STRADA FIERBE ŞI PONTA CERE PACT CU PUTEREA. CRIN REPARĂ PROSTIA. ŞI SĂ-ŞI ASUME MIŞCAREA DE ELIBERARE NAŢIONALĂ

Foto: Adevărul

Dacă era acasă, adică în capitala României, unde, ca şi în alte mari oraşe ale ţării, strada fierbea, atunci un lider veritabil al opoziţiei sau liderul unei opoziţiei veritabile ar fi ieşit public, vineri seară,  să ceară retragerea de la Cotroceni a tiranozaurului care anunţase că cere retragerea proiectului de nelegiuire a sănătăţii pentru impunerea căreia ceruse anterior retragerea profesionistului Arafat. Şi s-a speriat de consecinţe. Nu se aştepta la aşa ceva – dar despre cauza ieşirii în stradă, data viitoare.

Deocamdată, adăugăm că liderul unei opoziţii veritabile ar fi chemat toată România în stradă – indiferent de naţionalitate, ar fi asigurat-o de susţinere şi s-ar fi solidarizat cu oamenii în mijlocul cărora ar fi coborât după ce le-ar fi cerut, în direct, să nu se retragă de la demonstraţii până nu se retrage psihopatul obsedat de regimul personal. De asemenea, un lider veritabil al unei opoziţii adevărate dovedea că reprezintă puterea celor fără de putere şi declanşa revoluţia de catifea: aşa cum a făcut Havel, în condiţii infinit mai grele.

În locul absentului Crin, s-a prezentat pe post Ponta şi în loc să se solidarizeze cu strada, s-a delimitat – de parcă n-ar fi fost oricum flagrantă prăpastia dintre oamenii din stradă şi acel paralel cu realitatea care se vrea prim-ministru. S-a delimitat, probabil, de teamă să nu-i ia locul Raed Arafat. Poate de-aia nici n-a atacat practicile de intimidare securistă prin care  demonstranţii sunt ameninţaţi că vor fi identificaţi prin „proba video” – cum s-a practicat şi în timpul Pieţii Universităţii, cu aplicaţii la mineriadă.

Strada fierbea şi Ponta a ieşit să ceară pact cu puterea. Pe tema sănătăţii. Eventual, mintale. A preşedintelui ţării. Şi a liderilor opoziţiei, fie rupţi de viaţa reală, fie de-a binelea în complicitate cu puterea criminală. O putere neputincioasă în faţa puterii descătuşate a conştiinţelor irepresibile – şi asta ar fi trebuit să evidenţieze nişte lideri adevăraţi ai unei opoziţii veritabile, încurajând mişcarea de eliberare naţională. De care, însă, s-au speriat şi butaforicii din opoziţie.

Atitudinea lui Ponta putea descuraja mai convingător decât orice ameninţare din partea forţelor represive. Iar absenţa lui Crin, o invitaţie la absenţă. Din stradă, de la vot. Bine că s-a trezit ieri şi a dres prostia lui Ponta, salutând demonstranţii şi cerând alegeri anticipate. Pragmatic, realist, e suficientă răsturnarea regimului şi un interimat tehnocrat. Crin Antonescu nu a mers, însă, până la capăt. Dar e important că şi-a modificat poziţia anterioară, în care susţinea, defensiv, că el nu iese în stradă – de unde se înţelegea că preferă să dea cu priciorul şansei de eliberare naţională, doar ca să menajeze prejudecăţi şi să descurajeze preventiv o propagandă a puterii în care nu mai crede nimeni sănătos la cap.

Deci, Crin s-a înviorat, se vede că-i place deşteptarea străzii şi-l motivează. De ce s-a deşteptat strada, repet, cu proxima ocazie. Deocamdată, spun doar că liderul opoziţiei, Crin Antonescu, are obligaţia imperativă – politică şi morală – să motiveze mişcarea de eliberare naţională, să şi-o asume, să o coordoneze, deci să-i dea sens şi finalitate. Cu alte cuvinte, să reprezinte oamenii la cel mai înalt nivel, să le asigure protecţia politică, să nu-i lase expuşi represiunii care deja e anticipată, prin reţineri, brutalităţi şi amenzi nesimţite.

Corneliu Coposu n-a avut nici o reţinere să iasă în stradă, dimpotrivă, a mers în fruntea demonstaţiilor. E reperul de urmat pentru Crin Antonescu. Pentru noi toţi. Pentru România şi vieţile oamenilor, de care un regim incalificabil îşi bate joc, ţinând ţara sub ocupaţie discreţionară. Mijloacele parlamentare s-au dovedit cu asupra de măsură ineficiente, neputincioase în faţa stării de fapt (împlinit) comisă de puterea actuală, care nu-i o entitate politică, e o grupare infracţională, o adunătură penală a cărei acoperire politică trebuie să dispară, aşa cum s-a angajat preşedintele PNL cu mandatul pentru care a fost reconfirmat în funcţie.

Sorin Ilieşiu e vehement împotriva celui pe care l-a susţinut şi cere demisia puterii,  ceea ce e foarte bine. Neavenită este în schimb, solicitarea ca opoziţia să nu e implice în protestul civic, o tâmpenie inimaginabilă după 22 de ani de experienţă. Atunci când scandam ca proştii în Piaţa Universităţiiţii „nu suntem partide”, aveam o circumstanţă. Azi, însă, oamenii s-au maturizat şi ştiu că o schimbare de regim nu poate fi decât politică, nimeni nu iese să se expună stupid, fără să aibă garanţia că mişcarea de stradă are susţinere politică şi va aduce opoziţia la putere. Este chiar sensul şi finalitatea protestului, care altfel n-ar fi decât anarhie tembelă.

Deci, opoziţia are datoria să iasă în stradă, să motiveze politic protestul civic şi să acţioneze în acelaşi timp pe scena politică în aşa fel încât să aibă loc acea revoluţie de catifea care să  scutească oamenii de alte sacrificii, care pot însemna inclusiv noi şi noi pierderi de vieţi omeneşti, premeditate de regimul genocidar. Ar fi extraordinar dacă opoziţia l-ar convinge pe doctorul Arafat să-şi asume rolul de simbol al schimbării. Va fi greu, pentru că are atâta bun simţ şi atâta iubire de medicină încât trebuie o motivaţie fprp precedent ca să-l determine să abandoneze modestia şi să accepte mai mult. Ideea e că e nevoie de un SMURD politic, de o nouă conducere care să acţioneze pe principiile medicinei de urgenţă practicate cu devotament şi profesionism de oamenii domnului doctor Raed Arafat. De un asemenea prim-ministru are nevoie România.

Deci, Crin Antonescu, vă ordonăm, reprezentaţi-ne! Ordonaţi-ne mişcarea naţională şi conduceţi-o la victorie!