EMINESCU, DE ZIUA MARII LUI TRECERI

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

via versuri.ro
Reclame

16 răspunsuri to “EMINESCU, DE ZIUA MARII LUI TRECERI”

  1. EMINESCU, DE ZIUA MARII LUI TRECERI » Bloogle Says:

    […] Original Blog » 15 June 2012 – Blog « PONTA CU BĂSESCU SE VOR MAI VEDEA LA COTROCENI […]

  2. Ion Olteanu, protestatarul de la Drobeta Says:

    Cu aceasta poezie am trait in suflet, de o viata. „Biblia” mea, in care am crezut intotdeauna, versuri de mare actualitate ce mi-au dat mereu curaj si putere pentru a merge mai departe….

    Împărat şi proletar

    Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
    Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,
    Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
    Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
    Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

    Ah! — zise unul — spuneţi că-i omul o lumină
    Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
    Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
    Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
    Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

    Spuneţi-mi ce-i dreptatea? — Ce-i tari se îngrădiră
    Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
    Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
    Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
    Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

    Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,
    Trec zilele voioase şi orele surâd.
    În cupe vin de ambră — iarna grădini, verdeaţă,
    Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă —
    Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

    Virtutea pentru dânşii — ea nu există. Însă
    V-o predică, căci trebuie să fie braţe tari,
    A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
    Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
    Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.

    Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
    Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
    Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
    Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
    Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.

    Religia — o frază de dânşii inventată
    Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
    Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
    După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
    Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

    Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
    Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi…
    Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea —
    Cel ce în astă lume a dus numai durerea
    Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

    Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
    Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
    Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
    Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
    Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.

    De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
    Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
    De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
    Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
    Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

    De ce uitaţi că-n voi e şi număr şi putere?
    Când vreţi, puteţi prea lesne pământul să-mpărţiţi.
    Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere,
    Pe voi unde să-nchidă, când împinşi de durere
    Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi.

    Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
    Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
    Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
    De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
    Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

    Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?
    Munca, din care dânşii se-mbată în plăceri,
    Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pâne,
    Copilelor pătate mizeria-n ruşine…
    Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!

    De lege n-au nevoie — virtutea e uşoară
    Când ai ce-ţi trebuieşte… Iar legi sunt pentru voi,
    Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
    Când mâna v-o întindeţi la bunuri zâmbitoare,
    Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi.

    Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
    Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
    Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
    Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
    Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!

    …………………………………………………………………….

  3. Franklin Says:

    Roxana, e frumos spus „marea trecere” pentru drumul pe care cu totii suntem datori sa-l facem.

    Poate ca moartea nu e decat o renastere. Asa dupa cum la nastere, fatul moare, de undeva, din lumea lui, tot asa si moartea trebuie sa fie pentru om doar o trecere catre alta lume. Cele doua par sa fie similare, daca nu chiar mai mult decat atat.

    Si fatul in cursul nasterii si imediat dupa nastere, dar si muribundul in agonie sunt amandoi la fel de ingraoziti de transformarea prin care tocmai trec sau urmeaza sa treaca. Niciunul si nici celalalt nu par fericiti, nu poarta zambetul pe buze. In definitiv sunt unul si-acelasi om in faze diferite ale VIETII. Dupa cum fluturele se metamorfozeaza din ou in larva, apoi in pupa si la final se elibereaza ridicandu-se inaripat de pe sol, tot asa si omul isi lasa resturile pupei pe pamant si se ridica spre inalt. Probabil ca de acolo, de sus, nu vom mai recunoste si nu ne va mai pasa de locurile prin care am umblat pe pamant, dupa cum nici fluturelui nu-i mai pasa de frunza pe care s-a tarat o viata intreaga, ca larva.

  4. Dacã iţi place cineva, … « Daurel's Blog Says:

    […] Despre Eminescu, insa si despre o replica antologica a scris  azi  Roxana Iordache Share this:TwitterLike […]

  5. Huhu Says:

    Cu adevarat M, Eminescu a fost si va ramine intotdeauna cel mai genial poet din Istoria Romaniei, si critic al evreilor, poate din cea Universala, de aceea l-au ucis evreii!!!

