ANDREI ANTICĂ, fostul meu coleg de la “România liberă” - care, ca şi alţii, nu şi-a mai găsit locul acolo şi a plecat - s-a mutat în Canada şi are o afacere artistică de succes. Pentru unii, expresia poate fi o contradicţie în termeni. Pe el Dumnezeu l-a iubit şi i-a dăruit bucuria de a face chiar ce-i place şi totodată, cu succes în business.

Mă bucur mult pentru el, pentru părinţii lui minunaţi, Lili şi Nelu Antică - oamenii de radio şi tv îi cunosc şi îi preţuiesc, pentru toţi ai lui.

Andrei Antică a fost mereu şi a rămas un om generos, un tânăr entuziast, o inimă cu sensibilitate deosebită. Ca dovadă şi faptul că el pur şi simplu ne dăruieşte un blog cu fotografii, o superbitate de blog, cu o superbitate de fotografii. Powered by WordPress, care se poate mândri cu aşa nou membru în clubul bloggerilor apartenenţi.

Ar fi să scriu o carte dacă v-aş povesti toate istoria mea împreună cu Andrei Antică la România liberă, şi cu toţi prietenii mei de acolo, dintre care, foarte mulţi au plecat.

Andrei Antică, Marius Ghilezan, Andrei Bădin, Bogdan Iorga, Cristi Duicu, Cristi Botez, Andrei Dumitru, Sandi Piekalski, Sorana Ionescu, Florin Ghica, Florin Eşanu, Florin Biolan, Bogdan Costea, Romulus Cristea, Mihai Ionescu, Cristi Câmpeanu, Mihail Lechkun, Adrian Bucurescu, Dan Stanca, Gilda Lazăr, Florin Gabriel Mărculescu, Sorin Roşca Stănescu, Ştefan Niculescu Maier, Romulus Maier, Daniel Uncu, Tia Şerbănescu, Crina Sârbu, Toni Uncu, Mihai Creangă, Petre Mihai Băcanu - ah, am greşit că am început să-i enumăr, precis îi uit pe mulţi, aşa cum uiţi aerul pe care-l respiri, ţi se pare firesc - făceau parte din redacţia unui ziar care era o stare de spirit, o aventură publicistică de inimă, o nebunie fără egal în publicistica din România. Mortua est …

Continuă tu lista, Andrei! Completaţi-o voi, care ne-aţi urmărit la acel ziar fabulos. Iertaţi-mă, prieteni pe care nu v-am menţionat! Nu vă supăraţi pe mine, scrieţi-mi, certaţi-mă pentru ingratitudine şi iertaţi-mă! Şi mai ales, mergeţi pe blogul lui Anticuţă - cum îi zicea mama noastră leone, Garo Iuga - şi delectaţi-vă cu minunile foto.

Eu la ziar dădeam mai rar prin redacţie, dar sediul meu era la secţia foto. M-au adoptat şi eu pe ei.

Îţi aminteşti, Anticuţă, cum ne-a pus pe drumuri Idiotul - recunosc, eu sunt de vină pentru porecla asta - când a zis să mergem repede pe Otopeni, că ştie el la nemurire că vine Regele! Şi noi n-am riscat să nu-l credem, cu toate că aveam surse directe care nu ne-au confirmat informaţia, ba încă, a fost şi domnul Mihai Creangă cu noi. Şi după ce am văzut că ăla aberase, ce puteam să facem decât să-l înjurăm şi să râdem?! Cristi Botez era mortal, fiindcă el chiar se oftica, iar noi râdeam suplimentar.

Au fost momente superbe, chiar sublime la acel ziar.

Aşa sunt şi fotografiile tale, Andrei! Te rog să postezi şi câte ceva din sublimităţile pe care le ai cu Majestatea Sa Regele Mihai, Regina Ana şi micul Prinţ Nicolae, de la vizita pascală din 1992. Şi pozele cu domnul Coposu, de la el de acasă, făcute de tine, într-una din serile în care ai fost cu mine la Senior. Şi ai stat mult de vorbă cu nenea Cuchi, cumnatul domnului Coposu, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Îţi mulţumesc şi te iubesc!

Foto: Răzvan Chiriţă

Astăzi, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a semnat un protocol cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, conform căruia Patriarhia va avea o reţea sanitară proprie, va păstori spitale, în spiritul Sfântului Vasile cel Mare.

Este o iniţiativă istorică şi binecuvântată, de natură să restabilească legătura din România regală între medicină şi Biserică, în spiritul apostolatului pentru oameni.

Foto: Mediafax

“Dacă ajunge Mircea Geoană prim-ministru, atunci conduce ţara soacră-sa, Margareta Costea, care a făcut dintr-un prostănac, preşedinte de partid”.

La Realitatea TV, talk-show cu Andreea Creţulescu

RAFAEL - JUSTIŢIA

Rapoartele Comisiei Europene privind Justiţia “au diferenţiat semnificativ, pentru prima dată, România şi Bulgaria”, a remarcat comisarul european, Leonard Orban, pentru Antena 3.

Monitorizarea continuă şi în privinţa României, cu toate progresele înregistrate, principalul obiectiv fiind constatarea depolitizării Justiţiei. Iar Bulgaria, deşi, după cum reiese din Raport, retardată faţă de noi, a scăpat fără clauză de salvgardare, dar a fost sancţionată prin substanţiale suspendări de fonduri europene, în valoare de sute de milioane de euro.

Premierul Tăriceanu, într-o declaraţie de presă, a considerat că Raportul semnalează drumul pozitiv al României în domeniul reformei Justiţiei şi a făcut apel la toate partidele şi personalităţile publice să abordeze tema într-un mod “non-conflictual”, pentru a se continua progresele.

Ministrul Cătălin Predoiu a considerat că Raportul Comisiei Europene este “obiectiv, echilibrat şi realist”. Răspunzând unei întrebări, ministrul Justiţiei, preluat de Antena3, a spus că problemele semnalate în Raport trebuie tratate şi soluţionate împreună, nu separat, în aşa fel încât următorul raport să decidă încetarea monitorizării.

În schimb, procurorul-şef al DNA, Daniel Morar, a făcut, pentru Realitatea TV, afirmanţii contrare celor susţinute de ministrul Justiţiei şi anume, a reliefat că activitatea DNA este semnalată pozitiv, fiind criticate actele judecătoreşti, pentru lentoarea şi caracterul lor contradictoriu.

Preşedintele PSD, Mircea Geoană, nu şi-a dezminţit nici de această dată renumele, criticând Guvernul pentru Raport. Mai bine şi-ar fi muşcat limba anterior, fiindcă în mod normal ar fi trebuit să-i critice, în bloc, pe parlamentarii PSD, care au votat împotriva avizării privind începerea urmăririi penale a (ex)miniştrilor parlamentari.

RAPORTUL DENOTĂ SUPERFICIALITATE, DAR ŞI PRUDENŢĂ EUROPEANĂ

În ce mă priveşte, cred că Raportul Comisiei Europene este superficial, bazat pe surse de mâna a doua şi a treia, generatoare de impresii, nu de evaluări obiective. Totodată, Comisia Europeană nu s-a putut hazarda în a decide sancţiuni şi nu şi-a asumat riscul de a nu semnala progresele, pe de o parte, pentru că nu există elemente concrete care să confirme aserţiunile critice ale Raportului, poate, dimpotrivă - cu excepţia evidentă a votului Parlamentului ce poate fi echivalat cu o obstrucţionare a Justiţiei. Şi pe de altă parte, pentru că distanţa dintre realitatea din România şi cea din Bulgaria privind corupţia şi acţiunea sistemului judiciar este foarte mare, spre uriaşă.

Că raportul este scris după ureche,  mai precis, după şoapte de ONG-uri şi jurnalişti portocalii, este evident din evidenţierea DNA, în contradicţie cu criticile pentru politizarea Justiţiei. Dar politizarea sistemului judiciar tocmai la nivel de DNA se înregistrează şi acest fapt a fost reliefat de vechiul raport al Inspecţiei Judiciare al CSM şi, conform declaraţiei preşedintei Lidia Bărbulescu, figurează şi în noul Raport care îi va fi prezentat ministrului Justiţiei în următoarele săptămâni. În sensul că sunt dosare închise prin sertare în funcţie de apartenenţa politică, portocalie, iar unele cauze, ca să nu fie trimise în instanţă, au fost soluţionate paralel cu Codul Penal.

De asemenea, în Raportul european se vorbeşte despre politizarea Justiţiei la modul general şi pentru acest fapt este indicat Parlamentul ca responsabil, dar critica rămâne vagă, pentru că există doar câteva cazuri care ar necesita avizul Parlamentului.

Totodată, Raportul Comisiei Europene vizează în exclusivitate parlamentari şi miniştri la capitolul eschivă în faţa actului de Justiţie, dar nu-i aplică aceeaşi măsură şi preşedintelui ţării, imunitatea politică fiind similară. Şi cu toate astea, şeful DNA, Daniel Morar, a suspendat cauza penală din dosarele de inculpat ale preşedintelui Băsescu, pe motiv de imunitate. Aceeaşi care nu-i protejează pe miniştri în faţa cercetării, respectiv a urmării penale. Este un aspect concret de politizare a Justiţiei, pe care Raportul european îl ignoră. Cu toate că este cel puţin la fel de flagrant ca şi refuzul majorităţii parlamentarilor, în expresie PSD, de a vota recomandarea de începere a urmăririi penale. Decizia aparţinând, oricum, în exclusivitate Parchetului, care poate da NUP sau poate înainta cauzele în instanţă. Parlamentul nu trebuie decât să permită Parchetului să-şi desfăşoare activitatea judiciară. La fel şi şeful DNA, referitor la preşedintele ţării.

Oricum, se impune modificarea Constituţiei în sensul eliminării acestei discriminări în faţa actului de justiţie. Constituţia ar trebui să prevadă foarte clar că puterea politică, executivă sau legislativă, nu are a cenzura activitatea puterii judecătoreşti. Imunitatea politică nu mai trebuie confundată cu impunitatea sau cel puţin, cu un mijloc de eschivă în faţa actului judiciar.

Dar şi în acest Raport al Comisiei Europene, în opinia mea, se comite o imixtiune inadmisibilă în actul judecătoresc, comisarii europeni comportându-se, în criticile lor, ca şi comisarii sovietici care dictau politic sentinţele. În aşa fel încât să se facă norma de “duşmani ai poporului”. La fel, se cer condamnări în cazuri de înaltă corupţie, ceea ce înseamnă negarea prezumţiei de nevinovăţie şi predeterminarea politică la nivel de Comisie Europeană a unor decizii judecătoreşti care trebuie să fie mereu protejate de orice imixtiune.

În orice caz, putem profita de aprecierea privind sensul pozitiv al reformelor judiciare, în aşa fel încât, prin decizii înţelepte, să asigurăm sistemului judiciar deplina independenţă, protecţia în faţa oricărei tentative de politizare.

DNA este o instituţie de ale cărei prestaţie şi performanţă va depinde determinant decizia privind ridicarea monitorizării României sub aspectul Justiţiei. Tânărul ministru Cătălin Predoiu îşi poate demonstra responsabilitatea, contrazicând scepticismele de până acum în ceea ce-l priveşte. Moment în care, personal, îmi voi prezenta scuze pentru nerăbdare. Şi îl voi elogia. Mi-aş dori să am ocazia.

Victor Ciutacu semnalează şi blamează, pe blogul lui, o declaraţie a lui Mircea Lucescu din “Gazeta Sporturilor”, în care fostul antrenor al lui Dinamo se plânge că a fost victima lui Valentin Ceauşescu, susţinătorul echipei Steaua, pe motiv că i-ar fi cerut, chiar de două ori, să plece din ţară, pentru ca steliştii să nu aibă concurenţă!

Declaraţia îmi aminteşte de ce li s-a întâmplat lui Nicu, Zoe şi Valentin în 22 decembrie 89, când au tăbărât pe ei nu unii necompromişi, nu foşti deţinuţi politici, nu tineri care, cu o noapte înainte, înfruntaseră moartea. Ci foşti profitori ai regimului comunist care au mirosit repede că “pleacă-ai noştri, vin ai noştri”, se schimbă doar garnitura şi s-au repezit cu exces de zel să muşte mâinile din care se îndopaseră pe când era sărăcie lucie în ţară.

Nicu a fost înjunghiat, cine ştie de cine şi pălmuit chiar de Tatulici, căruia cel lovit i-a amintit: “Mi-ai mâncat din palmă!”.

Iar acum, Mircea Lucescu se dă victima lui Valentin Ceauşescu, deşi pe atunci avea în spate chiar Securitatea. El însuşi cu steluţe pe umeri.

Îmi trebuie o lămâie!

DACĂ ERA AŞA DE RĂU, DE CE L-AU APĂRAT COLEGII DE LA MĂGURELE ?

Pe Valentin l-au apărat chiar colegii lui de la Măgurele, în 23 decembrie 89, au avut acest curaj, pe atunci când orice suspiciune te putea transforma în « terorist » şi puteai fi umflat sau direct linşat. Şi au avut demnitatea să iasă şi să dea un comunicat în care cereau eliberarea lui Valentin din arestul aberant, având cuvinte de preţuire pentru colegul care era.

Şi vine, după aproape 19 ani, securistul de Lucescu-tată, şi zice că l-a persecutat pe el Valentin şi i-a cerut să plece din ţară.

Aşa aberaţie monumentală nici n-am pomenit! Dacă el ar fi vrut să-şi folosească privilegiile, îl zbura mai repede decât a zis Boc că-şi dă demisia! Şi altă aberaţie e că Valentin voia să-l mătrăşească pentru că nu-i trebuia concurenţă internă! Ca si cum fără concurenţa asta ar fi putut ajunge şi s-ar fi putut menţine Steaua la nivelul echipei de vis care a câştigat Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, şi a fost pe urmă semifinalistă şi încă o dată finalistă, chiar în 89. Doar nu Ceauşescu a câştigat trofeele-astea! Le-a câştigat o echipă superbă, antrenată de cel mai inteligent antrenor român din toate timpurile, Emerich Jenei, pe care Lucescu îl jigneşte grosolan prin afirmaţiile lui.

BRAŞOVUL REPRIMAT ŞI REVANŞA SIMBOLICĂ ÎMPOTRIVA SECURITĂŢII

Toată lumea îşi aminteşte de rivalitatea Armată-Securitate, reflectată fidel în derby-urile Steaua-Dinamo. Oare de ce, exceptându-i, fireşte, pe suporterii dinamovişti, majoritatea românilor, cu toate că ştiau prea bine de susţinerea lui Valentin, ţineau cu Steaua când se confrunta cu Dinamo?

Îmi amintesc de finala Cupei României din ultimul an al regimului comunist, dintre Steaua şi Dinamo, care a avut loc la Braşov. Jună nebună cum eram, am fost la meci. Şi tot stadionul ţinea cu Steaua, braşovenii, care purtau în suflet flacăra înăbuşită a revoltei anticomuniste din 1987, făceau o galerie, de parcă eram pe Ghencea. Şi tot stadionul s-a ridicat în picioare la golul senzaţional, de la vreo 35 de metri, al lui Gică Hagi, golul victoriei. Şi după ce meciul s-a terminat, mica galerie dinamovistă a primit impactul sonor al bucuriei din Braşov pentru că echipa Securităţii a mâncat bătaie. A fost sărbătoare, lumea parcă nu mai voia să plece acasă. Braşovul minunat, Braşovul reprimat, pe care l-am iubit, care ne-a fost o gazdă de vis, trăia o bucurie în compensaţie, o splendidă iluzie de revanşă, proiectată în victoria unei echipe de fotbal contra Securităţii. Tot aşa cum, prin anii 70, victoria lui Dobrin asupra echipei Dinamo, din Groapă şi câştigarea titlului de campioană pentru FC.Argeş au fost percepute ca o revanşă la adresa aparatului represiv.

Sigur că fotbalul e un joc şi aşa trebuie să rămână. Dar asta era percepţia.

Victor Ciutacu nu se dezminte. Dinamovistul convins apără dreptatea împotriva unui fost dinamovist, care se dă lovit în petliţele albastre.

Stelista de mine îl salută pe dinamovistul de Ciutacu.

Video postat pe Youtube de Chinezu.

Foto: Ministerul Transporturilor

Fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, a susţinut azi o conferinţă de presă în stabilimentul din Modrogan, în care l-a acuzat cel mai tare pe predecesorul lui la minister, Miron Mitrea.

După care l-a luat la rând pe Ludovic Orban. Şi s-a referit la cazurile “Astoria”, Bucureşti şi Snagov. Din păcate, are dreptate. Acolo s-au pierdut bani.

Când s-a prins de mizerie, ministrul Orban a contestat privatizarea hotelului din Bucureşti şi a cerut anchetă ministerială inclusiv cu privire la nereguli similare la complexul cu acelaşi nume din Snagov.

Hotelul din Capitală a fost pierdut în mod lamentabil, din cauza unei datorii de câteva zeci de mii de euro, din “neglijenţa” lui Mişu Popescu - ia dă-mă tu în judecată Mişule, că mai am şi eu nişte materiale: cineva te şantajează!

Avea dreptate Radu Berceanu că Mişu Popescu îşi bate joc de încrederea omului care a avut buna-credinţă, ca să nu zic naivitatea, să îl ia consilier personal la Transporturi. Traian Băsescu nu a făcut greşeala. Şi bine a făcut. Unele chestii ar fi bine ca voi, liberalii, să le învăţaţi de la el, dacă vreţi să reuşiţi în politică şi în administraţie publică. La cele bune mă refer. Că mai are şi de-astea.

Cine e Mişu Popescu, în PNŢCD se ştie prea bine. Un fost ţărănist din gaşca lui Radu Vasile, de când complota el să-l dea jos pe Ciorbea de la Guvern şi să-i ia locul. Mişu era pe atunci junior, dar promiţător, ca şi frati-său, Cristi şi mai junior, şi la fel de promiţător, ca dovadă că şi-au distribuit obiectivele în familie: Cristi e la Sorin Oprescu.

Fratele cel mare, Alexandru-Kala, s-a făcut băiat cuminte, nu s-a mai băgat în nimic cum au făcut ăi mici. I-a ajuns de când a fost la Ministerul Tineretului. Şi a mai avut şi proasta inspiraţie să rămână ţărănist. De-aia, cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, l-au dat afară din PNŢCD Pavelescu şi Miluţ, acum vreo două săptămâni.

Dar Mişu şi Cristi, out?! N-ai văzut. Ei se orientează. De-aia-ţi şi spun, Mişule - cu toată vechea simpatie, că te cheamă ca pe un motan al meu -, ia reorientează-te tu acum, poate îl ajuţi pe Cristi să-i poarte de grijă lui Sorin, cum i-ai purtat tu de grijă lui Ludovic.

Gata, măi băiete, ai profitat destul! Du-te acasă, du-te unde vrei tu, că te descurci, cum ai făcut mereu şi lasă-l în pace pe Ludovic Orban, că-l compromiţi! Şi-aşa i-ai făcut destul rău cu Astoria. Dacă erai consilier responsabil, nu acceptai aşa ceva, dar tu ai avut mereu altă treabă la minister, să faci poliţie, să vezi cine intră şi cine iese de la ministru, să tragi cu ochiul şi urechea ce se-ntâmplă pe-acolo, doar-doar l-oi putea şantaja. Nu poţi, amice! N-ai cu ce! Şi scot pe piaţă tot ce am. Ştii bine că am. Big time!

De prisos să precizez că eu mereu m-am înţeles perfect cu fraţii Popescu. Şi acum când ne vedem, ne pupăm. Deci, Mişu, te poop good-bye!

P.S. Mulţumesc, Radu Berceanu!

“Păstrându-l pe Morar la DNA, PNL îşi dă o palmă sieşi. Cu mâna ministrului Predoiu. Eu sper că nu se va-ntâmpla”.

La Antena 2, emisiunea “Vorbe grele”, cu Victor Ciutacu.

“Nu ştiu ce orientare politică are doamna Săftoiu. Mă îndoiesc că Adriana Săftoiu e profund de dreapta, pentru că ani de zile a făcut parte dintr-un partid de stânga”.

La Antena 2, emisiunea “Vorbe grele” cu Victor Ciutacu.

Tandemul Miluţ-Pavelescu e pus pe fapte mari. Intenţia lor este să rămână (doar) cu sediile. Dacă au ajuns ei să dea afară o persoană atât de cumsecade şi mereu conciliantă precum profesorul Virgil Petrescu, sindromul e clar.

Şedinţa Biroului Naţional de Conducere (BNC) de ieri a fost nestatutară. Decizia privind suspendarea lui Radu Sârbu e lovită de nulitate de două ori: pentru că el nu a fost invitat şi nu în ultimul rând, pentru că n-a avut cvorum.

Sigur că ei pot măslui procesul verbal, un act penal, care se poate dovedi uşor, aşa că mai bine s-ar abţine. Au rămas fără cvorum din momentul în care, ameninţat cu excluderea după ce a protestat faţă de intenţia de suspendare a lui Radu Sârbu, vicepreşedintele Gheorghe Ciuhandu s-a ridicat şi a plecat, indignat, împreună cu alţi colegi din conducere. Care au refuzat să valideze prin prezenţa lor mascarada.

În disperare, Miluţ şi locotenentul traseist Pavelescu, au cooptat doi de pe stradă - se pare că nici nu erau membri - în BNC, ca să le iasă numărul.

Suspendarea lui Radu Sârbu a fost premeditată la modul ordinar. Au tocmit pe cineva să atace decizia de neîncepere a urmăririi penale în cauza Romtelecom, iar Înalta Curte, într-un complet din trei judecători, a luat decizia de a obliga Parchetul să redeschidă dosarul.

Hilar este faptul că Miluţ şi ceilalţi micuţi au invocat acest fapt, deşi Parchetul, care de obicei merge până în pânzele albe pentru apărarea propriilor acte de acuzare, în acest caz a declarat recurs împotriva deciziei Înaltei Curţi, de redeschidere a cauzei Romtelecom. Procurorii sunt exasperaţi de această perspectivă, pentru că sunt edificaţi privind indubitabila nevinovăţie a celor anterior cercetaţi penal.

Procurorii Miluţ şi Pavelescu - mai e şi avocat! - au mers cu mascarada până la capăt, în disperarea de a-l împiedica pe Radu Sârbu să participe la congresul extraordinar convocat pentru 24 august, la Timişoara, la solicitarea a 28 de organizaţii judeţene şi de sector.

Congres la care Radu Sârbu va participa, va candida la preşedinţia PNŢCD şi va câştiga. Pentru că îl vor vota într-o disperare delegaţii.

Nu doar cele 28 de organizaţii care au avut curajul să ceară congres extraordinar. Şi mulţi din restul organizaţiilor, cărora li s-a pus pumnul în gură. Alţii au fost mituiţi să tacă. Dar votul e secret.

Şi nu mai e un secret că VICTIMIZAREA FACE MINUNI ÎN ŢARA NOASTRĂ DRAGĂ. Miluţ şi Pavelescu, prin decizia lor monumentală de suspendare, au fost cei mai convingători agenţi electorali ai lui Radu Sârbu.

Şi Radu Sârbu va participa la congres, pentru că va contesta la Juriul de Onoare, Disciplină şi Arbiraj (JODA) decizia BNC lovită de nulitate, iar Juriul de onoare nu are cum să nu admită contestaţia.

Ţărăniştii sunt în fierbere şi s-ar putea ca miluţii să se pomenească la sediul central cu tot partidul. Nici n-ar fi greu, la ce-a mai rămas din el, după atâtea excluderi. Dar PNŢCD există la firul ierbii.

Ar fi mai bine ca Miluţ şi gaşca lui să-şi ia mobilierul şi să se pregătească de plecare. Să-şi ia, mai ales, gândul de la acel imobil, pentru că NU l-a cumpărat el, l-au cumpărat ţărăniştii din Capitală.

Să-şi ia gândul de la toate sediile. Şi să termine cu listele negre care nu fac decât să arate cât sunt de ridicoli. La poarta sediului central există, la propriu, o listă neagră, cu persoane care n-au voie să intre, deşi nu toţi sunt excluşi, iar unii au chiar funcţii de conducere.

Invit presa - scrisă şi audiovizuală - să meargă la faţa locului şi să vadă cât e de umflată. E chiar un subiect, o temă hot, cum vă place vouă, mai ales pe timp de vară. Să vedeţi ce vă distraţi de “panaramă”.

P.S. Miluţ face tentative tot mai penibile de a-l convinge pe premierul Tăriceanu să semneze un nou protocol cu PNŢCD. Două cuvinte: de-geaba!

Miluţ mai face o tentativă: să meargă la Timişoara şi să bată palma cu primarul Ciuhandu, după ce l-a făcut de doi bani. Timişoara va marca evenimentul renaşterii PNŢCD, prin alegerea unei conduceri care chiar ţine la partid. Şi la istorie, deci la viitor.

Miluţ: delete, exit, out!

Precizare. Fără premeditare: este postarea mea cu numărul 700.

Foto: www.port.ro

Blogosfera e simpatică foc. Are de toate, ca viaţa însăşi: bune, rele, spectacol, bâlci, senzaţional, firesc, anormal, frumuseţe, derizoriu, dezamăgiri, încântare. Cunoaştere, recunoaştere, denigrare. Degradare umană şi consacrare.

Blogul este o formă de comunicare, cea mai sinceră dintre toate, dacă suntem sinceri cu noi. Şi între noi.

Forumul “Jurnalului naţional” este, probabil, cel mai liber blog, poate mai liber chiar decât Roxania, care refuză cenzura. Dar, fie şi rar, editează sau şterge unele mesaje care pot aduce atingere vieţii personale a oamenilor. Lucrul cel mai urât. Meschin. Oribil.

ISTORIOARA

Aşadar, pe forumul “Jurnalului naţional” sunt lăsate la liber toate abjecţiile împotriva autorilor. Ion Cristoiu şi Victor Ciutacu sunt top de top la denigrare. Unii au obiceiul să-i cloneze şi să posteze, în numele lor, mesaje infecte.

Este şi motivul pentru care, ieri, n-am crezut că mesajul cu care m-a onorat domnul Ion Cristoiu chiar îi aparţine. Cu toate că adresa de mail era plauzibilă, iar stilul, civilizat.

Au rezultat următoarele:

Ion Cristoiu spune:
luni 21 iulie 2008 la 12:39:29 am   edit

Roxana,
Eşti prima jurnalistă care sesizezi şmecheria PDlistă: lăudarea excesivă a votului uninominal pentru ca atacarea hotărîrii de guvern privind uninominalul în contencios administrativ de către Vadim să nu pută.
Eu mi-am dat seama mai demult dar n-am avut răgaz să scriu. Dacă voi denunţa trucul la Sinteza zilei să nu crezi că ţi-am furat ideea. Deşi voi menţiona că şi tu ai trcut-o pe blog.

Roxana Iordache spune:
luni 21 iulie 2008 la 5:46:26 am   edit

@Ion Cristoiu. Amice, apreciez în mod deosebit faptul că aici ai folosit un limbaj decent. De obicei, cine îl clonează pe Ion Cristoiu şi postează mesaje pe la Jurnalul naţional o face într-un limbaj de cort.

Sincere mulţumiri pentru decenţă. Dar renunţă, te rog, la obiceiul clonării. Asta poate înseamna că n-ai personalitate şi simţi nevoia să o substitui pe a altuia ca să i-o alterezi. No offense!

UMOR CUCERITOR

Aseară, la “Sinteza zilei”, în final, domnul Cristoiu a relatat situaţia. Şi a zis: “Roxana, eu sunt”!

Au! Îmi propusesem să-l sun pe Victor Ciutacu şi să-l întreb dacă aceea e chiar adresa domnului Cristoiu, dar a intervenit nemernicia lui Miluţ faţă de Radu Sârbu şi am pierdut din vedere. Deşi ar fi trebuit să-mi dau seama că, de vreme ce nu a urmat un răspuns la replica mea, e chiar domnul Cristoiu, care şi-a dat seama, evident, că o revenire n-ar fi fost de natură să mă convingă. Dimpotrivă.

Carevasăzică, mulţumesc, domnule Cristoiu, pentru faptul că, deşi nu sunteţi fan al Internetului, mi-aţi vizitat blogul, aţi apreciat ce am scris şi mai mult, aţi spus chiar un lucru pe care îl spuneţi mai rar, că aţi vrut să vedeţi şi ce spun alţii “mai deştepţi” decât deontologii. Fiindcă vine de la dumneavoastră, e un super-compliment, care mă onorează.

Dar, să vedeţi situaţie!

Zice domnul Cristoiu, “Roxana Iordache de la Jurnalul naţional” şi că aş fi redactor.

CUM DEVINE SITUAŢIA

Domnule Cristoiu, deocamdată, ştiţi cum e, sunt pe cont propriu, independentă, adică ”de nimini nu depand”! De publicat, de când cu Vântu de la “Ziua”, nu mai public decât pe blog. Şi totuşi, sunt pe locul trei, după dumneavoastră şi Victor Ciutacu, în topul “duşmanilor poporului din mass media”, alcătuit la Cotroceni. Mai mult, la “numărul de caractere” chiar l-am ras pe Ciutacu, pentru care el s-a şi declarat devastat! Având în vedere că n-am mai publicat din 26 ianuarie, ziua lui Ceauşescu, ultimul meu comentariu fiind despre simpatica Monica Macovei şi lepădarea simpaticului preşedinte Băsescu, de ea.

Deci, aşadar şi prin urmare, nu sunt redactor, am ieşit din presă în decembrie 2000 - la “România liberă”, într-adevăr, am fost nu doar editorialist, ci jurnalist care a cam experimentat tot ce se poate experimenta în domeniu, mai puţin jurnalistica de investigaţie, că nu mă cheamă Andrei Bădin.

La “Ziua” am colaborat ca publicist-comentator. Am scris aproape zilnic comentarii şi destul de des, editoriale.

În mod sigur domnul Cristoiu ştie toate acestea, pentru că altfel nu ar fi venit pe blogul meu. Dar i se pare, probabil, nefiresc faptul că nu mai public în mass media clasică, limitându-mă la new media. Precedentul există şi se numeşte Valerian Stan, care nu mai este publicat nicăieri în ţară, ci doar peste ocean, la New York Magazin.

E adevărat, îmi este foarte dor de publicistică. Îmi lipseşte mult. Şi îi mulţumesc în mod deosebit domnului Cristoiu - orice ar zice detractorii, un maestru, pentru noi, cei mai tineri -, pentru faptul că a recomandat “Jurnalului naţional” să-mi dea o rubrică.

Nu ştiu ce-o zice Tonomatul-şef.  Şi nu ştiu dacă are el banii-ăia, pe-acolo

CESTIUNEA ARZĂTOARE

Problema e următoarea: mie mi-ar face plăcere să colaborez la “Jurnalul naţional”, ziar pe care cu onoare îl realizează, în bună măsură, amicul Victor Ciutacu, alături de echipa editorială. Îi mulţumesc şi cu această ocazie pentru camaraderia de care a dat dovadă în momente nu dintre cele mai uşoare pentru mine, imediat după debarcarea de la “Ziua”. Curat prezidenţială!

Dar vă mai spun sincer, domnule Cristoiu, că nu ştiu dacă profilul meu de independent intransigent ar fi acceptat de domnul Felix. Pe care l-am şi criticat pentru legea renaţionalizării, pentru a cărei întoarcere la Parlament, previzibilă, l-am lăudat pe preşedintele Băsescu, evident, cu precizarea că este electorală. Dar, oricum, necesară din punctul meu de vedere.

Şi nu e singura divergenţă. Tot foarte sincer, am serioase îndoieli că domnul Voiculescu s-ar lega la cap, fie şi via Ion Cristoiu, cu o publicistă incomodă, cum a făcut domnul Vântu, via Sorin Roşca Stănescu. Am scris absolut liber. Şi numai ce am vrut. Şi numai din convingere.

PROFILUL

Se poate vedea şi de pe forumurile blogului meu. S-ar putea să fiu, fără aroganţă, singura dintre bloggeri care are vizitatori permanenţi de toate culorile politice şi fără apartenenţă. Poate şi pentru că, aici, comunicarea e liberă. Şi i-am invitat pe toţi la polemici, la dialog.

Se poate vedea că am vizitatori care postează zilnic, din categoriile de mai sus. Şi că am amici virtuali - şi nu numai - din toate zonele politice. Mă refer la cei raţionali. Mă înjură, în schimb, apucaţii nu doar din oranjerie, ci şi din zona roşie, chiar din cea galbenă, liberală şi ţărănistă. Depinde de om. Şi de caracter. Dar cred că acest fapt spune ceva despre mine. Îmi apăr mereu prietenii, dar îi critic mai rău decât pe adversari, atunci când consider că e cazul. Şi este în favoarea lor. La fel, îi laud pe adversari - un fel de-a spune, atunci când merită. Chiar şi pe preşedintele Băsescu. Tot ceea ce scriu şi întreprind este numai din convingere. Dar unii nu înţeleg. Şi se supără pe mine. Fie că sunt galbeni, portocalii, roşii sau fără culoare politică.

Asta-i fata, n-ai ce-i face, alta mama nu mai face!

E drept, un editorialist de dreapta e tot ce-i lipseşte “Jurnalului naţional” ca să fie chiar perfect!

Acestea fiind zise, domnule Ion Cristoiu, vă mulţumesc în mod deosebit, pentru tot.

Aştept tonomatul!

P.S. Adevărul e că mai există o opţiune, să vedem care patron e mai generos la tonomat! Glumesc, fireşte, cel puţin parţial. Cea mai importantă pentru mine este libertatea editorială. Prin ea, de altfel, aduc rating.

Foto: Gândul

“Simţim nevoia în România să promovăm limba”.

La conferinţa de presă a PC.

1. In vara anului 2001, sub formidabila presiune politica pesedistă, toţi demnitarii fostei guvernări, care fuseseră implicaţi în vreun fel în prima etapă a privatizării ROMTELECOM, au fost audiaţi în calitate de MARTORI la direcţia de cercetari penale a IGP (printre ei şi eu, care am semnat contractul, la doua săptamani dupa ce fusesem numit în fruntea FPS - şi tot ce era de negociat se negociase deja, iar termenii contractului fuseseră aprobaţi prin hotarâre de guvern). Oricâtă rea voinţă au avut ofiţerii anchetatori, nu s-a găsit nici cea mai mică ilegalitate şi nu s-a putut invoca nici un fel de prejudiciu adus statului român prin respectiva privatizare. Ancheta s-a oprit înainte de a deveni un caz, respectiv dosar penal. Nu aveau cum… de sabie va pieri!”.

S-a gasit un nenorocit, fost deputat PNL-CD, care a acţionat în instanţă hotărârea parchetului general de a nu începe urmărirea penală împotriva noastră. După zece ani (!!!), acum două săptămâni, ICCJ, printr-un complet de trei judecatori, a dat o hotărâre prin care obligă parchetul să reia cercetarile. Parchetul a declarat deja recurs, care se va judeca (probabil la anul) la completul de nouă judecatori.

De reţinut este faptul că - in acest moment - nu sunt nici inculpat, nici măcar învinuit şi nu există nici vreo acţiune penală (darămite vreo sentinţă!) împotriva mea. Pînă la condamnarea definitivă, functionează prezumţia de nevinovăţie, sau aşa ar trebui. Dimpotrivă, Miluţ & Pavelescu au folosit momentul ca pretext pentru eliminarea mea. Din ce alt motiv decât acela că se tem de mine ca dracu’ de tămâie. De ce se tem? De paranoici. Un lider puternic ar trebui sa se înconjoare de lideri puternici; unul slab, dimpotriva, ii elimină.

2. Rezultatele electorale ale PNŢCD la Cluj au fost nesatisfacatoare, ca peste tot în ţară, mai puţin la Timişoara. Dar: judeţul s-a clasat în primul sfert între organizaţiile PNŢCD din toată ţara, iar eu am avut la preşedinţia consiliului judeţean cu 20% peste partid. Daca luam mai puţin decât partidul, demisionam. Din păcate pentru Miluţ, nu a fost cazul. A fost însă cazul lui Pavelescu, la Bucureşti, dar el nu demisionează, ci dă pe alţii afară din partid, pentru vini închipuite.

3. PNŢCD nu va reveni, oricâte facturi de gaz şi electricitate va plăti Miluţ. Pentru a creşte partidul, BNC ar trebui sa facă POLITICĂ, nu să decapiteze organizaţiile teritoriale. Chiar dacă, în mod manifest, Miluţ nu are dimensiunea politică, este un om care a repurtat succese in şah şi în afaceri, deci nu poate fi bănuit de prostie. Ramâne doar varianta interesului. Dar care? Să fie oare adevărat că este vorba despre contracte de prefabricate pentru autostrăzi? Tz, tz, tz,… parcă nu-mi vine să cred.

4. Motivul real al sancţionării mele rezidă în zvonul că voi candida la congresul extraordinar din 24 august la funcţia de preşedinte al partidului. 28 de organizaţii judeţene şi de sector au cerut, prin hotărâri ale birourilor judeţene, respectiv de sector, convocarea acestui congres. Evident, pentru a schimba conducerea partidului, căci restul s-ar fi putut rezolva intr-un CNC (dar statutar, nu cu o componenţă impusă de Miluţ & bodyguards).

5. Sancţiunea a fost hotărâtă în absenţa mea şi o voi contesta la JODA.

6. Îmi vine în minte o vorbă veche: “Cine ridică sabia de sabie va pieri!”.

Pe curând,

Radu Sârbu

P.S. Din surse comune cu ale Americanului, am aflat că la parodia de şedinţă BNC, primarul Gheorghe Ciuhandu, vicepreşedinte al PNŢCD, a primit avertisment. N-ar fi ezitat să-l suspende ca pe Radu Sârbu, dar şi-au zis că, totuşi, congresul e programat la Timişoara.

Foto: Marius Mina

Astăzi, într-o şedinţă ilegală, BNC al PNŢCD a decis suspendarea pe termen de un an a lui Radu Sârbu din PNŢCD. Pe motiv de “servim patria”, respectiv, o porcărie conform căreia liderul ţărănist este din nou acuzat în cauza privatizării Romtelecom. Un pretext penibil.

În realitate, motivul este frica viscerală a uzurpatorilor PNŢCD, în frunte cu penibilul personaj Marian Miluţ, că la congresul din august, vor pierde prin vot legitim, conducerea, în favoarea lui Radu Sârbu, în care majoritatea ţărăniştilor văd şansa de relansare a mult încercatului partid istoric.

În urmă cu câteva zile, a avut loc la sediul central, o şedinţă furtunoasă, în care Radu Sârbu a spus lucrurilor pe nume, acuzând conducerea PNŢCD de politici falimentare. Primarul Timişoarei, vicepreşedintele Gheorghe Ciuhandu, s-a delimitat, la rândul lui, de conducerea uzurpatoare.

Ulterior, Miluţ a sigilat sediul central al ţărăniştilor, interzicându-le accesul. Ceea ce-l interesează pe individ este să pună mâna pe sediul din Bulevardul Carol I nr 24 şi pe alte sedii valoroase din ţară. PENTRU GAŞCA LUI MILUŢ, PNŢCD NU-I DECÂT O AFACERE IMOBILIARĂ.

Radu Sârbu a declarat, pentru MEDIAFAX, că decizia este lovită de nulitate. Fiind luată, cu laşitate, în absenţa lui: “Nu sunt învinovăţit de nimic. Este o hotărâre aberantă a Înaltei Curţi, care cere procurorilor să reia cercetarea cu privire la privatizarea Romtelecom. Este un pretext folosit de echipa Miluţ pentru a slăbi opoziţia pe care o are în partid. Totul este o aberaţie“.

O aberaţie care are să-l coste. Singura şansă pentru revenirea PNŢCD este un cartel electoral în câteva colegii cu PNL. Iar un om de talia premierului Tăriceanu a dezavuat, deja, orice alianţă cu personaje derizorii ca Miluţ. Şi este suspendat chiar ţărănistul pur-sânge capabil să relanseze PNŢCD şi să aibă tot respectul liberalilor.

Oare câte trebuie să mai suporte acest partid care, alături de PNL, se identifică fidel cu istoria modernă a României?

Ţărănişti, aux armes, mes amis!

Nici nu-i nevoie să-l calce pe coadă supuşii, că tot se dispensează de ei, îi foloseşte şi îi lasă. Dar când îl supără cineva, urmează execuţii. Publice. Căderi urâte. Cu atât mai jenante cu cât sunt de sus.

Radu Berceanu, care a râs că s-ar putea să nu se ştie cu dosarul Flota fără imunitate, n-a pupat mandat de preşedinte al CJ la Dolj. Cezar Preda n-a pupat Buzăul, l-a înşelat  în aşteptări pe liderul maxim de la Cotroceni.

Jucătorul joacă demonstrativ cartea puterii, pentru al doilea mandat. Şi vrea să arate că n-are nici o dependenţă. Nici de PD-L, nici de vreo duduie. Să vedem cum se descurcă pe tema Chivas. Dacă reuşeşte şi asta … chiar nu mai are haz!

Devine prezidenţiabil.

UPDATE. Slugărnicia cu care Cezar Preda apără deciziile centrale discreţionare împotriva organizaţiei PD-L Constanţa e greţoasă. Gunoierul îşi merită soarta. Merită să fie călcat în picioare. Îi place.