ŞERBAN MARINESCU

Foto: Jurnalul Naţional

Am aflat cu durere – şi prea târziu – că a plecat dintre noi – şi prea devreme – doctorul Şerban Marinescu, managerul Spitalului Elias, medic de terapie intensivă, profesor de anesteziologie, preşedintele Societăţii Române de Terapie Intensivă. Avea 55 de ani.

Era o frumuseţe de om, îl ştiu de mică, de când era secundar la Secţia A.T.I. a Spitalului Militar Central şi treceam pe acolo s-o mai văd şi eu pe mama.

Ulterior, medicul militar a coordonat Secţia de Terapie Intensivă a S.M.C., pe urmă a condus Spitalul Fundeni, a avut funcţii guvernamentale în vremea liberală şi a fost numit director la Elias.

Prin anii 90 a moderat un simpozion de anesteziologie la Cercul Militar, la care participant de onoare a fost profesorul Geo Litarczeck, părintele anesteziologiei româneşti. Mama era de gardă şi am scris pentru „România liberă” o relatare. Şerban Marinescu mi-a spus ulterior: „Îţi mulţumesc pentru modul în care aperi profesia mamei tale”. I-am mulţumit şi eu, pentru elogiul adus mamei.

Şerban Marinescu te privea drept în ochi. Cu ochii lui albaştri, superbi. Eu cel puţin aşa l-am cunoscut. Avea farmec şi eleganţă.

Boala fatală l-a macerat, a purtat-o cu demnitate, a fost conştient până în ultimul moment. Era anestezist, ştia că se duce şi că a doua zi urmează să plece. Cum a ştiut şi mama.

Acum o lună a fost la Athos.

Dumnezeu să-l odihnească! De iertat, cred că l-a iertat.

3 răspunsuri to “ŞERBAN MARINESCU”

  1. ŞERBAN MARINESCU » Bloogle Says:

    […] Original Blog » 27 August 2010 – Blog « “Romania e frumoasa” (6): Sarmizegetusa Regia si Cetatile Dacice din muntii Orastiei […]

  2. Doina Popescu Says:

    Am citit pe mai multe site-uri despre moartea doctorului Şerban Marinescu dar abia acum, citind articolul tău mi-au dat lacrimile.
    Mă doare când mor puţinii oameni valoroşi, cu atât mai mult cu cât jigodiile majoritare par veşnice şi-mi pierd speranţa să mai scăpăm de ele.

  3. westronschool Says:

    Cred ca,totusi, avea 55 de ani cand a iesit la pensie si a trebuit sa parasesca spitalul militar. Acum vreo 8 ani, cred.
    Nu stiu cat de constient a fost pana in ultima clipa, dar sunt sigura ca pentru un medic e mult mai greu sa-si vada propria moarte,iar pentru cei din jur e cumplit sa nu poata face nimic ca medici pentru un om drag din propria familie.Moartea in spitalul pe care il conducea a fost ca o moarte acasa. Si cred ca tacerea din jurul acestei morti, in afara anuntului scurt al spitalului, vorbeste despre demnitatea, pudoarea si discretia omului.
    Dumnezeu sa-l odihneasca. A fost, intr-adevar un om foarte special.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: