AMINTIRI CU UN PLAYBOY POLITIC

Dacă nu sunteţi cuminţi, poate vă povestesc cum am fost să iau interviu unui preşedinte de partid şi el m-a aşteptat pe jumătate dezbrăcat, după care s-a scuzat.

 

Când a văzut că am venit cu doi băieţi frumoşi, cu două camere, una cu beculeţ roşu. Cealaltă, fără preaviz. După care s-a bâlbâit îngrozitor când a revenit îmbrăcat şi nu mai termina de potrivit cravata.

 

Am făcut interviul, timp în care el s-a uitat razant, iar eu m-am abţinut eroic să nu râd. Absolut eroic. Nici acum nu ştiu cum am reuşit.

 

După care am coborât din stabiliment, am dat fuga la maşină şi am râs, am râs, am râs cu băieţii, tot drumul, după care am mai râs şi în redacţie, după care am mai râs şi pe drum, când m-au dus acasă.

 

După care am mai râs şi acasă. Şi dacă n-am terminat de râs, mai râdem şi astăzi.

 

Toate astea sunt filmate, dar noi nu le dăm pe piaţă niciodată. Orice ar fi. Aşa că, relax, buddy! Staţi liniştiţi la locurili voastre. Sotto!

 

P.S. Vă pup, Sandi şi Dragoş! Despre actualul senator PSD nici nu mai pomenesc…