Archive for septembrie 2011

PD-L, TUPEU TOTALITAR. ŞI REPLICA PE CARE O MERITĂ

Joi 15 septembrie 2011

Tipic tupeului totalitar şi pe principiul „logica, duşmanul poporului”, purtătorul de vorbe al PD-L, Sever Voinescu, a declarat, ieri, că nu-i nevoie să fie supus la vot guvernul în Parlament, ci doar Leonard Orban. De ce? Că aşa vor ei. Pe ce motiv? Că aşa consideră. A zis textual: noi nu considerăm că ministerul fondurilor europene modifică structura guvernului. Dă-o naibii de Constituţie, de realitate, la naiba cu legea şi bunul simţ. Situaţia nu e cum e, ci cum spunem noi că e. Ăsta-i PD-L şi asta-i propaganda portocalie. Mai infectă în tupeul ei chiar decât mizeria din zorii comunismului. Cel puţin comuniştii au instaurat pe faţă statul totalitar, partidul unic şi au ridicat la literă de lege marxism-leninismul.

PL-Lichelele mizează pe spălarea creierelor, pe prostirea populaţiei gata prostite şi pe pasivitatea opoziţiei. De altfel, însuşi Călin Tăriceanu s-a dovedit mioritic ieri, la Antena 3 („100 de minute”), când a pariat pe performanţa lui Leonard Orban la ministerul care urmează să fie înfiinţat. Nimic despre fondul problemei. De fapt, întrebările înseşi au fost de ordin secundar. Nici un moment nu a reieşit că opoziţia ar avea de gând nu să facă totul, dar măcar ceva, orice, ca să dea jos guvernul Boc pe mâna lui, prin această ocazie oferită pe tavă. Nici Crin, nici Tonta n-au angajat nici un proiect în acest sens. Au procedat ca struţul în faţa declaraţiei scandaloase a lui Sever Voinescu, care într-un stat de drept fie şi la nivel de alfabet ar fi fost obligat să demisioneze imediat.

Declaraţia purtătorului de cuvânt al hoţilor de guvernământ n-a fost nimic altceva decât o bătaie de joc de oameni, o desconsiderare a oricărei capacităţi de judecată. Şi o sfidare la adresa unei opoziţii care NU face ce trebuie. Nici pe departe. Şi partea proastă e că nici nu recunoaşte. De unde rezultă că nici n-are de gând să treacă la acţiuni veritabile. Politice, politice, nici o grijă, că nu-i pune nimeni să iasă şi să dea la cap, cum a declarat Crin că el aşa ceva nu face. Deşi ar fi absolut îndreptăţit. Din simplul motiv şi clar ca lumina zilei că regimul este adversarul poporului român şi calcă totul în picioare, ostentativ, nesocoteşte orice lege, orice regulă şi pe oricine nu-i de acord cu aberaţiile lui totalitare. Declaraţia lui Sever Voinescu e o sfidare cu atât mai mare cu cât comunică, în plus, convingerea că opoziţia fraieră va continua să trateze în funcţie de principiile domniei legii, un regim totalitar, un regim de ocupaţie şi exterminator al propriului popor.

În consecinţă, se arată dezolant deznodământul previzibil, anume că neavând majoritate calificată, PD-L, în complicitate cu UDMR, nu va trece guvernul cu o nouă structură prin Parlament, ci doar numirea lui Leonard Orban, care are toate şansele să fie votat chiar şi de opoziţie. Opoziţia s-a mai lăudat că nu mai participă la lucrările Parlamentului până ce nu-şi dă demisia frauda Borfeta. S-a întors tacit, cu coada-ntre picioare. Dar, sigur, noi nu trebuie să criticăm opoziţia, noi trebuie să fim nu exigenţi cu cei care se pretind reprezentanţii noştri, ci la fel de fanatici susţinători ca psihopaţii portocalii. Noi trebuie să încurajăm opoziţia să-şi închipuie că nu mai poate de bine ce face, mai ales că nu prea face nimic.

Ergo, dacă PD-L consideră că înfiinţarea unui nou minister nu modifică structura guvernului, atunci eu pot considera că un şut calificat în mufa lui Sever Voinescu nu-i modifică structura gurii şi/sau a danturii. Şi eu consider, de asemenea, că o bombă meseriaşă detonată peste Modrogan, când sunt strânse acolo toate lichelele PD plus căpetenia Băsescu, nu doar că nu e o faptă penală, ci e chiar o glorie naţională, pentru care autorul se califică pentru ordinul  „Serviciu credincios”. Ar fi păcat numai de conacul Duduii.

DE CE BĂSESCU A FOST TRATAT CA UN CIUMETE ÎN SUA

Miercuri 14 septembrie 2011

Foto via EvZ

Mi-a fost şi lene, şi nici n-am avut timp să scriu de ieri postarea cu explicaţia titlului. Mi se pare edificator pentru nivelul societăţii româneşti modul în care a fost percepută şi comentată vizita lui Băsescu la Washington (momentul apoteotic constituindu-l elogiul comis de simpaticul Niels Schnecker, apologetul legăturii cu FMI).

Doar Crin Antonescu a punctat, arătând că vizita a fost sub nivelul acordului încheiat şi aducând ca dovadă vizibilă şi din avion – dar pe care ceilalţi n-o văzuseră – faptul că vizita lui Băsescu a fost expediată pe site-ul vicepreşedintelui Biden.

Acordul, de altfel, privind amplasarea scutului antirachetă a fost o simplă formalitate, întrucât se convenise de mult asupra lui şi el nu necesita prezenţa – jenantă – a lui Băsescu în SUA. De semnat, au semnat secretarul de stat Hilary Clinton şi dear Teodor (care s-a descurcat binişor şi probabil că propulsarea lui s-a intenţionat acolo, doar că, degeaba). Altceva era – cum bine a semnalat preşedintele PNL – dacă venea dear Hilary la Bucureşti pentru semnarea acordului şi pe urmă dădea o fugă la Deveselu. Să mai amintim şi faptul că acest scut este rezultatul pledoariei premierului Tăriceanu, la summitul NATO de la Bucureşti. Că altfel, ni se cerea doar să fim de acord cu scutul, fără să beneficiem şi de protecţia lui, iar premierul de atunci a solicitat corectarea anomaliei. Sigur, e bine că Băsescu a continuat proiectul.

Rău e halul în care preşedintele României s-a prezentat la Washington, fapt de natură să deprecieze ţara. De fapt, România a fost onorată. Băsescu, în schimb, a fost tratat aşa cum s-a şi pretat să se prezinte: ca un subaltern nedemn, o slugă cu căciula-n mână, un trepăduş cu care se face slalom prin Casa Albă.

Dacă vreţi să vedeţi vivisecţie, uitaţi-vă vineri seara la Valentin Stan, în mod sigur va demonta caricatura de vizită infinitezimal.

Până atunci, să observăm ceea ce şi un simplu observator al politicii americane ar fi remarcat din start. Mereu vizitele omologilor sau ale personalităţilor considerate importante sunt anunţate cu mai multe zile sau săptămâni înainte, pe site-ul Casei Albe şi trecute în revistă la briefingurile purtătorului de cuvânt al preşedintelui SUA. Cu cât vizita e mai importantă, cu atât ea e anunţată mai din vreme. Şi ulterior, relatată cu grijă. Şi ilustrată. Nu e cazul cu Băsescu. El a fost retrogradat la nivelul lui Biden, omologul viceprim-ministrului Marko Bela.

Tot ce s-a întâmplat acolo a fost atipic. N-a fost nici măcar o vizită de lucru, ci un simulacru al ei. O bulibăşeală de care n-au avut parte nici capii ţărilor din lumea a treia care au avut onoarea să fie primiţi de preşedinţi democraţi. Deci, Băsescu a fost primit în salonul Roosevelt de către adjunctul preşedintelui, iar preşedintele şi-a făcut apariţia la un moment dat în acel salon, după care şi-a invitat vicepreşedintele împreună cu invitatul lui în Salonul Oval, unde au stat de vorbă 25 de minute, după care Obama i-a scuzat şi ei au plecat înapoi în salonul de unde plecaseră. Ceva! Chiar nu s-a mai pomenit aşa ceva, în vreun protocol. O bătaie de joc, pe care Băsescu o merita din plin, dar România, ba! Amintiţi-vă ţinuta preşedintelui Constantinescu în întâlnirile cu omologul Clinton, pe care îl patrona cu eleganţă. Şi preşedintele Iliescu s-a prezentat onorabil în întâlnirile cu preşedintele George W.Bush.

Apropo: Parteneriatul strategic Cu SUA, reînnoit acum, a fost încheiat de preşedintele Constantinescu, după diligenţele de succes ale premierului Ciorbea la Washington, primit de vicepreşedintele Al Gore (vizită pe care PD a înfierat-o ca  „nedemnă”). Tot administraţia Constantinescu a dus la nominalizarea României pentru valul următor Madridului de integrare în NATO. Premierul Năstase şi preşedintele Iliescu în a doilea mandat au continuat linia euro-atlantică a politicii externe.

Revenind la haloimăsul de vizită. Numai ciumeţii ciumeţilor care totuşi reuşesc întrevederi la Casa Albă nu au parte de declaraţii sau chiar conferinţe de presă comune. Cum a avut, de exemplu, Adrian Năstase cu W.Bush în 2004. Că Băsescu e considerat ciumete o demonstrează şi simplul fapt că nu a existat tête à tête cu Obama (cum a dezinformat Bogdan Chirieac pe televiziunile de ştiri, deşi era clar din însuşi comunicatul de pe site-ul vicepreşedintelui Biden că a fost şi el prezent).

Referitor la poza cu Obama, aşa ceva obţine oricine cotizează. La campania electorală, evident. Pentru 1000 sau 500 de dolari faci poză şi îţi dă şi dedicaţie, dacă nu te consideră prea compromiţător (că pentru a primi banii, nici un donator nu-i considerat suficient de compromiţător). Despre asta-i vorba. Şi Băsescu ar trebui întrebat nu doar de ce s-a comportat ca o slugă care mănâncă pe ascuns în bucătăria stăpânului – iar stăpânul, mărinimos, îl pofteşte în sufragerie -, nu doar de ce şi-a permis, cu cel mult 10 procente rată de aprobare, să semneze în numele României acte capitale fără consultare. Ar trebui întrebat şi cu cât a cotizat la campania electorală a lui Obama: şi din banii cui. Spre încântarea, evident, a dreptei internaţionale.

În concluzie, dacă George Maior i-a aranjat vizita de compromis, SRI îi face bucata. Sigur, totodată mizează pe imaginea de succes indusă proştilor din România. Şi mulţi.

ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI. SEMNUL VICTORIEI CU GRAŢIE

Miercuri 14 septembrie 2011

 

În fiecare an, pe data de 14 septembrie, prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare în­chinată cinstirii lemnului sfânt. În această zi sărbatorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe  care  a fost răstignit Mântuitorul şi  Înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusali­mului, în ziua de 14 septembrie din anul 335 şi aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care  a depus-o  cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusa­lim – Biserica Sfintei Cruci.

Continuare pe crestin ortodox.ro

DĂ JOS FRATELE ORBAN GUVERNUL BOC?

Marți 13 septembrie 2011

Foto: EvZ

Votează Ludovic împotriva lui fraxu?

GEORGE MARINESCU, PREDECESORUL RODICĂI CULCER

Luni 12 septembrie 2011

Foto: Adevărul

Dumnezeu să-l ierte pe telejurnistul George Marinescu, pentru cât necomestibil a mâncat pe vremea lui Ceaşcă şi pentru care maestrul Victor Rebengiuc a venit cu hârtia igienică în studioul 4, pe 22 decembrie 1989! Sigur că el era un biet subaltern, faţă de de-alde „Popescu-Dumnezeu” – modelul lui Patapievici, Cărtărescu, Tismăneanu şi alţii asemenea.

În aceeaşi dată, bietul Marinescu şi-a pus cenuşă-n cap şi a recunoscut public că a mâncat – de altfel, nici n-avea altă şansă, că ar fi fost linşat.„Îmi fac mea culpa în numele colegilor din Televiziune”. După care a scos antologica terminologie cu privire la conducătorii „epocii de aur”, pentru care a prestat: Odiosul şi Sinistra.

După care a prestat la regimul Iliescu, alături de alte lighioane ca Cornelius Roşiianu, de exemplu. Că „era ceaţă” şi nu se puteau transmite manifestaţiile de protest.

Sigur, despre morţi numai de bine! Dumnezeu să-l ierte pe George Marinescu! Modelul Rodicăi Culcer. S-o vedeţi şi pe-asta, în curând, cum prestează live contra lui Băsescu şi Udrea! Faţă de ea, defunctul Marinescu e nevinovat. În sensul că regimul comunist te obliga. Dacă voiai privilegii. Ea, de fapt, a prestat la fel ca Marinescu, doar că nu public. Public a făcut-o după. Vopsită.

10 ANI DE LA 11 SEPTEMBRIE. MĂREŢIA SUA. ETERNĂ

Duminică 11 septembrie 2011

Video de Twodeez

10 ani de la atentatul împotriva lumii libere. Atentat satanic, care a urmărit sfârşitul libertăţii. Subminarea din temelii a creştinătăţii. Să fim serioşi, e şi un război religios. Dar nu mor creştinii când vor musulmanii. Realitatea e că Islamul e un pericol la adresa vieţii, un atentat la fiinţa umanităţii. O religie primitivă, o religie a urii, o propovăduire a exclusivismului: tot ce nu e musulman e considerat necredincios şi tot ce e necredincios, dacă nu se converteşte de bună voie, trebuie exterminat. Asta e esenţa Islamului. Pe când esenţa umanităţii e libertatea şi nici o religie nu o celebrează mai deplin decât creştinismul. Eşti liber să optezi.

Am urmărit ceremoniile de comemorare din America în direct la CNN. Pentru că ştiu să vorbească numai atunci când trebuie şi deci ştiu când şi cât să tacă. Dacă s-ar prinde Fox la noi, aş urmări-o.

Se citesc numele celor aproape 3000 de morţi din 11 septembrie. E o linişte deplină. E măreţia poporului american. Incomparabilă. Chintesenţa lumii. De fapt, americanii sunt creştin-ortodocşi care se ignoră. Dacă s-ar fi născut în dreapta credinţă, li s-ar fi potrivit mănuşă. Iar ea ar fi dominat lumea, în sens graţios. Fiindcă americanii sunt cei mai practicanţi creştini din lume. Poporul cel mai religios. Cel mai credincios. Fiindcă religia e un mod de viaţă la ei. O practică senin, cu inimă de copil. Acolo sunt vreo sută de milioane de catolici. Nu ştiu câţi ortodocşi. Foarte mulţi baptişti. Diverse alte culte. Dar practicanţi.

Ce păcat că ortodoxia – care e adevărata religie universală – are o anume inhibiţie provincială. Prozelitismul e reprobabil, nu despre asta e vorba şi slavă Domnului că nu ne caracterizează! Dar despre misionarism e vorba. Am impresia că trăim o închistare, o limitare egoistă la un spaţiu restrâns. Sunt sigură că revelaţia ortodoxiei ar cuprinde învăluitor America. În loc de asta, vin sectele la noi. Cu propagandă stupidă. Nu vreau să lezez pe nimeni, nu despre naivi sau credincioşi convinşi e vorba. Ci evident despre escroci. Profitori. Şi care smintesc.

Bat clopotele, într-o pauză între scandarea numelor martirilor. De pe toată suprafaţa pământului. Din toate locurile. De toate rasele. De toate credinţele. W Bush e aclamat. Spre deosebire de Obama. Oricum, preşedinţii şi primele doamne merg împreună la familiile victimelor. Şi asta face parte din măreţia Americii. Şi sentimentul apartenenţei naţionale, dincolo de apartenenţa politică. Vicepreşedintele Biden elogiindu-l pe secretarul de stat al Apărării din vremea preşedintelui Bush, Donald Rumsfeld, pentru deciziile luate atunci.

Momentele de reculegere sunt de linişte care pare de pe altă lume. Auzi aerul.

Patriotismul pentru americani e ca respiraţia. Aşa sunt crescuţi. Cu imnul şi drapelul. Cu sentimentul naţional şi cu aceeaşi convingere a datoriei Americii ca apărătoare a libertăţii universale.

Sigur, atentatele au vizat sfârşitul lumii libere şi din păcate, parţial au reuşit. Nimic de atunci încoace nu mai e cum era. Mentorii terorii au reuşit să determine marile democraţii  să limiteze însăşi esenţa democraţiei şi a statului de drept: libertatea individuală, libertatea persoanei umane, dreptul inalienabil la intimitate. Asta s-a şi urmărit, compromiterea sistemului lumii libere, alterarea lui până la substituire cu sisteme poliţieneşti.

Personal, dacă ar fi să plec cu avionul şi sorţii m-ar alege să fiu descălţată sau căutată antitero, n-aş îngădui,  m-aş întoarce acasă. Indiferent cât de importantă ar fi călătoria. Chiar dacă pentru mine personal ar avea o miză capitală.

Cam asta au reuşit teroriştii. Într-un anumit sens, să guverneze prin ameninţarea perpetuă lumea liberă. Care a devenit tot mai puţin liberă. Tocmai ca să apere libertatea ameninţată de teroare. Trist paradox, de fapt, un cerc vicios.

Şi partea proastă e că tertium non datur. Nu ne vor lăsa în pace (nici) dacă-i lăsăm în pace. Războiul continuă. Declarat sau nu. Şi cine-l întreţine are interesul să nu existe niciodată pace în Orientul Mijlociu. Şi-ar pierde obiectul muncii.

Oricum, America nu va fi niciodată îngenuchiată.

IMNUL NAŢIONAL CU VARIANTA: TREZEŞTE-TE, TRAIANE!

Sâmbătă 10 septembrie 2011

Video de HappyFishTV

BĂSESCU PE VIAŢĂ, PORTRETE ÎN CLASĂ. CÂT DE JALNIC?

Sâmbătă 10 septembrie 2011

Merge la Mangalia, şcoala de vară a tineretului Uniunii Naţionale a Popotarilor din România şi plânge emiţând o panseluţă la fel de poetică precum sinistra îngropare de vie a mamei lui cu 40 de ani înainte de-a se duce. Precis pensionarii culpabilizaţi şi mobilizaţi de îndemnul băşist vor uita de genocid, şi se vor alinia la sacrificiu, ca să planteze copaci moştenire pentru loazele mutanţilor penali. Penale şi ele.

Şi tocmai când ezitau să i se uşte lacrimile de crocodil, ce să vezi: reclamă la Nokia! Sună telefonul, Băsea îl scoate, după ce zice, subtil – o fi fii-mea! – nu de alta, dar să priceapă iapa, că el, adică, pentru aia mică a plantat copaciul. (Aşa cum de altfel se angaja chiar ea, la Ion Cristoiu într-o emisiune duminicală electorală de la Antena 3: Q. Ce faceţi când se retrage d-l Băsescu? A. Voi continua eu!). Pe urmă, se uită la telefon, îl duce la ureche, răspunde şi zice: te sun eu mai târziu; în apaluzele entuziaste ale sălii. La aşa preşedinte, aşa audienţă. Şi aşa urmaşi.

Parcă era o adunătură de reduşi mintal. Care îşi racolează aderenţii pe bază de semnătură pentru trei pâini.

Toate astea ar putea fi rezolvate pe cale medicală. Numai că preşedintele grupusculului organizator e ministrul Apărării Naţionale, iar homunculul de la microfon e preşedintele României şi face ce face pentru că se bazează pe imbecilitatea populaţiei manelizate. De aceea şi maneaua de comportament de la Mangalia. Scenetă penibilă. Prostie dominantă.

Şi nostalgie după Ceauşescu. Unii se cred Napoleon, Băsescu se crede Ceauşescu. Şi zice să fie ca atunci: partidul, Băsescu, Rromânia. Tricolor în fiecare clasă, imnul intonat în fiecare zi. A uitat portretul. Dar asta vor adăuga zeloşii lui servitori: Funebriu, Oana Dobre şi alţi periferici clinici. Băsescu pe viaţă, poză în clasă. Inclusiv la WC-uri. Ca tot ce facem, să facem pentru el. Să facem totul.

El a mai zis: tot ce-am spus eu aici TREBUIE făcut. Că vrea el, nulitate ajunsă, cu sprijinul unor milioane care se recunosc în el. Şi a unui pumn de moluşte intelectuale, pe care mereu le-a fascinat dominaţia din partea sporitului primar agresiv, vorba lui Marin Preda. Le-a fascinat deopotrivă şi micul privilegiu dobândit prin lingerea condurului: o icrişoară diplomatică, un institut cultural, o ştergere de datorii la editură, un pişcot, acolo, ceva: sau chiar niscaiva cârnaţi la o lansare de „fundaţie creştin-democrată”.

Smintitul mai vrea să desfiinţeze de jure spitalele, după ce le-a defiinţat de facto. Şi după ce clientela lui a profitat, la propriu criminal, de pe urma spitalelor, aducându-le la sapă de lemn, acum Pacientul Naţional are tupeul nesimţit să acuze victimele de vinovăţia criminalilor.

Finalul e apoteotic: după nenumărate declaraţii anterioare că înseşi motoarele Europei se vor lua după România anticriză, Băsescu (se contra)zice că se roagă la Dumnezeu şi la licuricii mici.

Toată mascarada asta a fost ca să se vorbească despre el şi să se comenteze toate idioţeniile. La cât de otevizate sunt televiziunile, n-ar fi de mirare să vedem, de exemplu, la insolventa Realitate TV, emisiuni cu tema şi dilema: cine l-a sunat pe preşedinte când vorbea la popoţeii lui Oprea?

ERA CÂT PE CE SĂ-L LAUD PE PONTA

Vineri 9 septembrie 2011

Foto: EvZ

În sfârşit o acţiune concretă, era să zic. Referitor la plesnirea lui Băsescu şi Blejnar pe mâna (flagrantului) lor. S-a transmis live, există clar proba că preşedintele ţării a ameninţat la Cotroceni cu dosar penal un lider al opoziţiei, într-o speţă cu privire la care s-a autosesizat a doua zi ANAF-ul.

Deci, mă pregăteam să scriu: bravo, Ponta! Numai că n-aveam de ce. Dacă voia să facă o ispravă – jurist fiind se presupune că ştie ce face – îi dădea în judecată pe Băsescu şi Blejnar, adică îi trimitea în instanţă. Sau îi dădea direct pe mâna justiţiei.

Ponta, în schimb, a făcut o frecţie: plângere penală. Cu alte cuvinte, s-a plâns de Băsescu şi Blejnar la Codruţa. Şi a mai şi explicat de ce: ca să arate că nu-i e frică! Parcă pentru a confirma afirmaţia plină de tupeu fudul a neisprăvitului Turcan privind faptul că Ponta nu se maturizează, iar Băsescu e dezamăgit din cauza-asta. Normal că râd, că doar n-o să plâng!

Ponta se ţine de  glumiţe la „Vorbe grele”. Doar că printre infantilisme, n-a ratat ocazia să consolideze mizeria calomnioasă a lui Băsescu referitoare la Crin Antonescu. Aţi observat că mereu pomeneşte de „Porumbacu”? Oprescu ar zice: ori e prost, ori e prost.  Nu poate fi, totuşi, chiar atât de prost. Sau poate?!

Ca să nu mai vorbim de alt mesaj mobilizator: „dacă pierdem alegerile”. Ipoteză plină de motivaţie electorală.

De-asta spuneam că PSD are nevoie de preşedinte.

CU SAU FĂRĂ ORBAN, GUVERNUL E ÎN ILEGALITATE

Vineri 9 septembrie 2011

Antena 3 a anunţat că viitorul ministru cu banii europeni va fi fratele Leonard. Orban. Sursa: Udrea către olteni, la Craiova.

De unde rezultă că va trebui vot parlamentar, pentru că se schimbă structura guvernului, dacă n-ar fi deja schimbată.

Numai că nimeni n-a băgat de seamă, că opoziţia dormea, iar presa era atentă la Albă ca Zăpada, când Lăzăroiu a declarat că nu se înscrie în PD-L, de unde rezultă că e independent, de unde rezultă că numirea lui a schimbat structura guvernului, de unde rezultă că guvernul e în ilegalitate. Ca să fie în ton cu PD-Lichelele.

Consecinţe, ceva?

ŞI TOTUŞI, UDREA E MAI PROASTĂ CHIAR DECÂT EBA

Joi 8 septembrie 2011

Video de admitonefilm

Dacă există imbecili care o flatează ca pe Ceauşeasca, dându-i cetăţenii de onoare pentru mită electorală, ea în grosolănia ei chiar îşi închipuie că se poate compara cu o doamnă.

O biată paraşută, care în scurt timp se va dezumfla. La Mislea.

Că în mod sigur va înfunda puşcăria.