Flame of shame. FREE TIBET!

  

Profesia de jurnalist, onorată

Ieri a fost aprinsă flacăra olimpică la Atena şi a pornit pe drumul spre Beijing. Un drum care teoretic ar trebui să fie al păcii. În realitate, este presărat cu sânge ignorat cu laşitate. Comitetul Olimpic Internaţional se comportă ca un ONU al sportului, adică o mega-organizaţie care şi-a pierdut sensul iniţial, cuprinzând deopotrivă ţări libere şi ţări captive. Iar ţările libere, în loc să contribuie la eliberarea ţărilor captive, se complac în complicitate cu acele regimuri totalitare care le satisfac anumite interese comerciale. China, de altfel, are drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU.

Se cunoaşte (şi nu prea) violenţa regimului chinez asupra Tibetului guvernat spiritual de Dalai Lama. Acum două săptămâni, represiunile comuniste din capitala Lhasa s-au soldat cu 22 de morţi, recunoscuţi oficial, în realitate, 80, conform guvernului tibetan din exil. E drept că marile cancelarii occidentale au protestat, culminând cu secretarul american de stat, Condi Rice, care a cerut  guvernului chinez să înceteze violenţa şi să iniţieze un dialog cu Dalai Lama. Words, words, words… câta vreme protestele Lumii Libere nu se concretizează în boicotarea, măcar simbolică, a Olimpiadei din vară.

La ceremonia de aprindere a flăcării olimpice, Jean-François Juliard, Vincent Brossel şi Robert Menard, membri ai Organizaţiei Reporteri fără frontiere de la Paris (Menard, chiar secretar general), au onorat profesia de jurnalist, folosind legitimaţiile de acces în incinta ceremoniei pentru a lansa, live, sutelor de milioane de telespectatori din toată lumea, protestul lor faţă de regimul criminal de la Beijing şi mesajul de libertate pentru Tibet. În imagine, bărbatul care a fluturat acel steag – cu cercurile olimpice sub formă de cătuşe – chiar în spatele lui Liu Qi, preşedintele comitetului olimpic chinez de organizare.  

Poliţiştii i-au arestat imediat pe demonstranţi, care au fost acuzaţi de ofensă adusă simbolurilor naţionale. A fost arestată şi o tânără stropită cu vopsea roşie. Cu protestatarii s-a solidarizat şi atleta japoneză Yatuuri Yuuki. Dar restul? Asistentul purtătorului de cuvânt al Executivului grec, Evanghelos Antonaros, s-a desolidarizat exemplar: „Guvernul condamnă orice încercare de intervenţie în ceremonia de aprindere a flăcării olimpice prin acţiuni care nu au nici o legătură cu spiritul olimpic”. Au însă masacrele din Piaţa Tiananmen, din Tibet şi Nepal. Televiziunea chineză a cenzurat evenimentul.

Comunicatul Organizaţiei Reporteri fără frontiere declară: „Dacă flacăra este sacră, atunci şi oamenii sunt sacri … Nu putem lăsa China să pună mâna pe flacăra olimpică, un simbol al păcii, fără a denunţa situaţia dramatică a drepturilor omului din ţară”. Preşedintele Comitetului Internaţional Olimpic, Jacques Rogge, a declarat, în schimb, pentru AP că este angajat într-o „diplomaţie tacită” cu China, sperând ca Olimpiada să contribuie la schimbarea ţării. Adevărul unui tânăr protestatar, în cuvinte simple, a fost cu totul altul: „În loc ca lumea să schimbe China, China schimbă lumea„.

Proteste au avut loc şi în afara perimetrului ceremoniei din Grecia. S-a scandat: Flame of shame, Flacăra ruşinii şi Ruşine Chinei! Au protestat, de asemenea, în Nepal, sute de refugiaţi tibetani şi călugări, care, pe când scandau „China, opreşte crimele din Tibet” şi „ONU, vrem dreptate”, au fost opriţi la 300 m de sediul ONU din capitală. Demonstraţia s-a soldat cu represiuni violente şi 475 de arestări. Reporterii fără frontiere precizează că vizează nu boicotarea Jocurilor Olimpice din China, ci un boicot simbolic al ceremoniei de deschidere, prin neparticiparea şefilor de guverne.

Sunt anunţate proteste în fiecare zi din cele 130, cât durează cea mai lungă călătorie din istoria flăcării olimpice, pe parcursul a 130000 km. Protestatarii vizează să sensibilizeze cancelariile occidentale în aşa fel încât să determine China să renunţe la traversarea cu flăcăra olimpică prin capitala însângerată a Tibetului, ceea ce guvernul comunist refuză categoric. Momentul este programat pentru luna iunie, după ce, în mai, se preconizează atingerea Everestului. O preamărire a unui regim criminal, cu participarea tacită a Lumii Libere. Cine se solidarizează cu Tibetul reprimat este invitat să semneze petiţia:

http://www.avaaz.org/en/tibet_end_the_violence/98.php/?cl_tf_sign=1

Documentare: AFP, AP, Reuters, CNN, BBC. Vezi şi reportajele privind Momentele interuperii ceremoniei din Grecia, Proteste din Nepal, revoltele reprimate, adevărul în cuvinte simple.

 

 

P.S. La mulţi ani Greciei! De BUNAVESTIRE e ziua ei.