Archive for mai 2011

STEAUA-DINAMO, CUPA LA BRAŞOV, AZI, DUPĂ 22 DE ANI

Miercuri 25 mai 2011

Video de otovideomaster

Am fost atunci la Braşov, în noiembrie 1989, tot stadionul ţinea cu Steaua, braşovenii veniseră în semn de protest faţă de echipa aparatului represiv comunist. Eram foarte tânără şi nebună. I-am bătut, le-a tras-o Gică Hagi, de la vreo 30 de metri.

Cam tot aşa a făcut astă-seară Dică. 1-0. Doar că Dinamo a egalat, nu peste  multă vreme, prin Torje, spre delirul unuia din comentatorii de la ProTv.

Mai departe, comentăm live. Sincer, la ora asta chiar nu-mi pasă cine e patron, ce tâmpenii a făcut, important e că ficaţii mei ar vrea să bată Steaua. Am dreptul, hai băieţii, pe ei, pe tot neamul lor!

Deci, ziceţi!

UPDATE. Începutul reprizei a doua, nu-mi pasă minutul, 2-1 pentru Steaua, Bărboianu autogol, cu B, de la Băsescu. Dar, Doamne, unde sunt suporterii de altă dată.

UPDATE 2. I-am bătut! Deci, Gigi, du-te la mănăstire!

LOTUL MIRONESCU, ARESTAT. FĂRĂ ŞEFUL LOR, BĂSESCU

Miercuri 25 mai 2011

Presa anunţă că „lotul Mironescu” a fost arestat. Păi dacă Mironescu dă numele lotului arestat, ce facem cu numele Băsescu? Fratele, evident. 🙂 Deocamdată.

Deci, pe când fratele Mircea, la pârnaie? Şi ce-i cu micuţa Raluca? Nu Turcanca, nepoţica. Sinucigaşului de la Cotroceni.

Se-aude şi de Blejnar prin dosar. Şi ăsta nu se dă dus fără să tragă pe cel de mai sus. 🙂

Igaş, demisia! Boc, demisia! Băsescu, demisia!

Habar n-aveţi ce (vi) se întâmplă. 😆

Notă. Dana Grecu se întreba, azi de dimineaţă, în matinalul cu Marius şi Nadina de la Antena 3, cum de nu e arestat Teşeleanu. Păi cum de ce, Dănuţo? N-a zis fratele Mircea că dacă vreun procuror doar s-a referit la Teşeleanu legat de mafia Constanţa ar trebui să-şi dea demisia de la DNA? Dar dacă l-ar aresta? 😛

SEVRAJ ORANJ. BĂSESCULE, FII PROST, SCHIMBĂ-L PE BOC!

Marți 24 mai 2011

Dacă ar face asta, ar fi culmea sinuciderii în masă.

Sunt disperaţi, Boc a făcut mai multe ture de lipit călcâiele la Cotroceni, pe urmă, a convocat activul de partid şi de stat, în Modrogan. Vizavi de palat, al lui Gigi Becali, cu oili. Care n-au nici o vină, că ele, săracele, nu fură şi nu jură strâmb.

Sinistră agonie! Udrea, tot mai grasă, Băsescu, tot mai neputincios, invers proporţional cu dorinţa grobiană, iar gaşca de PR, tot mai lipsită de imaginaţie.

Deci, Băsescule, te rog eu, predă guvernarea, opoziţiei! În iluzia că v-aţi mai putea salva. În realitate, atât aşteptăm, să vă dăm jos şi să vă trimitem la pârnaie.

Oamenii vor înţelege şi vor crede, pentru prima dată, că opoziţia ajunsă la putere are de înlăturat nu greaua, ci catastrofala „moştenire”. Pentru că nu vrem să moştenim aşa ceva. Să v-o băgaţi în pasiv şi s-o ispăşiţi la Jilava! Sau după caz, la Tîrgşor. În Prahova de unde se trage Borfeta cu neamul ei de fraude şi hoţi.

