Archive for iulie 2011

EVENIMENTUL ZILEI. DINU PATRICIU

Marți 26 iulie 2011

Dinu Patriciu

„ÎMPĂCARE. Într-un interviu, în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, Dinu Patriciu susţine că pragmatismul său îl face să treacă peste orice, dacă nu-şi încalcă, în acest fel, codul şi etica personală„.

Aşa îşi începe oficiosul miniatural grandiosul interviu umed cu oligarhul oligarhilor, bestia neagră de până nu demult a regimului Băsescu, a „deasupra puterilor stătătorului” personal.

De fapt, Băsescu are de ce să-i fie recunoscător, libertarianul l-a ajutat în frauda realegerii. Dinu Patriciu este un fel de alt Teodor Baconsky pentru reales. Dacă tăcea şi făcea, adică difuza cu doar două zile înainte de alegeri filmul în care numai un nevăzător nu vede lovirea copilului , Băsescu era acum dead meat. Poştă a deţinuţilor de drept comun, pentru violul comis în tinereţe. Impostorul de la Cotroceni singur a recunoscut că era terminat, dacă nu avea ocazia să joace sceneta cu smiorcăiala. Lui Dinu Patriciu chiar ar trebui să-i fie ruşine.

Realitatea e că Băsescu l-a umilit, după care l-a domesticit. Cine-ar fi crezut? Patriciu, cu botul pe labe?! 

Oda în metru ceauşist pe care oficiosul i-o aduce ruşinatului Dinu Patriciu anunţă reabilitarea oligarhului, după precedentul altui odios, Verestoy Attila, care după ce a cotizat, a fost reevaluat. Pe model popota Oprea.

Cum se face că s-a putut întâmpla treaba-asta? Cea mai credibilă sursă a mea din stabilimentul portocaliu îmi confirmă ceea ce aflasem din alte aproape două (că una din ele nu mi-ar fi fost de ajuns ca să şi cred). Deci, @Mâţa îmi toarce că magnatului îi e dor de petrol. Iar Băsescu a mirosit, via Borfeta, ploieşteancă şi ea, ca şi famiglia-i.

De unde, conform codului şi eticii personale, Patriciu face varză USL, după ce a fost principalul militant deschis pentru o alianţă PNL-PSD. Cu alte cuvinte, e consecvent cu vorba lui: numai boul e consecvent.

De exemplu:

Ce ar trebui să se întâmple ca să vă împăcaţi cu şeful statului?
Eu nu m-am certat niciodată cu Traian Băsescu. Dar am convingerea că am fost persecutat de Traian Băsescu pentru că această idee fixă, pe care a avut-o mai ales în primii lui ani de guvernare, când se lupta ca şi partidul comunist chinez cu tigri de hârtie (râde), l-a făcut să creadă că poate chiar popula ţepele din Piaţa Victoriei cu oameni nevinovaţi. Ceea ce n-a ţinut. Dar atunci m-am simţit umilit de faptul că sunt amestecat cu tot felul de pungaşi. Treabă care în mentalitatea publică s-a păstrat.

Vi se pare că butada „Ruşine, Dinu Patriciu” v-a afectat sau v-a ajutat?
Atunci m-a afectat, pentru că ştiam că spun adevărul.

Apoi?
Apoi m-am liniştit. Aşa cum m-am liniştit şi după ce am dormit o noapte în puşcărie.

Aţi dormit?
Da, eram foarte obosit.

Singur în cameră?
Mai era un hacker. Mi-a dat o sticlă de lapte şi mi-a explicat de ce trebuie ţinută sticla de plastic în gaura WC-ului. Ca să nu iasă şobolanii.

L-aţi mai văzut după aceea?
Nu, niciodată.

Revenind la Băsescu, ce ar trebui să se întâmple ca să conlucraţi cu el?
Nu ştiu. Eu am un pragmatism al meu, care mă face să trec peste orice. Dacă scopul pentru care o fac corespunde atât propriului cod etic, cât şi unui scop general. De aceea niciodată n-am considerat adversităţile duşmănii. Dar nimic nu mă îndreptăţeşte să cred că, deocamdată, preşedintele Băsescu, care-şi face duşmani cât cuprinde, cu o viteză incredibilă, gândeşte la fel”.

😳

OROAREA DE LA OSLO. MIZA, UN PSEUDOCONCEPT INEPT

Duminică 24 iulie 2011

Foto: Fox News

Maiestuoasa şi prospera Norvegie a fost acoperită de oroare.  Explozie în inima capitalei, atac laş, aparent smintitatentat terorist la adresa instituţiilor guvernamentale, urmat de masacrarea prin împuşcare a unui grup de adolescenţi laburişti.

Derută totală în primele ore – ieri seară şi toată noaptea, când autorităţile i-au invitat pe oameni să nu iasă afară. O ţară liniştită, sigură şi plină de bunăstare îşi vedea aruncate în aer reperele. Capitala în care oamenii politici merg cu bicicleta, iar paza securizată se aplică doar la evenimentele de protocol, mai ales internaţional, a fost pusă în faţa unei oglinzi sparte şi obligată, subit, să se îndoiască de sine ca tărâm invulnerabil, de trăinicia propriilor valori care păreau eterne. De libertatea vieţii, pur şi simplu.

În cazul exploziei, indiciile duceau către un atentat tipic terorismului islamic, excepţie făcând faptul că nu a fost sinucigaş. În cazul împuşcării tinerilor de pe insula Utoya- ironie – sub formă de inimă, de lângă Oslo, masacrul, însă de amploare,  aducea cu precedentele asasinate colective comise de psihopaţi americani, occidentali sau naturalizaţi ca atare, cu diferenţa că şi ele au fost urmate de sinucidere. După cum urmează, conform rememorării BBC:

– aprilie 2007, Seung-Hui Cho, 23 de ani, 32 de victime la campusul Virginia Tech – precizăm noi, printre care Liviu Librescu, profesorul din Israel de origine română care şi-a dat viaţa ca să salveze mai mulţi studenţi;

– aprilie 2002 (întunecatul april, vorba minunatului nostru poet Emil Botta), Robert Steinhaeuser, 19 ani, 16 victime în Erfurt, Germania;

– aprilie 1999, Eric Harris, 18 ani şi Dylan Klebold, 17 ani, 13 elevi ucişi la colegiul Columbine din Littleton, Colorado;

– aprilie 1996, Martin Bryant, 29 de ani, 35 de victime în staţiunea maritimă Port Arthur din Tasmania, Australia;

– martie 1996,  Thomas Hamilton, 43 de ani, 16 copii de şcoală primară (clasa întâi, 5 şi 6 ani!) din Dunblane, Scoţia şi învăţătoarea lor.

Foto: BBC

Deşi datele erau amestecate şi deşi suspectul a fost prins aproape imediat, atât presa, cât şi poliţia, ca şi premierul Jens Stoltenberg (foto 3) s-au hazardat în supoziţii care aveau să se dovedească, în scurt timp, false: atac terorist islamic combinat – hilar – cu o demonstraţie de ură politică atroce şi a cui putea să fie decât a fantasmei stângii dintotdeauna, anume, „extrema dreaptă” – ceea ce a prezumat însuşi primul ministru. Ar fi fost perfect dacă s-ar fi limitat la declaraţia superbă conform căreia va institui doliu naţional, pentru că s-a petrecut un atentat fără precedent în Norvegia de la cel de-al doilea război mondial încoace.

Faptul, însă, că Norvegia e o monarhie democratică în care instituţiile statului funcţionează prompt s-a demonstrat prin modul rapid în care autorităţile au acţionat şi au oferit noile date, actualizându-şi ancheta, în aşa fel încât să se evite consolidarea de zvonuri şi o psihoză naţională.

Suspectul a fost prins suspect de repede, după ce a operat succesiv cu explozibilul în inima centrului guvernamental şi cu inepuizabilu-i armament împotriva copiilor, pe insula paradisiacă devenită iad, cum poetic observa premierul.  Suspectul e posibil să fi acţionat cu un complice, încă un tânăr fiind între timp arestat.

Foto: Scanpix/Reuters

Explozibilul puternic a fost  fabricat, se prezumă, din îngrăşământul pe care autorul ororii l-a cumpărat – 6 tone! – ca fermier. Cu privire la masacrarea tinerilor, cât de perfect de normală şi sigură era viaţa în Norvegia se vede şi din absenţa totală a măsurilor de securitate în jurul reuniunii juniorilor laburişti din insulă, reuniune anuală, o tabără de vară la care participă şi premierul.

Premierul nu era pe insulă când s-a comis oroarea, nici în zona guvernamentală, când s-a detonat bomba. Tristă victimizare a Partidului Laburist, cu preţul secerării a 85 de adolescenţi! Unii nu aveau decât 14 ani şi au fost efectiv vânaţi ca animalele şi împuşcaţi, inclusiv în apă, unde unii s-au aruncat disperaţi să-şi salveze viaţa. Supravieţuitorii sunt în stare de şoc, „speriaţi de moarte”, cum declară un membru laburist, Bjorn Jarle Roberg-Larsen, citat de New York Times.

 

Suspectul principal deja a fost pus sub acuzare. Se numeşte Anders Behrung Breivik (foto 5), divulgat de presă, nu de organe judiciare (pentru că în ţările avansate justiţia nu se face la televizor pe bază de acuzare, ci în instanţă, pe bază de judecare), are 32 de ani, e pasionat de vânătoare, deţine permis port-armă şi armă, şi denunţă pericolul multiculturalismului, mai cu seamă pe cel al imigraţiei islamice, conform unui cont Facebook pe care poliţia i l-a atribuit deocamdată arbitrar, până în momentul în care şi-l revendică sau se dovedeşte. Dar asta nu spune nimeni, nici măcar super-obiectiva instituţie BBC.

La fel de arbitrar, i s-a pus eticheta de „extremist de dreapta”, „neo-nazist” şi – încununarea succesului imbecilităţii – unul din cele mai scandalos de inepte pseudoconcepte fabricate împotriva bunului simţ – „fundamentalist creştin”, conform declaraţiei comise de adjunctul şefului Poliţiei, Roger Andresen, citat de BBC.

Pentru cei cu mintea sumară, „case closed”, cum ar zice şoricii în viaţă. Fără să sesizeze contradicţiile flagrante în termeni. Fără să-şi pună nici un pic de întrebare.  De exemplu, cum să fie neo-nazist, din moment ce se declară un admirator declarat al lui Churchill şi mai ales, al lui May Manus, eroul rezistenţei antinaziste norvegiene?! Şi nu cumva atribuirea naţionalismului – în accepţie negativă, evident –  în monopolul dreptei e un fals stupid, ca orice propagandă împotriva realităţii, ca să nu zic a adevărului? Atunci, Ceauşescu?! O fi fost de extremă dreaptă, te pomeneşti!

Dacă se dovedeşte că tânărul tradus în cauză e autorul, aşa cum, de altfel, între timp a recunoscut, oricine cu o minimă capacitate de judecată îşi dă seama că una din două: ori e un psihopat care s-a situat în centrul atenţiei (inter)naţionale cu preţul unui eveniment de magnitudinea unui cutremur catastrofal, ori e un agent al unei lucrături sinistre.

 

Guvernul laburist e în relaţii precare cu Israelul, se pretinde că atentatorul e anti-musulman. Deci, cum devine situaţia? Şi dacă e anti-musulman, cum de le aplică metodele? Şi mai ales, de ce ţinta n-au fost imigranţii? Ci tocmai guvernul care e pro-palestinian declarativ şi aparent glacial cu Tel Aviv-ul! Deviza taberei de vară a tinerilor laburişti împotriva cărora a fost iniţiat masacrul era: „BOICOTAŢI ISRAELUL!”. Vi se pare absolut logic ca un neonazist antimusulman să facă treaba-asta, nu? Just think about it!

În realitate, deviza extrem de perversă – care, altfel, ar fi doar extrem de stupidă – manipulează în sens contrar. Dintotdeauna stânga, stânga extremă a susţinut extremismul israelian, contrar aparenţelor (care, într-adevăr, cam înşeală, fiindcă sunt şi mulţi). Dreapta este cea care a pledat şi pledează pentru echilibru firesc, pentru normalitate. Preşedintele conservator George W. Bush este cel care a iniţiat campania pro-statul palestinian, contiguu cu cel israelian. A fost primul preşedinte american care s-a pronunţat pentru statul Palestina. Acum, Obama, preşedinte de stânga frizând neocomunismul, aruncă în aer proiectul, din momentul în care s-a pronunţat electoral – că în SUA e foarte greu să reuşeşti dacă nu ai susţinere evreiască – pentru statul Palestina, aşa cum era anterior statului Israel. În treacăt fie spus, recunoscut de ONU. Nu, nu-i nici o contradicţie aici. Dimpotrivă. Mentorilor extremismului conflictual israelian le convine la maximum tensiunea. Normalitatea le-ar ucide obiectul muncii. Repet, detest teoria conspiraţiei, dar nu trebuie să fii teori-conspiraţionist ca să-ţi dai seama că are loc o manipulare planetară împotriva normalităţii.

Un echilibru ar fi atât de simplu, atât de uşor de obţinut, dacă s-ar vrea. Dar tot ce vor cei care se substituie dumnezeirii e să manipuleze conflictual. Ca să divizeze. Şi să stăpânească. Elementar.

Poate că n-are importanţă culoarea politică în cazul de faţă sau nu e de nici o culoare despre opţiuni doctrinare. E vorba despre o crimă împotriva umanităţii şi împotriva rânduielii democratice occidentale, întruchipată până acum exemplar de Norvegia, în majestatea ei cotidiană. Pentru toţi. De la cel mai umil şi până la Suveran. Care, apropo, a fost în mijlocul poporului său la greu. Împreună cu minunea de Regină. Ca să-şi consoleze compatrioţii şi totodată, să prevină o catastrofă, anume, demoralizarea propriului popor, descurajarea democraţiei şi a statului de drept. Şi profanarea valorilor (Europei) creştine.

Pentru că morala îngrozitoare poate fi că nu mai avem voie în normalitate. Nu mai e permisă viaţa firească, liberă ca respiraţia şi trăită în siguranţa pe care ţi-o dă civilizaţia convieţuirii sociale, chiar comunitare. În câteva clipe, s-a spulberat mitul modelului scandinav al liniştii pline de sănătate şi bunăstare. Acum, democraţia e păzită cu armata, în stradă, în plină capitală a libertăţii, până acum, de la sine înţeleasă.

Ţinta ultimă e că se loveşte în inima dreptei creştine. Sau în inima dreptei şi a creştinismului. Propaganda este că asasinul e „de dreapta” – dreapta, asimilată marxist-leninist cu extrema dreaptă, pentru a fi compromisă în rectitudinea ei fundamentată pe valorile creştine. Am arătat mai sus că e pe dos. La fel ca şi preferinţele pretinsului autor al ororii. Propaganda mai este că autorul ororii ar fi „fundamentalist creştin” – de fapt, cheia întregii nemernicii criminale.

Trebuie să fii cretin ca să marşezi la asemenea imbecilitate. E o contradicţie în termeni, dacă raportăm fundamentalismul la „corectitudinea politică”, concept lansat ca să flateze minţile odihnite, deci uşor de furajat. Dacă raportăm termenul la doctrină, atunci conotaţia negativă nu mai are sens, fiindcă ne referim tocmai la fundamente. Adică exact la coloana vertebrală a unei doctrine, convingeri, etc. În cazul creştinismului, nu poate fi ceva mai luminos decât fundamentalismul. Anume, urmarea fără greş a învăţăturii Mântuitorului, privind religia iubirii, conduita genoroasă a creştinului, chiar martirică dacă trebuie, martiriul însemnând sacrificiul pentru celălalt, chiar în detrimentul persoanei proprii. Deci, să fii „fundamentalist creştin” n-ar însemna altceva decât să fii sfânt, pur şi simplu. Pâinea lui Dumnezeu. Crima, genocidul, sunt incompatibile cu fudamentele creştinismului, religia luminoasă a umanităţii. Sensul martiriului în creştinism e mărturisirea lui Hristos, suferinţa necondiţionată pentru adevărul jertfel creştine, care înseamnă iubire de oameni. Chiar cu preţul ultim.

NIMENI, niciodată nu a reuşit o odă perfectă a IUBIRII precum Sfântul Apostol Pavel sau Paul – în funcţie de situarea greografică. Un iudeu fost persecutor nemilos al creştinilor, hulitor al Domnului Nostru Iisus Hristos.

Dar ceea ce au intenţionat mentorii ororii de la Oslo a fost tocmai să compromită caracterul luminos al creştinismului – de parcă ar putea, vreodată, cineva, mai mult decât să-L răstignească la infinit pe Mântuitor, martirizând discipolii Lui, spre gloria umanităţii şi întru salvarea ei eternă.

Morala: să uităm terorismul (anti)semit, care tot aia e. Să me îndreptăm minţile furajate asupra ţintei false, „fundamentalismul creştin”. Concept pentru cretini.

De altfel, mă leşi, ce organul calului „fundamentalist creştin” poate fi un mason?! 😯

P.S. Totodată, evenimentul monstruos de la Oslo acoperă evenimentul zilei precedente, anume, decizia Comisiei Europene de a acoperi astronomic gaura neagră din furtul guvernamental al Greciei, cu un nou împrumut, extins pe 30 de ani şi cu iertarea unei părţi din datoria anterioară: fiindcă falimentul Greciei ar însemna falimentul experimentului euro. Aţi mai auzit vorbindu-se despre asta? Că cică atentatorul e anti-UE. :mrgreen:

UPDATE: Cum de-am uitat? Aţi observat sau poate vă place modul în care presa l-a descris pe suspect? Cică, blond cu ochi albaştri. Sau nu pricepeţi nimic? 😆 

ŞASE LUNI DE LA PLECAREA PĂRINTELUI BARTOLOMEU ANANIA. ŞI O POSTARE DEDICATĂ LUI TEODOR BACON-SKY

Duminică 24 iulie 2011

Video de romanortodox

Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a oficiat, azi, împreună cu Preasfinţitul Episcop-vicar, Vasile Someşanul, la Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca, slujba de parastas de o jumătate de an pentru sufletul părintelui Bartolomeu Anania.

A fost în duminica Slăbănogului, vindecat de Hristos ca semn al iertării păcatelor, care sunt cauza bolilor şi a suferinţei, după cum a arătat Î.P.S. Andrei la predica din timpul sfintei liturghii, ţinută pe urma pericopei evanghelice după Matei.

Adăugăm că o boală capitală e trufia, din egolatrie care duce la tiranie, atât în viaţa cotidiană, faţă de ceilalţi, din familie sau din proximitatea socială ori profesională, cât şi la nivelul puterii politice, una care poate smiti, atunci când cel ajuns la putere cu multiple precarităţi nu e smintit deja.

Urmărind înregistrarea postată mai sus, ne amintim învăţăturile părintelui Bartolomeu, cu privire la egolatrie şi linguşeală. Îi dedic postarea de faţă lui Doru Baconsky, pentru a-şi aminti că i-a fost fiu duhovnicesc marelui dispărut, nu doar cu numele.

Cândva îl numea magistrul lui. Poate îşi face azi o cruce, şi poate îşi aminteşte şi semnificaţia ei. Vie.

Oare de ce se spune că diavolul este cel mai bun teolog? Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu-l crezi.

P.S. Ca să fiu antipatică până la capăt, tot pro memoria: porunca întâi, a şaptea, a opta şi a zecea. 🙄

Şi Ecleziastul, înaintea fiecărui drum la minister. Şi după fiecare gând de mărire. A fost odată Ioan Scărarul.

În rest, bine.

Duminică plăcută, în continuare!

P.S. 2. Urmează mai multe, azi. Nu promit, ca să mă ţin de promisiune.

PĂRINTELE PATRIARH DANIEL ÎMPLINEŞTE 60 DE ANI

Vineri 22 iulie 2011

Foto: basilica.ro

Întru Mulţi Ani, Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel!

Şi vă rugăm să ne iertaţi tot aşa cum ne-a iertat şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, cu toată căldura şi dragostea, pentru cârtelile noastre, pe care le-am comis tot din iubire.

Fie ca misiunea Preafericirii voastre să fie lungă, rodnică şi luminoasă

RUSIA RECUNOAŞTE BEREA CA BĂUTURĂ ALCOOLICĂ

Joi 21 iulie 2011

Video de maslelviz

Preşedintele Dmitri Medvedev a pornit o campanie contra alcoolismului din Rusia.

După ce în ultimul deceniu au fost stimulate producţia şi băutul de bere, considerată mai puţin dăunătoare decât spirtoasele, vânzările de bere au crescut cu 40%, pe când cele de vodkă au scăzut cu 30%. Berea se bea la ruşi pe stradă sau în parcuri, ca şi băuturile răcoritoare, fiindcă tot ce are sub 10 grade e considerat aliment, nu alcool.

Medvedev a dat un decret prezidenţial prin care berea e recunoscută ca băutură alcoolică, informează BBC, urmând ca decretul, cu efecte din 2013, să atragă restricţii privind vânzarea şi consumaţia de bere. Producătorii primesc, astfel, o nouă lovitură, după ce anul trecut taxele la bere au crescut cu 200%.

Guvernanţii speră ca astfel să prevină abuzul de alcool din Rusia, în condiţiile în care consumul depăşeşte de două ori nivelul critic stabilit de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

UN MOTIV PENTRU CARE ÎNCĂ MAI EXISTĂM CA POPOR

Joi 21 iulie 2011

Video de FanClubSince1987

SF. ILIE ŞI ZIUA AVIAŢIEI ROMÂNE. RESTUL SUNT MIZERII CU BĂSESCU PE CARE O PRESĂ DEBUSOLATĂ LE TOT PREFERĂ

Miercuri 20 iulie 2011

Video de ovidiudraghia

Azi e mare sărbătoare, ziua Sfântului Ilie. Ocazie cu care îi felicit pe toţi purtătorii sfântului nume şi le aprind o lumânare tuturor celor ce petrec veşnicia alături de sfântul lor protector.

Sfântul Ilie este conducătorul carului de foc, de unde şi Ziua Aviaţiei Române. Ocazie cu care îi urez Majestăţii Sale Regelui Mihai să ne trăiască, să-l serbăm centenar şi să nu plece la Domnul până ce nu îşi ocupă la loc tronul de Uns cu Mirul Sfânt! Care niciodată nu se şterge. Şi nelegiuit este poporul care nu ştie asta.

Sigur că unii sau majoritatea habar n-au de ce i-aş ura mulţi ani trăiască Regelui Mihai de Sfântul Ilie, Ziua Aviaţiei Române. Pentru că a fost – şi sunt sigură că încă ar fi, dacă ar avea cineva curajul să-i încredinţeze misiunea – pilot de încercare. Aveţi habar ce-nseamnă asta?

Până află cei care nu ştiu, vă spun că nu mă interesează azi altceva decât această sărbătoare şi eroii ei, printre care Dan Vizanty. Ocazie cu care poate pricep şi marii fiţoşi ignoranţi sau directori de pe la televiziuni de ştiri în genunchi despre cine e vorba.

NU mă interesează ce-a spus Băsescu şi nici alte aspecte derizorii, inclusiv imbecilităţile din raportul Comisiei Europene pe justiţie, am ajuns acasă după ce am avut treburi cu adevărat importante şi am deschis televizorul, se discuta despre derbedeul de la Cotroceni şi despre alte dejecţii, ca de obicei, din cauză că televiziunile ori sunt cretine, ori fac jocul regimului actual, ori se întâmplă involuntar, deci, cretine. Aşadar, le-am închis.

UPDATE. Uitasem să precizez, în filmuleţ apare Teddy, zis Tediţu.

MARELE DUHOVNIC ARSENIE PAPACIOC S-A DUS ÎN LUMINĂ

Marți 19 iulie 2011

Foto: basilica.ro

Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, un mare duhovnic al României, s-a despărţit de pământ azi de dimineaţă, la mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, unde slujea de 35 de ani.

Avea 97 de ani. A fost părintele sufletesc al foarte multora, dintre care numeroşi preoţi, precum părintele Constantin Voicescu şi părintele Bartolomeu Anania.

O minune de om şi duhovnic. O istorie vie. Aproape 100 de ani din istoria României. Ţara i-a fost crucea.

Dumnezeu să-l odihnească şi în sfânta odihnă să se roage pentru noi!

SISTEMUL JUDICIAR GENITAL BĂSESCU. BORBELY, TĂVĂLIT. BORFETA, SPĂLATĂ. ŞI ARESTUL PREVENTIV DE 16 LUNI

Marți 19 iulie 2011

Sistemul judiciar din România a dovedit cu ostentaţie că este, de fapt, sistemul aparatului uro-genital al şefului de trib Băsescu.