  6. Roxana Iordache Says:

    @Ion Olteanu. Dintre toţi oamenii din lume, de la dv. nu mă aşteptam să trunchiaţi celebrul poem, exact cum făcea şi Ceauşescu. 😯 Tot ce ştia şi cita el din „Împărat şi proletar” era cu marxism-leninismul şi cu ateismul. 🙂 Numai că el nu era un om instruit, ca dv. Nici măcar partea proletarului nu aţi reprodus-o integral, am să o fac eu. Dar a omite Monologul Cezarului înseamnă a mutila poezia şi a-i atribui lui Eminescu ceva ce nu-l caracteriza. Revedeţi titlul!

    BTW, Eminescu era un om de dreapta, profund conservator. Lupta de clasă era tot ce putea fi mai străin de convingerile lui. Dreptatea socială la el ţine de convingerile creştine. Sau creştin-democrate avant la lettre, dacă vreţi. 🙂

    Dar n-are importanţă, preţuirea mea pentru dv e necondiţionată.

    P.S. Aţi intrat pe teren minat. 😉

    Sfarmati statuia goala a Venerei antice,
    Ardeti acele pânze cu corpuri de ninsori;
    Ele stârnesc în suflet ideea neferice
    A perfectiei umane si ele fac sa pice
    În ghearele uzurei copile din popor!

    Sfarmati tot ce atâta inima lor bolnava,
    Sfarmati palate, temple, ce crimele ascund,
    Zvârliti statui de tirani în foc, sa curga lava,
    Sa spele de pe pietre pâna si urma sclava
    Celor ce le urmeaza pân’ la al lumii fund!

    Sfarmati tot ce arata mândrie si avere,
    O! dezbracati viata de haina-i de granit,
    De purpura, de aur, de lacrimi, de urât –
    Sa fie un vis numai, sa fie o parere,
    Ce far’ de patimi trece în timpul nesfârsit.

    Ziditi din darmature gigantici piramide
    Ca un memento mori pe al istoriei plan;
    Aceasta este arta ce sufletu-ti deschide
    Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
    Cu mutra de vânduta, cu ochi vil si viclean.

    O! aduceti potopul, destul voi asteptarati
    Ca sa vedeti ce bine prin bine o sa ias’;
    Nimic… Locul hienei îl lua cel vorbaret,
    Locul cruzimii vechie, cel lins si pizmataret,
    Formele se schimbara, dar raul a ramas.

    Atunci va veti întoarce la vremile-aurite,
    Ce mitele albastre ni le soptesc ades,
    Placerile egale egal vor fi-mpartite,
    Chiar moartea când va stinge lampa vietii finite
    Vi s-a parea un înger cu parul blond si des.

    Atunci veti muri lesne fara de-amar si grija,
    Feciorii-or trai-n lume cum voi ati vietuit,
    Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spija
    Pentru acel de care norocul avu grija;
    Nimeni de-a plânge n-are, el traiul si-a trait.

    Si boale ce mizeria s-averea nefireasca
    Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
    Va creste tot ce-n lume este menit sa creasca,
    Va bea pân-în fund cupa, pân’ va vrea s-o zdrobeasca,
    Caci va muri când nu va avea la ce trai.

    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (monologul Cezarului, n.Rox)

    Pe malurile Senei, în faeton de gala,
    Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
    Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
    A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o însala;
    Poporul loc îi face tacut si umilit.

    Zâmbirea lui desteapta, adânca si tacuta,
    Privirea-i ce citeste în suflete-omenesti,
    Si mâna-i care poarta destinele lumesti,
    Cea grupa zdrentuita în cale-i o saluta.
    Marirea-i e în taina legata de acesti.

    Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara
    Lipsita de iubire, cum ca principiul rau,
    Nedreptul si minciuna al lumii duce frâu;
    Istoria umana în veci se desfasoara,
    Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau.

    Si el – el vârful mândru al celor ce apasa –
    Saluta-n a lui cale pe-aparatorul mut.
    De ati lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasa
    De rasturnari marete, marirea-i radioasa,
    Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi cazut.

    Cu ale voastre umbre nimica crezatoare,
    Cu zâmbetu-va rece, de mila parasit,
    Cu mintea de dreptate si bine râzatoare,
    Cu umbra voastra numai, puteri îngrozitoare,
    La jugu-i el sileste pe cei ce l-au urât.

    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scalda,
    Turnuri ca facle negre trasnesc arzând în vânt –
    Prin limbile de flacari, ce-n valuri se framânt,
    Racnete, vuiet de-arme patrund marea cea calda,
    Evul e un cadavru, Paris – al lui mormânt.

