SAMUEL HUNTINGTON S-A DUS. V-A SEDUS? PE MINE NU

20050120_kri_t14_025.jpg

A încetat din viaţă Samuel Huntington, la 81 de ani. Dumnezeu să-l ierte!

Unii i-au îmbrăţişat teoriile, cu toate că au fost infirmate. Printre altele, cea privind divizarea politică a Europei pe criteriul apartenenţei confesionale (l-au contrazis extinderea NATO şi a UE) şi cea privind „ciocnirea civilizaţiilor”.

În realitate, e vorba de ciocnirea între civilizaţie şi barbarie.

Voi ce credeţi?

78 răspunsuri to “SAMUEL HUNTINGTON S-A DUS. V-A SEDUS? PE MINE NU”

  1. Marius Mina Says:

    S-a dus? …Unde?
    Extinderea UE va fi o mare UE

  2. Marius Mina Says:

    “Vremuri Întunecate globale” traduse în “crize” artificiale pentru inrobirea totala a gusterilor .Se vor lovi insa sparagndu-si capetele de zidul de otel al „neprevazutului”.

    Urmariti Romania lui Dan Puric, unde dezvolta situatia creata de asa zisa „globalizare” si incercarile(inca nereusite) de implementare ale acestui sifilis financiar in Romania.
    http://mariusmina.blogspot.com/2008/12/romania-lui-dan-puric-speranta-moare.html

  3. Marius Mina Says:

    L’Union Europenne, une nouvelle URSS

  4. Plano Says:

    Teoriile sale raman, totusi, in actualitate. S-a inselat cu ciocnirile dintre ortodocsi si catolici! A transferat in plan religios deosebirile politice dintre estul si vestul Europe, atat de evidente in timpul razboiului rece… cand a emis el celebra teorie. Sa fii uitat Huntington ca si ortodocsii si catolicii sunt crestini?
    La granita estica si sud-estica a lumii crestine mocnesc frustrarile acumulate de secole impotriva asa zisei lumi civilizate! Avertismentul sau nu este o gluma!

  5. Marius Mina Says:

    Logica îmi spune că, odată dispăruţi de pe faţa pământului cei doi duşmani ireductibili ai mei – Uniunea Sovietică şi sistemul ei comunist – eu ar trebui să fiu cel mai fericit om din lume. Or, lucrurile sunt departe de-a sta aşa. Am văzut cu oroare cum a renăscut Leviatanul pe care-l crezusem mort şi îngropat, monstrul care a devastat atâtea ţări, a subjugat atâtea popoare şi a distrus generaţii întregi înainte de-a binevoi să se prăbuşească – speram noi – definitiv.

    De cincisprezece ani încoace, el reapare sub alte şi alte forme, folosindu-se de străvechile-i trucuri. Ca să-şi atragă sprijinul popular şi să-şi paralizeze adversarii, el se împăunează cu atributele păcii şi ale progresului, ale viitorului luminos şi prosperităţii veşnic promise. Aşa cum URSS, „uniunea de nezdruncinat a republicilor libere”, cum spunea imnul sovietic, a fost creată cândva pentru a aduce fericire omenirii, iată că o nouă Uniune hegemonică e pe punctul să vadă lumina zilei. Precum predecesoarea ei sovietică, ea afişează nobilele principii ale libertăţii, progresului şi drepturilor omului. Şi tot ca străbuna Uniune Sovietică, noua Uniune se foloseşte de aceleaşi argumente specioase pentru a-şi asigura perenitatea şi a discredita din start orice critică. De vreme ce Uniunea reprezintă viitorul, vezi bine că toţi cei care i se opun sunt nişte retrograzi. Iar dacă partizanii ei sunt paşnici şi generoşi, automat rezultă că adversarii nu pot fi decât nişte fiinţe meschine, nişte cârcotaşi, pe scurt, nişte inşi nefrecventabili. În Rusia sovietică, opozanţii erau numaidecât taxaţi ca „duşmani ai poporului”. De bună seamă că în Europa occidentală nimeni nu ar îndrăzni să utilizeze tocmai o astfel de formulă pentru a-i desemna pe cei refractari la ideea de Uniune. Dar atunci când adepţii Uniunii sunt puşi în dificultate nu atât de argumentele adversarilor, cât de însăşi realitatea curentă, ispita de-a arunca respectiva anatemă devine foarte puternică.

    Toate acestea au apărut cât se poate de limpede cu ocazia dezbaterilor pentru ratificarea Tratatului constituţional pe care guvernele europene şi tehnocraţii de la Bruxelles au crezut că-l pot impune voinţei popoarelor. Din fericire, „nu”-ul francezilor şi olandezilor la referendumurile organizate la 29 mai şi, respectiv, 1 iunie 2005, a întrerupt provizoriu procesul integrării europene şi construcţia noului monstru similar defunctei URSS.

    Prea puţin contează acum faptul că o parte a opozanţilor francezi faţă de ideea Tratatului au făcut-o din raţiuni eronate: considerând că luptă împotriva unei Europe liberale, conivenţa (care odinioară ar fi fost calificată drept marxist-leninistă) dintre extrema stângă, comunişti şi partea socialiştilor rămasă la stadiul luptei de clasă, avea să dea o primă lovitură monstrului socialist care-şi visează renaşterea din cenuşa eşecului înregistrat la fruntariile eurasiatice.

    Este, ce-i drept, prematur să strigăm „victorie”! Sigur, partizanii integrării în marş forţat au suferit o înfrângere grea, dar lupta n-a fost deocamdată decât o simplă hărţuire a leviatanului. Chiar dacă aroganţa le interzice să conceapă eşecul final, pregătindu-şi, deci, poziţiile de retragere, ţinta lor a rămas la fel de clară. Ei îşi strâng rândurile şi se disciplinează în vederea viitoarei ofensive. Nu de alta, dar utopia n-are moarte.

    În Europa sunt în plină activitate aceleaşi forţe care au construit monstrul de birocraţie care a fost Uniunea Sovietică vreme de şaptezeci de ani – de la naşterea sa în vâltoarea primului război mondial, din lovitura de stat bolşevică din octombrie 1917, urmată de războiul civil, până la disoluţia celei ce se pretindea „a doua superputere mondială”, în urma farsei reprezentate de „puciul forţelor reacţionare” din august 1991. Ele nu visează altceva decât renaşterea Uniunii sovietice sub forma Uniunii europene.

    Privind din afară, la prima vedere, între cele două entităţi nu există nimic în comun. De o parte, dictatura; de cealaltă, democraţia şi libertatea. De o parte, mizeria; de cealaltă, prosperitatea. De-o parte, sclavia popoarelor, de cealaltă, libera lor aderare la o construcţie federală. Sau confederală, pentru că nimeni nu ştie prea bine ce se doreşte. Numai dacă n-o fi vorba de vreo „uniune liberă de republici suverane”. Trebuie să fim de acord că această din urmă formulă, care ar fi, desigur, în graţiile tuturor „suveraniştilor” din toate ţările europene, este chiar cea care definea oficial URSS.

    Scopul modestei mele lucrări este de-a arăta cum, sub acţiunea acestor forţe, o Piaţă comună de state libere şi suverane s-a transformat încetul cu încetul în schiţa unei noi URSS, una diferită de cea veche, mai soft şi în perfectă adecvare cu ideile dominante ale epocii noastre, pe care le deturnează în vederea construirii unui sistem final la fel de patogen şi liberticid precum modelul ei.

    Falsa moarte a Leviatanului

    1. Cine a câştigat războiul rece?

    În urmă cu douăzeci de ani, preşedintele Ronald Reagan declara curajos că sistemul comunist va sfârşi la groapa de gunoi a istoriei. La vremea respectivă, cuvintele sale profetice au fost primite, în Statele Unite şi în întreaga lume, cu o gamă variată de reacţii, mergând de la prudenţă la batjocură, potrivit poziţiei politice a fiecăruia. Ele au suscitat, totodată, torente de indignare în rândul prietenilor şi tovarăşilor de drum ai URSS, care au condamnat imediat noua dovadă de „isterie antisovietică”. Două decenii mai târziu, majoritatea comuniştilor s-au deghizat în „social democraţi” (Partidul Comunist Francez reprezintă o excepţie notabilă), în vreme ce ultimul secretar general al PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) a fost constrâns să-şi câştige existenţa făcând reclamă la pizza.

    Dar vorbind concret, îmi dau seama că nu prea avem de ce să ne bucurăm. Occidentul – prin asta înţelegându-i pe cei care au aderat la setul de valori comune ce definea cândva „Lumea liberă”, cu democraţia şi libertatea pe primele locuri, şi nu ansamblul ţărilor situate la Vestul fostului bloc sovietic – Occidentul, deci, a înregistrat câteva bătălii decisive sub Reagan şi Margaret Thatcher, însă, contrar opiniei comune, nu a câştigat războiul rece. Bineînţeles că, dacă limităm definirea acestuia la aspectul pur militar, e clar şi indubitabil că NATO şi-a surclasat adversarul, Tratatul de la Varşovia. Numai că războiul rece nu s-a limitat la aspectul militar. El a fost înainte de toate un război ideologic, opunând democraţiile liberale totalitarismului comunist. Din această perspectivă suntem obligaţi să constatăm că: a) războiul rece nu s-a încheiat; b) democraţiile liberale nu au câştigat, de vreme ce, cum vom vedea, s-au contaminat de răul pe care l-au combătut atâta amar de timp, reluând, acum, pe cont propriu, unele dintre principalele caracteristici ale fostului adversar. Lucruri adevărate mai cu seamă în Europa occidentală.

    Dacă vom privi lucrurile obiectiv, prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost mai puţin provocată de manevrele occidentale, cât de stupiditatea propriilor conducători, care au epuizat resursele sistemului încercând să rivalizeze cu Statele Unite şi să menţină statutul de supraputere cu preţul sinuciderii economice. Atâta vreme cât măreţia ţării se măsura în cantitatea de cărbune extras, prin oţelul produs, ori prin forţa armată, URSS se putea compara cu Occidentul. Dar în epoca microprocesoarelor, a armelor inteligente şi a exploziei consumerismului, ţara „socialismului real” nu mai putea să supravieţuiască. Nu mai avea cum să menţină iluzia progresului economic şi a bunăstării locuitorilor ei menţinând în acelaşi timp un ritm de înarmare ce reclama din ce în ce mai multe mijloace materiale, ştiinţifice şi tehnice, şi finanţând un imperiu hipertrofiat de vasalitate, mergând din Europa de Est în Etiopia şi Angola, trecând prin Vietnam, Cuba sau Nicaragua.

    S-ar fi putut crede că Occidentul profita de situaţie pentru a accentua tensiunile economice. Dimpotrivă: el a prelungit artificial supravieţuirea adversarului printr-o politică de împrumuturi. Ajutorul extern avea să atingă punctul culminant în ultimii şapte ani din existenţa URSS, ridicându-se la cca. 45 miliarde dolari. Chiar şi Spania, pe care sovieticii o tratau de ţară „mică şi înapoiată”, a găsit mijloacele de a debloca 1,5 miliarde dolari credit de consum, cu ocazia vizitei oficiale a lui Mihail Gorbaciov din octombrie 1990.

    Transfuziile de credite nu aveau să se oprească decât în 1991, atunci când şefii statelor occidentale, cu George Bush în frunte, şi-au dat seama că sistemul sovietic era de nereformat, că înverşunarea lor terapeutică nu servea întru nimic mirificul plan preconizat de Gorbaciov şi că o nouă contribuţie occidentală de 100 miliarde ar fi fost şi ea sortită eşecului.

    Se înşală cei care cred că sprijinul acordat de occidentali Uniunii Sovietice era menit să le cumpere acestora liniştea în schimbul bancnotelor verzi: de-a lungul acestor ani fatidici, Vestul a încetat de a-i susţine pe disidenţii sovietici – singurii cu adevărat democraţi din ţară – pentru a-i sprijini pe „comuniştii liberali” şi pe „reformatorii comunişti” al căror scop nu era decât supravieţuirea sistemului tocmai cu concursul celor pe care majoritatea îi considera drept „duşmanul capitalist”. Lipsită de ajutorul şi de legitimitatea conferită până atunci, lupta disidenţilor a devenit absolut inutilă. Defăimaţi de propaganda sovietică, prezentaţi ca nişte contestatari înăcriţi şi cârcotaşi, disidenţii nu făceau decât să-şi piardă din credibilitate în ochii occidentalilor, în vreme ce gorbacioviştii erau percepuţi ca realişti şi plini de cele mai bune intenţii.

    Iar când sistemul sovietic a binevoit să se prăbuşească, Vestul nu a înregistrat nici o bucurie aparte. Puţini, foarte puţini au fost cei care cereau cât de cât o pedeapsă, asta ca să nu mai vorbim de necesitatea vreunui „nou Nürnberg” pentru torţionarii sovietici, care au comis unele dintre cele mai abominabile crime făcute vreodată împotriva umanităţii. Liderii occidentali păreau mai degrabă stânjeniţi – ba chiar necăjiţi – de prăbuşirea vechiului adversar, cu toate că acesta era fără nici o îndoială cel mai însemnat eveniment istoric al sfârşitului de secol XX.

    2. Urmările unui lucru făcut de mântuială

    În februarie 1991, cu câteva luni înainte de prăbuşirea Uniunii Sovietice, după ce au eliberat Kuweitul şi au înfrânt armatele lui Saddam Hussein, aliaţii occidentali şi-au oprit ofensiva pe drumul către Bagdad, lăsându-l în pace pe dictatorul irakian. Cunoaştem consecinţele acelei acţiuni neterminate: doisprezece ani de tiranie în plus şi un nou război în 2003. Nu altul a fost comportamentul occidental faţă de comunism. În anii 1991-1992, în loc să ceară „decomunizarea” ţării, vesticii s-au repezit să le acorde liderilor sovietici brevete de democraţie. Nişte lideri care, înainte de a-şi pierde puterea (unicul lor scop, de altfel, fiind tocmai conservarea ei), încercaseră zadarnic să controleze inexorabila mişcare către libertate prin nişte reforme ineficiente şi insuficiente. Căderea lor a fost efectul presiunii populare, care s-a adăugat propriei lor prostii, şi nicidecum voinţei lor de a distruge sistemul, aşa cum eronat şi prea generos sunt creditaţi astăzi.

    Consecinţele acestei noi acţiuni nefinalizate la timp sunt şi mai grave decât războiul neîncheiat în 1991 contra lui Saddam Hussein. Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în 1945 dacă aliaţii victorioşi nu ar fi cerut Germaniei hitleriste pace necondiţionată şi s-ar fi mulţumit cu o „perestroika naţional-socialistă”. Care ar fi fost destinul Germaniei în următorii treizeci de ani? Oare ar fi devenit ea democraţia care este azi? Prea puţin probabil. Ar fi traversat cu siguranţă o perioadă calificată drept „post-totalitară”, indiferent de sensul acordat expresiei. Sub varii formule politice edulcorate, naziştii şi colaboratorii lor ar fi rămas nişte forţe politice importante nu doar în ţara lor, ci şi în ţările ocupate de Germania. Cu timpul, ei ar fi revenit la putere pentru a instaura o variantă soft a vechii ideologii, mai puţin sângeroasă poate, dar la fel de inacceptabilă, contaminând o mare parte a Europei. În orice caz, văzând rezultatele electorale obţinute astăzi în unele ţări de partidele de extremă dreaptă – şi care abia dacă denunţă nazismul din vârful buzelor – e greu să ne imaginăm lucrurile altfel.

    Dar ce s-a putut evita cu nazismul este pe cale de-a se produce cu comunismul. În Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, Bulgaria, România, Polonia şi chiar în părţile estice ale Germaniei federale, vechii comunişti stau încă bine în şa, obţinând voturi suficiente pentru a-şi permite să formeze singuri noi guverne, sau, cel puţin, să participe la formarea acestora. Deocamdată, fiind încă sub efectele loviturii din 1991, ei sunt concesivi, admit principiul alternanţei şi cedează puterea atunci când nu dispun de majoritate. Dar ce se va întâmpla peste câţiva ani? Cu timpul, traumatismul se va cicatriza. Cine poate spune că ei, comuniştii, nu-şi vor regăsi morga pe care le-o conferă ideologia marxistă, convingerea că numai ei au dreptate şi că sunt singurii investiţi cu sacra misie de a aduce fericirea omenirii? Legitima ostracizare a partidelor de extremă dreaptă de către forţele democrate se explică printr-un principiu cât se poate de simplu: „să nu se mai repete niciodată”. Europenii ar fi avut toată dreptatea să-l aplice la fel de bine şi comuniştilor, numai că lucrurile sunt departe de-a fi aşa.

    Cele mai teribile temeri par justificate când examinezi situaţia din Rusia. Ce observăm? Alegerile prezidenţiale din anul 2000 au arătat limpede ce gen de democraţie s-a instaurat în această ţară: alegătorii nu au avut de optat decât între un locotenent-colonel KGB, fost consilier pe problemele celebrei Stasi, securitatea est-germană de tristă amintire, şi un lider comunist care proferă idei profund antisemite, susţinând într-una dintre lucrările sale o alianţă între Rusia şi Islamul radical împotriva Occidentului (Ghenadi Ziuganov, Gheografiia pobedî: osnovy rossiiskoi gheopolitiki, Ed. Ziuganov, Moscova, 1997). Despre ce fel de democraţie vorbim, atunci? Iar dacă ne uităm ceva mai atent la detalii, constatăm că favoritul europenilor la acele alegeri, Evgheni Primakov, „curatul” herculean care ar fi trebuit să cureţe grajdurile lui Elţîn, era un general KGB, fost rezident în Orientul Mijlociu, fost membru al Biroului Politic sub Gorbaciov, vechi prieten cu Saddam Hussein, cel mai recent titlu de glorie al său fiind că a pledat în 2004 în faţa Tribunalului penal de la Haga în apărarea prietenului său Slobodan Miloşevici. Bineînţeles că este inutil a mai vorbi despre alegerile din martie 2004: Putin a fost, în fapt, candidatul unic, contracandidaţii fiind total nesemnificativi şi necunoscuţi electoratului. Iată democraţia „russian style”.

    KGB-ul a câştigat, aşadar. După zece ani de tentative şovăielnice de reformă, a recâştigat puterea şi n-a întârziat să-şi restabilească autoritatea asupra ansamblului ţării. Canalele de televiziune independente s-au închis unul după altul. Cecenia a rămas o rană deschisă asupra căreia soldatul rus, condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, îşi înmulţeşte fărădelegile şi crimele împotriva umanităţii. Jurnalişti precum Andrei Babiţki au fost întemniţaţi şi deferiţi justiţiei fiindcă au relatat într-o manieră independentă atrocităţile comise acolo. Alţii, precum Grigori Pasko sau căpitanul de marină Alexandr Nikitin au fost acuzaţi de spionaj şi trădare pentru că au dezvăluit ce ameninţare reprezintă flota rusă pentru mediul înconjurător, în special prin deversarea în mare a deşeurilor nucleare. Statul nu ezită să distrugă un gigant industrial ca Iukos, ţinându-i ani de-a rândul preşedintele după gratii, cu acuzaţia oficială de evaziune fiscală, în realitate, însă, pentru a renaţionaliza grosul activelor în profitul apropiaţilor Kremlinului. De altfel, corupţia a fost ridicată la rang de sistem, un sistem în care KGB deţine în mare parte controlul asupra crimei organizate, taxelor de protecţie, traficului de arme şi droguri. În realitate, ne aflăm în faţa unui adevărat sindicat al crimei, asemănător celebrului „Spectru” din filmele cu James Bond.

    Cel mai ciudat e că toate astea nu-i fac nicidecum pe liderii occidentali să nu-l mai curteze pe Putin. După ce l-a „privit în ochi şi şi-a dat seama ce suflet are”, Bush îl consideră pe Putin prietenul lui, făcându-i onoarea de a-l invita la ranchul său de la Crawford, în Texas. Aşa ceva este pentru mine ceva absolut de neînţeles. De-a lungul numeroaselor mele întâlniri cu ofiţeri ai KGB, niciodată n-am fost în stare să le întrevăd sufletul, fie şi preţ de o fracţiune de secundă. Şi preşedintele Franţei, Jacques Chirac, se consideră „prietenul” lui Putin, cel care l-a invitat la o partidă de pescuit la Sankt Petersburg, ca să nu mai vorbim de premierul britanic Tony Blair, care împărtăşeşte aceleaşi sentimente. Toţi aceşti şefi de stat nu contenesc să-şi manifeste satisfacţia de-a vedea Rusia susţinând Occidentul în războiul contra Al-Qaida. La urma urmei, dacă ar fi să cităm chiar cuvintele lui Blair, „Rusia are o vastă experienţă în lupta împotriva terorismului”. În ce mă priveşte, nu credeam să ajung vreodată să aud un om politic occidental pronunţând o frază atât de insultătoare faţă de milioanele de victime ale terorismului sovietic. E tot aşa de cumplită şi de stupidă ca o afirmaţie privind vasta experienţă a Germaniei în gestionarea afacerilor evreieşti! Tocmai Rusia sovietică este cea care a inventat, ca să zic aşa, terorismul politic în variantă modernă, propagându-l de-a lungul şi de-a latul planetei. Ea şi nu altcineva este direct responsabilă de explozia tuturor punctelor fierbinţi ale terorismului mondial, islamice sau de altă natură, care au proliferat în ultimii ani. La originea acestora se află invariabil o invazie sovietică, vreo operaţiune subversivă a sovieticilor sau a vreunui „front de eliberare” finanţat, antrenat sau sprijinit de Moscova. Cu un aşa prieten… nu mai ai nevoie de duşmani. Astfel încât, mi-e teamă că o alianţă tocmai cu Rusia în războiul contra terorismului nu va face decât să perpetueze terorismul ad vitam aeternam.

    „Fără îndoială, mi se va răspunde, toate astea sunt realităţi întristătoare, dar dacă ruşii ar fi vrut să-şi aleagă alţi lideri ar fi putut foarte bine s-o facă. Nu se spune că fiecare popor are parte de liderii pe care îi merită? Dacă poporul rus nu aderă la valorile occidentale şi preferă să rămână sub jugul KGB, ţările occidentale nu pot să schimbe mare lucru”.

    Poate că aşa este. Şi totuşi, ce face Occidentul? Fac, oare, cumva obiectul vreunui examen critic vechii colaboratori ai sovieticilor, simpatizanţii lor marxizanţi, apologeţii socialismului şi tovarăşii lor de drum din lumea occidentală? Au fost ei oare scoşi la pensie? Dimpotrivă! În multe ţări europene, departe de-a fi supuşi oprobriului public, toţi aceştia au rămas nişte personaje respectabile şi frecventabile. Nici vorbă să fie discreditaţi pentru greşelile lor, dimpotrivă, au fost ridicaţi la rang de experţi incontestabili în analiza comunismului şi, în sens mai larg, specialişti în ansamblul ştiinţelor politice. Ba încă unii dintre ei au devenit consilieri cu mare influenţă pe lângă anumiţi şefi de stat şi de guverne care, pe vremea URSS, nici nu aveau vreo simpatie pentru Moscova şi regimul de acolo. Şi – culmea – unii au reuşit aşa de bine în cariera politică, încât, în destul de multe ţări, au pătruns în cele mai înalte sfere ale puterii. Cum vom vedea, tocmai sub influenţa lor se desfăşoară mare parte din construcţia europeană.

    Uniunea Europeana o noua URSS?
    Cuvant inainte-Vladimir Bukovski

  6. Roxana Iordache Says:

    @Marius Mina. Nu ştiu, asta va afla fiecare din noi, când îi vine ceasul. N-are importanţă ce va fi sau nu va fi. Eu am zis doar că realitatea l-a contrazis.

    Mă laşi cu Dan Puric?

    @Plano. Dacă asta e lumea „aşa-zis civilizată”, de ce nu te converteşti şi să te duci, de exemplu, pe undeva prin Gaza, să dea ăia în tine cu bombe şi tu în ei cu rachete? :mrgreen: Scuză-mă, pt mine asta nu-i civilizaţie, e principala ameninţare la adresa civilizaţiei.

  7. Marius Mina Says:

    @Roxana, nu te las cu Dan Puric….
    2.Ati aflat deja ca sunteti intr-un mare rahat numit UE, daca tu nu simti inca efectele , majoritatea le simt.
    Adevarul este ca nu poti avea 100% dreptate in ceea ce profetestiinsa 50-60% e o cifra mai mult decat incurajatoare.

    Apropos de Dan Puric, as vrea sa mai aud o voceca a lui in Romania aceea bolnava cronic ,majoritatea vorbitorilor pe sticla sunt niste limbrici cu forme umane.cand apare unul ca Puric multi s ereped sa-l muste d eberegata …de ce oare nu ma mir?Asta e Romanika si tot asta va ocupa tot timpul din pacate 😉

    Somn usor Romanika, aveti grija insa sa nu fie unul de veci!

  8. cenushares Says:

    samuel huntington .. un tampit care a sustinut ca europa se termina acolo unde incepe ortodoxia

  9. Marius Mina Says:

    cenushareaso, mi-e greu sa recunosc…a cam avut dreptate piticul….

  10. Marius Mina Says:

    Sau ai pretentia sa spui ca traiesti in Europa?

    No shit…;-)

  11. cenushares Says:

    marius,

    nici nu cred ca imi doresc asta … 🙂

  12. vali plesca Says:

    genul de politolog ce livreaza teorii atotcuprinzatoare, avand pretentia sa explice totul. genul de politolog care se mira ca lumea nu se pliaza pe teoriile lui. genul de politolog transformat de mass-media in guru al politicii atat de mult incat incepe chiar sa creada asta. din cauza asta nu mi-a placut niciodata
    dar in nici intr-un caz un tampit, ci unul dintre marii profesori ai vestului care a contribuit la o mai buna intelegere a dezvoltarii democratii contemporane. si chiar daca a si gresit in ipotezele sale, si din greseli se poate invata…

  13. Marius Mina Says:

    Dan Puric acum live pe B1 TV

  14. Roxana Iordache Says:

    @Marius Mina. N-ai vrea tu să-l iei acolo?

    @cenushares. Exagerezi!

    @Marius Mina. Evident că şi asta-i Europa. Arată-mi unde a fost dreptatea lui Huntignton, concret? Că a dat-o-n bară. Nu există nici o divizare confesională a Europei, UE s-a extins împotriva principiilor ei iniţiale, ateismul e dominant. NATO s-a extins pt că aşa au vrut muşchii celui pe care idioţii de americani îl consideră cel mai slab preşedinte din istorie. Referitor la ciocnirea civilizaţiilor, unde vezi civilizaţie la semiţi, este egal evrei plus arabi? Nişte veri bezmetici, care au organizare gentilică şi se catfesc între ei ca nişte barbari, împotriva civilizaţiei. Pentru mine civilizaţia nu poate fi decât acolo unde există respect faţă de viaţă.

  15. Tio Says:

    Asa e Roxana:unii gindesc prea putin si unii prea mult, dar nu neaparat cu folos.
    Doar faptul ca rezistam unei ideii nu o face gresita.
    Eu am rezistat la ideea unei civilizatii „ortodoxe”, nu, eu sint european nu ortodox….nu vreau, nu eu…si totusi cum explicam realitatile romanesti, Russia, Ucraina?

  16. Tio Says:

    @M.Mina
    Cine este Dan Puric? L-am vazit aseara, impreuna cu un 0% jurnalist, vorbind despre romani, prezent, Dumnezeu. Nu il cunosc pe D. Puric si nu sint in stare sa-i inteleg mesajul….sau sa inteleg cit de pozitiv si constructiv este acest mesaj. Stiu doar ca un astfel de mesaj odata politizat ar deveni un nationalism mistic foarte aproape de cel al miscarii legionare. Si tot atit de destructiv. O intorcere spre interior, spre valori si puteri despre care se presupune doar ca exista?
    Dupa D.Puric taranul roman a “boicotat istoria” si s-a izolat in virful lui de deal neincrezator si indiferent la ce se intimpla in vale. Nu stiu daca a fost optional dar se parea ca a fost definitiv. Mental am ramas izolati pe dealurile proprii si refuzam sa comunicam intr-un secol in care totul este despre comunicare. Din departare nimic nu este cea ce pare a fi.

  17. Roxana Iordache Says:

    @Vali Plesca. De acord.

    @Tio. Eşti incoerent. Dacă vrei să reformulezi. Mă refer la mesajul către mine. Cu mesajul către Marius Mina sunt în bună parte de acord.

  18. Tio Says:

    Roxana, articolul tau de dinainte cu pomana ii da dreptate lui Huntington chiar daca nu-ti place…
    sau rabdarea cu care romanul intoarce si celalalt obraz…in fiecare zi…

  19. Marius Mina Says:

    Tio, tu esti personajul care o „condamna” pe Roxana ca-l admira pe RADU GYR?

    Ce-i rau in sentimentul nationalist conservat?
    Sau tot ce-i nationalist e si exteremist?
    Numai bolsevicii gandeau asa..
    Si daca Dan Puric si teoria lui este categorisita de amatorii neamului ca „legionara” atunci eu ader la ea fara sa ma doara undeva de parerile unor neica nimeni…zero barati …

  20. Tio Says:

    Era un raspuns la dragalasenia ta de mai devreme despre cit de putin gindesc si sint de acord…eu gindesc putin… dar pozitiv.
    Restul era despre Huntington si daca exista sau nu o civilizatie „ortodoxa”. Eu cind am citit am zis ca nu dar nu mai sint asa de sigur. Da, sint dintre cei capabili sa invete, sa recunoasca ca gresesc uneori… 😉

  21. Marius Mina Says:

    @Roxana , nu-l i-au pentru ca e printre putinii pe care-i mai aveti pe-acolo…intre zecile de milioane de moluste disperate care v-au adus in stadiul de natiune morbida ingenucheata de niste spurcaciuni.

  22. Marius Mina Says:

    Tio daca erai atent nu treceai peste mesajele importante…Puric spune clar ca avem nevoie de civilizatia vestica dar din pacate Romania a luat numai ce a fost rau de acolo…si aici sunt 100% de acord cu el.
    De cate ori aterizez la Bucuresti, prima senzatie este ciudata…parca as fi aterizat la KABUL….

  23. Marius Mina Says:

    Tio il ai acum in direct pe Dan Puric din nou la B1 TV

  24. Tio Says:

    Nu Marius, nu sint eu. Nu e nimic rau cu nationalism si perioada legionara a fost singura cind „romanul a coborit de pe deal”, a participat. Dar e important daca si vrea sa construiasca ceva sau e vorba doar de doine, blesteme, rugaciuni si izolare. Iar nationalismul in sine nu ajunge.

  25. Marius Mina Says:

    Ok Tio, cred ca era filozoful marxist Planor

  26. octavpelin Says:

    Dumnezeu sa-l odihneasca!!

  27. Maria Barbu Says:

    In cartea mea care va aparea curand, „Arhitectura europeana – politica, securitate, identitate” am un pasaj care suna asa:

    „Din păcate, chiar şi unele teorii contemporane, cum este cea a lui Samuel Huntington expusă în „Ciocnirea civilizaţiilor”, pot admite ca premisă valabilă o îngrozitoare prejudecată, conform căreia civilizaţia europeană este, în esenţa ei, occidentală şi catolică, Huntington însuşi trasând pe harta Europei o linie imaginară de demarcaţie între Occidentul catolic şi aşa-zisul Orient ortodox!
    De dragul publicităţii, prin intermediul unui mare scandal mediatic şi a unei lupte de idei pe care a declanşat-o cartea sa, Huntington omite pur şi simplu din peisajul civilizaţiei europene poate partea sa cea mai preţioasă, dat fiind că ortodoxia greacă şi est-europeană este depozitara şi moştenitoarea de drept a antichităţii greceşti şi a civilizaţiei romano-bizantine, ignorând faptul că civilizaţia europeană în întregul ei nu ar putea supravieţui unei asemenea drastice amputări!”

    Bietul Huntington a fost victima unui trend stupid, care, pornind de la Hegel chiar, eluda pur si simplu atat istoria cat si cultura est-europeana, ceea ce este o barbarie in sine, barbarie culturala, desigur!

  28. Roxana Iordache Says:

    @Tio. Iar eşti incoerent. Oricum, referitor la cârnatul lui Oprescu, mi se pare hilar să spui că prostioara asta îi dă dreptate lui Huntington! Toate popoarele au tâmpiţi şi conştiinţe, Problema e de vizibilitate, care sunt mai activi sunt vizibili. La noi din păcate tâmpiţii sunt (mai) vizibili. Dar nu-i nimic, că şi la americani sunt uneori tâmpiţii excesiv de vizibili, cum au fost în campania pt Obama. :mrgreen:

    @Marius Mina, Eu îl iubesc pe Radu Gyr ca poet de puşcărie comunistă, în nici un caz pt convingerile lui politice. Oricum, la cât a suferit în închisoare, a fost absolvit pt orice greşeli a mai putut avea şi el ca om.

    Referitor la pluralul pe care l-ai folosit, ştii că dacă nu erai tu te înjuram, 1. pt că şi tu provii tot de-aici, 2. pt că nimeni nu mă pune pe mine la plural. :mrgreen:

    Naţionalismul, din punctul meu de vedere, e o imbecilitate la ora actuală, ca şi internaţionalismul. În schimb, patriotismul e un sentiment normal. Şi discret.

    Dan Puric emite platitudini adesea penibile.

    @Maria Barbu. Să ne spui când apare cartea şi unde! 🙂 Referitor la Hegel, am să spun o răutate, dar nu sunt sigură că Huntington l-a citit. :mrgreen:

  29. Marius Mina Says:

    @ROXANA, PLURALUL NU E PTR TINE, CITESTE MAI ATENTA.
    SI DACA MA INJURAI …CE? Sau ai impresia ca nu tin la tavaleala? 😉

    Era vorba de nationalismul luminat, bine dozat si nu nebunia exacerbata a lui Vadim

  30. Marius Mina Says:

    Lipsa nationalismului te face presh in fata tuturor…

  31. Marius Mina Says:

    Cu „globalizarea” a avut dreptate mortul, daca va reusi experimentul, o sa ne transforme pe toti in gloabe…

    Sper sa le iasa pe nas globalizatorilor , efectul „Perestroika” e un exemplu viu…”globalizarea” e ceva mult mai periculos..aviz amatorilor !

  32. maria Says:

    Cat patetism maldiv 🙂

    „Ţin mult la Călin, e slăbiciunea mea, asta e, eu nu vreau să se piardă”

    (din categoria roxenisme, mihneaisme, mineaisme si alte pupincurisme ) 🙂

    Va urma

  33. Roxana Iordache Says:

    @Marius Mina. Patriotismul e un sentiment nobil şi discret, naţionalismul e o paradă stupidă.

    Referitor la globalizare, e lucrul cel mai bun care i s-ar putea întâmpla omenirii, pentru că asta ar însemna generalizarea democraţiei şi a statului de drept, economie liberă, comerţ liber, dispariţia tiraniilor şi a barbariei. Izolarea nu duce niciodată la nimic bun. Singura izolare benefică e cea de la mănăstire. În rest, nu generează decât ură, frustrări, resentimente, violenţă.

    P.S. De înjurat, te înjur eventual în particular. 🙂

    Nu există naţionalism bine dozat. Naţionalismul este o formă de extremism.

    @maria. Iar ai venit, târâtoare? Acolo, la casa voastră de toleranţă, vă mai dau şi pauze de respiraţie şi v-au băgat şi proxy, intră în serviciile voastre orale.

    Ai dezvoltat o obsesie faţă de mine, în imbecilitatea ta.

  34. Tio Says:

    @Maria Barbu Felicitari pentru carte.
    „Ciocnirea civilizaţiilor” este si ramane teorie nimic mai mult.
    Eu personal o resimt desi nu-mi place s-o recunosc.
    Eu cred ca aici, si in original, cuvintul orodoxie se foloseste mai larg.
    Ortodoxia greacă şi est-europeană chiar daca mostenitoare de drept nu a avut conditii sa si-o insuseasca si sa-i asigure o continuitate. Vestul a facut-o si isi pastreaza avantajul.

    @Roxana. Ai citit textul meu despre netroots?Nu esti de acord? Sa-i lasam pe barbatii de stat sa se joace singuri cu putza in lada de nisip a puterii ca pina acum? Eventual cu ceva fani pe margine? Lasa si un comentariu sa nu mai fiu un blog „virgin” 😉

  35. tudor Says:

    Autorul „Ciocnirii civilizatiilor” a jucat un rol in campania electorala din Romania, in 1996, cind PDSR l-a prezentat ca teoretician al desprinderii Transilvaniei de Romania, iar CDR l-a crezut vizionarul care a anticipat „votul luminat” al Ardealului in favorea dreptei. Pe o harta culturala imaginata, Huntington desena o linie despartitoare intre crestinatatea occidentala si cea orientala, care ar reprezenta o falie culturala intre evoluata civilizatie occidentala (bazata pe democratie, pe separatia intre stat si biserica, piata libera, guvernare limitata, drepturile omului, individualism, domnia legii, etc.) si inapoiata lume estica (nationalista, colectivista, irationala, autoritara, autarhica, etc.). Faimoasa linie desprindea Transilvania de Vechiul Regat, fapt care, pe de o parte, a stirnit aprehensiuni nationaliste extraordinare si, pe de alta, a incurajat fantazari ideologice pe tema superioritatii culturale a Ardealului. La alegerile din 2000, Huntington a fost uitat pentru ca Transilvania a ramas lipita de restul Romaniei si pentru ca harta electorala din 2000 contrazicea flagrant teoria „votului luminat” din Ardeal.

  36. Roxana Iordache Says:

    @Tio. Afirmaţia ta despre continuitate e hazardată. Referitor la blogul tău, ţi-am spus, am vrut să-ţi las un mesaj de sărbători, dar mi-a răspuns „post arhivat”, ceea ce nu mi-a permis comentarii. Cum aş putea fi de acord cu o prostie pe care ai scris-o despre mine? Şi în general, despre oameni pe care nu-i cunoşti. Dacă n-ar fi fost atât de aberant, mi s-ar fi părut doar amuzant modul în care tu ai putut face o conexiune între mine şi persoane cu care nu am aproape nimic în comun. Independenţa mea e incorigibilă. 🙂

  37. tudor Says:

    Dupa tragedia de pe 11 septembrie din Statele Unite, Romania, odata cu restul lumii, il redescopera pe Huntington. Profetia specialistului american despre un iminent conflict intre Occident si Islam parea a se fi implinit prin turnura luata de evenimente dupa tragedia din martea neagra. El oferea un nou model al conflictelor mondiale majore, afirmind ca dupa razboaiele intre monarhii (de dupa pacea westfalica din 1648), razboaiele intre natiuni (dupa 1789), razboaiele intre ideologii (dupa 1945), se va ajunge in curind la razboaie intre civilizatii.

  38. Tio Says:

    Daca e asa imi ramine doar sa-mi cer scuze. Trebuie sa recunosti ca e greu sa plasezi pe cineva asa de motivata ca tine. Devine repede ceva suspicos (suspiciune face si ea parte din „ortodoxia” lui Huntington). Ma bucur ca nu e asa.

    Pai eu ii citesc, va citesc, si nu gasesc acel ceva care ar trebuie sa urmeze:solutiile, alternativele. E doar critica si nimic mai mult. Daca sint seriosi si obiectivi atunci trebuie sa-si diverifice mesajul.
    Iar din momentul in care lumea are bloguri atunci ei sint acesibili (inclusiv eu)
    Nu e hazardata, e istorie, si o minune ca ortodoxia a supravetuit in ciuda imprejurarilor. Ca si noi de altfel.

  39. Ovidiu Says:

    Roxana,
    citeste ceva tare interesant

    http://stirea.wordpress.com/

  40. Roxana Iordache Says:

    @Ovidiu. Mulţumesc.

    @Tio. Mulţumesc, mă bucur şi eu. Dar nu înţeleg de ce trebuie „să plasezi” pe cineva?!

    Poate fi treaba mea să dau soluţii, să construiesc alternative, dar nu pe blog sau numai tangenţial pe blog, şi cu toate astea am schiţat de mai multe ori ipoteze de lucru şi v-am întrebat şi pe voi cum vedeţi o problemă, o situaţie sau alta, ori cum consideraţi o personalitate?

    Dar blogurile sunt libere şi fiecare e liber să scrie ce vrea, să trateze ce subiecte preferă, şi cred că singura restricţie de bun simţ ar trebui să fie limbajul civilizat şi respectul între vizitatori. Din păcate, sunt unii care postează de la mai multe computere şi/sau utilizează proxy-servere, în aşa fel încât pot reveni chiar şi după ce îi banezi. Evident că există o – horribile dictu – soluţie finală, dar n-am aplicat-o până acum, adică o banare ireversibilă. Eu nu am moderare şi multă vreme nu am cenzurat şi nu am banat, dar unii au întrecut orice limită.

    Referitor la ortodoxie, tocmai continuitatea tradiţională i se reproşează adesea, pentru că se centrează pe aspectul mistic, nu pe cel social. E într-adevăr o minune că a supravieţuit, dar minunea se înscrie în logica perpetuării ortodoxiei ca tradiţie mistică.

  41. Marius Mina Says:

    Globalizarea este o aberatie, daca s-ar intampla(ceea ce nu cred) ar fi sfarsitul capitalismului si al democratiei , va fi o noua forma de bolsevism proiectata si impusa de aceleasi personaje macabre care au impus si finantat revolutia bolsevica…!!!

    Singurul lucru bun si curajos care il va inregistra pe Tariceanu in cartea de istorie este flitul dat FMI ului.

  42. Marius Mina Says:

    Actuala „criza” financiara mondiala este doar o etapa a „globalizarii”.

  43. Marius Mina Says:

    @Maria , cand te trezesti deschide larg ferestrele, ai nevoie de oxigen.

  44. Plano Says:

    @Roxana
    Ne place sa ne purtam civilizat la noi acasa si ca niste barbari in deplasare!Lumea araba n-ar avea resentimente fata de americano-europeni daca acestia s-ar stradui sa respecte civilizatia araba cu tot ce a adus ea din mileniile anterioare.
    In momentul in care poporul palestinian va fi lasat sa-si recapete insemnele nationale pe teritoriul patriei lui, linistea se va asterne in intreg Orientul Mijlociu si nu numai.
    Referitor la raportul patriotism- nationalism, as indrazni sa-ti sugerez sa-ti dai raspuns la urmatoarea intrebare:ce este un popor a carui patrie nu are insemnele si prerogativele unui stat national?
    Eu cred ca un astfel de popor n-a evoluat spre stadiul de natiune ori teritoriul i-a fost ocupat si patria sa se afla sub ocarmuire straina!l

  45. Cristian Ghitescu Says:

    Hello Roxy,

    Ca unul care chiar am citit cartea iti pot spune ca punctle in care se inseala Huntington sunt chiar neesentiale. E o harta, atata tot. Harta-harta s-a stersat altfel (putin altfel), atata tot. Sunt capitole intregi in carte (de ex. despre Turcia) care se adeveresc in totalitate. Ca harta avea o granita care trecea prin Romania, separand lumea catolica de cea ortodoxa, nu are nici o importanta. E un element de culoare, atata tot. Si nici nu-i inexact, la urma urmei, nu?
    Mai stii ca Iliescu venise, in discutia finala cu Emil Constantinescu, sa se apere cu respectiva harta? E amuzant… Uite de unde ii veneau argumentele!
    Am citit atat de pasionat cartea incat i-am luat-o si unui amic pe care il stii (ne-a dezamagit recent).

  46. Cristian Ghitescu Says:

    Stii ca de fapt, cartea a fost , la inceput, un articol din Foreign Affairs? Cine stie cate ceva despre aceasta revista prestigioasa intelge ca Huntington n-a scris pentru oricine… Revista circula in medii elevate, are un public restrans si abonati p masura.
    Am stat si m-am intrebat adeseori daca aceat articol, devenit rapid carte, e o analiza sau o INDICATIE. Daca analizeaza si anticipeaza sau JUSTIFICA evenimente ce trebuie (da, da, trebuie!) sa se intample.
    Daca profesorul Huntington a ghicit ce va urma (si a scris in consecinta) sau i s-a spus ce va urma (si a scris in consecinta).

  47. Marius Mina Says:

    Antena 3 ora 22.00 incepe carnagiul in interiorul aliantei PSD -PDL

  48. tudor Says:

    Autorul “Ciocnirii civilizatiilor” a jucat un rol important in campania electorala din Romania, in 1996, cind PDSR l-a prezentat ca teoretician al desprinderii Transilvaniei de Romania, iar CDR l-a crezut vizionarul care a anticipat “votul luminat” al Ardealului in favorea dreptei. Pe o harta culturala imaginata, Huntington desena o linie despartitoare intre crestinatatea occidentala si cea orientala, care ar reprezenta o falie culturala intre evoluata civilizatie occidentala (bazata pe democratie, pe separatia intre stat si biserica, piata libera, guvernare limitata, drepturile omului, individualism, domnia legii, etc.) si inapoiata lume estica (nationalista, colectivista, irationala, autoritara, autarhica, etc.). Faimoasa linie desprindea Transilvania de Vechiul Regat, fapt care, pe de o parte, a stirnit aprehensiuni nationaliste extraordinare si, pe de alta, a incurajat fantazari ideologice pe tema superioritatii culturale a Ardealului. La alegerile din 2000, Huntington a fost uitat pentru ca Transilvania a ramas lipita de restul Romaniei si pentru ca harta electorala din 2000 contrazicea flagrant teoria “votului luminat” din Ardeal.

  49. Cristian Ghitescu Says:

    Si, draga Roxy, l-ai urmarit pe Huntington dupa evenimentele de la 11 septembrie? Te-ai uitat atunci la CNN? Sunt sigur ca da, dupa cate te cunosc. Numele lui Huntington a fost pronuntat aproape imediat ce avioanele au intrat in WTC.
    Mai tii minte cat era de pomenit? Cat era de asteptat in studio? Si?
    Ei bine, a aparut dupa vreo saptamana. Mi s-a parut un om speriat de propriile sale predictii. Cum inteleg destul de bine engleza l-am vazut in direct. Ce spunea era una, cum spunea (aproape retracta ce scrisese, deh, frica!) era alta. Era disperat caci reporterul ii spunea ca a avut dreptate. El nu si nu!

  50. tudor Says:

    Dupa tragedia de pe 11 septembrie 2001 din Statele Unite, Romania, odata cu restul lumii, il redescopera pe Huntington. Profetia specialistului american despre un iminent conflict intre Occident si Islam parea a se fi implinit prin turnura luata de evenimente dupa tragedia din martea neagra. El oferea un nou model al conflictelor mondiale majore, afirmind ca dupa razboaiele intre monarhii (de dupa pacea westfalica din 1648), razboaiele intre natiuni (dupa 1789), razboaiele intre ideologii (dupa 1945), se va ajunge in curind la razboaie intre civilizatii.

  51. Cristian Ghitescu Says:

    Cat despre alte afirmatii din carte, acestea sunt valabile si azi. Si vor fi valabile inca multa vreme. Istoria n-a murit si nici nu s-a oprit. Nu s-a sfarsit, asa cum anticipa Francis Fukayama. Dar daca japonezo-americanul s-a facut de rahat, evreul american ramane actual.
    Mai tii inte afirmatia despre granitele islamului? Toate granitele islamului, interne sau exterioare sunt insangerate. Civilizatia islamica n-a reusit. Din pacate e un fapt.

  52. Cristian Ghitescu Says:

    Si sa mai stii ceva. Si finalul cartii e foarte interesant. Culmea, ideologul Huntington spunea, in finalul cartii, ca democratia nu trebuia facuta cu forta. Ca anumite culturi au nevoie de tatuc. Ca nu sunt compatibile cu democratia si, in consecinta, Statele Unite nu trebuie sa le impuna cu forta acest sistem, pe care acele civilizatii nu-l inteleg. Ciream finalul cartii in 1999 si, in anul urmator, cand am fost la Baku, in Azerbaidjan, fosta republica sovietica, i-am dat dreptate.
    Azerii au stat 70 de ani sub sovietici. Rusii au fost acolo element civilizator (erau vazuti bine, erau onesti si harnici, inchipuie-ti!). Ei bine, azerii sunt tot musulmani. Nevoia de tatuc era omniprezenta. Nici o diferenta, dupa 70 de ani de sovietizare, intre ei si egipteni. Mimarea democratiei era perfecta. Mubarak sau batranul Aliev – totuna!
    Am stat acolo un an, si ma uitam pe strada, cunosteam oameni, intelegeam situatia si ma gandeam la Huntington.

  53. Radu Humor Says:

    Am ajuns pana acolo(mult prea departe )ca atunci cand se aminteste de sentimentul national ,primii care sar in sus (nu Dan Puric! ) sunt aia care n-au o tara si ar da oricat si ar face oricate crime spre a o avea mai ales libera si in siguranta .
    Cei care o avem si vrem sa ne-o aparam, fiecare dupa priceperea si posibilitatile sale ,suntem catalogati drept extremisti,sau legionari ,de parca legionarismul,la fel ca orice alta doctrina ,n-ar fi avut nimic bun in el !
    Delimitarea fortata care se face intre ortodoxism si catolicism (componentele crestinatatii) , mai ales din pdv al stadiului de civilizatie , o fac tendentios si cu criminale eforturi ,chiar cei mai sus pomeniti (de-ar fi cat mai multi!), dintre care se distinge si acest S. H. ,cu scopul vadit de a invrajbi si dezbina .

    In fond aceiasi ideologi si cu aceleasi metode ce ne-au proiectat si impus ,cu mari eforturi financiare ( ultimul lucru care i-ar putea impiedica ),revolutie dupa revolutie ( se pregateste globalizarea!)

    A vorbi cu atata dispret despre un mare patriot ca Dan Puric mi se pare injust si este o dovada clara de inconstienta politica ,sau invidie fara margini.

    Nu mai vorbesc de cuvintele putin magulitoare la adresa unui martir national precum Radu Gyr .
    Cumplita impietate , venita cu ocazia Craciunului pe care l-a patimit la propriu, precum Isus Christos, acest monument al romanismului curat .

  54. Roxana Iordache Says:

    @Marius Mina. Nu asta e globalizarea. Asta e compromiterea ideii de globalizare.

    @Plano. Ce spui tu acum denotă mentalitatea sinucigaşă a europenilor şi a stângii americane, care le-a dat nas barbarilor. Poate uiţi ce au fost cruciadele. Nu cumva războaie de eliberare?

    Referitor la Palestina – Bush II a fost primul preşedinte american care a formulat imperativul statului Palestina, contiguu cu statul Israel. Observi ce imagine are, la final de mandat.

    @Cristian Ghiţescu. Adică e neesenţială departajarea confesională a Europei, precum neesenţial e şi conceptul de ciocnire a civilizaţiilor. Asta vrei să spui? Şi cum adică, nu-i inexact? În altă ordine de idei, nu ştiu despre ce amic vorbeşti şi nici nu ştiu să avem dezamăgiri comune. Nu de alta, dar eu destul de rar mă amăgesc, ca să am de ce să fiu dezamăgită. :mrgreen:

    Cu privire la revistă, nu prea e restrânsă, din moment ce e şi online. (CFR)

    Referitor la ciocnirea civilizaţiilor, repet, e greşit, în realitate ciocnirea e între civilizaţie şi barbarie.

    Democratizarea trebuie făcută şi cu forţa, împotriva unui totalitarism barbar care reprezintă o ameninţare la adresa civilizaţiei.

    Corectitudinea politică este SIDA civilizaţiei euro-americane.

    @Radu Humor. Ştii bancul cu miliţianul şi asfaltul?

  55. Karina Says:

    @Rox

    @Cristian Ghitescu vorbeste despre un amic comun, fost coleg cu voi la RL. 🙂

  56. Karina Says:

    Si din nou scuze ca sunt offline (va citesc cu mult interes comentariile) dar vreau sa va recomand un blog nou, al lui Gheorghe, celor care inca nu ati aflat ca si l-a deschis: http://decantare.wordpress.com/

  57. Cristian Ghitescu Says:

    @roxy – nu e neesentiasa departajarea confesionala a europei, ci e neesentiala departajarea intre ortodocsi si catolici. Aici s-a inselat putin Huntington, atata tot. Cativa orodocsi (adica grecii, bulgarii si noi) au intrat in civilizatie. Restul nu!

    Uite de exemplu cazul Ucrainei. E capitol in carte. Aici Huntington are dreptate. E o granita interna in Ucraina. Ca in Romania, dar mult mai puternica. Tot intre ortodocsi si catolici.

    Sa citesti capitolul despre Ucraina, O sa intelegi mai bine ce e cu madam Timosenko, cu Victor Iuscenko etc.

    Da, nici divizarea Romaniei pe criteriile lui Huntington nu-i chiar inexacta. Intr-un fel trateaza munca un ardelean de la Bistrita si altfel un moldoven de la Bacau. Si in cazul Moldovei sunt diferente, una face un bucovinean de la Camplulung Moldovenesc si alta un moldovean de la Roman. Ai pus vreodata gresie? Daca ai un ardelean de la Cluj iese una, daca iti pune gresie un moldovean de la Racaciuni iese altceva.

    Zau, conteaza!

    Tipul de care vorbesc e fost coleg cu noi, mister B. I. Culturnic de forta, a votat cu PD-L si acum isi inghite galusca c-a votat cu FSN.

  58. Cristian Ghitescu Says:

    Si ma mai sperie ceva la Huntington. Dar trebuie sa citesti cartea ca sa intelegi. Zice el ca tarile care se autocaracterizeaza ca fiind „o punte” intre ceva si altceva sunt tari rupte. RUPTE!

    Si da exemplul Ucrainei (in capitolul dedicat ei) si al Turciei (idem).

    Si chiar asa se autocaracterizeaza tarile respective. Victor Iuscenko zicea ca-si vede tara „ca o punte intre Europa si fostul spatiu sovietic” iar Turcia se autocaracterizeaza de decenii drept „o punte intre Est si Vest” sau „o punte intre Europa si Asia”.

    Si, plecand de la aceasta idee, a tarilor punte-rupta, Huntington argumenteaza din gros. Sa stii ca sta in picioare argumentatia lui. De aceea mi-a cam cazut greu la stomac o chestie….

    Mi-a cazut greu faza de la Bucuresti, atunci, cu curcubeul si cu Bush.

    Remember? Atunci Bush a zis ca Romania trebuie sa fie o punte intre Vest si Rusia, sau cam asa ceva. M-am gandit repede la Huntington.

    Deh, Bush tocmai vedea curcubeul pe cer si ne anuinta oficial ca intram in NATO. Dar ne facea si punte… Ma rog, ne-am facut noi luntre si punte si in alte cazuri, dar mie mi s-a parut ca suna ca dracu’!

  59. instalatorul Says:

    Doamna Iordache, va multumesc pentru mesajul de sarbatori si, la rindul meu, va urez La Multi Ani! Sa aveti un an 2009 atit de bun cum nu ati mai avut vreodata si sa fiti foarte fericita!

  60. Marius Mina Says:

    Breaking News:Tăriceanu, Antonescu şi Orban se vor duela pentru şefia PNL

  61. Plano Says:

    Democratizare cu forta? Mentalitate medievala de cruciat!!
    Nici pe plan intern nu e cazul sa faci democratizare cu forta. Poate cu forta cuvantului, ideilor si puterea exemplului de comportament civilizat!
    Sunt mai barbari „civilizatii” care se impun cu aviatia, tancurile, rachetelor balistice si alte mijloace moderne de distrugere in masa. Impotriva cui? Impotriva celor care nu cer alceva decat sa fie lasati sa traiasca in traditiile lor istorice sau impotriva celor care revendica drepturile lor nationale?
    Cam astfel de comportamente necivilizate a avut in vedere si Huntington cand a prezis ciocnirea intre civilizatii!

  62. cenushares Says:

    marius,
    orban ar trebui sa’si vada de treaba … cea mai buna cale pentru a duce partidul de rapa ar fi sa ajunga orbn presedinte pnl

  63. Roxana Iordache Says:

    @Karina. L., spune pe bune. 🙂

    Mulţumesc pt blogul lui @Gheorghe, aista-i modest, nu-şi pune link la nume să ne prindem şi noi. Noroc cu tine! 🙂 Îi trântii în tiribombă. Trebuie s-o sistematizez, e una din rezoluţiile pt la anul, să grupez bloggerii din tiribombă. 🙂

    @Cristian Ghiţescu. Păi nu despre asta-i vorba? Şi era una din tezele lui esenţiale.

    A dat-o-n bară rău de tot. Referitor la Ucraina, acolo e o problemă politică, blonda cu codiţe e fata de aur a Moscovei, iar Iuşcenko se tot aliază cu ea şi se tot desparte de ea pt că n-are încotro, n-are majoritate. Acolo e problema cu Maica Rusia – nu face greşeala să arunci ortodoxia în sfera Moscovei. Ruşii sunt stat în stat şi în materie de ortodoxie. Pentru esenţa ortodoxiei, Caută Constantinopolul, Athosul şi de ce nu, România – nu uita ce a zis Papa Ioan Paul al II-lea. Puntea între Est şi Vest, piatra de temelie a reîntregirii Bisericii. Mai devreme sau mai târziu aşa va fi.

    Referitor la Turcia, nu are ce căuta în UE – tot pe motiv de Constantinopol. Vaticanul se opune categoric (dacă s-ar fi opus catolicii la timp…).

    Cu privire la puntea de care vorbea Bush, ar fi trebuit să ne ducă rapid cu gândul la Basarabia, pt că a spus-o clar.

    @instalatorul. Mulţumesc mult, la fel şi dv. – sănătoşi să fim! 🙂

    @Plano. Mentalitate de terorist islamic! Cu mentalitatea asta n-ar mai fi existat acum Europa, ci imperiul otoman. Dacă te-ai gândi un pic la ce susţii ţi-ai da seama că la propriu ai mentalitate de atentator sinucigaş, diferenţa faţă de descreieraţii ăia fiind că tu atentezi la însăşi civilizaţia care ţi-a dat toate drepturile şi pe care preferi să le discriminezi în favoarea celor care atentează la drepturile tale. Poate uiţi că jihadul e războiul împotriva a tot ce nu e musulman. Şi după mine, indiferent ce contribuţii or fi avut ei la ansamblul civilizaţiei, aia nu-i civilizaţie, ci barbarie. A spus-o, acum câţiva ani şi nepotul lui van Gogh şi a fost ucis pentru asta, pentru demnitatea de a apăra civilizaţia şi a devoala barbaria. Pe când teza ta e că civilizaţia euro-americană constituie barbarie, pe când de-alde teocraţiile/totalitarismele laice islamice constituie civilizaţie.

    @Marius Mina. E bine să aibă Tăriceanu sparring partners.

    @cenushares. Nu începe iarăşi! Mai ales că singur ai remarcat prin ce ai spus că ar avea posibilitatea de a fi ales preşedinte, pt că are o susţinere foarte mare în partid, într-un anumit sens, mai mare decât are Tăriceanu. Dar raţiunea e dominantă, încearcă să o foloseşti şi tu pe aia din creierii tăi. OK?

  64. alienare Says:

    De-a lungul anilor multe teorii au fost infirmate. Asta nu ne impiedica sa dam Cezarului ce e al Cezarului. Samuel Huntington a fost mare ganditor politic, geopolitic sau cum vrei sa-l numesti. Parte din ale sale idei sunt valabile, altele sunt gresite. Nu e nimic rau in asta. Intotdeuna unii vor fi de o parte a baricadei, altii de cealalta parte. Parca poti sti vreodata daca proiectul UE se va realiza sau daca va rezista de-a lungul anilor? Daca nu va rezista, Huntington a avut dreptate, nu? 🙂

  65. Plano Says:

    @Te contrazici @Roxana
    Europa a respins ocupatia otomana cu puterea izvorata din convingerea de a apara valorile europene in fata pericolului ca o alta putere sa-si impuna si aici „civilizatia” sa.
    Arabii de acum sunt ca acei razboinici europeni care au respins pofta ocupationista a otomanilor.
    Nu le poate lua nimeni dreptul de a-si apara teritoriile si resursele economice.
    Diferenta este ca arabii nu pot sa raspunda decat cu mijloace asimetrice(vorba simpaticului marcus) de lupta in fata masinii de razboi americane.
    Jihadul islamic… intretinut politic de fundamentalismul islamic, este intr-adevar un pericol… dar el s-a nascut ca o reactie la agresiunea israeliano-americana. Forma actuala de terorism a izbucnit dupa razboiul din 1967 cand Israelul a ocupat o multime de teritorii arabe, inclusiv Peninsula Sinai de la Egipt.
    Cand americano-europenii ii vor trata pe arabi ca pe niste parteneri egali fundamentalismul islamic si terorismul vor deveni istorie.
    Sunt slabe sperante ca vulturii ultraconservatori americani sa nu-si conserve veniturile din dezvoltarea masinii de razboi americane. A cazut comunismul si ii tine locul, ca amenintare, terorismul!

  66. cenushares Says:

    plano,

    americanii nu’i pot trata pe arabi ca pe niste parteneri egali atata vreme cat inca mai au ce fura de la ei

  67. cenushares Says:

    roxana,

    orban n’are carisma … adica o fi avand el, da’ nu d’aia care’i trebuie pentru a convinge poporul roman … eu cred ca principalul motiv pentru care gusa n’a avut succes cu pin’ul s’a numit lavinia sandru … lipsa ei de carisma, ranjetul fortat pe care il tot afisa i’a luat pin’ului orice sansa de a castiga adepti … cam asta cred ca s’ar intampla si daca orban ar fi presedintele pnl … are un fel de a vorbi care nu are priza la public … mult mai bun pentru o asemenea functie ar fi bogdan olteanu … 🙂

  68. Plano Says:

    @ cenuchares
    Furt se numeste atunci cand iti insusesti ceva fara stirea proprietarului. Cand iei cu forta…molestandu-l, ranindu-l sau ucigandu-l pe proprietar… te numesti, conform legii din dreptul comun, talhar.

  69. cenushares Says:

    plano,

    ai dreptate … rectific

    americanii nu’i pot trata pe arabi ca pe niste parteneri egali atata vreme cat, inca ii mai pot talhari

  70. Roxana Iordache Says:

    @alienare. Sigur că a fost un mare gânditor. Şi sigur că a avut parţial dreptate, dar nu în punctele esenţiale. Şi dacă nu va rezista UE asta nu va însemna că a avut dreptate, pt că o eventuală destrămare s-ar face nu pe motive confesionale, mai ales că la Uniunea Europeană ateismul e în floare. 🙂

    @Plano. Nu mă contrazic, doar am spus că aia nu-i civilizaţie, ci barbarie. Iar extremiştii islamici de azi îşi apără dreptul la agresiune, pe care o justifică religios (şi din păcate nu denaturează prea mult sensul religiei lor – la care evident că au dreptul, dacă nu ar fi o agresiune la adresa celorlalţi). Cum poţi trata nişte barbari ca pe „parteneri egali”? Asta înseamnă umilinţă supremă, pt că după ce te supun, te şi ucid exemplar. Am să-ţi dau două exemple. A fost un sud-coreean care a fost luat ostatic în Irak şi le-a pupat papucii, i-a condamnat pe americani şi şi-a condamnat ţara pt că susţine SUA, şi a cerut retragerea din Irak – toate astea fiind puse pe net de terorişti şi preluate de toate televiziunile. După care l-au executat live. Celălalt exemplu, un italian (am toată arhiva, dar e în desktop şi nu mă deranjez până acolo ca să-ţi spun şi numele lui), i-a sfidat fără să opună rezistenţă fizică, pt că s-ar fi degradat, era clar că n-are cum scăpa, fiindcă erau mulţi, iar el, singur. Dar ce le-a spus din gură este gloria mărturisirii Mântuitorului nostru, aducătorul religiei iubirii, care înseamnă bunătate, dar înseamnă şi demnitate, martiriu dacă e nevoie. Şi când l-au dus, cu glugă pe faţă, să-l execute, a cerut să-i fie scoasă gluga şi a zis: „Am să vă arăt acum cum moare un italian”. Şi asta e filmată. Teroriştii l-au executat, dar au eliberat şi caseta. Au avut cu adevărat respect faţă de italian, pe când pe coreeanul laş l-au executat ca pe un vierme. Poate pricepi

    P.S. Referitor la Obama, v-am prevenit că Bush a fost mic copil. N-aţi crezut. E cel mai bun prieten cu Tzipi Livni, prim-ministereasa de la Mossad. Amică, evident, cu şefii Hamas. Ambele părţi au interesul să întreţină demenţa, ca să fie ei, mereu, în centrul atenţiei şi determine toată politica şi toată economia lumii. Iar fraierii ca tine – miliarde ca tine – în loc să-l susţină pe Bush ca să poată aplica proiectul Palestina, au făcut jocul păpuşarilor. Cum puteţi fi atât de fraieri, mai sunteţi şi bărbaţi?!

    @cenushares. Valabil şi pt tine, atâta doar că în cazul tău nu e clar dacă eşti sau nu bărbat. :mrgreen:

    P.S. Nu-ţi face iluzii, despre PNL vorbeşti tu cu pisi cu blană. 🙂

  71. cenushares Says:

    roxana,

    asta e ca i’am aratat lizucai fotografia orbanului .. si ce crezi ca s’atamplat? .. spinarea i s’a scovardat, parul i s’a zburlit, coada i s’a ridicat a mieunat … io zic ca se pricepe la oameni .. 🙂

  72. Roxana Iordache Says:

    @cenushares. S-a sculat adrenalina pe ea şi a ridicat coada, acum n-ai decât să i-l aduci. :mrgreen:

  73. alienare Says:

    @ Roxania: dar motive culturale ar fi destule!

  74. Radu Humor Says:

    Nu-l stiu !

    Dar as vrea….

  75. bic Says:

    Zeitgeist.
    http://video.google.com/videoplay?docid=-25494978656335996

  76. bic Says:

    Zeitgeist.
    http://video.google.com/videoplay?docid=2717678283852040582

  77. Plano Says:

    Nu eu am fost fraierul care sa faca ,aici, campanie pentru vreunul dintre candidatii din SUA. Pur si simplu mi-era indiferent cine castiga. Si nici n-am avut pretentia ca as putea influenta in vreun fel rezultatul alegerilor. E treaba americanilor pe cine vor sa aleaga!
    Pentru ineditul situatiei, m-am bucurat ,totusi, ca a castigat Obama!
    Oricum, mai devrme sau mai tarziu, cu sau fara Bush, statul Palestina va fi recunoscut. Si de americani si de evrei!

  78. blogideologic Says:

    Un text despre Samuel Phillips Huntington la adresa URL http://blogideologic.wordpress.com/2008/12/28/samuel-phillips-huntington-a-murit/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: