NELEGEA LUSTRAŢIEI ŞI CE FĂCEA UN ŞEF UTC

Azi, PD-L a comis o nouă diversiune – s-a votat legea lustraţiei, la Camera Deputaţilor, în absenţa opoziţiei. O falsă lege, dacă n-ar fi decât faptul elementar că n-are caracter de generalitate – adică, lustrabilii pot fi “doar” aleşi, nu şi numiţi. O parodie! Chiar o bătaie de joc pe faţă. Şi ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, au fost exceptaţi reprezentanţii misiunilor diplomatice şi foştii secretari UTC – ca Boc şi Ungureanu. Adică, rezerva de cadre securisto-comunistă.

Ce spunea punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara? Interzicerea candidaturii foştilor secretari PCR şi a foştilor ofiţeri de Securitate pentru funcţii publice, vreme de două legislaturi, a câte 5 ani. Deci, se cerea pur şi simplu absenţa din viaţa publică pe termen de NUMAI 10 ani, a celor care au contribuit la instaurarea şi perpetuarea regimului comunist, criminal la adresa umanităţii – solicitare infinit mai blândă decât embargoul etern şi universal la adresa omologilor nazişti şi fascişti.

Proclamaţia de la Timişoara – pentru care a avut loc fenomenul Piaţa Universităţii, reprimat în sânge de tandemul Iliescu-Băsescu, adică Partidul în tandem cu Securitatea, preciza că persoanele din categoriile menţionate mai sus constituie “principala sursă de tensiune în societate” – factori de propagandă pentru manipulare şi dezbinare socială. Şi furt al avuţiei naţionale, printr-o privatizare în mâinile aparatului represiv, de partid şi de stat – cum avea să se dovedească, după reţeta de la Moscova, aplicată de câţiva ani şi în China. Sigur, ulterior aproape tot ce-a mai rămas s-a dat aproape gratis unor companii externe, în schimbul unor comisioane grase şi oneroase, intrate în burţile aceloraşi foşti şi urmaşi ai lor – vezi Borfeta Anastase, frauda din capul Camerei Deputaţilor, succesoare fesenistă de la 13 ani, după propria-i mândră mărturisire, a părinţilor parveniţi de mici pe linie de partid şi de stat, şi care au închis porţile unei întreprinderi în 22 decembrie 1989.

Toate astea puteau fi evitate, dacă legea se adopta ca în Germania reunificată şi în Cehia, de exemplu. Parodia de azi nu-i o lege, ci o nouă nelegiuire propagandistică, care nu lustrează pe nimeni şi nimic – printre altele, pentru că ofiţerii acoperiţi vor putea fi în continuare nu doar aleşi, ci şi numiţi. Nu? Şi simpatică a fost coincidenţa – simpatică pentru că e Meleşcanu dulcic, fiindcă altfel ar fi de-a binelea cinică – potrivit căreia deputaţii coaliţiei portocalii au adoptat “legea lustraţiei”  în acelaşi timp cu validarea noului şef al SIE.

Nu-i nimic simpatic, însă, când mă refer la exceptarea şefilor UTC-UASCR – rezerva de cadre a regimului Băsescu, întru promovarea “omului nou”, visul de aur al comunismului.

Încep prin a preciza că există şi excepţii, dar, de regulă, cine ţinea să fie secretar UTC, mai ales în anii cei mai crânceni de pe vremea lui Ceauşescu, o făcea ca să parvină, în total dispreţ faţă de semeni şi de meritocraţie. Pentru avantaje personale, tinerii vătafi comunişti îşi băteau joc de ceilalţi şi de însăşi ideea de învăţământ şi educaţie. Criteriile erau strict politice, propovăduirea politicii partidului. Cu zel vomitiv.

Am să vă spun o istorioară, strict autentică, de la o “repartiţie guvernamentală”. Era o fată din provincie, care învăţase pe rupte, chiar chestii inutile, pentru o medie cât mai mare, ca să prindă o repartiţie cât mai apropiată de casă. Şi ajunsese şefă de promoţie. Avea de ales o localitate aflată la doi paşi de cea natală. Dar i-a fost suflată de o nemernică – nu vreau să jignesc scroafa! – care a primit la media finală 50 de sutimi pentru activitatea UTC-UASCR şi deci dreptul de a alege prima.

Adevărata şefă de promoţie şi-a ascuns capul între braţe şi a început să plângă – mut, doar lacrimile îi curgeau pe bancă, pe jos – era revoltător ce se întâmpla. Şi sala fierbea, tot mut, pentru că nimeni nu avea curajul să spună nimic – absolvenţi, rude sau prieteni – nu mai era mult până să cadă Ceauşescu, dar nimeni nu credea că se va întâmpla vreodată. Şi în liniştea aceea mormântală s-a ridicat un necioplit, care a râs cu braţul drept în sus şi a exclamat, textual: “Ura! Trăiască partidul!”. Era tatăl impostoarei.

Profii de la catedră aveau feţele căzute, cu o excepţie – dar cam de complezenţă şi aceea, că era, totuşi, profesor. După ce s-a terminat repartiţia – timp în care fata frustrată de meritele ei tot n-a terminat de plâns şi mă tem că plânge şi azi – NIMENI, absolut nimeni n-a felicitat-o pe hoaţă. Şi toţi au consolat-o pe fata care era dintr-o familie cu multe sacrificii pentru ea şi se luptase ca să se întoarcă acasă.

Sentimentul nedreptăţii era insuportabil. Şi a rămas.

CONCLUZIE:

Deci, eu cred că legea lustraţiei, una adevărată, e necesară. Dar fiindcă au trecut 22 de ani, NUMAI pentru cei exceptaţi de parodia actuală, adică, foştii reprezentanţi ai misiunilor diplomatice, şi foştii secretari UTC şi UASCR.

10 ANI DE LA 11 SEPTEMBRIE. MĂREŢIA SUA. ETERNĂ

Video de Twodeez

10 ani de la atentatul împotriva lumii libere. Atentat satanic, care a urmărit sfârşitul libertăţii. Subminarea din temelii a creştinătăţii. Să fim serioşi, e şi un război religios. Dar nu mor creştinii când vor musulmanii. Realitatea e că Islamul e un pericol la adresa vieţii, un atentat la fiinţa umanităţii. O religie primitivă, o religie a urii, o propovăduire a exclusivismului: tot ce nu e musulman e considerat necredincios şi tot ce e necredincios, dacă nu se converteşte de bună voie, trebuie exterminat. Asta e esenţa Islamului. Pe când esenţa umanităţii e libertatea şi nici o religie nu o celebrează mai deplin decât creştinismul. Eşti liber să optezi.

Am urmărit ceremoniile de comemorare din America în direct la CNN. Pentru că ştiu să vorbească numai atunci când trebuie şi deci ştiu când şi cât să tacă. Dacă s-ar prinde Fox la noi, aş urmări-o.

Se citesc numele celor aproape 3000 de morţi din 11 septembrie. E o linişte deplină. E măreţia poporului american. Incomparabilă. Chintesenţa lumii. De fapt, americanii sunt creştin-ortodocşi care se ignoră. Dacă s-ar fi născut în dreapta credinţă, li s-ar fi potrivit mănuşă. Iar ea ar fi dominat lumea, în sens graţios. Fiindcă americanii sunt cei mai practicanţi creştini din lume. Poporul cel mai religios. Cel mai credincios. Fiindcă religia e un mod de viaţă la ei. O practică senin, cu inimă de copil. Acolo sunt vreo sută de milioane de catolici. Nu ştiu câţi ortodocşi. Foarte mulţi baptişti. Diverse alte culte. Dar practicanţi.

Ce păcat că ortodoxia – care e adevărata religie universală – are o anume inhibiţie provincială. Prozelitismul e reprobabil, nu despre asta e vorba şi slavă Domnului că nu ne caracterizează! Dar despre misionarism e vorba. Am impresia că trăim o închistare, o limitare egoistă la un spaţiu restrâns. Sunt sigură că revelaţia ortodoxiei ar cuprinde învăluitor America. În loc de asta, vin sectele la noi. Cu propagandă stupidă. Nu vreau să lezez pe nimeni, nu despre naivi sau credincioşi convinşi e vorba. Ci evident despre escroci. Profitori. Şi care smintesc.

Bat clopotele, într-o pauză între scandarea numelor martirilor. De pe toată suprafaţa pământului. Din toate locurile. De toate rasele. De toate credinţele. W Bush e aclamat. Spre deosebire de Obama. Oricum, preşedinţii şi primele doamne merg împreună la familiile victimelor. Şi asta face parte din măreţia Americii. Şi sentimentul apartenenţei naţionale, dincolo de apartenenţa politică. Vicepreşedintele Biden elogiindu-l pe secretarul de stat al Apărării din vremea preşedintelui Bush, Donald Rumsfeld, pentru deciziile luate atunci.

Momentele de reculegere sunt de linişte care pare de pe altă lume. Auzi aerul.

Patriotismul pentru americani e ca respiraţia. Aşa sunt crescuţi. Cu imnul şi drapelul. Cu sentimentul naţional şi cu aceeaşi convingere a datoriei Americii ca apărătoare a libertăţii universale.

Sigur, atentatele au vizat sfârşitul lumii libere şi din păcate, parţial au reuşit. Nimic de atunci încoace nu mai e cum era. Mentorii terorii au reuşit să determine marile democraţii  să limiteze însăşi esenţa democraţiei şi a statului de drept: libertatea individuală, libertatea persoanei umane, dreptul inalienabil la intimitate. Asta s-a şi urmărit, compromiterea sistemului lumii libere, alterarea lui până la substituire cu sisteme poliţieneşti.

Personal, dacă ar fi să plec cu avionul şi sorţii m-ar alege să fiu descălţată sau căutată antitero, n-aş îngădui,  m-aş întoarce acasă. Indiferent cât de importantă ar fi călătoria. Chiar dacă pentru mine personal ar avea o miză capitală.

Cam asta au reuşit teroriştii. Într-un anumit sens, să guverneze prin ameninţarea perpetuă lumea liberă. Care a devenit tot mai puţin liberă. Tocmai ca să apere libertatea ameninţată de teroare. Trist paradox, de fapt, un cerc vicios.

Şi partea proastă e că tertium non datur. Nu ne vor lăsa în pace (nici) dacă-i lăsăm în pace. Războiul continuă. Declarat sau nu. Şi cine-l întreţine are interesul să nu existe niciodată pace în Orientul Mijlociu. Şi-ar pierde obiectul muncii.

Oricum, America nu va fi niciodată îngenuchiată.

CRIN, BURTA JOS! ANTONESCU NU EXISTĂ CU BURTĂ

Foto: realitatea.net

Incredibil, Crin Antonescu a făcut început de burtă! Subit.

No way! Promit să nu-l votez, dacă nu revine la standardele lui intelectuale, rapid! Crin e suplu. Crin nu poate fi (conceput) cu grăsime. Grăsimea, până la urmă, alterează şi creierul.

Dar nu se va întâmpla, pentru că un rocker stilat nu poate accepta aşa ceva. (Eric Clapton, gras?! Mark Knopfler, gras?! ) Ca dovadă, câteva bune la “Vorbe grele”, astă-seară, cu Ciutacu. Nu l-am urmărit prea atent, vorbeam între timp şi la telefon, ştiam că oricum prind cel puţin destule dure, că are de unde. De exemplu, probabil, zicala perioadei postdecembriste:

“În România s-au furat bani cu nemiluita şi cei mai nevinovaţi au fost puşi să plătească“.

Şi fiindcă a produs-o, şi-a permis şi rateuri. Cum ar fi:

“O să fac tot ce pot ca cei vinovaţi penal să plătească. Dar nu pot să dau false speranţe”.

Păi atunci, pierdem! Nu există speranţe false sau veritabile. Există numai speranţe. Şi fără ele, nema putirinţa electorală.

Deci, Crin Antonescu, burta jos!

Şi repede.

P.S. L-a troznit (rău) pe Patriciu. Care a făcut burtă cronică.

BOC A COMIS-O LA REALITATEA : MIRONESCU NU ERA PROTEJAT DE REGIM, ALTFEL NU AJUNGEA OBIECT PENAL!

Interviu live al lui Cătălin Striblea cu premierul Boc, la Realitatea TV.

La un moment dat, Boc o comite – că nici Striblea nu-i dat jos din copac - şi zice că Mironescu nu era favorizat de regim, că altfel n-ar fi făcut obiect penal.

Televiziunea evident că nu ratează momentul şi bagă titlul “Declaraţie-şoc a premierului”.

La care Boc sare şi spune că dacă nu se şterge titlul, el se retage în acel moment din studio. Striblea invocă pauza publicitară.

Tontul a comis-o monumental. A recunoscut involuntar în ce hal e comandat politic sistemul judiciar sub regimul Băsescu. Mai puţin justiţia, dar asta n-a mai spus-o. O făcuse când s-a plâns la CSM că Justiţia nu recunoaşte “linia” guvernului. De partid şi de stat.

Ce căzături patetice!

P.S. Stârpitura a mai recunoscut, pentru prima oară şi schema mitei electorale pe care am anticipat-o din start, anume recuperarea tăierilor salariale şi din pensii în 2012. Doar că nu vor fi alegeri la termen: nu vor mai apuca.

Apropo, cine sunt celelalte două personaje din poză?

BECALI PRIMEŞTE O DUBLĂ LECŢIE: DE LA DICĂ ŞI OLĂROIU

Foto: sport.ro

Nici n-am terminat bine de savurat victoria de aseară, că Gigi Becali a şi dat cu bâta-n baltă. Zdravăn. În loc să-şi pună cenuşă-n cap măcar pentru faptul că ani de zile a declarat, prosteşte, că pentru el nu există Cupa României, e un trofeu minor, care nu-l interesează la obiectivele lui planetare, s-a umflat în pene cu o victorie obţinută nu datorită, ci în pofida lui. A tuturor obstacolelor pe care le-a aşezat, continuu, în calea redresării ascendente a echipei. Şi acum, ce credeţi?

Vrea să renunţe la Dică! Să-l trimită pe bancă. Şi l-a anunţat că nu mai are loc în echipă, chiar înainte de finala cu Dinamo! Ce cap poţi să ai ca să dai cuiva o astfel de motivaţie ”mobilizatoare” pentru un meci cu miză maximală?

Becali s-a mai şi lăudat la  sport.ro cu isprava lui. Şi pentru că prostia nu-i deplină fără fudulie, s-a bătut cu cărămida-n piept că îi face el lui Olăroiu “o ofertă de nerefuzat“, în iluzia “creştinească”, anume că banii fac totul şi cu ei poţi cumpăra orice şi pe oricine.

Autorul dublei ciobănii a primit o dublă lecţie în consecinţă. Din păcate, Becali nu va înţelege nimic din ea.

Foto: Mediafax

Dică a jucat magistral, contribuind determinant la victorie, nu doar prin golul magnific. A jucat pur şi simplu excepţional, cu vână, dăruire, spirit de echipă. De fapt: spirit al echipei, acel coordonator care leagă totul. Şi totul s-a legat aseară la Steaua, cum n-am mai văzut din vremurile de aur. Asta se datorează şi ştiinţei lui Olăroiu, ştiinţa de a imprima arta jocului: ceea ce a făcut, cândva, strălucirea Stelei, stilul ei unic şi atât de iubit. Se cuvine felicitat cu această ocazie şi Ando, pentru meciul frumos, pe măsura mizei (care, adesea, sugrumă anticipat frumuseţea jocului). În treacăt, mulţumim lui Dinamo pentru că a faultat mai puţin ca oricând.

Iar Becali, în loc să facă tot ceea ce trebuie, cu smerenie şi recunoştinţă, pentru a-l convinge pe Cosmin Olăroiu să rămână şi în loc să declare, imediat, că-i mulţumeşte lui Nicolae Dică şi îl roagă să joace în continuare tot aşa, patronul nefericitei noastre echipe multiubite a declanşat becaliada, într-un triumfalism fanfaron stupid.

Nicolae Dică a jucat la maximum şi a plecat, sincer şi demn. Cu lacrimi în ochi, dar vertical. Cosmin Olăroiu a venit, a cucerit trofeul şi pleacă.

Foto: sport.ro

Dică putea sta pe o grămadă de bani în culisele jocului, dar jocul îi stă în sânge şi vocaţia lui, încă neconsumată, l-ar fi consumat pe dinăuntru. La ce bun banii, când în loc să te împlinească, te ştirbesc? Declarat în consecinţă jucătorul meciului, Dică a demonstrat că are resurse pentru câţiva ani buni încă, nu-i în situaţia lui Cristi Chivu. Mai mult, ne-a povestit, aseară, pe terenul din Braşov, ce putea redeveni Steaua, dacă echipa ar fi lăsată în pace, pur şi simplu, să se pregătească şi să joace cum decid experţii.

Olăroiu oricum are bani din expertiza lui fotbalistică şi din afaceri, are cotă internaţională profitabilă şi deci şi-a putut permite demonstraţia de acum, după care să-i dea lecţia lui Becali. Sigur, Oli putea accepta oferta uriaşă, îşi putea spori averea cu preţul umilinţei la care sunt supuşi, rând pe rând, antrenori după antrenori şi nu oricine, ci nume mari.

Păcat de Steaua!

P.S. Becali recunoaşte că ţine echipa ca pe o jucărie şi totodată, ca pe o poliţă de asigurare pe viaţă.

LOTUL MIRONESCU, ARESTAT. FĂRĂ ŞEFUL LOR, BĂSESCU

Presa anunţă că “lotul Mironescu” a fost arestat. Păi dacă Mironescu dă numele lotului arestat, ce facem cu numele Băsescu? Fratele, evident. Deocamdată.

Deci, pe când fratele Mircea, la pârnaie? Şi ce-i cu micuţa Raluca? Nu Turcanca, nepoţica. Sinucigaşului de la Cotroceni.

Se-aude şi de Blejnar prin dosar. Şi ăsta nu se dă dus fără să tragă pe cel de mai sus.

Igaş, demisia! Boc, demisia! Băsescu, demisia!

Habar n-aveţi ce (vi) se întâmplă.

Notă. Dana Grecu se întreba, azi de dimineaţă, în matinalul cu Marius şi Nadina de la Antena 3, cum de nu e arestat Teşeleanu. Păi cum de ce, Dănuţo? N-a zis fratele Mircea că dacă vreun procuror doar s-a referit la Teşeleanu legat de mafia Constanţa ar trebui să-şi dea demisia de la DNA? Dar dacă l-ar aresta?

FRAUDA PD-L, GURA PĂCĂTOSULUI. ŞI PROSTIA OPOZIŢIEI

“Proiectul votului prin corespondenţă ne va aduce un milion de voturi”.

Atât. A zis-o Teodor Baconsky în prezentarea candidaturii lui la funcţia de prim-vicepreşedinte, pentru care bineînţeles că a fost votat, din moment ce i-a scris moţiunea “creştin-democrată” şefuţului reales.

Toader Paleologu s-a prostituat degeaba şi a aruncat mărgăritare la porci, să mă ierte porcul. Era clar că într-un stabiliment el nu poate avea alt rol decât de bufon, spre coborârea în noroi a numelui ilustrului său tată. N-avea cum să fie ales la vârf într-un partid în care pentru imensa majoritate singura carte e una abandonată din start, fiindcă există serviciu vocal pentru cartea de telefon.

Baconsky, fostul teolog eminent, a ales prostituţia şi a încălcat poruncile, cel puţin pe a opta, cu nefuratul. El face echipă de prim-vicepreşedinţi cu hoaţa hoaţelor, Borfeta Anastase, lingăul ligăilor, scriitorul cu oi, Gheorghe Flutur şi trădătorul lui Blaga, Sorin Frunzăverde.

Secretar general: simpaticul tractorist, Ioan Oltean, înghiţitorul de broaşte.

O gaşcă de infractori, căreia i se vor alătura, la vicepreşedinţi, Igaş, Macovei, Boagiu, Pinalti etc.  şi cu voia ei, ultima pe listă, Udrea, fiindcă oricum ea conduce partidul şi face jocurile. “Avem resurse să câştigăm alegerile”, a zis ea în adresarea către delegaţii PD-L, în ton cu monumentalul Baconsky şi frauda Borfeta. Băsescu a câştigat alegerile din PD-L pentru Udrea, arăta Crin Antonescu, astăzi, la conferinţa de presă a USL. Mă aştept la mult mai mult decât la arătările lui Crin, pe care oricum le vedem şi noi, fără să ni le arate el.

Declaraţia lui Baconsky ar fi trebuit să facă obiectul conferinţei de presă extraordinare a USL, altfel, penibilă şi fără obiect. Trei băieţi care păreau abulici şi nici nu contează în afacerea-asta decât faptul că un lider de anvergura lui Crin Antonescu riscă să se compromită, şi nici asta poate că nu ar conta dacă nu ar însemna compromiterea şanselor poporului român de a scăpa de regimul Băsescu.

Vasile Blaga (cel care e coordonatorul tuturor victoriilor PD-L) a refuzat să fie câinele lui Boc şi majoritatea echipei lui l-a urmat, începând cu Cezar Preda, cel care i-a tras-o lui Udrea. Ei şi? A făcut-o pentru satisfacţia personală şi atât. La fel cum “disidenţa” grupării Blaga n-a fost decât în interior, în timp ce public, toţi au continuat să-l elogieze pe Băsescu şi să apere măsurile criminale ale guvernului Boc. Târzie, prea târzie recunoaşterea stării de fapt a corupţiei, psihiatriei, prostituţiei şi distrugerii naţionale exercitate de PD-L. Din această perspectivă, Blaga şi-a meritat-o.

Şi mă bucur că PD-L merge spre sinucidere. Sigur că vor fura, dar cine îi va mai crede?

P.S. Udrea, după ce că e hoaţă, mai e şi proastă. Şi după ce că e proastă, mai e şi grasă. Şi după ce că e grasă, mai e şi urâtă. Urâţenia e o stare de spirit. Nu există femeie urâtă. Există doar fraudă şi impostură. Ele urâţesc, inclusiv fizic. De exemplu , părul Udrei, care ţine tot de impostură, adică de pretenţia ei că ar fi blondă, când de fapt, are părul negru-cioară.

ŞTIE CINEVA UNDE ESTE OPOZIŢIA ŞI CU CE SE OCUPĂ EA?

Foto: 23hq.com

CEZAR PREDA: AM SĂ TAC ŞI AM SĂ FAC CE ZICE BĂSESCU

Foto: realitatea.net

Cum spuneam, mascaradă în PD-L şi în raport cu Băsescu. Care ba se scoală că vrea tehnocrat, ba zice că nu-l vrea decât pe Boc, ba-l trozneşte pe Boc că n-a făcut nimic ca să nu piardă majoritatea, ba-l susţine la loc că e Boc. După care scoate porumbelul că dacă opoziţia schimbă majoritatea parlamentară, singura soluţie e un independent. Că vrea el. Şi ce vrea el, vrea şi Cezar Preda. Care ba se dă altceva decât mămăligă, ba i se pune, aburindă, pe tavă lui Băsescu.

Deci, Cezar Preda pupă papucul care l-a lovit. Zice-aşa: “Dacă preşedintele va hotărî să schimbe primul ministru şi să pună un tehnocrat, n-am să mai ripostez. Nu pot să-i spun că eu îl vreau pe Emil Boc, când, cu Emil Boc, nu sunt în stare să strâng majoritatea în Senat. Trebuie să tac din gură şi să-mi văd de treaba mea“.

Declaraţia a fost făcută la Radio Europa FM, citată de Mediafax.

Cezar Preda i-a atacat pe susţinătorii lui Boc, considerându-i oportunişti: “Cum poţi să spui unui partid să te urmeze când ei nu te mai ascultă? Toţi senatorii care au lipsit sunt mari fani ai lui Emil Boc. Păi noi suntem oameni serioşi? Pe cine vrem să păcălim?“.

Pe cine puteţi.

BLEJNAR SE JOACĂ DE-A V-AŢI ASCUNSELEA CU CSIBI BARNA. SAU MESAJUL MEU CORDIAL CĂTRE LIDERII UDMR

Foto: Gândul

Blejnar l-a detaşat pe Csibi Barna la Abrud, Alba, pentru şase luni. Ceea ce nu face decât să demonstreze administraţia la mişto pe care o are România sub regimul Băsescu.

Glumiţe din astea penibile să facă Blejnar la el acasă, nu cu poporul român. Adică, vezi Doamne!, dă de înţeles că l-a detaşat acasă la Avram Iancu, într-o veselie nemaipomenită.

Hai să râdem! Tare Blejnar, nu? Tare Boc, tare Băsescu. Atâta fac în pantaloni în faţa stăpânului lor de la Budapesta, încât nici să dea afară un puţoi de funcţionar smintit şi nesimţit nu sunt în stare.

E funcţionar al statului român şi exhibiţionist scârbavnic anti-România. Iar limbricii ăştia de la putere se joacă de-a v-aţi ascunselea cu el. Cum se făcea pe vremea lui Ceauşescu, când voiai să pierzi urma cuiva, fără să-l pedepseşti. Dar sfidarea e mult mai mare.

Adică, Blejnar, cică: te mut disciplinar în Ţara Moţilor, ca să înveţi să nu-l mai spânzuri pe Avram Iancu în Ţinutul Secuiesc. Ceva de genul ăsta. Şi noi ne râdem.

Sincer, mă aşteptam la mai mult de la domnul Kelemen. N-aş fi crezut că nu va cere concedierea unui conaţional care nu-i face cinste. Mai mult, face de ruşine comunitatea maghiară. Iar dacă le e atât de preţios încât nu se pot dispensa de serviciile lui ostentativ antiromâneşti din serviciul statului român, era de aşteptat măcar o delimitare oficială din partea UDMR. Repet: dacă era un dezaxat oarecare, nimeni nu-l băga în seamă. Dar e funcţionar al statului român, pe care-l neagă. Şi noi să trecem peste. Eventual, să şi aplaudăm.

Am impresia că domnii de la UDMR chiar nu-şi dau seama de proporţiile situaţiei actuale. Atât cea privind atitudinea Budapestei – conflict diplomatic clar, muşamalizat patetic, cât şi cea privind atitudinea lui Csibi Barna, fără consecinţe.

Domnilor Kelemen, Marko, Tökes, chiar nu înţelegeţi că e, totuşi, prea mult, chiar şi pentru cei mai cordiali simpatizanţi ai minorităţii maghiare? Nu pot crede că nu, fiindcă ar însemna să vă suspectez de insensibilitate. Iar dacă da, de ce nu procedaţi în consecinţă? Ca nişte domni, adică, aşa cum sunteţi. Nu cum vrea să demonstreze un dezaxat că sunteţi de fapt.

Vă întreb ca pe nişte oameni pe care îi respect şi îi simpatizez, pe care, totodată, sper că îi înţeleg. Vă întreb ca pe nişte oameni, pur şi simplu. Dacă s-ar întâmpla ca un etnic român să fie funcţionar al statului ungar şi să ne dezonoreze ca naţie în asemenea hal încât să spânzure în piaţa publică efigia celui mai tragic şi iubit erou naţional maghiar, care ar fi consecinţele?

PRETTY WOMAN. DIANA SEVERIN RUPE RÂNDURILE ÎN PD-L

Foto: altphel.ro

                              Consideraţi acest text un mărţişor

V-am mai spus părerea mea că atât “disputa internă” din PD-L, cât şi cea a PD-L cu Băsescu sau reciproca sunt harneală şi am promis că am să povestesc de ce. N-am uitat, dar încă n-a venit vremea.

Deocamdată, am să remarc – şi cu simpatie amuzată – că singurul şi adevăratul caz de disidenţă din PD-L devenit deja opoziţie pe faţă îl constituie Diana Severin de la Prahova.

Şefa demisionară de vamă e realmente o revoluţionară de la Ploieşti, fiindcă atitudinea ei e chiar anti-sistem, anti-regimul Băsescu.

Ce-a făcut fata? N-a pus botul la miere, a demisionat şi a aşteptat. Momentul oportun. Să rupă rândurile. Şi să zdruncine zdravăn stabilimentul PD-L.

Fără declaraţia ei publică, probabil că mascarada s-ar fi terminat de mult şi ar fi marcat o victorie de imagine pentru regimul Băsescu.

Dar pretty woman le-a încurcat ploile. Tare calmă şi cu figura omului care n-are nimic de pierdut, s-a apucat şi a declarat, explicit astăzi, într-o conferinţă de presă organizată, meritoriu, de ziarul Altphel,  că a spus tot, absolut tot ce se întâmplă în vama Ploieşti la partid şi Borfetei Anastase personal. Ceea ce confirmă moşmoanda. Mafia mizerabilă şi crima organizată patronată de PD-L. Apropo, Diana Severin a recunoscut, la fel de calmă, faptul că a fost ameninţată de unul cu o sabie, că dacă nu intră în sistem, oricum zboară, aşa că mai bine să fie fetiţă cuminte, ca celelalte.

Cred că Borfeta în acest moment a luat un avans important în cursa pentru P.P. din PD-L. Probabil că îşi dă palme pentru prostia de a-şi fi numit amica şefă de vamă. Nu se aştepta, fată, la aşa ingratitudine! Borfeta a crezut că o răsplăteşte pe Diana, că îi dă şi ei de pantofi ca ai lui lady gaga, de vuitoane şi mai ştii? Chiar de niscaiva ferrariuri. Nu de alta, dar ca să poată cotiza şi ea îndărăt.

Video de xuatla

Când colo, ce să vezi? Proasta de Diana – în accepţia “fetelor deştepte” cu facultăţi orale – în loc să se pricopsească peste noapte, nu doar că n-a pus botul, ci s-a apucat de-a mai şi reclamat! Oficial. Şi neoficial. Şi pe urmă, nenorocita a mai fentat şi moartea! A reuşit să scape dintr-un accident de maşină. După care s-a făcut mică mică şi a tăcut. O jumătate de an.

Şi a vorbit exact când trebuie, fiindcă dacă ar fi făcut-o anticipat, era doar o victimă inutilă, n-ar fi crezut-o nimeni şi putea sfârşi într-un şanţ. Pseudo-drogată şi cu imagine de prostituată.

Diana Severin a rupt rândurile şi s-a delimitat. Graseiază atât de frumos încât nici nu mai contează ce spune. Principalul e că spune. Bine.

În magma infectă a regimului Băsescu, promotor de mufe, play boy-i, hoţi şi sceleraţi, s-a găsit un om normal, o tânără care să aibă curaj. Sigur, curajul vine şi din nevoia de a-şi apăra viaţa. Dar o face deştept şi util societăţii. La propriu.

Blaga, buldog?! Zero. Un laş servil şi care nu va vorbi şi nu va lovi niciodată împotriva sistemului, pentru că face parte din el. Cristian Preda? Vax pe varză, pseudo-disident tras de sfori şi pe sfoară de laboratorul lui Lăzăroiu.

Singura disidenţă reală din PD-L – sau poate o mai fi şi Mircia Giurgiu – o constituie Diana Severin. Disidenţa ei a devenit deja opoziţie la PD-L. Care nu e un partid, ci o grupare infracţională. Orice numire în funcţie e, în regimul Băsescu, o asociere în vederea infracţiunii. (Deci, domnul Kelemen să fie mai atent rezervat în vehicularea termenului de “loialitate”)

Chiar în timp ce ea susţinea conferinţa de presă, fantele numit ieri la vama Bucureşti a demisionat, după ce cu o zi în urmă s-a lăudat că e cel mai bun, pe motiv de “facultăţi pe mă-sa” (vezi şi postarea mea anterioară). Iar Blejnar declară de râsul curcilor că demisionarul a făcut-o “ca să nu ştirbească imaginea instituţiei”. Prin scandalul mediatic, evident, nu prin obiectul scandalului.

OK, deci Diana Severin trebuie protejată, fiindcă n-are sens să ne iluzionăm: sunt în stare să o şi omoare, prea puţin le pasă că li se va atribui asasinatul. Disperarea lor e prea mare.

Şi e tânără, are tot timpul. Mai rămâne doar să înveţe să se îmbrace, să facă într-un fel cu părul şi să pună umărul la demararea anchetei privind marile evaziuni din vămi, cel puţin din vama Ploieşti, privind produsele petroliere.

Curaj, că se poate!