DNA l-a tăvălit pe ministrul Borbely, care este persoana de maximă influenţă a UDMR. După care au băgat treaba cu armamentul furat pe post de fier vechi, găsit la Chitila şi s-a aflat că a ţinut de şase un puşti de 14 ani la furtul din Stăneşti-Giurgiu, unde conductorul trenului a oprit ca să vândă şi el 75 de litri de combustibil. Ce rost ar mai avea să comentăm aşa ceva? Şi-aşa România are imaginea corespunzătoare realităţii: o ţară distrusă de o caricatură de regim totalitar, căruia o caricatură de popor nu e în stare să i se opună. E plauzibilă tâmpenia cu conductorul, pentru că populaţia, în loc să se revolte, preferă „să se descurce” cu bişniţa, practicând corupţia mică, pe modelul corupţiei mari şi sub pretextul ei. Dacă guvernanţii fură, populaţia de ce n-ar fura? De unde şi pasivitatea, oarecum chiar vinovată: de-aia şi prinde culpabilizarea la care guvernanţii supun populaţia.

De-aia e şi posibil regimul Băsescu. De-aia a fost posibil tupeul Procuroarei Generale, Laura Codruţa, de-a o spăla cu detergent şi de a-i pune pampers Borfetei Anastase, frauda fraudelor, în văzul lumii şi întregistrată oficial în arhiva audiovizuală a Camerei Deputaţilor. NUP pentru ea şi pentru secretarul Sever Voinescu. Ce vreţi mai mare bătaie de joc? Probabil, noi laude prezidenţiale. Mai urmează s-o decoreze cu „Serviciul credincios”, că tot a pângărit cele mai înalte ordine şi medalii ale ţării.

Tot ieri i-au dat drumul senatorului Cătălin Voicu, după un-an-şi-patru-luni-de-arest-preventiv. Să tot laude Comisia Europeană DNA. Şi să tot blameze, cu tot atâta inteligenţă cât este şi-n capul Monicăi Macovei, justiţia. Încă o dată: nu DNA este justiţia. Nu Parchetul este justiţia. Ce te faci însă că şi majoritatea politicienilor şi a mass media fac confuzia. Am auzit de dimineaţă la Antena 3 o ştire care spunea că „instanţa” a decis NUP pentru Borfeta şi Cotoi. Parchetul nu-i instanţă, măi dragilor! Instanţa e justiţia. Care nu e procuratura.

Sistemul judiciar este compus din: poliţie, parchet, justiţie. În mod sigur, însă, confuzia tembelă se va perpetua.

Revenind: caricatura de regim totalitar, care nu poate fi dată jos de caricatura de opoziţie, va pieri pe limba păsăricilor ei.

Detenţia de tip nord-coreean sau chinezesc a senatorului Voicu e precedentul pentru viitorul fost preşedinte Băsescu. Daniel Morar poate se scoate, dar Codruţa va experimenta şi ea dizgraţia procurorilor bolşevici de unică folosinţă.

REQUIEM PENTRU STEAUA. MITUL ÎNGROPAT ÎN GHENCEA

Luni 18 iulie 2011

Video de robertomaspa

Chiar nu putem scăpa de Becali. A şi declarat că pentru el Steaua e un fel de certificat de asigurare, în caz că ar pierde totul. Tot ar mai scoate câteva zeci de milioane de euro, bune.

Şi vă miraţi că a distrus echipa? Şi că l-a luat asociat pe cel care începuse distrugerea, fratele Păunescu, tovarăşul fraţilor Băsescu?

Steaua e zdrenţe. Mitul plânge pentru noi. O glorie superbă a României, una dintre cele mai frumoase echipe de fotbal din toate timpurile şi din tot locul, echipa fotbalului magic din semifinala Cupei Campionilor cu Anderlecht de pe Ghencea şi din finala Supercupei cu Dinamo Kiev de la Monaco, echipa admirată în toată Europa pentru că juca un „fotbal de vis”, cum exclama entuziast atât de moderatul cotidian „L’Equipe”, formaţia despre care se spunea că a ţinut locul acelor „reds” de la Liverpool, făcând să nu li se mai simtă absenţa, e azi amintire. Compromisă de un grobian.

Ceea ce face Gigi Becali la Steaua e ca şi cavourile gen vilă cu patru etaje pe care le ridică, mai nou, ţiganii nefiscalizaţi. Ca să se fălească faţă de cumetri. A îngropat un mit. L-a îngropat de viu, cu o mască de oxigen pe cale să termine ultima picătură de rezervă.

Video de otovideomaster

Ne mai rămăsese din Steaua măcar stadionul. Acea arenă cum nu e alta în ţară şi de care se leagă victorii şi calificări sublime, atât ale Stelei, cât şi ale Naţionalei. Acum, gata şi cu stadionul Steaua. Steaua fără stadionul Steaua e piatra pe mormânt.

N-am văzut meciul aseară, finala Supercupei, am uitat complet de el. Am aflat rezultatul înainte de culcare. Felicitări, Dorinel Munteanu! Felicitări, Marius Stan! Încă o dată. Bravo vouă! O lecţie din care din păcate nu va învăţa niciodată cine trebuie.

Dormi în pace, Steaua Bucureşti, dragostea mea! Te voi iubi mereu. 😥

P.S. Amândouă meciurile din care puteţi urmări frânturile superbe de mai sus le-am trăit pe stadion. Când am ajuns acasă, împreună cu ai mei, rude şi prieteni – printre care unchiul Cici, Gabi şi minunatu-i tată -, bunica mea ne-a primit cu masa pusă. Cu bunătăţi făcute de ea şi ţuică primită de la ţară. Oaspeţii au dus şampanie. Am petrecut până la ziuă, chiar dacă era lucrătoare. N-aveam nimic pe vremea lui Ceauşescu şi totuşi, mereu improvizam şi mereu ne bucuram de viaţă. Speranţa era tot ce ne însufleţea. Credinţa şi dragostea. Steaua mea face parte din povestea asta.  Au urmat momentele sublime din decembrie 1989.  Şi tot restul, până azi. Restul îl ştiţi.

ÎNTR-O ŢARĂ NATO, ROMÂNIA, ŢARA LUI BĂSEA, UN NOMAD STRIGA ANCESTRAL, DIN CĂRUŢA CU FOCOASE ZULITE: FIAAARE VEEECHI CUMPĂĂĂR! SAU CUM SĂ UITĂM DE LOŢI BORBELY. ŞI MAI ALES DE REFERENDUMURILE USL

Duminică 17 iulie 2011

Bun, deci, deşi sunteţi băieţi deştepţi şi fete tot aşa, am să vă spun câte ceva pe lângă titlul din care aţi înţeles deja ceea ce eu încă nici n-am apucat să scriu.

Las’ că e duminică şi în loc să ne detoxifiem măcar în timpul liber regulamentar :mrgreen: , ne fac tot ei program.

Ziceam însă că făcăturile sunt cu două tăişuri şi cine se joacă cu focul zicând că face jocurile se poate trezi că face jocul cui crede că îi face jocul. Şi toate astea, cât ai zice peşte. De serviciu.

Un şef de stat normal la cap ştie că niciodată, adică niciodată, nu poate manipula serviciile. Şi că ele niciodată nu sunt în serviciul lui, altfel decât în calitate de stat pe care-l reprezintă. Când şeful de stat e dezaxat – şi totuşi, la al doilea mandat (pentru care a furat cu acoperirea a cel puţin doi şefi de servicii) – i se poate da impresia că e la butoane. Ca s-o comită s.i.e.-şi, ca să zic aşa.

Normal că şi în statele de drept sunt tensiuni între servicii, rivalităţi, etc., dar asta nu face decât să le stimuleze performanţa: în beneficiul ţării, nu în detrimentul ei. Ca la noi.

La nimeni în afară de statele tribale nu s-ar putea admite – deci, serviciile n-ar admite – să se petreacă nici a zecea parte din nemerniciile care (ni) se întâmplă, cu preţul deprecierii incalificabile a prestigiului, statutului, credibilităţii ţării.

Statul român la ora actuală are o imagine de maimuţoi beat. Mergeţi pe Youtube, sunt acolo mai multe filmuleţe cu cimpanzei alcoolizaţi care se dau pe spate şi micţionează în propria lor gură. Cam asta e imaginea statului român reeprezentat de Băsescu. Comandant suprem. 😯  😳

Pentru sistemul de apărare, ordine şi siguranţă naţională un asemenea şef de stat reprezintă principala ameninţare. Limitele constituţionale, însă, pe care preşedintele ţării le calcă sistematic în picioare, nu le permit serviciilor să răstoarne de la putere şeful de stat iresponsabil. De altfel, au şi şefi politici (pe care i-ar putea uşor face varză şi uneori, o şi fac, de unde câte o demisie inevitabilă, chiar şi în ţara în care nu se demisionează decât prin excepţie). Şi atunci, tot le le rămâne e să-l ajute pe primul psihopat al ţării la lucru manual.

Repet, însă: preţul pe care îl plăteşte ţara e mult prea mare. Inadmisibil. Deja riscăm să decădem ireversibil din categoria comunităţii internaţionale.

Cazul de faţă. Un tren transportă special marfă militară comercială de export, păzită de 10 jandarmi, de la Braşov spre Bulgaria şi se constată la Giurgiu că marfa a fost furată, undeva, cândva, la o oprire în câmp. Filtrele se fac după câteva ore de la constatare, care a avut loc la câteva ore de la comitere. Şi poate nu se constata decât în Bulgaria, dacă nu observau lucrătorii CFR de la Giurgiu sigiliile rupte şi uşa deschisă! Containerele sunt grele, trebuie să fi fost mai multe persoane. Cine?

Dacă au fost hoţi de fier vechi sau hoţi de orice că la noi asta se face, jandarmii sunt ridiculizaţi pe modelul Tom şi Jerry.

Dacă hoţii au fost profesionişti, jandarmii au fost traşi pe sfoară. La urma urmelor, nu sunt decât nişte nenorociţi care nu le-au închis gura colegilor lor poliţişti când cu strigătura (javră) ordinară. Să fie daţi afară, cât mai mulţi, şi jandarmi, şi poliţişti. Chiar toţi. Să rămână Igaş. Şeful lor. Apropo, Blaga a demisionat pentru demonstraţia antiprezidenţială a forţelor de ordine, Igaş va fi probabil decorat pentru halul în care a depreciat Ministerul de Interne. Vorba personajului: în oraşul ăsta de gogomani, în care cel dintâi sunt eu.

Oricare ipoteză s-ar valida, important e că s-a putut întâmpla. Că hoţii au fost profesionişti sau ţigănişti, imaginea Jandarmeriei e la pământ.  Şi ca şi când n-ar fi fost suficient, au mai făcut şi o conferinţă de presă în care au tras-o sub nivelul mării, declarând că nu declară nimic şi nu răspund la întrebări, fiindcă totul se află sub ancheta procuraturii. Şi bine ar fi fost chiar să nu fi declarat nimic. Tot se mai salva câte ceva pe viitor, un pic de control al daunelor prin tăcere – care e, uneori, cea mai bună conferinţă de presă.

În loc să spui prostii periculoase, cum au făcut şefii de la Jandarmerie, inclusiv purtătorul de cuvânt Marius Militaru, altfel, băiat ager, prin declaraţia care se presupunea că e pentru liniştirea populaţiei, anume că părţile de focoase (64!) nu sunt periculoase dezasamblate. Cu alte cuvinte, undă verde la fier vechi! Noroc cu declaraţia generalului în retragere Văduva şi a lui Costin Georgescu (să li se taie pensiile până în prăsele !) pentru „Realitatea TV”, conform cărora pot fi periculoase al naibii dacă sunt topite sau dacă intră pe mâna unei grupări infracţionale – crimă organizată, terorişti.

Şi aici se sparge buba drept în faţa lui Băsescu: ce siguranţă prezintă România, ce garanţii de securitate oferă ţara noastră NATO? E degetul pe rană pe care l-au pus Radu Tudor şi Mugur Ciuvică la Antena 3, de cum s-a dat vestea. Dintre extrem de puţinii care merg la cauze. Şi ca să radicalizez, n-ar fi prima dată când Băsescu face jocul Moscovei. Nu i-aş putea vreodată aplica prezumţia de patriotism. El şi clica lui distrug cu satisfacţie primitivă ţara.

Să luăm, deci, ipoteza a treia, că ne-au făcut-o agenturili, pe mâna lui Băsescu (ar face orice ca să se răzbune).

A patra ipoteză ar fi că au făcut-o meseriaşii din sistemul de apărare şi ordine publică înşişi, ca să demonstreze – ceea ce deja s-a vehiculat pe la tv-uri – unde poate duce decimarea aparatului operativ al Ministerului de Interne. Dacă jucătorii au fost din servicii, au lovit multiplu: în rivali şi în regimul Băsescu, sub pretextul că operaţiunea poate fi privită ca un serviciu adus ambelor părţi, depinde doar din care unghi priveşti. :mrgreen:  Partea proastă, însă, e deserviciul sinistru adus ţării.

Ar mai fi o ipoteză, aceea că lucrătorii CFR Giurgiu au încurcat nişte jocuri când au semnalat dispariţia mărfii. 🙄

Se va vorbi o vreme pe tema asta, aşa cum s-a vorbit şi despre Ciorogârla – sunt câţiva ani şi nu s-a aflat nimic, de fapt. Au fost arestaţi nişte ţapi ispăşitori şi pe urmă s-a constatat că sunt nevinovaţi. S-ar putea ca la fel să păţească şi cei 10 jandarmi de acum.

Cert e că, subit, nu se mai discută nimic despre cauza Borbely, după ce zile în şir numai despre asta s-a tocat la televiziunile de ştiri. Expiră ultimatumul lui Kelemen. Şi probabil că între timp au convenit.

Morala. În asemenea hal a ajuns ţara. Băsescu, cică, bei bozgorime, vă fac hatâru cu Harghita şi Covasna două judeţe mai mici de la tata-l vostru plus opt judeţe mari dă tot dă la mama mea şi dacă nu vreţi, dracu vi-l ia pe Borbely cu tot neamu lui dă grof nenorocit care nu mă lasă să sparg UDMR şi să dau Ardealu la fratili meu Orban Viktor.

Că asta ar însemna defiinţarea UDMR, unul din cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat României în materie de factori de echilibru în ultimii 20 de ani. Am zis 20. Nu 22.

Deci, eu cred că de-alde Tőkés a furat armamentul. 😆

Nu e de râs, deci ne râdem.

P.S. Categoria pardesiul lui Colombo: Nani-nani, opoziţia mamii! Azi se ţineau referendumuri în 21 de judeţe, organizate de USL. Pe tema configuraţiei administrativ-teritoriale.

Nici o vorbă, nici măcar o vorbă despre asta pe la televiziuni, până la ora finalizării acestor rânduri, aproape 16.

Întrebarea e, le aruncă Radu Tudor diversiunea-n aer sau muşcă momeala aruncată ca unui „aşa zis analist militar”?  😉

UPDATE. A luat foc un autocar cu suporteri gălăţeni care mergeau la Piatra Neamţ pentru supercupa cu Steaua. Până la ora emisiunii lui Radu Tudor, poate mai iau foc încă 20. Doamne fereşte! Apropo, geniile de la USL nu ştiau că astă seară e supercupa? Cam tot la ora la care ar fi exit-poll-urile.