EUROVISION, EDIŢIA BAKU

Video de EricSaade2011

Concursul e în desfăşurare, a cântat şi pomul lăudat, Suedia: nu m-a încântat.

Mi-au plăcut Grecia, Ungaria, Danemarca, noi, Turcia, Germania. Iar Spania – pur şi simplu muzică, o voce superbă, spectacolul a fost al vocii interpretei, nici n-a avut nevoie de mişcare scenică. E favorita mea. Deşi sigur că aş vrea să câştige România.

Dar punctele se vor da, ca de obicei, pe alte criterii decât estetice. Cumetriile (geopolitice ) primează. Sau poate va fi o ediţie specială?

Urmează actualizări.

UPDATE. Specială ediţie, într-adevăr. Niciodată voturile n-au fost mai idioate. De mult timp competiţia-asta nu mai are legătură cu competiţia. Nici atât, cu muzica. Sunt criterii exterioare actului artistic. E o tâmpenie ca Eurovision să continue. Ar trebuie să boicotăm mizeria.

O mulţime de ciudaţi au fost votaţi, în detrimentul unei artiste veritabile, superba spaniolă, după urechea mea absolută (sic!), singura artistă din competiţie, alături de Engelbert Humperdink (care a făcut enorma greşeală de a participa la o mascaradă, cu o piesă care nu putea fi salvată nici măcar de vocea lui colosală). Cele mai multe fuste ridicate-n cap au fost cele din Balcani, egalate doar de confreria nordicilor.

Victoria fetei din Suedia e o pledoarie reuşită contra creaţionismului.

În ce priveşte comentariile de la Bucureşti, ele au fost pe măsura falimentului TVR. Şi în consens cu o anumită hăhăială.

P.S. Evident că sunt subiectivă, am uitat că nu-mi daţi voie.

PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL BNR DESPRE GRECIA

“Grecia e doar o secvenţă dintr-un film de foarte lung metraj“.

Declaraţie de presă în faţa clădirii B.N.R.

PONTA A FOST LA “DOMNUL PREŞEDINTE BĂSESCU”

Video de emimusic

Au fost şi Mugur Isărescu, şi Florin Georgescu. Au vorbit despre economie, guvern, treburi interne. La Cotroceni.

Aşa a declarat însuşi premierul. Şi zicea frumos, rotund, i s-a umplut gura de “domnul preşedinte Băsescu”. Poate ia şi repetir. Nu ca prostu-ăla de căţel.

Să nu se mai plângă premierul că preşedintele n-are atribuţii.

Papaşa nici nu s-a mai deranjat, i-a primit în papuci.

În fond, băieţii sunt în consens, mai tragem un împrumut de un miliard de euro. De la Banca Mondială.

Grecia trage anticipate. Orice ar ieşi, grecii tot ies din zona euro. Făcută artificial, deci, special ca să distrugă Europa, în timp ce dolarul evergreen.

Iar noi avem facturile raportate la euro. Şi plătim ca proştii. Pentru ai noştri. 

P.S. Îmi iau animăluţele şi merg să hrănesc pisici pe Acropole.

PONTA FACE GRUP DE LUCRU CU BĂSESCU ŞI ISĂRESCU

Pe motiv că să atenuăm “efectele” crizei din Grecia asupra României, premierul Ponta a solicitat o întâlnire la Cotroceni pentru un “grup de lucru” în trei. Adică el, Băsescu şi Isărescu.

Ce fac ei acolo, de fapt? 

P.S. Nici declaraţie de presă după, nici oportunitate de poză, nimic: totul a rămas confidenţial.

Ştirea de presă e că “îşi unesc minţile”.

N-ar vrea ei s-o facă NU pe banii noştri?

RADU TUDOR: GRECIA, “ACEASTĂ ŢARĂ INFECTĂ”!!! CINE ARE INTERESUL SĂ DISTRUGĂ GRECIA ARE INTERESUL SĂ DISTRUGĂ EUROPA ŞI FUNDAMENTUL EI CREŞTIN(-DEMOCRATIC)

Foto: agendadeiasi.ro

Aseară când am ajuns acasă tocmai făcuseră pisicile revoluţie punitivă din pricina marii întârzieri cu papa. Cine venea şi vedea urmele – măsline după măsline de la uşă, până la capătul holului de 12 metri! – trebuia să blameze mâţele lăsate – ca niciodată – flămânde şi revoltate – tot ca niciodată? Sau pe vinovata de mine? Le-am dat bobiţele, le-am împrospătat ceiuţul, după care am strâns urmele răscoalei, am aerisit şi am odorizat fără nici o umbră de reproş. La urma urmelor, puteau să facă în toată casa, ca să mă învăţ minte, dar au făcut-o – demonstrativ – doar pe hol. De obicei, sunt cele mai cuminţi pisici posibile.

Înainte de operaţiune, am deschis televizorul, ca să ascult între timp. Era pe sfârşite emisiunea Danei Grecu. Se vorbea despre  zona euro. Radu Tudor spunea că ar fi dezastru ca Grecia să renunţe la euro, fiindcă i-ar afecta pe cei cu credite în euro şi investiţii imobiliare, şi că ar cădea vreo cinci bănci în România. Analistul a spus că “Grecia într-adevăr ar trebui pusă pe coji de nuci” şi lăsată să ispăşească, fiindcă s-a angajat în zona euro fără să-şi susţină angajamentul. Şi încununarea succesului: “Disciplina germană trebuie impusă cu forţa în Grecia, pentru ca această ţară infectă să nu mai creeze problemele pe care le-a creat Europei”.

Am intrat în cameră să văd la televizor dacă e chiar Radu Tudor sau Sebi Lăzăroiu tocmai ridicat de pe cuie. Sau Udrea înainte să-şi amintească că regimul Băsescu a uitat de oameni, preocupat fiind de “ţară”. Sau PR-ul portocaliu pregătind propaganda rasistă cu care împânzeşte România.

Îl apreciez pe Radu Tudor şi încă nu pot crede că a putut declara aşa ceva. După această logică, atunci noi ar trebui să fim puşi să ispăşim în continuare cu forţa consecinţele aservirii României (de) către FMI, angajată de o putere criminală, fără să consulte, măcar de formă, cel puţin opoziţia parlamentară, dacă nu direct poporul. Grecia măcar a făcut-o cu euro pe cale parlamentară, dar fără să ţină seama de opoziţia populară. Au vină grecii că sunt obişnuiţi să trăiască veseli, fără griji, pe seama turismului, din propria postumitate? Are vină această ţară creştină că se bucură de viaţă? Aşa erau şi românii înainte de comunism, se bucurau, se veseleau atât la sate, cât şi la terase – noi semănăm mult cu grecii, de fapt, semănam (şi culegeam).

Cine a avut interesul să distrugă viaţa tradiţională a poporului creştin pe teritoriul căruia se află axa monahismului isihastic? Cine are interesul flamei anarhice distrugătoare a însuşi patrimoniului naţional cu valoare deopotrivă culturală şi economică perenă? În general, cine are interesul să distrugă Grecia? Are interesul să distrugă însăşi Europa, fiindcă Grecia e reperul şi simbolul culturii şi civilizaţiei europene perene, de la formele ei antice, la creştinismul edificator. Cum să condamni un popor structural contemplativ, cugetător, viu trăitor şi ingenios, la turnarea într-un tipar incompatibil, recte, “cu forţa… disciplina germană”? Nu sună un pic… ca …?

Şi cum poţi numi “infectă” o ţară?! Orice ţară. Ea nu-i de vină pentru conducătorii ei. Uneori, nici pentru că e locuită. Radu Tudor pe bună dreptate s-a revoltat în faţa ieşirilor viscerale la adresa românilor asimilaţi cu ţiganii, iar România, cu patria romilor – fiindcă nici nu ştim să dăm replica prin trimitere la Roma. Cu atât mai şocant e să auzi din partea lui o osândă precum “Grecia… această ţară infectă”, la adresa unei ţări care are pe steag sfânta cruce. De altfel, Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei a luat poziţie fermă împotriva corupţiei guvernamentale, cale a aservirii ţării către structuri externe satanice, denunţate ca atare: şi a făcut-o din start.

Trebuie condamnat poporul grec pentru crimele conducătorilor? Trebuie blamat sau încurajat să reziste, să-şi apere valorile, să respingă diversiunea anarhică şi să recupereze existenţa tradiţională, chiar de-ar fi ca pentru asta să se rupă, dureros pe moment, de o zonă care nu aduce beneficii decât structurilor financiar-bancare şi clientelei lor interne şi internaţionale, pe spatele constrângerilor criminale impuse ţărilor şi popoarelor, imensei majorităţi a oamenilor obligaţi să se rezume la supravieţuire?

Infectă e nu Grecia, domnule Radu Tudor, ci zona euro, parte a omniprezentei zone financiare mondiale care a provocat criza globală ca să beneficieze de pe urma ei pe termen lung, prin atragerea ţărilor la infinit în împrumuturi înrobitoare, cu preţul suferinţei absurde a omului de rând. Infectă e, astfel, politica FMI – sper copilăreşte ca doamna Lagarde să schimbe din temelii orientarea (pseudo)austeră, într-o strategie de dezvoltare continuă şi durabilă, cu efect direct şi cvasi-imediat asupra nivelului de viaţă a cetăţeanului simplu. Cred că franţuzoaica ar vrea, cred că ar şi putea, dar nu cred că se poate, fiindcă ar însemna să fie lăsată să distrugă sistemul diabolic din interior. Îi urez succes, ar fi singura raţiune pentru care am mai avea ceva de negociat pe viitor cu FMI, nu politica în genunchi pe care o face regimul Băsescu – vezi raporturile practicate la Palatul Victoria, pentru care Ungureanu l-a invitat pe Franks.

Ruperea de euro, implozia şandramalei ar avea consecinţe grave pe termen scurt, dar Grecia şi-ar asuma o suferinţă clăditoare, fiindcă e un popor creştin care – ca şi noi – cunoaşte sensul înălţător al suferinţei, a cărei dimensiune e fraternitatea întru Hristos, mila şi iubirea de aproape. Să impui unui popor o suferinţă fără sens – deci, fără orizont – e o crimă inacceptabilă. O crimă la adresa umanităţii. Grecia refuză absurditatea curbelor de sacrificiu, evident ciclice, programate să fie aşa – că dacă tai la infinit şi nu semeni nimic, nu poţi culege decât iarbă uscată pe morminte. Incapacitatea de plată este în mod evident premeditată  – politicienii oneroşi şi clientelele lor au sifonat sumele uriaşe împrumutate de la FMI şi alimentate ulterior prin filiala europeană, cârdăşie subterană mondială.

Ar trebui să mulţumim Greciei că ne avertizează să nu facem greşeala de a ne duce pe pustii, aderând la un proiect aberant. Care are ca finalitate desfiinţarea statelor naţionale şi transformarea europenilor, în mutanţi – fără tradiţie, fără memorie, fără identitate şi fără viitor. Cum zicea bunică-mea, cu o vorbă românească: fără rost şi fără Dumnezeu.

P.S. Ziua naţională a Greciei e de Bunavestire. Perseverenţa cu care se neagă apartenenţa creştină fondatoare a Europei şi se urmăreşte exterminarea ei e diabolică.

Ca de obicei, la noi nu există dezbatere naţională, serioasă, responsabilă, pe o temă fundamentală. Nu trebuie să redevenim un popor, trebuie să rămânem o populaţie. Dar vine primăvara, învierea pascală. NIHIL SINE DEO!

BĂSESCU ÎN SEVRAJ. NOROC CĂ NU-L BAGĂ NIMENI ÎN SEAMĂ LA UE, SE ŞTIE CĂ NE FACE DE RUŞINE

Foto: mondonews

Băsescu şi-a dat din nou în petic pretinzându-se zmeu cu liderii UE pe Otopeni. Noroc – vorba vine – că la Bruxelles nu-l bagă nimeni în seamă, iar atunci când face eforturi disperate ca să se bage-n seamă pe-acolo, replicile sunt ca un fluturat din mână pentru alungarea unui muscoi. El chiar ţine să-l enerveze din nou pe Sarko, ca să se dea mare în faţa adulatorilor lui unineuronali.

Băsescu a comis-o din nou, bătându-se cu cărămida-n piept că va fi “ferm” la UE, care, zice el, obligă ţările din zona non-euro să deconteze împrumuturile mari ale ţărilor din zona euro, e.g. Grecia. De fapt, lui Psycho de la Cotroceni îi e probabil ciudă că guvernanţii greci au reuşit să fure – incredibil! – de 5X mai mult decât bandiţii regimului pe care îl patronează, din împrumuturile externe.

Şi ceea ce încearcă Băsescu să facă – din nou cu preţul compromiterii României – este să dea vina pe alţii pentru propria nemernicie a regimului hoţ şi asasin care îi poartă numele.

Nu i-a interesat niciodată să încerce să rezolve criza, în primul rând pentru motivul că ei înşişi au provocat-o, pe fondul crizei internaţionale, din care au făcut pretext pentru mascarea jafului uriaş pe care îl comit în loc de politică de guvernare, supunând populaţia nu la austeritate, ci la exterminare. Ca să-şi umfle ei burţile, fundurile şi conturile.

Atât. Iar opoziţia se ţine de glumiţe. Băieţii de la USL sărbătoresc chiar acum anticipat o victorie iluzorie în nişte alegeri deja trucate, în loc să facă, pentru numele lui Dumnezeu, ceva ca să prevină, deci să împiedice, perpetuarea regimului Băsescu. Dar despre miserupismul chiciosului Mazăre – imaginea stridentă a continuităţii în schimbare – cu proxima ocazie. N-o să vă placă. Nici chiar lui Crin.

Pe noi cine ne apără? Cine ne reprezintă? La ora la care redactez aceste rânduri se fac aproape două ore de când cu declaraţia lui Băsescu şi am aşteptat o reacţie din partea opoziţiei. Zero. Cum spuneam, băieţii sunt la un pahar, cu Mazăre hedonist paramilitar, Ponta umflat în pene şi Crin, păcat de el. Şi mai ales, de noi. Acum puteţi cu toţii să daţi vina pe mine şi să semănaţi al naibii cu Băsescu. Din toate galeriile.

DE CE, ÎNALTPREASFINŢITE PĂRINTE? SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MITROPOLITUL ANDREI, CU IUBIRE ÎNDURERATĂ

Înaltpreasfinţite Părinte,

Ştiu că intru din oficiu sub blestem arhieresc – şi încă în Postul Adormirii Maicii Domnului – dacă şi când cârtesc la adresa unui ierarh al Bisericii – pe care o constituim deopotrivă, clerici şi mireni. Îmi asum acest risc cumplit.

Şi vă întreb cu durere, de ce i-aţi acordat lui Emil Boc înaltul ordin bisericesc? A(ve)am încredere în preotul care sunteţi şi încrederea mi-a fost rănită. Atitudinea contrastează flagrant cu cea a Sf.Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei surori.

Ierarhii bisericeşti îi apără pe oameni, grecii se simt ocrotiţi în biserica lor. Pe noi, credincioşii de rând, oamenii-frunze în vânt, cine ne apără de rău? Cine ne ajută să ne ajutăm?

V-am auzit justificările şi ele m-au întristat şi mai tare. Aţi spus că distincţia n-are legătură cu politica şi că i-a fost acordată premierului pentru că “a dat” la biserici. Mă cutremur, Înaltpreasfinţite!

1. Nu a dat de la mamă-sa, nici de la vreun neam al lui, ci de la neamul de cetăţeni români contribuabili. Prin urmare, Înaltpreasfinţite Părinte, ar trebui să ne decoraţi pe toţi contribuabilii, dacă e să reducem la absurd justificarea atât de incredibil de vulnerabilă pentru un veritabil doctor în teologie – teolog de seamă şi simţit care sunteţi. Predicile vă arată sufletul ales. Cum poate o inimă şi o minte înalt teologicală şi adânc umană ca a dumneavoastră să se adâncească în eroare prea lumească?

2. Să înţelegem că decoraţi o formă de mită, de două ori perversă: fiindcă mai e şi din bani publici? Dacă l-am lăsa pe necurat să-şi bage coada-i îmbârligată n-am putea decât deduce rece că o fi fost rost şi de ceva parandărături, că regimul Băsescu “nu dă” nimic fără să i se întoarcă (mult) înmulţit? Sau s-a mulţumit cu decoraţia, un parandărăt electoral. Care discreditează biserica noastră şi fraţii de confesiune ai utecistului de la Cluj nu pot decât să se bucure de aşa degradare. Imaginea B.O.R. nu merită aşa pată.

3. Există şi facere de bine de tip mafiot. Cupola omoară şi pe urmă face milostenie. A început Biserica Ortodoxă să vândă indulgenţe?

Iertaţi-mă, dar mi-aţi rănit inima, Înalte Părinte! Şi mi-aţi lezat capacitatea de judecată – atât pe cea morală, cât şi pe cea intelectuală.

Biserica e în lume ca să mântuiască lumea. Aici şi acum. Nu puteţi să vă legaţi la ochi şi să vă băgaţi ceară în urechi. Singur, puteţi, dar se poate, Înalte?!  

N-aveţi cum să nu ştiţi cu cine aveţi de-a face. Dacă nu puteţi protesta – ca fraţii greci – împotriva unui regim criminal, cu dimensiune flagrant satanică, manifestând o ură atroce faţă de oameni, fără precedent din zorii comunismului încoace -, dacă, deci, nu vreţi să vă răstiţi la regimul criminal, cu autoritatea morală de apărător al turmei la fiara care o muşcă, măcar nu-l decoraţi!

Aşteptam de la înalţii ierarhi să-i mustre părinteşte pe guvernanţi, nu să-i încurajeze în orori! M-aş fi bucurat să ne îndemnaţi să facem o rugăciune colectivă pentru conducători, ca să le dea Dumnezeu mintea de pe urmă şi să ne lase! După care să-şi ocupe tot timpul cu penitenţa.

Pentru numele lui Dumnezeu, şi-aşa fibra morală a poporului român e distrusă. Încercaţi, măcar, să nu-l demoralizaţi până la demolarea ultimului reper!

Cu fiiască durere,

Roxana Iordache

OROAREA DE LA OSLO. MIZA, UN PSEUDOCONCEPT INEPT

Foto: Fox News

Maiestuoasa şi prospera Norvegie a fost acoperită de oroare.  Explozie în inima capitalei, atac laş, aparent smintit, atentat terorist la adresa instituţiilor guvernamentale, urmat de masacrarea prin împuşcare a unui grup de adolescenţi laburişti.

Derută totală în primele ore - ieri seară şi toată noaptea, când autorităţile i-au invitat pe oameni să nu iasă afară. O ţară liniştită, sigură şi plină de bunăstare îşi vedea aruncate în aer reperele. Capitala în care oamenii politici merg cu bicicleta, iar paza securizată se aplică doar la evenimentele de protocol, mai ales internaţional, a fost pusă în faţa unei oglinzi sparte şi obligată, subit, să se îndoiască de sine ca tărâm invulnerabil, de trăinicia propriilor valori care păreau eterne. De libertatea vieţii, pur şi simplu.

În cazul exploziei, indiciile duceau către un atentat tipic terorismului islamic, excepţie făcând faptul că nu a fost sinucigaş. În cazul împuşcării tinerilor de pe insula Utoya- ironie – sub formă de inimă, de lângă Oslo, masacrul, însă de amploare,  aducea cu precedentele asasinate colective comise de psihopaţi americani, occidentali sau naturalizaţi ca atare, cu diferenţa că şi ele au fost urmate de sinucidere. După cum urmează, conform rememorării BBC:

- aprilie 2007, Seung-Hui Cho, 23 de ani, 32 de victime la campusul Virginia Tech - precizăm noi, printre care Liviu Librescu, profesorul din Israel de origine română care şi-a dat viaţa ca să salveze mai mulţi studenţi;

- aprilie 2002 (întunecatul april, vorba minunatului nostru poet Emil Botta), Robert Steinhaeuser, 19 ani, 16 victime în Erfurt, Germania;

- aprilie 1999, Eric Harris, 18 ani şi Dylan Klebold, 17 ani, 13 elevi ucişi la colegiul Columbine din Littleton, Colorado;

- aprilie 1996, Martin Bryant, 29 de ani, 35 de victime în staţiunea maritimă Port Arthur din Tasmania, Australia;

- martie 1996,  Thomas Hamilton, 43 de ani, 16 copii de şcoală primară (clasa întâi, 5 şi 6 ani!) din Dunblane, Scoţia şi învăţătoarea lor.

Foto: BBC

Deşi datele erau amestecate şi deşi suspectul a fost prins aproape imediat, atât presa, cât şi poliţia, ca şi premierul Jens Stoltenberg (foto 3) s-au hazardat în supoziţii care aveau să se dovedească, în scurt timp, false: atac terorist islamic combinat – hilar – cu o demonstraţie de ură politică atroce şi a cui putea să fie decât a fantasmei stângii dintotdeauna, anume, “extrema dreaptă” – ceea ce a prezumat însuşi primul ministru. Ar fi fost perfect dacă s-ar fi limitat la declaraţia superbă conform căreia va institui doliu naţional, pentru că s-a petrecut un atentat fără precedent în Norvegia de la cel de-al doilea război mondial încoace.

Faptul, însă, că Norvegia e o monarhie democratică în care instituţiile statului funcţionează prompt s-a demonstrat prin modul rapid în care autorităţile au acţionat şi au oferit noile date, actualizându-şi ancheta, în aşa fel încât să se evite consolidarea de zvonuri şi o psihoză naţională.

Suspectul a fost prins suspect de repede, după ce a operat succesiv cu explozibilul în inima centrului guvernamental şi cu inepuizabilu-i armament împotriva copiilor, pe insula paradisiacă devenită iad, cum poetic observa premierul.  Suspectul e posibil să fi acţionat cu un complice, încă un tânăr fiind între timp arestat.

Foto: Scanpix/Reuters

Explozibilul puternic a fost  fabricat, se prezumă, din îngrăşământul pe care autorul ororii l-a cumpărat – 6 tone! – ca fermier. Cu privire la masacrarea tinerilor, cât de perfect de normală şi sigură era viaţa în Norvegia se vede şi din absenţa totală a măsurilor de securitate în jurul reuniunii juniorilor laburişti din insulă, reuniune anuală, o tabără de vară la care participă şi premierul.

Premierul nu era pe insulă când s-a comis oroarea, nici în zona guvernamentală, când s-a detonat bomba. Tristă victimizare a Partidului Laburist, cu preţul secerării a 85 de adolescenţi! Unii nu aveau decât 14 ani şi au fost efectiv vânaţi ca animalele şi împuşcaţi, inclusiv în apă, unde unii s-au aruncat disperaţi să-şi salveze viaţa. Supravieţuitorii sunt în stare de şoc, “speriaţi de moarte”, cum declară un membru laburist, Bjorn Jarle Roberg-Larsen, citat de New York Times.

 

Suspectul principal deja a fost pus sub acuzare. Se numeşte Anders Behrung Breivik (foto 5), divulgat de presă, nu de organe judiciare (pentru că în ţările avansate justiţia nu se face la televizor pe bază de acuzare, ci în instanţă, pe bază de judecare), are 32 de ani, e pasionat de vânătoare, deţine permis port-armă şi armă, şi denunţă pericolul multiculturalismului, mai cu seamă pe cel al imigraţiei islamice, conform unui cont Facebook pe care poliţia i l-a atribuit deocamdată arbitrar, până în momentul în care şi-l revendică sau se dovedeşte. Dar asta nu spune nimeni, nici măcar super-obiectiva instituţie BBC.

La fel de arbitrar, i s-a pus eticheta de “extremist de dreapta”, “neo-nazist” şi – încununarea succesului imbecilităţii – unul din cele mai scandalos de inepte pseudoconcepte fabricate împotriva bunului simţ – “fundamentalist creştin”, conform declaraţiei comise de adjunctul şefului Poliţiei, Roger Andresen, citat de BBC.

Pentru cei cu mintea sumară, “case closed”, cum ar zice şoricii în viaţă. Fără să sesizeze contradicţiile flagrante în termeni. Fără să-şi pună nici un pic de întrebare.  De exemplu, cum să fie neo-nazist, din moment ce se declară un admirator declarat al lui Churchill şi mai ales, al lui May Manus, eroul rezistenţei antinaziste norvegiene?! Şi nu cumva atribuirea naţionalismului – în accepţie negativă, evident -  în monopolul dreptei e un fals stupid, ca orice propagandă împotriva realităţii, ca să nu zic a adevărului? Atunci, Ceauşescu?! O fi fost de extremă dreaptă, te pomeneşti!

Dacă se dovedeşte că tânărul tradus în cauză e autorul, aşa cum, de altfel, între timp a recunoscut, oricine cu o minimă capacitate de judecată îşi dă seama că una din două: ori e un psihopat care s-a situat în centrul atenţiei (inter)naţionale cu preţul unui eveniment de magnitudinea unui cutremur catastrofal, ori e un agent al unei lucrături sinistre.

 

Guvernul laburist e în relaţii precare cu Israelul, se pretinde că atentatorul e anti-musulman. Deci, cum devine situaţia? Şi dacă e anti-musulman, cum de le aplică metodele? Şi mai ales, de ce ţinta n-au fost imigranţii? Ci tocmai guvernul care e pro-palestinian declarativ şi aparent glacial cu Tel Aviv-ul! Deviza taberei de vară a tinerilor laburişti împotriva cărora a fost iniţiat masacrul era: “BOICOTAŢI ISRAELUL!”. Vi se pare absolut logic ca un neonazist antimusulman să facă treaba-asta, nu? Just think about it!

În realitate, deviza extrem de perversă – care, altfel, ar fi doar extrem de stupidă – manipulează în sens contrar. Dintotdeauna stânga, stânga extremă a susţinut extremismul israelian, contrar aparenţelor (care, într-adevăr, cam înşeală, fiindcă sunt şi mulţi). Dreapta este cea care a pledat şi pledează pentru echilibru firesc, pentru normalitate. Preşedintele conservator George W. Bush este cel care a iniţiat campania pro-statul palestinian, contiguu cu cel israelian. A fost primul preşedinte american care s-a pronunţat pentru statul Palestina. Acum, Obama, preşedinte de stânga frizând neocomunismul, aruncă în aer proiectul, din momentul în care s-a pronunţat electoral – că în SUA e foarte greu să reuşeşti dacă nu ai susţinere evreiască – pentru statul Palestina, aşa cum era anterior statului Israel. În treacăt fie spus, recunoscut de ONU. Nu, nu-i nici o contradicţie aici. Dimpotrivă. Mentorilor extremismului conflictual israelian le convine la maximum tensiunea. Normalitatea le-ar ucide obiectul muncii. Repet, detest teoria conspiraţiei, dar nu trebuie să fii teori-conspiraţionist ca să-ţi dai seama că are loc o manipulare planetară împotriva normalităţii.

Un echilibru ar fi atât de simplu, atât de uşor de obţinut, dacă s-ar vrea. Dar tot ce vor cei care se substituie dumnezeirii e să manipuleze conflictual. Ca să divizeze. Şi să stăpânească. Elementar.

Poate că n-are importanţă culoarea politică în cazul de faţă sau nu e de nici o culoare despre opţiuni doctrinare. E vorba despre o crimă împotriva umanităţii şi împotriva rânduielii democratice occidentale, întruchipată până acum exemplar de Norvegia, în majestatea ei cotidiană. Pentru toţi. De la cel mai umil şi până la Suveran. Care, apropo, a fost în mijlocul poporului său la greu. Împreună cu minunea de Regină. Ca să-şi consoleze compatrioţii şi totodată, să prevină o catastrofă, anume, demoralizarea propriului popor, descurajarea democraţiei şi a statului de drept. Şi profanarea valorilor (Europei) creştine.

Pentru că morala îngrozitoare poate fi că nu mai avem voie în normalitate. Nu mai e permisă viaţa firească, liberă ca respiraţia şi trăită în siguranţa pe care ţi-o dă civilizaţia convieţuirii sociale, chiar comunitare. În câteva clipe, s-a spulberat mitul modelului scandinav al liniştii pline de sănătate şi bunăstare. Acum, democraţia e păzită cu armata, în stradă, în plină capitală a libertăţii, până acum, de la sine înţeleasă.

Ţinta ultimă e că se loveşte în inima dreptei creştine. Sau în inima dreptei şi a creştinismului. Propaganda este că asasinul e “de dreapta” – dreapta, asimilată marxist-leninist cu extrema dreaptă, pentru a fi compromisă în rectitudinea ei fundamentată pe valorile creştine. Am arătat mai sus că e pe dos. La fel ca şi preferinţele pretinsului autor al ororii. Propaganda mai este că autorul ororii ar fi “fundamentalist creştin” – de fapt, cheia întregii nemernicii criminale.

Trebuie să fii cretin ca să marşezi la asemenea imbecilitate. E o contradicţie în termeni, dacă raportăm fundamentalismul la “corectitudinea politică”, concept lansat ca să flateze minţile odihnite, deci uşor de furajat. Dacă raportăm termenul la doctrină, atunci conotaţia negativă nu mai are sens, fiindcă ne referim tocmai la fundamente. Adică exact la coloana vertebrală a unei doctrine, convingeri, etc. În cazul creştinismului, nu poate fi ceva mai luminos decât fundamentalismul. Anume, urmarea fără greş a învăţăturii Mântuitorului, privind religia iubirii, conduita genoroasă a creştinului, chiar martirică dacă trebuie, martiriul însemnând sacrificiul pentru celălalt, chiar în detrimentul persoanei proprii. Deci, să fii “fundamentalist creştin” n-ar însemna altceva decât să fii sfânt, pur şi simplu. Pâinea lui Dumnezeu. Crima, genocidul, sunt incompatibile cu fudamentele creştinismului, religia luminoasă a umanităţii. Sensul martiriului în creştinism e mărturisirea lui Hristos, suferinţa necondiţionată pentru adevărul jertfel creştine, care înseamnă iubire de oameni. Chiar cu preţul ultim.

NIMENI, niciodată nu a reuşit o odă perfectă a IUBIRII precum Sfântul Apostol Pavel sau Paul – în funcţie de situarea greografică. Un iudeu fost persecutor nemilos al creştinilor, hulitor al Domnului Nostru Iisus Hristos.

Dar ceea ce au intenţionat mentorii ororii de la Oslo a fost tocmai să compromită caracterul luminos al creştinismului – de parcă ar putea, vreodată, cineva, mai mult decât să-L răstignească la infinit pe Mântuitor, martirizând discipolii Lui, spre gloria umanităţii şi întru salvarea ei eternă.

Morala: să uităm terorismul (anti)semit, care tot aia e. Să me îndreptăm minţile furajate asupra ţintei false, “fundamentalismul creştin”. Concept pentru cretini.

De altfel, mă leşi, ce organul calului “fundamentalist creştin” poate fi un mason?!

P.S. Totodată, evenimentul monstruos de la Oslo acoperă evenimentul zilei precedente, anume, decizia Comisiei Europene de a acoperi astronomic gaura neagră din furtul guvernamental al Greciei, cu un nou împrumut, extins pe 30 de ani şi cu iertarea unei părţi din datoria anterioară: fiindcă falimentul Greciei ar însemna falimentul experimentului euro. Aţi mai auzit vorbindu-se despre asta? Că cică atentatorul e anti-UE.

UPDATE: Cum de-am uitat? Aţi observat sau poate vă place modul în care presa l-a descris pe suspect? Cică, blond cu ochi albaştri. Sau nu pricepeţi nimic?  

GRECIA RATEAZĂ ŞANSA DE A FACE DIN NOU ISTORIE VIE

Video de DELIJENAVIJANJE1989

Grevă generală, anarhie, isterie, revoluţie haotică, dirijată chiar la adresa propriei istorii de ţară care trăieşte, de sute de ani, (d)in propria-i postumitate. Cum altfel poţi interpreta furia cu care unii sparg marmură antică, doar ca să dea cu ea în forţele de ordine?

Dar ordinea cui? Asta-i întrebarea. Gen mănăstire-ntr-un picior. Este reţeta falimentului criminal al ţărilor şi popoarelor, prescrisă cu mult spor de FMI. Adică, simplu. Îşi pierduse obiectul muncii şi atunci băncile – sau mătcile lor – au declanşat “criza bancară” care, ca să le salveze şi deci, să reabiliteze FMI, a devenit “criză financiară”, pe urmă, economică, pe urmă, recesiune euro-americană şi deci, mondială. Care revine, suntem preveniţi. Vremuri grele, vorba clasicului britanic.

Detest teoria conspiraţiei, pentru că, prin starea de panică pe care o induce, deformează psiho-mental. Dar asta nu înseamnă că sămânţa teoriei nu e viabilă. Într-atât încât rodeşte letal. Guvernele vândute se împrumută la FMI cu sume uriaşe, le fură din gros, în parandărături cu băncile şi alte reţele. Se întâmplă la noi, s-a întâmplat, astronimic, în Grecia, iar acum populaţia e pusă să deconteze tâlhăria internaţională.

Parlamentul Greciei a ratat, azi, şansa ca ţara lor să facă din nou istorie vie şi legea în Europa. Dacă vota contra planului de pretinsă austeritate – de fapt, de jupuire a oamenilor de rând şi a mediilor de afaceri onorabile, în timp ce hoţii îşi îngraşă conturile oneroase – Grecia dădea lovitura de graţie monedei euro şi neosclaviei de tip sovietic în care degenerează, progresiv, Uniunea Europeană, iniţial, un proiect generos, creştin-democrat. Confiscat şi deturnat chiar de cei care au făcut totul pentru ca Europa, în Constituţia ei, să-şi renege originile constitutive creştine. N-au acceptat nici măcar formularea ” origini iudeo-creştine”, fiindcă ar presupune o evoluţie cu care patronii finanţei mondiale nu sunt de acord. Deşi sau tocmai pentru că e de bine.

Iar Grecia se autoprofanează, chiar în zi de sfântă sărbătoare, a Apostolilor Petru şi Pavel care sunt, de drept şi de fapt, patronii spirituali ai Europei.

Ar fi fost prea frumos ca grecii să dezumfle băşica euro. Era dureros pe moment, dar sănătos în perspectivă, ca după o operaţie de extirpare de tumoare malignă şi de terapie ulterioară pentru a nu recidiva.

Votul de azi din Grecia, din păcate, declanşează metastaza multiplă în trupul Europei. Noroc cu Marea Britanie, care e logic că ar fi ajutat Grecia, numai să scape Europa de artificiul vicios al monedei euro. Europa, în loc de o idee generoasă şi un leagăn de prosperitate, devine un lagăr al morţii. În care nici măcar n-ai voie să mai pui cruce.

P.S. Iar SUA riscă să degenereze, din păcate, în simplu bârlog al FMI şi Băncii Mondiale. Helas!

GRECIA ŞI ROMÂNIA. MĂSURI CRIMINALE, REACŢII DIFERITE

Video de RussiaToday

După protestele masive de azi, organizate de sindicate, susţinute civic şi reprimate de forţele de ordine, premierul George Papandreou, supus presiunilor inclusiv din partea propriului partid, PASOK, încearcă să paseze răspunderea pentru situaţia catastrofală în care guvernul socialist a adus ţara, prin propunerea privind formarea unui guvern de coaliţie naţională.

Conform BBC, Papandreou chiar i-a comunicat liderului opoziţiei, Antonis Samaras, că e dispus să-şi dea demisia. Asta după ce socialiştii au ruinat ţara şi au furat sumele uriaşe de bani împrumutaţi de la FMI, la fel cum face regimul Băsescu, pretins de dreapta, dar care a luat aceleaşi măsuri criminale la adresa umanităţii ca şi guvernul socialist de la Atena.

Hoţia n-are culoare politică şi e clar că “austeritatea” impusă populaţiei e o agresiune totalitară de tip nazisto-stalinist, prin care se amortizează hoţia de partid şi de stat pe seama populaţiei. Numai imbecilii nu văd similitudinea regimului de la Bucureşti cu regimul de la Atena. Numai imbecilii şi psihopaţii pot susţine o politică de genocid, în numele indiferent cărei doctrine. De fapt, criminalii la adresa umanităţii n-au doctrine, ei au doar interese personale, susţinute de proşti şi ticăloşi.

Grecii ies în stradă, românii îşi văd de supravieţuire. Şi de ce şi-ar risca pielea în stradă, din moment ce la noi opoziţia, după ce se laudă cu amorsarea de “proteste civile masive”, se face cuţu şi anunţă că merge la Cotroceni să fie eutanasiată de Psihopat?!

Clasa politică e doar reflectarea poporului sau a populaţiei. Cerc vicios.