Băsescu a declarat, ieri, gâfâind de grijă, că statul român, adică el, ar vrea să-i ajute pe românii din Japonia, dar nu prea are cum, fiindcă ei nu raportează la ambasadă. Şi a făcut apel la românii de peste hotare să se prezinte la ambasade şi să-şi înregistreze prezenţa. Băsescu a adăugat că nici pe românii din Libia nu i-a putut ajuta în totalitate, tot fiindcă n-au raportat.
De fapt, el a profitat de calamitatea din Japonia ca să împrumute de la ei un pic din simpatia românilor şi să-i ia la sentiment pe conaţionalii din “diaspora”, ca să poată Externele să-i ia în evidenţă şi să le dea evidenţa lui Igaş şi Videanu pentru alegerile viitoare din ţară.
Eu zic că n-ar trebui să-l frământe grija pe Băsescu de românii din Japonia. Ca dovadă, declaraţia revelatoare a unei tinere românce de la Tokyo, Luminiţa Ancuţa, căsătorită acolo şi cu doi copii mici, care a declarat prin skype la Antena 3 că ea are încredere în sistem, ca şi ceilalţi cetăţeni japonezi şi că autorităţile mereu le inspiră încredere, în ei înşişi, ca şi în operaţiunile de salvare.
Un sistem perfect, care are în centru respectul de sine ca om. Respectul faţă de om. Până la fracţiune de secundă. O onestitate funciară, un spirit al onoarei şi o responsabilitate exemplară. Aşa popor, aşa sistem şi deci, aşa conducători. Japonia reprezintă cel mai înalt pariu câştigat de SUA în lume, ca model de libertate universală, de libertate responsabilă, de stat de drept şi democraţie perfect funcţională. Şi de economie perfecţionistă.
Încrederea în sistem e un concept incompatibil cu România. Este un sistem mafiot, în care furtul şi înşelăciunea fac legea nelegiurii generalizate. De unde şi corupţia endemică, şi bătaia de joc ca mod de conduită. Hoţia şi prostituţia sunt clienţii regimului Băsescu. Un regim care fură tot de la toţi şi distruge populaţia. Preocuparea principală pentru acest regim este crima cu premeditare la adresa poporului român, ieşirea cât mai multora din sistem, “pe cale naturală”.
Este şi motivul pentru care am considerat, ieri, că Băsescu şi ai lui ar fi favorizaţi de un cutremur catastrofal în România: ar muri mulţi oameni, ar fi extrem de multe distrugeri ceea ce ar da câştiguri fabuloase firmelor de construcţii şi asfalturi clientelare, ar beneficia de ajutoare nereturnabile internaţionale şi bune de băgat în buzunarele guvernanţilor şi ar putea instaura starea de necesitate, ceea ce i-ar permanentiza la putere. Fiindcă un cutremur chiar şi de 7 grade în ţara noastră nu poate însemna decât şoc şi groază. Cu consecinţe de durată. La noi, nimic nu durează decât provizoratul.
Nu suntem pregătiţi decât pentru a fi spectatorii sau victimele unui dezastru previzibil. Nu doar că în 21 de ani nu s-au consolidat clădirile şi nu s-a construit o infrastructură compatibilă, ci nici măcar oamenii nu au fost pregătiţi cu noţiuni elementare să facă faţă unei situaţii sinistre. Deşi specialist în supravieţuire cotidiană, poporul român nu are şcoala supravieţuirii în situaţii de dezastru. Şi cui i-a păsat?
Televiziunile au făcut câte o emisiune omagială pe 4 martie, după care a trebuit să vină calamitatea din Japonia ca să dedice aproape două zile evenimentului şi constatării că nu suntem pregătiţi. Antena 3 a reuşit o performanţă profesională, prin modul relatării şi prin nivelul dezbaterilor, cu invitaţi pe măsură. Dar nu-i nici pe departe suficient. Fostul ministru al MLPAT, Nicolae Noica, a repetat ceea ce a propus de mai mulţi ani anume ca, periodic, televiziunile să prezinte emisiuni instructive cu privire la comportamentul în caz de cutremur. E previzibil că se va mai vorbi cel mult mâine despre asta, după care vom uita şi ne vom trezi când va fi prea târziu.
Un cutremur în România de magnitudinea celui din 4 martie 1977 sau chiar a celui din august 1986 se va solda cu pagube incalculabile şi cu un număr mare de morţi şi răniţi, nu doar din pricina cutremurului ca atare, ci a HAOSULUI care va urma. Iar echipele de intervenţie, oricât de profesioniste, vor fi incomodate chiar de mulţi din cei pe care vor încerca să-i salveze. De fapt, în loc să-i doteze şi să-i motiveze, regimul Băsescu le-a tăiat salariile şi a redus personalul salvator. Iar la Cernavodă a decis să desfiinţeze spitalul de urgenţă, că tot e centrală nucleară cu unele avarii despre care nu se ştie şi care sunt remediate doar datorită responsabilităţii şi priceperii unor profesionişti niciodată recompensaţi. Dimpotrivă, persecutaţi pe motiv de simpatii politice.
Din păcate, cutremurul cel mare va veni şi noi suntem în exclusivitate la mila lui Dumnezeu. Doamne-ajută!