Deci, hai, zbate-te, dă din mânuţe, fă ceva, Băşy! Că orice ai face, tot se întoarce împotriva ta şi a găştii tale. Nu mai ai loc de-ntors, biată jagardea. Deci, fă ce vrei, ce-ţi vine pe chelie, că orice ai face, tot prost e pentru tine!  😆

P.S. De-abia aştept să-i văd pe poliţiştii care de-abia aşteaptă să vă umfle. Javre e un apelativ nobil pentru voi. Jigodii vi se potriveşte. 🙂

P.S. PNL împlineşte 136 de ani, se identifică, împreună cu PNŢCD, cu istoria ţării. Deci, PD-Lepădăturilor, locul vostru e la malaxorul de gunoaie. Acum, muriţi! 🙂

SE-APROPIE FUNIA DE PAR. 9500 DE POLIŢIŞTI SE BUCURĂ

Marți 24 mai 2011

Coaliţia guvernamentală nu a reuşit să treacă legea disponibilizării a 9500 de poliţişti. Javra extraordinară spumegă.

23 de reprezentanţi ai coaliţiei au pus umărul la picarea proiectului de lege.

Borfeta se dă cu derierul de pământ, a primit indicaţii preţioase să repete furtul de la legea pensiilor, adică să calce în picioare totul şi să reia votul, sub pretextul votului pe articole, aşa cum a anunţat într-o declaraţie de presă, deşi acest fapt nu-i posibil decât în cazul ordonanţelor de urgenţă, nu şi al proiectelor legilsative în regim de urgenţă. Mircea Toader se agită alături de Borfeta.

Nu-i e bine vacii noastre. 🙂

P.S. Şi ghici cine se mai dădea de ceasul morţii? Tatulici. 😀

FĂNUŞ NEAGU A PLECAT DUPĂ METAFORA FĂRĂ SFÂRŞIT

Marți 24 mai 2011

Foto: Cotidianul

Scriitorul Fănuş Neagu s-a stins azi noapte la Spitalul Elias.

Nu era dintre preferaţii mei, nici ca stil literar, nici ca profil uman. Dar este şi va rămâne un reper în literatura română. Îngerul vocaţiei l-a ferit să sară gardul dintre vrajă metaforică şi delir verbal. Deşi nu o dată făcea echilibristică, una cu atât mai performantă cu cât era stropită cu vraja viei. Asta l-a şi făcut atât de iubit de prietenii pe care i-a strâns într-o carte, chiar două „Cărţi cu prieteni”. Sincer, mie ele mi-au plăcut cel mai mult din tot scrisul lui Fănuş Neagu.

Îl apreciam pentru ardenţă şi sinceritate, îl compătimeam pentru neşansa de a fi fost nutrit cu propaganda de extremă stângă, care i-a otrăvit mentalitatea. Ceea ce mi-a displăcut profund la el a fost ostilitatea faţă de Regele Mihai şi de valorile României antecomuniste, cele care au fundamentat ţara noastră şi fără de care nici n-ar mai fi avut ce să iubească.

Ştiu că de morţi, numai de bine, dar el rămâne viu în patrimoniul cultural şi în memoria publică. În privinţa literaturii, pe de o parte critica literară şi pe de altă parte, publicul cititor îşi vor spune cuvântul în posteritate. În rest, memorialistica prietenilor şi adversarilor îl va portretiza. Dincolo de tendinţele omagiale prijeluite de tristul moment funerar.

Cred că suferinţa l-a mântuit. Mi-a plăcut foarte mult modul în care a reuşit să impună respectarea propriei intimităţi de om în suferinţă şi redau în continuare apelul lui către ceea ce aş numi presa cioclită comercial (am cunoscut îndeaproape cioclii de presă, care aşteptau la Municipal să moară Coposu şi să dea primii ştirea: era unicul motiv al prezenţei lor acolo). Apelul a fost publicat în Jurnalul Naţional:

Dragă Marius Tucă,
În numele amiciţiei ce ne leagă,te rog să inserezi în Jurnalul Naţional aceste rînduri adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai puţin tineri, dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît şi al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare tenace, de nişte condeie butucănoase.

Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu mă credeţi, puneţi mîna pe o lamă şi ascuţiţi-o pe venele de la o mînă. Straniu e faptul că majoritatea dintre voi vor muri fără să se fi născut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat „Fiecare moare singur”. Măcar pentru simpatia pe care o purtaţi scriitorilor străini – cei români de mult nu mai intră în discuţie –, încordaţi-va să găsiţi o explicaţie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane şi lăsaţi-ne pe noi în pace. Cred însă că exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, dacă vă mai spun că tot el a scris şi romanul „Banii nu fac doi bani”, aleluia!, voi, care ştiţi că banii fac totul.

Da, sînt bolnav – cancer de prostată cu diseminări –, mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decît să mă lăsaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi speranţele mele. Eu ştiu să îndur, vîrsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi cînd mă îngropaţi a doua oară în decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora? Şi, mai ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare nici cărţile mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toată sinceritatea că nici de urît nu ne urîţi. Atunci nu încape decît o singură explicaţie: sînteţi mînaţi cu biciul de patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin, erotism vulgar etc.

Aş mai avea destule să vă spun, dar mă opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se înţelege, aţi fi vrut să fie unul american, dar n-am ce face): „Urît mai trăiţi, domnilor!”.

Fănuş Neagu

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

BĂSESCU NU-I ÎN STARE DE NIMIC. SĂ SE PREGĂTEASCĂ PENTRU MOMENTUL APROPIAT ÎN CARE VA FI SUSPENDAT. EL E CU OCHII PE CRIN LA ANTENA 3, NOI COMENTĂM LIVE

Luni 23 mai 2011

Când mai merge la SMC să se caute, pacientul naţional ar putea măcar să aibă stropul de bun simţ să dea din fondurile Preşedinţiei ceva infim dar foarte important pentru acel spital, în aşa fel încât:

Să se repare „RMN-ul”, care e defect din decembrie 2009 şi de care s-a plâns că n-a putut beneficia (despre asta, cândva, dar deocamdată să ştie că am spus cui trebuie să ştie – acum, din păcate, nu mai trebuie s-o menajez pe mama, deci pot vorbi oricând).

Aparţinătorii pacienţilor să nu mai fie nevoiţi să cumpere medicamente, care le revin de drept în calitate de asiguraţi. În unele secţii, trebuie să-ţi cumperi chiar şi eprubete, pentru analize.

Să fie un frigider nou la rezerva de protocol, în locul morii construite din resturi de frigidere, care urlă.

Să existe, dacă nu un LCD, măcar un televizor mai de soi decât minusculul donat în marea-i generozitate de Udrea, care a costat-o cât chiloţii de firmă.

Să se dea jos guvernul Boc, în aşa fel încât personalul auxiliar de la spital să nu mai fie nevoit să muncească suplimentar pe gratis. După ce că au un salariu de nimic.

Nici medicii nu stau mult mai bine.

Băsescu, deci, să ne lase! Nici măcar să fie bolnav nu-i în stare cum trebuie.

El excelează doar ca pacinet de psihiatrie. Ar fi bine să se trateze anticipat, pentru momentul – extrem de apropiat – în care va pierde majoritatea parlamentară. Deci va fi suspendat.

P.S. În mod sigur va fuma un pachet de ţigări şi va îngurgita o sticlă de whisky cât timp îl va urmări pe Crin la Răzvan Dumitrescu. Şi ca să-şi înece suplimentar amarul va comenta live pe blogul meu, sub formă uneia dintre lighioane. 😆

CRIN A ARUNCAT MOMEALA, BĂSESCU A ÎNGHIŢIT-O. AGONIA GROTESCĂ A UNUI PREGIM PUTRED. IGAŞ, DEMISIA!

Luni 23 mai 2011

Foto: Antena 3

Crin Antonescu a anunţat, vineri, că azi urmează să se producă schimbarea majorităţii parlamentare în Senat, când se dezbate moţiunea la adresa ministrului de Externe privind intenţia afirmată public de a fura un milion de voturi la alegerile parlamentare pentru „partidul hoţilor lui Băsescu”.

Băsescu a muşcat imediat momeala lui Antonescu, de unde şi mascarada judiciară cu senatorul Mircea Banias, care urma să-şi anunţe public demisia din PD-L. A fost adus cu mandat – în dispreţ flagrant faţă de procedură, care se aplică doar când cineva e notificat şi nu se conformează notificării judiciare – şi ţinut 3 ore la DNA Bucureşti, unde, conform declaraţiei de la ieşire, i s-a adus la cunoştinţă că e urmărit penal pentru trafic de influenţă.

S-a vrut o demonstraţie de forţă şi un avertisment la adresa celor care ar mai mişca în front. De fapt, efectul va fi contrar, dacă opoziţia e deşteaptă – nu cum a reacţionat, defetist, Victor Ponta la conferinţa de presă a USL de azi, când n-a făcut decât să consolideze mesajul de intimidare lansat de Băsescu (eroare de strategie pe care un preşedinte PSD de calibrul lui Alexandru Athanasiu, Mircea Paşcu sau Bogdan Niculescu-Duvăz, de exemplu, n-ar comite-o).

În realitate, a fost o demonstraţie de slăbiciune lamentabilă, un semn de agonie indubitabilă a unui regim putred: urât de oameni, lucrat din interior şi manipulat din vorbe iscusite, cum sunt cele ale unei minţi strălucite ca preşedintele Crin Antonescu. Care – ce coşmar! – a început să-l obsedeze pe Băsescu mai mult chiar decât Tăriceanu. 🙂

Deci, Băsescu a muşcat momeala şi s-a înecat cu cârligul: a răscolit muşuroiul de la Constanţa, despre care toată lumea ştie că îl patronează prin intermediul fratelui Băsescu. După mascarada cu arestările din vămi – fâsâită prin eliberarea tuturor şi incriminarea unui plevuşcă sau doi – au trecut câteva luni, timp în care toţi oamenii preşedintelui din leagănul evaziunii fiscale să şteargă urmele, după care să se comită o nouă reprezentaţie cu plevuşcă.

Foto: observator.ro

Ce te faci însă că Banias a mişcat în front şi s-a dat cu Blaga, deranjat şi el tot de „fâţe”. Mai precis de una din „putorile lui Udrea” – vorba Americanului, Maria Stavrositu (care, printre altele, consideră comunitatea aromânilor, „minoritate”). Altă fiţă a lui Băsescu, Anca Boagiu, a mârâît şi ea la Banias – care numai fată mare nu este, doar că s-a săturat să fie marginalizat de prostituate (indiferent de sex).

Partea proastă pentru (regimul) Băsescu e că l-a luat cu botul DNA şi pe finul Laurenţiu Mironescu, fiul unui coleg cu care Băsescu a îndeplinit rolurile distribuite de Securitate agenţilor Navrom din străinătate: unul la centrală, actualul preşedinte al ţării, celălalt, la Istanbul. Tatăl junelui anchetat azi pentru corupţie şi crimă organizată (contrabandă), fin al lui Băsescu, numit de Igaş, finul finului lui Băsescu, secretar de stat la Ministerul de Interne.

Foto: Ziua de Constanţa

Blaga – care este, totuşi, unul dintre foarte puţinii bărbaţi din PD-L – a demisionat din funcţia de ministru de Interne doar pentru istoria cu poliţiştii care i-au strigat lui Băsescu „javră ordinară” – de fapt, pentru complicitatea ca ministru la mizeria guvernului Boc care a generat reacţia (sindicatului) poliţiştilor.

Igaş trebuie să-şi dea demisia pentru faptul monumental de a fi numit asemenea secretar general, un agramat aflat în vizor penal şi totuşi pus mână dreaptă la ministerul care se presupune că apără legea. Nu-i nici pe departe suficientă demiterea lui Mironescu. Bâlciul cu săltarea de la domiciliu a fostului secretar general de la Interne nu poate acoperi imperativul demisiei lui Igaş (alt borfaş). Va fi ţinut cu dinţii pe scaunul de ministru cu securizarea fraudei electorale. Ceea ce, de altfel, a făcut şi Blaga, câine credincios al partidului, servitor al regimului Băsescu, care suportă consecinţele.

În consecinţă – am mai spus-o şi într-o postare anterioară – părerea mea e că în USL ar trebui primiţi doar cei ca Mircia Giurgiu, căruia aştept să i se ia boii de la bicicletă. N-ar trebui acceptate vulnerabilităţile cu vocaţie penală. Sigur că sunt cam mulţi, dar dacă se adună într-un grup al independenţilor din Parlament şi spun tot – după vorba preşedintelui ţării la postul public de televiziune – poate nu vor face nici măcar o zi de arest. Nu-i aşa? :mrgreen:

DNA nu va putea fi bruscat să-şi schimbe deprinderile peste noapte. Tranziţia la un serviciu judiciar în acord cu statul de drept se va face lin. Adică, de la sine. USL nu va interveni în nici un fel în treburile instituţiilor judiciare, ci doar îl va lăsa pe Daniel Morar să-şi presteze, magistral, cumulul de precedente întru tăvălirea publică a „blondei, chiorului, piticului” şi a găştii lor. Cu mic cu mare. Exceptându-i, evident, pe cei care ajută organele să-şi exercite atribuţiile. Deep Throat – unele se gândesc la ce ştiu cel mai bine să facă, dar aici e vorba de personajul care a dat jos un preşedinte al SUA în colaborare cu presa – că, vorba ceea, de ce-ţi e frică, nu scapi!. 🙂

Încă o chestie: mascarada de azi ne-a dat o nouă învăţătură, anume că se poate de la SUP sau NUP să se revină şi să te urmărească penal până la ultima consecinţă. Vezi dosarele Mihăileanu – cine să-l mai convingă pe procurorul general să redea NUP, dacă şi „avocata” va fi la închisoare? – şi Flota – ce interes ar mai avea procurorul-şef al DNA să ţină dosarul legat?

Foto: EvZ

Dacă Băsescu a vrut să dea o triplă lovitură, una împotriva oamenilor lui Blaga, una împotriva opoziţiei şi simultan, una de imagine, folosind organele judiciare ca să-şi bage, a mia oară, picioarele în statul de drept şi în drepturile omului, intenţionalitatea (spre deosebire de ceilalţi, TRU şi Toader Paleologu ştiu prea bine ce înseamnă ea) îi explodează-n faţă. Fiindcă oamenilor aflaţi în lupta pentru supravieţuire cu guvernanţii nu le mai pasă de propaganda privind „independenţa justiţiei”, dovadă aducându-se târârea în noroi la televizor a unor lideri PD-L. Oamenii constată simplu că PD-L este egal corupţie. Partidul hoţilor lui Băsescu, de la mic la mare.

Dacă rupi o verigă, fie şi una slabă, din famiglie, mai devreme sau mai târziu, cupola se prăbuşeşte. Peste stabiliment. Principiul dominoului a fost activat de când cu mascarada din vămi. Şi apropo: azi e prima oară când s-a pronunţat cuvântul prohibit în legătură cu evaziunea fiscală, anume petrol. Ceea ce duce direct la tatăl Borfetei de la Ploieşti. La fel cum operaţiunea Constanţa duce direct la Mircea Băsescu. Deci, la fraxu. Justiţia să-şi facă datoria! Până la capăt. Iar în momentul în care DNA va da drumul la dosare – la toate şi făcute meseriaş, nu ca să le fie întoarse la parchet sau respinse din lipsă de procedură ca până acum – şi-o va face.

Succesurile, Udrea şi băutura au făcut din Băsescu, vorba lui Crin, o căzătură: care a uitat că ascensiunea lui s-a datorat calculului rece şi strategiei tăioase, nu impulsivităţii viscerale a unui personal guvernat de ură şi ranchiună, obsedat de răzbunare şi bolnav de putere. Japonezii se sinucid din onoare. Jigodiile, din oroare.

P.S. Şi apropo de japonezi. Într-o intervenţie telefonică în direct la Antena 3, Ovidiu Ohanesian a făcut o dezvăluire privind firma „Japan International Cooperation Agency”, prezentată ca instrument folosit de Băsescu încă de când era ministru al Transporturilor, pe multiple planuri lucrative. Conform probelor pe care jurnalistul a spus că le deţine, în afacerea iniţială a fost implicat şi Mircea Banias, care a vorbit despre ea. A încălcat omerta.

O INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ ABERANTĂ A PSD. IMBECILISSIMĂ

Duminică 22 mai 2011

Foto: tvpartener.ro

Îmi e simpatic senatorul PSD Adrian Ţuţuianu şi cu atât mai tare dezavuez iniţiativa lui legislativă privind controlul asupra vieţii oamenilor. Proiect stupid socialist, de fapt, comunistoid, al PSD. Pe care l-a ironizat liberalul Ştefan Sobotka, azi, la Antena 3, semn – sper – că PNL nu va susţine asemenea aberaţie. Nici Ceauşescu n-a îndrăznit aşa ceva, de jure, deşi sau tocmai pentru că intervenţia statului în viaţa personală a oamenilor funcţiona de facto.

Numai stânga stupidă ar putea reglementa viaţa personală. Dreapta cultivă responsabilitatea prin educaţie. Deci, daţi-le satisfacţie mutanţilor de la PD-L, prin asemenea iniţiative!

OPOZIŢIA SE ÎMPIEDICĂ ÎN INCAPACITATEA DE COMUNICARE

Duminică 22 mai 2011

Foto: stiri.com.ro

Primarul sectorului 1 – un primar foarte bun, de altfel – şi preşedinte al PNL Bucureşti, Andrei Chiliman, a ţinut o conferinţă de presă la prânz duminical, pentru a citi un discurs polemic şi fără mesaj clar. Dacă bucureştenii sunt atât de inteligenţi en gros pe cât le acordă domnul Chiliman prezumţia, când îl invită pe Băsescu să nu le jignească inteligenţa pronunţându-se împotriva dreptului lor la referendum, atunci era cazul ca opoziţia să dea dovadă de inteligenţă.

Din păcate, indolenţa opoziţiei, mă refer în primul rând la PNL, de a se preocupa de comunicare – cu toate că e o carenţă veche – îşi produce efectele.

Ca dovadă, formularea lamentabilă a celor două întrebări convenite de opoziţia din Consiliul General, cu primarul Oprescu. De parcă ar vrea să-şi pună singuri piedici pe interval. Intervalul dintre intenţia de vot şi votul cu ştampila. Mie, cel puţin, o asemenea formulare îmi jigneşte inteligenţa şi îmi dă un impuls de a nu merge la vot, pentru că mi se pare inadmisibil ca reprezentanţii mei să mă reprezinte la asemenea nivel de inteligenţă. Or, de la reprezentanţi ca Andrei Chiliman am exigenţe maxime. Şi de la Sorin Oprescu. I-am votat pe amândoi şi mă bucur că am făcut-o. Au dovedit că merită. Carenţa, însă – repet – e la capitolul comunicare. Esenţial în politică. Esenţial pentru reuşita în orice domeniu, de altfel.

Frauda portocalie nu se putea impune şi consolida în asemenea măsură încât să pară ireversibilă fără o comunicare atât de eficientă. Cum a fost şi tentativa de a întoarce iniţiativa opoziţiei privind referendumul, în favoarea puterii, prin întrebări de genul: vă place curăţenia din Capitală sau aşa ceva. Şi cum nu se poate răspunde decât prin da sau nu, răspunsul era garantat negativ. Că la inteligenţa lor, bucureştenii n-ar fi anulat votul şi implicit referendumul scriind pe buletinul de vot, de exemplu: da, îmi place curăţenia din sectorul 1 şi detest mizeria din sectorul 3. Personal, fac comparaţia aproape zilnic.

E stupid ca având dreptate şi reprezentând interesele bucureştenilor, să nu ştii cum să le susţii.

Dacă vrei să mergi la câştig garantat şi de efect zdrobitor, pe măsura celor 80% din sondaje, atunci formulează, pentru Dumnezeu, întrebări clare şi care să se adreseze inteligenţei practice a omului! Să-şi dea seama între ce are de ales. Că dacă nici tu nu eşti în stare să te faci înţeles, atunci, inteligentul de bucureştean ce să înţeleagă? Din asemenea întrebări:

„1. Sunteţi de acord ca primarii de sector să fie aleşi de CGMB?

2. Sunteţi de acord cu defiinţarea consiliilor locale de sector?”

Opoziţia se scarpină invers şi inteligenţii de alegători români riscă să nu-şi dea seama unde îi mănâncă. Şi cine.

Deci,  să facem schema:

1. Sunteţi de acord să nu mai aveţi dreptul de a vă alege primarii de sector?

2. Sunteţi de acord să se desfiinţeze consiliile locale şi banii sectoarelor să fie centralizaţi la Consiliul General al Municipiului Bucureşti (nu CGMB, că puţini bucureşteni inteligenţi ştiu ce înseamnă)?

Dacă nu reuşesc să formuleze întrebări explicite, atunci, cei din opoziţie să nu se aştepte la succes implicit.

STRIGĂTUL DE REVOLTĂ ŞI LUPTĂ AL UNEI CONŞTIINŢE: OANA PELLEA. (NU TOŢI) ROMÂNII AU DEVENIT SUBOAMENI

Sâmbătă 21 mai 2011

Foto via presaonline.com

Redau în continuare SCRISOAREA OANEI PELLEA CĂTRE GUVERNANŢI:

„Acest text dezbate problema crimei asupra cailor din pădurea Letea.
Vă rog să nu replicaţi că există alte probleme mai importante în ţară.
Toate problemele sunt importante!
Dar azi vă vorbesc despre CRIMA DE LA LETEA!

Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus ca să poată provoca o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de cai sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România… căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic… Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?… Nu mă interesează explicaţii… Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?… Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemultumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!

Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul… de ce nu reactionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât – dar gândiţi!

M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.

M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsarii şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!

Iubesc România până la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.

Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţă de a rezolva problema!

Cereţi oprirea masacrului de la Letea, domnilor şi doamnelor din clasa politică a României! Aştept fapte, nu vorbe. Vă cer acest lucru în calitate de cetăţean al ţării mele.
Oana Pellea”

Foto: Marin Raica, Jurnalul Naţional

De când am aflat despre atrocitatea de la Letea, pur şi simplu m-am blocat. Nu am putut să scriu. Ar fi trebuit să scriu un strigăt şi dacă scrisul nu poate aşa ceva, la ce bun – se întreba tot Oana Pellea în Jurnalul ei.

În scrisoarea redată mai sus, Oana a reuşit să facă literele să se revolte în cuvinte. Să devină fiinţe şi să pornească la luptă. Pentru viaţă. Pentru sănătate mentală. Pentru inimă şi minte. Pentru fiinţa naţională, pur şi simplu, care a devenit – o spun cu spaimă – tot mai mult o noţiune abstractă şi legată strict de trecut. Fără proiecţie în viitor.

Ceea ce m-a blocat – de fapt, m-a împietrit de spaimă – a fost constatarea sinistră că nu doar guvernanţii, ci şi o parte din ceea ce teoretic se numeşte poporul român a devenit o populaţie de mutanţi. Şi nu doar că îmi este groaznic de ruşine faţă de oamenii din lumea civilizată care protestează la adresa a ceea ce numesc „Romania, land of death” – şi atunci se refereau doar la căţei, nu se auzise încă de crima care se premedita la Letea contra căluţilor.

În primul rând îmi e ruşine şi groază de halul în care a decăzut poporul din care fac parte. Halul în care se batjocoreşte ţara mea – subscriu la ceea ce zice Oana – „o iubesc până la durere”. Şi mă doare îngrozitor să constat că e posibil ca în România să se petreacă asemenea tentativă de masacru – şi câte s-or mai fi petrecut, şi câte s-or mai petrece, fără să ştim?! Dacă n-ar fi – nu-i aşa? – presa nealiniată, mai nimic nu s-ar afla şi crima, o crimă generalizată, s-ar petrece în voie.

Cum se poate asta?! Capacitatea mea de a concepe că e posibil aşa ceva se blochează. Ce fel de specie sunt acei abrutizaţi care, pentru sume care le-ar ajunge pentru cel mult două-trei săptămâni de băutură, maltratează cu sadism făpturile frumoase şi nobile (pe care Swift le considera superioare speciei umane şi dacă ar fi putut concepe peste veacuri atrocitatea de la noi probabil că s-ar fi refugiat în propria-i lume auctorială)?

Ce fel de oameni sunt cei care vând la abatoare – sub pretextul bolii – cai sălbatici capturaţi în scopuri comerciale? Ultimii cai sălbatici din Europa, care sunt parte a patrimoniului naţional! Cu ce drept cineva îşi poate însuşi un cal sălbatic, ca să-l maltrateze şi să-l comercializeze în modul cel mai josnic? Nu le-au ajuns caii domestici, exploataţi, bătuţi şi abandonaţi, când n-au mai putut să muncească pentru brute. Acum vor să-i distrugă şi pe cei sălbatici, care puteau fi un brand al ţării – dar sinistra de la dezvoltarea curismului în România nu înţelege din vieţuitoare decât ceva care să bage în ea.

Îmbuibaţi fără pic de sensibilitate sunt guvernanţii. Abrutizaţi au ajuns cel puţin o parte din cei guvernaţi după chipul şi asemănarea lor. Iar noi ce facem? De ce nu ne adunăm, umăr lângă umăr cu Oana Pellea – una din cele mai ardente conştiinţe naţionale ale României din toate timpurile – ca să înlăturăm impostura criminală de la guvernare? Şi să începem procesul de vindecare a ţării. Pentru că de asta are nevoie cel mai mult România la ora actuală: de vindecare. De ştergerea şi îngrijirea rănilor. De consolare. Apoi, de mobilizare. Pentru regăsirea propriei demnităţi, de ţară frumoasă. Care merită totul. Mai puţin pe guvernanţii actuali şi pe abrutizaţii care ucid viul vieţii.

Ceea ce am văzut – de fapt, n-am vrut şi n-am putut să văd – la Letea şi pe traseul de pe care căluţii au fost recuperaţi de Poliţia Animalelor împreună cu membri ai Asociaţiei „Vier pfoten”  – mi-a evocat campania din zorii comunismului de extreminare a cailor. Am scris, prin 1990, în „România liberă”, un articol intitulat „Căluţul ucis”. Era vorba de un ponei condamnat la muncă silnică, alături de deţinuţii din Dobrogea, de la Canal, mai precis, în iadul de la Midia. Era mila deţinuţilor politici. Gardienii îl legaseră în jurul unui ţăruş şi el trebuia să se rotească la nesfârşit. S-a rotit până n-a mai putut. Atunci, autorităţile comuniste au decis să-l taie şi să-l dea de mâncare deţinuţilor subnutriţi. Absolut nici unul n-a mâncat. Hrana lor au fost lacrimile amare. Supravieţuitorii care mi-au povestit plângeau încă. După 40 de ani.

Foto: Gândul

Iar azi, o mutantă – exemplar în carne şi oase al „omului nou” pregătit de comunism -, directoare a Direcţiei Sanitare Veterinare Tulcea, Marinela Tertiş (foto3) declară pentru Gândul: „Calul e un animal de măcelărie„.

Toate lepădăturile şi toţi smintiţii au ajuns să guverneze în ţara noastră distrusă. Dacă nu dăm jos criminalii, în scurt timp nici nu vom mai avea (nimic viu în) ţară.

CĂPITANUL CRISTI CHIVU SE RETRAGE DE LA NAŢIONALĂ

Sâmbătă 21 mai 2011

Foto: realitatea.net

”În viaţa mea a sosit un moment destul de greu la care m-am gândit mereu cu teamă, dar pe care nu-l mai pot amâna. Cariera de jucător sub steagul Românei a luat sfârşit. Vârsta, accidentările, intervenţiile chirurgicale la care am fost supus în ultimii ani mă împiedică să lupt pe mai multe fronturi. Odată cu această decizie se încheie una dintre cele mai importante etape din viaţa mea şi acum, când privesc înapoi, simt mândrie, onoare şi recunoştinţă.

Am fost, sunt şi voi fi cât voi trăi unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai echipei naţionale a României, al cărei căpitan am avut onoarea să fiu. 12 ani am fost parte din familia naţionalei României, am avut privilegiul să înscriu goluri sub steagul României, să joc fotbal cu imnul nostru răsunându-mi în minte şi să alerg până la ultima fărâmă de energie pentru mândria românilor mei. Am făcut-o din toată fiinţa, ca sportiv şi ca român.

Mi-e greu să mă opresc din acest drum, însă ştiu că nu voi înceta niciodată să fiu român, să susţin sportivii şi fotbaliştii români şi să fiu cel mai mare fan al echipei naţionale. Inima mea bate pentru ţară şi pentru familia mea şi asta nu se va schimba niciodată, indiferent de vârstă sau de starea de sănătate.

Aş vrea să le multumesc din tot sufletul tuturor celor care m-au sprijinit în cariera de jucător al echipei naţionale, antrenorilor, colegilor, echipei, Federaţiei române de fotbal, suporterilor, familiei, soţiei mele şi celor două fetiţe ale noastre, pentru aceşti 12 ani care mi-au schimbat viaţa.

Hai România! Să fim mândri că suntem români!

Cristian Chivu, român şi jucător de fotbal”

Sursa: sport.bzi.ro

Întrebarea e: de ce să fim mândri că suntem români? Care mai sunt motivele?

Altă întrebare: credeţi că retragerea lui Cristi Chivu are legătură cu accidentul lui Mihăiţă Neşu, care i-a amintit de propriu-i accident la cap?

Eu cred că da. Şi cred că pune mai presus viaţa şi familia. În plus, încă se mai poate retrage relativ în glorie. Dacă mai întârzia, eşecurile Naţionalei, cumulate cu ostilitatea suporterilor lui Inter l-ar fi scos pe uşa din dos.

Oricum, un tip deosebit de fotbalist. Şi nu numai. Ca dovadă şi Adelina.