    Pe stradele-ncrusite de flacari orbitoare,
    Suiti pe baricade de bulgari de granit,
    Se misc batalioane a plebei proletare,
    Cu cusme frigiene si arme lucitoare,
    Si clopote de-alarma rasuna ragusit.

    Ca marmura de albe, ca ea nepasatoare,
    Prin aerul cel rosu, femei trec cu-arme-n brat,
    Cu par bogat si negru ce pe-umeri se coboara
    Si sânii lor acopar – e ura si turbare
    În ochii lor cei negri, adânci si desperati.

    O! lupta-te-nvalita în pletele-ti bogate,
    Eroic este astazi copilul cel pierdut!
    Caci flamura cea rosa cu umbra-i de dreptate
    Sfinteste-a ta viata de tina si pacate;
    Nu! nu esti tu de vina, ci cei ce te-au vândut!

    . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Scânteie marea lina, si placele ei sure
    Se misc una pe alta ca paturi de cristal
    Prin lunce pravalite; din tainica padure
    Apare luna mare câmpiilor azure,
    Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

    Pe undele încete îsi misca leganate
    Corabii învechite scheletele de lemn;
    Trecând încet ca umbre – tin pânzele umflate
    În fata lunei, care prin ele-atunci strabate,
    Si-n roata de foc galben sta fata-i ca un semn.

    Pe maluri zdrumicate de aiurirea marii
    Cezaru-nca vegheaza la trunchiul cel plecat
    Al salciei pletoase – si-ntinse-a apei arii
    În cercuri fulgerânde se pleaca lin suflarii
    A zefirului noptii si suna cadentat.

    Îi pare ca prin aer în noaptea înstelata,
    Calcând pe vârf de codri, pe-a apelor mariri,
    Trecea cu barba alba – pe fruntea-ntunecata
    Cununa cea de paie îi atârna uscata –
    Mosneagul rege Lear.

    Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
    Prin creti ai carei stele lin tremurând transpar,
    I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
    A vietii sclipitoare… A popoarelor ecouri
    Par glasuri ce îmbraca o lume de amar:

    „În orice om o lume îsi face încercarea,
    Batrânul Demiurgos se opinteste-n van;
    În orice minte lumea îsi pune întrebarea
    Din nou: de unde vine si unde merge floarea
    Dorintelor obscure sadite în noian?

    Al lumii-ntregul sâmbur, dorinta-i si marirea,
    În inima oricarui i-ascuns si traitor,
    Zvârlire hazardata, cum pomu-n înflorire
    În orice floare-ncearca întreaga a sa fire,
    Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

    Astfel umana roada în calea ei îngheata,
    Se pietrifica unul în sclav, altu-mparat,
    Acoperind cu noime sarmana lui viata
    Si aratând la soare-a mizeriei lui fata –
    Fata – caci întelesul i-acelasi la toti dat.

    În veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,
    Si-n toata omenirea în veci acelasi om –
    În multe forme-apare a vietii cruda taina,
    Pe toti ea îi însala, la nime se distaina,
    Dorinti nemarginite plantând într-un atom.

    Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste,
    Ca-n urma-ti ramân toate astfel cum sunt, de dregi
    Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseste
    Eterna alergare… s-un gând te-ademeneste:
    Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi.”

    @Franklin. N-am nici un merit, doar memorie. 🙂 Nu am spus-o eu, a spus-o Blaga. 😀 Lucian. 😛

  7. Roxana Iordache Says:

    @Franklin. E frumos şi ce ai spus tu, numai că ar fi prea frumos pentru ticăloşi. 😐

  8. Roxana Iordache Says:

    @Huhu. Tu chiar nu ratezi nici o ocazie să spui asemenea tâmpenii? 👿

  9. Roxana Iordache Says:

    @Franklin. S[ nu te superi, am vrut să spun doar că din moment ce Iisus a pătimit pentru noi, MEMORIA e cea mai vie legătură între lumi. Iartă-mă dacă ai interpretat greşit răspunsul meu anterior! 😳

  10. Ion Olteanu, protestatarul de la Drobeta Says:

    @Roxana Iordache
    „@Ion Olteanu. Dintre toţi oamenii din lume, de la dv. nu mă aşteptam să trunchiaţi celebrul poem, exact cum făcea şi Ceauşescu. 😯 Tot ce ştia şi cita el din “Împărat şi proletar” era cu marxism-leninismul şi cu ateismul.”

    Nu a fost ceva intentionat, am reprodus doar partea in care eu m-am regasit. Din cate stiu, in afara de faptul ca ambii am lucrat cu Securitatea, dar la capete opuse, nu am nici o radacina comuna cu Ceausescu. Este totusi posibil ca, fiind autodidact, sa nu beneficiat de cea mai buna pregatire, dar cu toate relele si bunele mele, ma simt OK in pielea mea si pot privi fara retinere in ochii semenilor si in oglinda. Roxana, eu nu fac politica, eu sunt adeptul actiunii…

  11. ion adrian Says:

    Se pare ca aici trebuia:

    15 iunie, o zi trista, o zi tragica pentru neamul nostru, caci intr-un 15 iunie, posibil sa i se fi luat viata lui Mihai Eminescu si tot intr-un 15 iunie nu posibil ci sigur sub instigarea criminalului care conducea pe atunci Romania la Magurele erau batuti, umiliti , violati, cetateni cinstiti si corecti ai acestei tari.
    Blestemul lor sa cada peste ticalosii care pentru astfel de fapte nu au iertare ei si tot neamul lor abject.

  12. Huhu Says:

    Roxana te supara adevarul?

    PS. Intrebare serioasa, nu e misto, un pensionar, fost asistent medical mi-a spus ca a citit ca vulturii traiesc 500 de ani si ciorile 300 de ani, NU CRED, e adevarat?

  13. ElZap Says:

    Plăcut surprins să aflu că mai sunt oameni ce-şi aduc aminte de ziua trecerii lui în eternitate.

    „Te-aș blestema pe tine, Zamolxe, dară vai!
    De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai.
    Durerile-mpreună a lumii uriașe
    Te-ating ca și suspinul copilului din fașe.
    Învață-mă dar vorba de care tu să tremuri,
    Sămănător de stele și-ncepător de vremuri.”

  14. Zorina Raducu Says:

    Dumnezeu sa il odihneasca intre sfinti neamului !

    Despre moartea lui violenta si despre anii de internare fortata, chiar de catre aceia care se declarau protectorii lui, ar trebui vorbit.
    O emisiune (film) despre ultimii lui ani de viata, despre anihilarea lui fizica, sufleteasca si mentala ar trebui facuta.
    Cine s-o faca ?
    Si de ce ?
    Cand sunt atatea mizerii despre care se tot bat campii, de ce sa ni se vorbeasca despre marele necunoscut Mihai Eminescu.
    m.s. ™

  15. Franklin Says:

    @Roxana

    Ok, nu am citit comentariile. Nici macar nu l-am terminat pe al meu, n-am avut timp, am scris repede.
    Ca oameni, suntem impartiti in mai multe invelisuri, precum papusile „matroska”. Papusa din interior este cea care ne reprezinta cel mai bine, aia suntem, de fapt, nu degeaba ea nu se distinge asa de bine!

    Nu aspectul, vorbele, si nici macar actiunile noastre nu ne reprezinta, cu adevarat Cu atat mai putin casele, hainele sau … conturile. Cele financiare in banii de azi!

    Deocamdata, nu cunoastem monede prin care sa evaluam si altceva decat obiecte sau suflete pierdute. Daca ma insel si totusi exista, ele nu sunt inca oficializate.
    Atunci cand ele vor aparea, oamenii se vor schimba si vor devani ca niste albinute. Importanti, dar modesti!

  16. Osul lui Ioan Botezatoru' - aka Bogan Xenopol Says:

    Oare cat de mare poate sa fie viitorul daca el se bazeaza doar pe un trecut ? Problema roamaniei e clara, nu are prezent. Sau prezentul ei se bazeaza pe un trecut incert care ii da ocazia sa faca o proiectie in viitor. Anyway, daca de pe vremea lui Eminescu e tot asa inseamna ca nu s-a progresat cu nimic. Pe de alta parte cum naiba e un popor care pune in imn indemnul ” desteapta-te romane” ? Pai iti dai seama de cand dorm astia ?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: