impresionat prea mult Coposu… mai ales ca eu am retineri fata de doctrina taranista si ptr ca consider ca intre 1870 si 1938 singurul partid demn de respect din Romania era PNL! Cu toate scaderile sale, cu toate malversatiunile (destule, chiar prea multe!! si nu se pun amantele!!!!) era singurul care avea cat de cat o viziune demna de respect si facea ceva ptr progresul natiei. Restu erau , in cel mai bun, cel mult caracude!!! Si despre taranisti nu zic decat Skoda si restauratia …

    *Si sa ma scutiti cu marea opera filozoficeasca, literaturiceasca si hartistica a generatiei aleia. Asta nu se pune pe masa , nu tin de caldura iarna samd. Si atunci cand ptr scut timp au preluat puterea s-au distins prin ineptie!!! (Pai au vrut sa faca romanizare a proprietatilor si de multe ori au profitatara … grecii !!!! Desptepti baieti legionarii astia .. filozofeau frumos da se incurcau ca sisi legau sireturile crucis .. pantofu stang de cel drept!!!)

  21. virgilvirgil Says:

    Din pacate Roxana , PNL numai ce sa dovedit o gasca de ordinari care au ingropat „viitorul presedinte al tarii” .
    Culmea e ca provenea dintre ei , dar spre cinstea lui este inca mai curat ca cei mai multi dintre ei .
    De fapt poate asta e si motivul pentru care i-au facut-o , n’asa?

  22. virgilvirgil Says:

    Si inca eva … Nu PNT-ul l-a facut mare pe Basescu asta , ci taman gasca de neispraviti numita PNL .

  23. Ghita Bizonu' Says:

    De rasul curcilor!!!


    Schulz on the State of the Union: More Europe with less parliamentary democracy is impossible

    Opening the debate on the State of the Union, European Parliament President Martin Schulz said:

    „Today the world is looking at Europe not least the Karlsruhe Constitutional Court, we have reached a decisive moment. Recent developments in the European Union have been of great concern. We have seen a deparliamentarisation of Europe. Those who think that parliamentary democracy is too slow or raises too many obstacles are arguing in the wrong direction. No decisions in Europe can be reached without the involvement of the European Parliament. The European Parliament is the Parliament for the whole of the European Union. More Europe with less parliamentary democracy is impossible.”

    http://www.europarl.europa.eu/the-president/fr/press/press_release_speeches/press_release/2012/2012-september/press_release-2012-september-6.html

    Tocmai azi ….

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: