Video de expertpostdecembrist
Băsescu a spus că nu-şi dă demisia fiindcă “ştie ce-are de făcut”, pentru că e căpitan de navă şi “a ajuns mereu la destinaţie”. Tiranozaurul însuşi s-a lăudat că e piroman şi în general, borfaş internaţional, bişniţar, el şi cu fratele Mircea, traficant de arme, etc.
Foc pe 3 kilometri, 38 de nave în flăcări, falsificare şi ascundere de probe, răpire de cetăţeni străini (sirieni). Cât de uşor am putut trece peste toate astea? Mărturisirea publică a făcut-o înainte de a fi ales prima dată. Şi nici echipa lui Năstase, nici echipa lui Geoană, nici echipa lui Crin – nimeni n-a fost în stare să facă din pasivul lui Băsescu motiv nu doar de zdrobire electorală, ci şi de anchetă penală. Ca şi cum ar fi ceva din categoria “cap în gură” – oricum dezonorant pentru un candidat prezidenţial.
Băsescu e şantajabil la maximum pe plan internaţional. Toate cancelariile ştiu că au de-a face cu un infractor şi judecă în consecinţă poporul român de pretutindeni pentru faptul că a putut fi (re)ales preşedinte. Lui Băsescu i se poate cere orice, el consimte, în detrimentul intereselor naţionale ale României. Iar legătura cu Siria i se trage de la ostaticii pe care i-a luat el în calitate de căpitan de vas sau de la ostaticii români din Irak? Bashar-al-Assad îl şantajează doar cu Omar Hayssam?
Video de: marcnyc
Băsescu s-a dat cocoş faţă de Moscova, dar s-a făcut găină docilă la pintenul Rusiei, raliindu-se Kremlinului în refuzul de a condamna regimul Assad. Rusia şi China şi-au exercitat dreptul de veto în cadrul CSONU, în aşa fel încât Consiliul de Securitate să nu poată adopta o rezoluţie care să-l oblige pe tiranul de la Damasc să plece sau îşi expune ţara unei intervenţii militare din partea comunităţii internaţionale. Plenul ONU, însă, a adoptat o rezoluţie prin care se cere imperativ demisia amicului lui Băsescu.
Rusia şi China nu vor să creeze precedente defavorabile lor şi totodată îşi protejează interesele comerciale, cu preţul sângelui de om. Moscova a refuzat să sisteze exportul de armament cu care asasinul sirian îşi căsăpeşte poporul revoltat. Băsescu alimentează la rândul lui terorismul de stat prin simplul fapt că nu-l condamnă, ceea ce e un blam oribil pentru România. Băsescu reprezintă statul român, pe care l-a solidarizat tacit cu un stat-infractor. Sper că în arsenalul genocidar al lui Bashar nu sunt şi arme din România – ar fi sinistru.
Foto: Ovidiu Micsik
Cum se explică poziţia devertebrată a diplomaţiei de la Bucureşti faţă de problema siriană? Cum se explică tăcerea complice a lui Băsescu? În problema Libiei, a reuşit să-l enerveze la culme pe preşedintele francez, al cărui demers a fost stricat doar de stupidul asasinat orchestrat de cine nu avea interesul ca Ghadaffi să fie judecat. Ne amintim că atunci Băsescu s-a solidarizat cu defunctul libian. Acum, nu delimitează România de cadavrul politic Bashar-al-Assad. N-a convocat nici CSAT şi nici n-a invitat partidele parlamentare să se poziţioneze faţă de tirania din Siria. Ghici ghicitoarea mea.
Iar ambasadorul SUA – probabil, cel mai lamentabil ever – scoate porumbelul cu Siria, mustrându-ne că ar trebui să zicem mersi că nu suntem împuşcaţi de pe acoperişuri când protestăm, într-o ţară membră a NATO. În loc ca domnul Gitenstein să se trezească vorbind neîntrebat, mai bine ar observa că preşedintele pe care-l tot dă cu talc e amic cu inamicul SUA, şef al unui stat aflat pe lista neagră a terorismului internaţional. Sau i se trece cu vederea tăcerea, în schimbul achiziţionării de avioane americane depăşite? F-32 ar face toţi banii, dar nici opoziţia n-are forţa să o afirme.
Există cumva opoziţie politică pe la noi? Îl întreabă cineva pe Băsescu de ce izolează România în problema Siriei? Îl întreabă cineva pe ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, de ce nu-l retrage pe ambasadorul României de la Damasc? Evacuarea cetăţenilor români e un pretext, o puteau face preventiv sau măcar în ultima lună, dacă Baconschi n-ar fi avut treabă să înfiereze protestatarii anti-Băsescu.
N-am auzit pe nimeni din USL să-l atace pe Băsescu pe teme letale, cât se poate de concrete – cum sunt cele oferite pe tavă de către infractor însuşi. Ponta face lugu-lugu cu puterea, Crin e pus într-o situaţie delicată, din care doar prin contraatacuri fulgerătoare poate ieşi, în favoarea USL. Opoziţia e cazul să pună Siria pe agenda lui Băsescu. Unii vor contraargumenta, politicianist, că ar fi fără impact electoral intern. Oare? N-au observat că şi protestatarii anti-Băsescu din România s-au solidarizat cu poporul masacrat din Siria? Oare nu-i vorba tot de un tiran care refuză să plece, diferenţa, ager observată de ambasadorul SUA, fiind că al lui Niels Schnecker nu şi-a scos lunetiştii să ne zboare creierele: că-s periculoase, pot sesiza, printre altele, genul proxim şi diferenţa specifică.
Din toată opoziţia, doar Corina Creţu a solicitat autorităţilor române să ia poziţie. Cu atât mai imperativă cu cât europarlamentarii reuniţi în plen la Strasbourg au adoptat o rezoluţie prin care cer, printre altele, încetarea relaţiilor diplomatice cu Siria din partea statelor membre ale Uniunii Europene.
P.S. Tot aşa cum Crin Antonescu a angajat USL în încetarea relaţiilor diplomatice cu regimul infractor de la Bucureşti, pentru ca să le reia Victor Ponta, prin discursul despre care aceeaşi amică menţionată mai sus afirmă că “trebuie aplaudat”. Disonanţă cognitivă, vorba fostului preşedinte al PSD sau ce? Cumva e Corina Creţu de acord cu excelenţa sa, domnul Gitenstein? 
