Archive for decembrie 2009

CRIN ANTONESCU, REPERUL DEMNITĂŢII NAŢIONALE

Miercuri 23 decembrie 2009

Foto: Mediafax

Crin Antonescu a rostit, azi, în Parlament, unul din cele mai excepţionale discursuri din istoria României şi care va intra în antologia discursurilor memorabile de pretutindeni.

Un discurs istoric, atipic pentru ceea ce ne-a obişnuit clasa politică, dedată la politicianism. Un discurs care a reuşit să reflecte, cu fidelitate şi strălucire, starea de spirit şi voinţa noastră, a alegătorilor lui, în particular şi a alegătorilor schimbării, în general.

Un discurs care ne reprezintă. Un discurs care reprezintă un model de reprezentativitate. Un discurs viu, profund, un discurs adevărat, despre realitate.

Crin Antonescu spune lucrurilor pe nume.

Crin a pus degetul pe rană şi a semnalat pericolul la adresa statului de drept şi a democraţiei, a arătat că suntem într-o stare de fapt, o republică prezidenţială discreţionară, în care derapajele totalitare inadmisibile sunt, din păcate, tolerate de societate, tratate ca pe un fapt divers. Are dreptate, reiterarea lui Băsescu şi Boc n-ar fi fost cu putinţă fără pasivitatea societăţii civile.

Crin şi-a cerut scuze de la alegători pentru trădările altora. Şi-a cerut scuze inclusiv pentru prostiile unor liberali. Îmi cer şi eu scuze pentru duritatea excesivă din perioada în care l-am criticat, pentru că nu dădea nici pe departe tot ce poate şi mi se părea că prefera ipostaza retoricii comode, uşor frivole – sclipitoare şi fermecătoare la rândul ei, dar care îi punea în umbră potenţialul de om politic şi om de stat cum puţini au fost în ţara noastră şi în istoria umanităţii. Un om puternic, prin inteligenţă şi verticalitate. Prin reprezentativitate. Deci şi prin modul în care e susţinut. Pentru că oamenii care se văd reprezentaţi rămân, la rândul lor, puternic motivaţi. El ne reprezintă, deci ne dă putere, noi i-am dat puterea de a ne reprezenta. Dacă e nevoie, din opoziţie. Cea mai tare.

Crin onorează încrederea alegătorilor. Pentru el, reprezentativitatea nu-i doar un mijloc electoral, ci un scop politic. O dovedeşte din plin.

Mulţumesc, Crin Antonescu! Atitudinea lui este cel mai frumos dar de Crăciun. Adevărat. Mai mult decât promisiunea că va avea, din nou, votul meu, nu-i pot oferi. Sper că şi voi, milioane de români conştienţi şi responsabili.

Într-o bună zi, el va conduce România. Şi are o putere – puterea adevărului irepresibil, puterea libertăţii necondiţionate – pe care nimeni în această ţară nu o are.

Perfectă şi intervenţia despre Kelemen Hunor, privind faptul că la Ministerul Culturii „ar fi trebuit să fie un român”, anume că e la fel de român ca şi el.

Despre validarea guvernului Boc, despre reprezentativitate, despre Mircea Geoană – care merită aproape tot atâtea felicitări pentru discursul de azi, câte blamări pentru prostia cu Vântu, -, despre PSD, despre PNL, despre „mogulii” care l-au reales pe Băsescu, despre incalificabilii care l-au votat şi despre multe altele, în postări ulterioare.

Deocamdată, nu spun decât atât: e regimul preşedintelui fraudulos Băsescu, în care se recompensează doar trădarea. Şi după 20 de ani, utecistul de ieri, Boc, pupincurist fruntaş al lui Ceauşescu reales la al XIV-lea congres, a fost revalidat prim-ministru. O stârpitură sinistră. De câte ori îi văd, pe Băsescu şi pe Boc, şi de câte ori începe o „dezbatere” pe tema lor, închid televizorul. O societate dezvoltată aşa ar proceda, până când televiziunile de ştiri ar falimenta, dacă ar continua să mizeze pe rating din derizoriu. Ştirea zilei a fost discursul lui Crin Antonescu, dar televiziunile au măcinat neghina guvernamentală.

Traian Băsescu NU E preşedintele meu.

P.S.  Am să postez discursul integral, imediat ce îl voi avea. Poate simpaticii de la departamentul de comunicare al PNL fac un mic efort, măcar înainte de Anul Nou, dacă înainte de Crăciun nu s-au învrednicit, să-l posteze, sub formă de transcriere şi video, pe site-ul PNL şi pe Youtube. Împreună cu lecţia pe care i-a dat-o Crin lui Băsescu la Cotroceni. E inadmisibilă indolenţa ca o asemenea splendoare de discurs să nu fie postat pe site-urile liberale.

P.S. 2. Salut şi declaraţia lui Ludovic de după votarea guvernului Boc-al-nu-ştiu-câtelea. Şi o întăresc din perspectiva alegătorului: parlamentarii PNL care au votat contra votului nostru să fie excluşi din partid. Iar liberalii ar fi cazul să iniţieze rapid un proiect de lege privind interzicerea migraţiei politice, sub sancţiunea excluderii din Parlament.

PARCHET PARANORMAL. DUDUIA A PRIMIT NUP ANTICIPAT

Marți 22 decembrie 2009

Când a fost audiată la comisia parlamentară pentru avizul ministerial, Udrea s-a lăudat că tot azi a primit NUP la sesizarea comisiei parlamentare privind ilegalităţile de la Ministerul Turismului.

Ludovic Orban s-a enervat la televizor, a spus că sesizarea penală nici n-a fost trimisă încă. 😀

Super! Vorba poetului: o ţară tristă, plină de umor.

20 DE ANI DIN VIAŢA NOASTRĂ. LIBERTATE FRAUDATĂ

Marți 22 decembrie 2009

Video de valentinx86

21 DECEMBRIE. A DEPUS JURĂMÂNTUL IMPOSTURA

Luni 21 decembrie 2009

Fără curajul lor nebun de atunci, fără solidaritatea lor cu Timişoara – pentru unii, cu preţul vieţii -, nimic n-ar fi fost. Capitala Banatului urma să treacă prin holocaust.

Bucureşti, Cluj, Cugir, Arad… Atât de puţine mari oraşe în care s-au ridicat oameni şi atât de puţini oameni au avut acest curaj. Merită recunoştinţă şi dincolo de moarte – Dumnezeu să-l ierte pe Călin Nemeş!

Mitingul sinucigaş al lui Ceauşescu din Piaţa Palatului a fost ocazia revoltei din Piaţa Universităţii. Acolo a fost o Timişoară mică. A fost răscoală anticomunistă pură.

A fost. Şi e păcat, e foarte mare păcat de sângele vărsat. Dar un păcat la fel de mare e să spui că a fost degeaba. Libertatea merită orice.

Am cel puţin libertatea de a spune lucrurilor pe nume. Măcar pe net. Asta li se datorează martirilor şi eroilor de atunci.

Vecina mea, Olguţa, adolescenta liberă de acum 20 de ani, care şi-a celebrat curajul libertăţii printre gloanţe şi a trecut, atunci, pe lângă moarte.

Ar fi vrut ca azi, după 20 de ani, să depună jurământul de preşedinte Crin Antonescu. Al nostru. Nu Băsescu. Al vostru. „Anticomunistul” cu stele de Securitate. Care îşi va îndopa în continuare clientela – din banii şi ai noştri, şi ai voştri – pe prostia voastră, turma de 5 milioane care l-au votat. În dispreţul sângelui vărsat în 1989. Şi evident, în numele „anticorupţiei”. Înconjurat de cea mai dezgustătoare clică prădătoare.

După 20 de ani de la măcelul din 21 decembrie, un preşedinte provenit din nomenclatură, exponent al aparatului girat de Elena Ceauşescu, a fost reînvestit şi a vorbit de la tribuna Parlamentului despre duşmanii poporului, democraţie populară şi Marea Adunare Naţională. Şi a dat indicaţii preţioase. La fel ca şi cel reales, la al XIV-lea Congres. Diferenţa e de fariseism. În plus, Ceauşescu nu venea beat la reuniuni.

Se tot zice că suntem un popor blestemat. Nu suntem. Suntem o jumătate de populaţie călare pe o jumătate de popor, împuşcat în picior.

Imnul naţional actual e mereu actual.

Tinerii de acum 20 de ani au murit ca să ne batem noi joc de libertate. Până la grotesc.

DUPĂ 20 DE ANI DE LA 20 DECEMBRIE-TIMIŞOARA. BĂSESCU ESTE URMAŞUL FIDEL AL LUI ILIESCU DIN ANII ’90. NEBUNIE

Duminică 20 decembrie 2009

În urmă cu 20 de ani, Timişoara era primul oraş liber de comunism din ţară. Revoluţia s-a confiscat la Bucureşti şi – să recunoaştem – nici nu avea cum să fie altfel, din moment ce noi nu am avut societate civilă, deci nu am avut nici opoziţie anticomunistă, nici disidenţă organizată. Am mai spus-o, probabil că rezervele naţionale s-au secătuit în timpul rezistenţei din munţi, fenomen unic în fostul lagăr comunist. A fost acolo şi Armata Regală.

Am avut ocazia să răsfoiesc nişte caiete operative ale unor ofiţeri de Securitate şi am constatat că, puţin înainte de evenimentele din 1989, aveau în sarcină, în continuare, neutralizarea „duşmanilor poporului”, supravieţuitorii temniţelor comuniste din partidele istorice. Ele aveau să fie demonizate cu prioritate, după 22 decembrie.

Ion Iliescu, din păcate – aşa cum rezultă din ce a declarat într-un recent interviu pentru B.B.C. – rămâne blocat în obsesiile trecutului recent, păstrându-şi poziţia nefastă în privinţa revoluţiei şi a mineriadelor din ianuarie, februarie, iunie 1990, respectiv, septembrie 1991. E vinovat pentru ce s-a întâmplat criminal. Nu singurul, evident.

La fel de vinovat e şi Traian Băsescu, cel care a adus minerii peste Piaţa Universităţii Bucureşti şi – cum s-a lăudat – l-a votat pe Ion Iliescu, încă de două ori după aceea. Trebuie să fii ori cretin, ori lobotomizat, ori incredibil de naiv ca să crezi că Băsescu e – subit – anticomunist. Un ofiţer acoperit, care singur a declarat că a urmărit revoluţia în halat şi papuci, cu o sticlă de whisky în faţă. A profitat la maximum de avantajele nomenclaturii comuniste, după care a profitat la maximum de avantajele postdecembriste.

Nu s-ar fi ajuns la nebunia de acum – pentru că nebunie clinică este tot ce se întâmplă – dacă Băsescu ar fi fost strivit la timp. Adică, în decembrie 1996, după victoria profesorului Emil Constantinescu. Acum 13 ani pe vremea asta, Alianţa Civică şi o mână de independenţi, printre care mă număram, (pe vremea în care „România liberă” era încă ziar, nu hârtie igienică), ne pronunţam categoric pentru neincluderea lui Băsescu în guvern. Nu am fost ascultaţi. Dacă vreţi să înjuraţi pe cineva, înjuraţi-l pe Viorel Cataramă.

A avut o influenţă foarte mare în formarea Guvernului Ciorbea. Iar preşedintele ales, Emil Constantinescu, a fost de acord ca Băsescu să fie ministru al Transporturilor şi nu inginerul Mănucu, adică omul care oprise trenurile cu mineri în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, după care a fost dat afară de Gheorghe Dobre (viitorul ministru al Transporturilor din Guvernul Tăriceanu, pe vremea în care premierul liberal era papagal). Dobre, subordonatul lui Băsescu, subsecretar de stat la Transporturi pe vremea mineriadei din iunie 1990 (ca şi a celei din 19 februarie, Piaţa şi Palatul Victoria), a dispus repornirea trenurilor cu mineri. Băsescu e mai vinovat decât Iliescu pentru mineriada din vară. Ar fi putut opri măcelul. A făcut pe dos.

Şi a mai fost un moment în care Băsescu putea fi scos din viaţa politică, dar preşedintele Constantinescu a preferat să-l sacrifice pe Victor Ciorbea. Care spune că a fost debarcat la manevrele serviciilor secrete ruse. Şi mai spune că Băsescu trebuie să răspundă dacă a acţionat la ordinul KGB sau al GRU. Cam tot aceleaşi oficine cu care a fost familiar şi Ion Iliescu, în tinereţe. Destul de probabil că şi în decembrie 1989.

Anii au trecut, s-au făcut 20 şi Băsescu a fraudat alegerile prezidenţiale în primul rând moral, prostind uluitor alegătorii. Aproximativ cinci milioane. Falsa lui opoziţie faţă de Iliescu i-a adus voturile celor mai inadmisibil de proşti. Tocmai pentru că, teoretic, unii sunt cu pretenţii intelectuale. Mai ales românii de peste hotare. Prostia nu doare.

P.S. Despre butaforia de propunere de guvern, chiar n-are sens. Păcat de unguri, că se prostituează în asemenea hal.

AZI, UNCHIUL MEU, CICI, ŞI-A LĂSAT TRUPUL ÎN PĂMÂNT

Vineri 18 decembrie 2009

Video de: sweety16ro

Îi plăcea foarte mult Dan Bitman. Multe îi plăceau, multe îl enervau. Era om, cu toate ale omului, bune şi rele. El m-a învăţat poezia, de foarte mică (deşi nu se ocupa cu ea, dar o citise şi o iubea, ştia mult Eminescu pe de rost). El m-a învăţat să iubesc sportul. Iubea Steaua, dar în ultimii ani n-o mai urmărea. Bănuiţi de ce (nu pentru că şi-ar fi abandonat echipa la eşecuri, o iubea de când se numea CCA). S-a bucurat, deşi era slăbit, când i-am povestit victoria lui Bute contra lui Andrade.

N-am să vă spun să nu faceţi ca el în anumite privinţe, deşi el asta le spunea, în ultimii ani, tuturor: a fumat enorm şi s-a ales cu o amputaţie de picior, chiar dreptul, pentru că fumatul poate fi letal mai ales pentru sistemul vascular, nu doar cardio-respirator.

Eu m-am lăsat de patru ani, dar mai trag, uneori. Mereu cu sete. Şi tari. Şi totuşi, nu sunt dependentă. El a avut o mare voinţă să se lase, după o operaţie superbă, un bypass reuşit, în toamna anului 2000 – mulţumesc doctorului Gheorghe Dumitraşcu şi fiului care îl urmează. S-a reapucat după 5 ani şi i-a fost fatal pentru picior. Dar nu de asta s-a dus. Trăia ani buni cu proteza.

Doar Dumnezeu ştie de ce mai multe afecţiuni l-au încolţit şi s-au încrucişat în el. Apoi s-au bătut, în aşa fel încât tratamentul să fie extrem de greu de determinat, din cauza incompatibilităţilor cu anumite afecţiuni. Ce era bun pentru una era rău pentru alta. Plus germenii de spital, aceiaşi pe care i-a avut şi Gheorghe Dinică. Şi l-au dus la sepsis. Plus un TBC pulmonar recidivat din adolescenţa în care bunicul meu era la Canal, iar nivelul de subzistenţă al familiei lui era precar.

A fost mereu liberal, ca şi bunicii, chiar şi când a votat PNŢCD, pentru că nu-i plăcea halul în care ajunsese PNL cu Stoica şi Stolojan. Îl detesta pe Flutur.

Îi plăceau Alina Gorghiu, Cristina Pocora, Diana Tuşa, Horea Uioreanu, Călin Tăriceanu (care ar fi fost o cruntă dezamăgire pentru el, în momentul propunerii de prostituţie cu PD-L). Şi în general, liberalii. Aproape toţi. A fost supărat pe Ludovic şi Crin pentru debarcarea lui Călin. Dar i-a trecut.

A fost opozant al PSD şi PD-L, dar nu era blocat în proiect, înţelegea evoluţia lui Ion Iliescu, faţă de involuţia lui Băsescu. De la PSD, îi plăcea Corina Creţu.

Îl cunoştea pe Emil Constantinescu din fragedă tinereţe, când mergea în delegaţie la Bucureşti, îi mai ducea câte un pachet de la tatăl lui, de la Piteşti. Erau vremuri grele pentru ei, cei fără „origine sănătoasă”.

Ar fi vrut mult să iasă Crin preşedinte. Ar fi vrut să se întoarcă acasă, la animăluţele şi porumbeii lui, şi la politică. Se certa cu televizorul, din cauza hoarelor. Era miştocar cu vecinii, pe teme politice. Şi nu numai.

Are trei fete, gineri şi nepoţi. Împlinise 72 de ani, de Sfântul Andrei. Credea că e longeviv, ca părinţii lui, bunicii mei dinspre mamă (care au atins, respectiv, depăşit prefixul 9).

Dar firul, mosorul se pare că nu-i doar o vorbă din bătrâni, ci o informaţie pe care au primit-o din codul genetic.

Nimeni nu şi-ar fi putut imagina că se duce, în urmă cu doar trei luni, când mă suna să-mi spună că se simte excelent, iar eu urma să mai dau o fugă pe la ţară chiar în sâmbăta în care s-a rupt filmul vieţii lui şi a început calvarul din reanimare.

Dumnezeu să te odihnească, scumpul meu!

P.S. Ieri, când l-am condus la Piteşti, în maşina mortuară au răsunat ultimele colinde pentru el, la radio Trinitas şi „Ruga” lui Corneliu Coposu, pe muzica lui Vali Sterian. Au difuzat-o de mai multe ori, în varianta cu voci de copii şi în interpretarea compozitorului.

La intrarea în Piteşti, spre Trivale, am oprit la o mică florărie şi doamna de acolo tocmai asculta o emisiune politică la RRA, pe marginea redesemnării lui Boc. Era calmă şi luminoasă, dar de-o uimire tristă. O cheamă Gheorghiţa, bate 60 de ani. Spunea că în România orice e posibil şi că se întreabă dacă se poate chiar întâmpla ceea ce ni se întâmplă. O asemenea fraudă. O asemenea sfidare absurdă. Şi aşa divizare. L-a votat pe Crin. După care, pe Geoană. Şi spunea că unii tineri pe care îi cunoştea de mici l-au votat pe Băsescu, şi când i-a întrebat de ce, au răspuns că de frică să nu vină comuniştii. Tristă ţară, ca o sentinţă capitală.

CUM SE POATE SINTETIZA OPŢIUNEA ACTUALĂ A UDMR

Vineri 18 decembrie 2009

„Curvo-neni”. Într-o ungurească stricată. :mrgreen: A zis-o unchiul meu ardelean.

De fapt, UDMR e faină, ştie că e de lux şi deci, pe urmă, o ia oricine.

Dincolo de oportunismul politic, care ar ţine de un anume pragmatism imediat (menţionat mai sus) a fost, la unguri şi o atitudine viscerală: un resentiment faţă de PSD. (Ca răspuns la măsura preventivă de a refuza cooptarea UDMR la guvernare, anul trecut, după alegerile parlamentare, măsură care s-a dovedit corectă).

Dar să te comporţi mărunţel e mult sub nivelul de exigenţă  al UDMR (de fapt,  la nivelul PPE – devenit, din Uniunea Europeană Creştin Democrată, Partidul Prostituţiei Europene).

Girează cu nume onorabile, o adunătură de strânsură de guvern penibil.

De fapt, desemnarea lui Boc – premierul unei guvernări fără precedent de catastrofală – consolidează imperativul conform căruia candidaţii la preşedinţia României să treacă în prealabil un test psihiatric.

Dar nu contează, ungurii prestează la guvernare. Opţiunea lor dinamitează o (o)poziţie care l-ar fi pus în dificultate majoră pe preşedintele fraudulos Băsescu, dacă nu în situaţie de imposibilitate. Pentru că şi minorităţile s-ar fi raliat în susţinerea lui Crin pentru funcţia de premier, iar Băsescu n-ar fi avut decât fie să-l desemneze pe liderul liberal – dar n-are sânge pentru asta -, fie să opteze, previzibil, tot pentru Boc, dar într-un guvern minoritar fără proteze.

Domnul Marko Bela nu obosea să-şi tot exprime speranţa că ungurii vor presta împreună cu liberalii în stabilimentul guvernării Băsescu. Vor presta singuri, de unde rezultă mai multă muncă, mai multă răsplată. Deci, bine. Pentru că nu le pasă, ei ştiu că nu vor scoate castanele PD-L şi că vor intra şi în guvernarea viitoare. Dacă va mai fi vreo ţară de guvernat. În câteva luni, poate îl plebiscităm pe Băsenko, lider maxim al statului de drepţi Romarus.

UDMR contribuie decisiv la catastrofa en fanfare a României, ungurii devenind complici ai distrugerii statului de drept: şi ar trebui să sesizeze gravitatea atentatului la independenţa Justiţiei – vezi anchetarea preşedintelui secţiei civile a Înaltei Curţi, domnul Costiniu – în relaţie de căsătorie cu doamna Costiniu, unul din spinii în ochiul deschis al lui Băsescu. Şi ce ziceţi de dosarele vânturate lui Klaus Johannis? Pe teme de nişte case, dar nu cea din Mihăileanu. Să nu vă miraţi dacă i se fabrică şi doamnei Pivniceru ceva. Şi oricui nu e pe linie. Sau poate nu traversează bine strada. Sau poate ni se aplică tuturor soluţia semifinală: lobotomia. Pentru care, evident, să şi plătim anticipat operaţia.

Aşa că aş trata cu zeflemea opţiunea UDMR, aş lua-o în sarcasm, dacă situaţia nu ar fi atât de gravă. Oricum, e dreptul lor la opţiune. Şi dreptul la prostituţie e inalienabil. Ceea ce nu înţeleg este de ce UDMR ar fi vrut să se prostitueze şi PNL.

CRIN, LIDERUL MIŞCĂRII DE REZISTENŢĂ NAŢIONALĂ

Joi 17 decembrie 2009

Crin Antonescu i-a dat preşedintelui fraudulos Băsescu o lecţie de verticalitate. Despre reprezentativitate. Voi reveni.

Deci, Băsescu şi-a dat cu Boc la mandat. Succesuri!

20 DE ANI DE LA SCÂNTEIA REVOLUŢIEI ROMÂNE. ŞI ACUM?

Miercuri 16 decembrie 2009

Foto: www.bbc.co.uk

În urmă cu 20 de ani se aprindea scânteia revoluţiei române, în faţa casei, pe atunci, a pastorului, azi, episcopul Tokes Laszlo.

Poetul Ion Monoran a oprit tramvaiele, ca să se adune lumea. Mono s-a stins ca o flacără cu o combustie prea mare, în anii 90. L-am cunoscut în Piaţa Universităţii Bucureşti.

Nici George Şerban, autor al Proclamaţiei de la Timişoara, nu mai e azi. Să ne trăiască mulţi ani coautorul, prietenul nostru la fel de drag, Marius Ghilezan. Îţi mulţumesc, Marius, pentru că ai ieşit atunci în stradă şi le mulţumesc tuturor timişorenilor care şi-au pus viaţa în joc – deci în valoare – pentru libertate.

Am mai scris-o, pe vremea în care „România liberă” era o stare de spirit: sângele celor ucişi atunci a fost prima mea cerneală. Datorită lor am putut să public liber.

Reiterez o întrebare, pe care am pus-o de mai multe ori, fără să primesc răspuns: de ce scânteia revoluţiei române a aprins-o un ungur? De ce revoluţia nu a pornit, de exemplu, din faţa casei doamnei Doina Cornea, de la Cluj?

Poate recunoaştem: pentru că am fost laşi. Pentru că a trebuit să treacă 20 de ani de la căderea regimului comunist pentru a avea în sfârşit ceea ce ar fi trebuit să avem din vremea dictaturii, un exponent politic de mare forţă civică, dar pe care poporul – distrus – nu l-a ales preşedintele ţării, ci lider al opoziţiei contra regimului personal al unui tiranozaur.

Şi tocmai azi, după 20 de ani, un fost comunist şi ofiţer de Securitate a fost validat pentru un nou mandat de preşedinte. Şi dacă ar fi doar „fost” n-ar avea importanţă. Dar inadmisibil până la revoltă e faptul că târăşte România – România euro-atlantică! – înapoi în zorii comunismului. Culmea fariseismului: în numele anticomunismului.

Şi culmea tristeţii: cu votul majoritar al Timişoarei.  Cum s-a putut întâmpla ca în Timişoara să biruie impostura?

P.S. Domnul Tokes însuşi şi-a îndemnat susţinătorii să-l voteze pe Băsescu, în vreme ce doamna Cornea l-a susţinut pe Crin Antonescu. Apoi, pe Mircea Geoană. Evident, comunistă sadea. Şi vândută mogulilor.

LIVACHE ŞI-A DEPUS MANDATUL, BĂSESCU ŞI L-A REPUS

Miercuri 16 decembrie 2009

Liviu Negoiţă a anunţat, azi, că ieri şi-a depus mandatul, din cauză că n-a vrut Parlamentul să-l bage-n seamă.

Traian Băsescu, în schimb, şi-a (p)redat mandatul la Curtea Constituţională, care l-a validat preşedinte. Ce e această instituţie se vede pe faţa preşedintelui Vida. De C.A.P.

Mi s-a părut mie sau Băsescu s-a smiorcăit, un pic?

Referitor la reconciliere, noua lui mascaradă.

Urmează alţi cinci ani pierduţi pentru România.

S-A STINS UNCHIUL MEU DRAG, CICI

Marți 15 decembrie 2009

S-a dus la Dumnezeu unchiul meu, Cici!

Trei luni a stat răstignit pe patul de spital. Albastru de reanimare.

Trei luni pe care nu i le doresc nimănui. Am trecut din slăvile speranţei, în abisul disperării şi de la bucuria revenirii, la deznădejdea pierderii.

A suferit cumplit şi chipul lui îmi rămâne în memorie ca şi capul lui Hristos pe cruce.

Şi ochii, ochii lui cu toată viaţa şi cu toată moartea şi cu tot indicibilul subţirelui de fir…

Şi nu pot să cred că nu mai e printre noi. Şi ştiu că ochii lui eterni văd rândurile mele, şi cuvintele devin neputincioase. Şi trebuie să-l las să plece, să nu se împiedice de durerea celor rămaşi, să nu-i rănească sufletul lacrimile noastre. Să se despartă de tină.

Fă-i, Doamne, lină calea spre lumină!

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!