GAZUL DE LA SIGHET, CORUPŢIE CRIMINALĂ. GUVERNUL E DE VINĂ PENTRU CONTRACTUL CU FIRMA NEVIABILĂ. DIVERSIUNE PENTRU SISTAREA DE GAZE? ŞI UN ATAC INSIDIOS LA SORIN OPRESCU

Exploziile de la Sighet, soldate cu 17 arşi, sunt rezultatul corupţiei criminale. O degradare incredibilă, o dovadă a faptului că interesele financiare primează, în detrimentul vieţii şi sănătăţii oamenilor.

Preşedintele CJ Maramureş, Mircea Man, afirmă în direct la Antena 3, că e vorba de “instalaţii care pot să producă o catastrofă în orice moment”. El dezminte, totodată, ştirea că s-ar fi găsit o nouă acumulare de gaze şi confirmă că se sapă din metru-n metru.

Să tot aibă de lucru magnaţii astfaltului!

Reţeaua de gaze e din 2006 şi a explodat. Eugenia Godja, primarul Sighetului, declară că licitaţia cu firma instalatoare a reţelei şi distribuitoare de gaz a fost încheiată cu Ministerul Industriilor.

Site-ul Actual Maramureş anunţă că firma cu pricina Berg Sistem Gaz este deţinută de Anumersus Co. Ltd., un offshore înregistrat la Limassol, în Cipru, cu sediul într-un apartament şi care nu plăteşte taxe statului român.

De ce Ministerul Industriilor a centralizat licitaţia, fără ca măcar să consulte autorităţile locale, după cum declară primăriţa? De ce o firmă care în mod evident nu prezenta garanţii a primit concesiunea pentru distribuţia de gaze în Sighet şi pentru construirea reţelei de distribuţie? Pe ce bază a primit firma autorizaţiile ulterioare? De ce nimeni nu a urmărit cum se face instalaţia – care s-a dovedit absolut criminal? De ce nimeni nu a notificat firma să adauge imperativ mercaptan în gaz – substanţa care dă mirosul de alertă, o măsură preventivă elementară? Ghici, ghicitoarea mea?

Celălalt aspect al problemei – halul în care s-a acţionat într-o situaţie cu potenţial de dezastru. SMURD şi-a făcut datoria, ca de obicei. Dar lipsa de coordonare a echipei tehnice a fost criminală. Indolenţa în acest caz a avut echivalenţă de crimă cu premeditare. A doua explozie s-a produs după mai bine de 10 ore, pentru că nu s-a sistat distribuţia! Şi nu s-a sistat imediat nici după recidivă! S-a dat vina pe ger, ca şi cum nu constructorul ar fi de vină pentru lipsa de măsuri preventive. Iar faptul că trebuie să se sape din metru-n metru pentru a se depista eventuale alte avarii, din lipsa mercaptanului, reflectă acelaşi primitivism pe care-l constatăm şi prin Bucureşti, când obiceiul e să fie sparte străzile tocmai reabilitate, pentru reabilitare de instalaţii subterane – a păţit-o primarul Chiliman în campania electorală şi se repetă tot timpul, în toată capitala.

Azi dimineaţă, în timp ce haosul continuă la Sighet, o îngrijitoare a descoperit scurgeri de gaze la o grădiniţă din Piteşti – noroc că firma în cauză folosise mercaptan, iar femeia a simţit mirosul şi au fost evacuaţi zeci de copii, plus personalul.

Nu-i exclus ca incidente similare să fie raportate şi din alte localităţi, inclusiv Bucureşti. Nu doar pentru că buba e la guvernanţi – vezi ordonanţa guvernului Boc, prin care se centralizează licitaţiile autorităţilor locale, opoziţia ce-o fi păzit de n-a sesizat Curtea Constituţională?! Ci şi cumva ca să fie pregătit terenul pentru o limitare drastică a consumului de gaze? Guvernanţii actuali sunt în stare de orice, aşa cum au făcut-o şi când Băsescu a moşmondit guvernul Ungureanu, în timp ce mureau oameni sub zăpezi. La fel acum se poate induce o psihoză a fricii de explozii, iar guvernul să reducă draconic consumul de gaze pe seama înfricoşării populaţiei.

Ironie: cel mai grav rănit în explozie şi singurul cu prognostic rezervat este chiar directorul firmei care distribuie gaze la Sighet. I s-a întâmplat la a doua explozie, venise să verifice. Deci, se poate spune că în cazul lui şi al celui de-al doilea lot de arşi a fost fie omor din culpă, fie crimă cu premeditare, deci, asasinat.

Chestorul Liviu Popa, şeful Poliţiei Române – lângă care n-aş avea încredere nici să trec strada – anunţă că s-a declanşat o anchetă penală asupra firmei distributoare. Serios? Dar Guvernul cu ordonanţa? Dar Ministerul Industriilor, cu licitaţia?

Sigur, se scoate din cauză corupţia guvernamentală. Ea nu se pune. Se face anchetă penală la adresa firmei, ghici de ce? Pentru că din 18 octombrie 2011, administratorul firmei este Costin Berevoianu, consilier al primarului Capitalei, Sorin Oprescu. Berevoianu a condus ARBAC (Administraţia Apă-Canal din Bucureşti), postură din care negocia amenzi şi contracte cu Apa Nova, informează Actual Maramureş.

Se impune demisia lui Costin Berevoianu, dura lex. Vor fi multe mizerii în campania electorală pentru locale, fiindcă miza e capitală. De rezultatul lor depinde însăşi libertatea unora care se joacă fără scrupule cu vieţile oamenilor şi calcă pe cadavre pentru interese materiale.

Acumularea de gaze e rezultatul acumulării oneroase de capital. Iar exploziile vor fi şi sociale. De aici şi noua campanie de intimidare pe care o lansează regimul infractor.

SĂ NE RUGĂM PENTRU MIHĂIŢĂ NEŞU! SĂ FIE SĂNĂTOS!

Foto: Adevărul

Când e vorba de viaţa şi sănătatea cuiva, chiar nu mă interesează altceva.

Doamne, ajută-l pe Mihăiţă să-şi recapete sănătatea, indiferent dacă va mai putea juca sau nu fotbal!

CHESTII MUIEREŞTI. PORA SE ZBORŞEŞTE LA UDREA. RIDZI E MIC COPIL FAŢĂ DE EA. ÎN CARE SECOL SE VA SESIZA DNA?

Foto: jurnalul.ro

Ridzi a fost trimisă-n judecată pentru că a folosit banii Ministerului Tineretului şi Sportului pentru publicitate. Interesant e cine a fost cu foloasele necuvenite, DNA nu precizează că EBA. Oricum, ce-a făcut Ridzi e nimic faţă de mizeria comisă de Udrea, cu plătitul TVR pentru campanie publicitară cu ea, Boc şi Flutur pe bani de la Ministerul Turismului. Jegăria a fost atât de flagrantă încât până şi CNA s-a sesizat şi a amendat TVR (cu mai nimic faţă de amenzile aplicate Antenei 3, care funcţionează pe banii ei, nu ai noştri).

S-a scandalizat şi de-alde Pora.

Oricum, nu se întâmplă nimic dacă nu se (auto)sesizează DNA.

UPDATE. Morala: Băsescu e băiat bun, dar îl strică anturajul. Nici Ceauşescu nu era aşa de rău, problema era “ea”.

CATASTROFĂ. BLESTEMUL KATYN. PREŞEDINTELE POLONIEI, LECH KACZINSKY ŞI CEI 132 DE MEMBRI AI DELEGAŢIEI CARE ÎL ÎNSOŢEA AU MURIT, DUPĂ CE AVIONUL PREZIDENŢIAL S-A PRĂBUŞIT ÎN RUSIA. POLONIA, ÎN DOLIU

Foto: www.telegraph.co.uk

O  veste extrem de tristă ne-a îndoliat dimineaţa: s-a prăbuşit avionul prezidenţial polonez, un Tupolev 184, cu 87 de persoane, delegaţie condusă de preşedintele Poloniei, Lech Kaczinsky, un om admirabil pentru ţara lui şi pentru comunitatea internaţională, conservator devotat valorilor creştine şi principiilor democraţiei.

Şeful statului polonez zbura către Smolensk, unde urma să se comemoreze împlinirea a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, unde, la ordinul lui Stalin, armata roşie de sânge nevinovat a masacrat elita Armatei Poloniei, zeci de mii de ofiţeri. Masacrul nu a fost recunoscut de urmaşii URSS.

Anul acesta era prima oară când un înalt oficial rus ar fi participat la comemorare, asumându-şi, implicit sau explicit, trecutul asasin, însuşi premierul Vladimir Putin, cel care şi-a asumat tocmai continuitatea cu Rusia stalinistă, promovând nostalgia trufaşă pentru imperiul sovietic.

Moartea preşedintelui Poloniei – şi a fratelui său geamăn, fostul premier Jaroslav Kaczinsky, împreună cu o parte din guvernul ţării, este tragică nu doar pentru că e vorba de înalţi oficiali, ci mai ales prin încărcătura simbolică, de natură să confere acestei catastrofe o aură de martiriu pentru ţara lor: faptul că s-a petrecut chiar întru comemorarea a 70 de ani de la Katyn. Şi tot într-o pădure.

În delegaţie se aflau numeroase oficialităţi poloneze, printre care şi doi lideri de partide.

Foto: Kacper Pempel – Reuters

O ţară demnă, un popor vertical, reprezentat cu cinste de demnitari, care, indiferent de culoarea lor, au apărat mereu interesele Poloniei şi ale Europei foste comuniste, în tratativele euro-atlantice.

Polonia, ca şi România, a fost răstignită între puterea comunistă şi cea nazistă. Polonia este un model de ţară luptătoare.

Tradiţia creştină spune că morţii din Săptămâna Luminată sunt iubiţi de Dumnezeu şi merg direct în Rai, fiindu-le iertate toate lumeştile păcate.

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!

Inima mea plânge împreună cu Polonia.

Foto: Mediafax

UPDATE. O veste minunată: Jaroslaw Kaczinsky nu a mai participat la călătorie. Trăieşte, din fericire şi va fi, probabil, viitorul preşedinte al Poloniei.

UPDATE 2. Preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, a dispus constituirea unei comisii de anchetă conduse de premierul Putin. Comisia vehiculează o nouă dată privind numărul victimelor: 132.

UPDATE 3. Hai să fim un popor frumos şi să mergem cu o floare şi o lumânare la Ambasada Poloniei! Cu toată dragostea.

UPDATE 4. Surse poloneze preluate de Antena 3 au relatat că Jaroslaw Kaczinsky a fost salvat de mama lui, în sensul că n-a mai plecat pentru a avea grijă de ea, fiind internată în spital.

UPDATE 5. Oraşele poloneze sunt pline de flori şi candele. Oamenii plâng pe străzi.

UPDATE 6. În Polonia va fi doliu naţional vreme de o săptămână.

UPDATE 7. La catedrala din Cracovia are loc o slujbă în memoria preşedintelui Kaczinsky şi a celorlalte victime.

UPDATE 8. Duminică. Varşovia, mesă în aer liber şi o mare de oameni care îşi poartă durerea în tăcere.

UPDATE 9. Un film excepţional cu portretele victimelor, pe blogul lui Romulus Cristea.

SINUCIDERE. BĂSESCU ÎŞI BAGĂ SOŢIA ÎN MOCIRLĂ

Video de alcafe2

Aveam o simpatie, o stimă şi o sinceră compasiune faţă de doamna Maria Băsescu. Se vede că e terorizată şi traumatizată. Interviul din 1995 cu Irina Corduneanu arată cât e de nefericită. Şi că în familia Băsescu se practică violenţa.

Dar, sincer, dacă e terorizată, poate striga. Poate fi ajutată. Mă tem că se complace, fiind captivă în propria-i resemnare. Prinsă cu uşa şi de cele două fiice profitoare de pe urma “vânzărilor anterioare” şi a traficului de influenţă practicat de tatăl lor.

Video de baselu

Extrem de trist, lamentabil să-ţi foloseşti nevasta în campania electorală, din disperare. În fiecare zi îţi zici că nu mai există treaptă a josniciei pe care să o poată coborî Băsescu, în infernul propriei disperări de om dezumanizat prin setea nemăsurată de putere nelimitată.

Şi care pierde. Şi care nu ştie să piardă.

REMEMBER. DE CE A FOST FENOMENAL MICHAEL JACKSON

Video de mjytaps

Artă adevărată, artist adevărat, spectacol de elită. Şi un om care a vrut să fie perfect. Pentru noi. Şi a plătit pentru asta. Cu viaţa.

Video de PoliticsNewsPolitics

Azi ar fi împlinit 51 de ani.

Video de OnlineNewsPaper

Am promis la scurt timp după ce s-a dus că voi scrie despre el. Şi am păstrat pentru astăzi.

Video de  didine

Am să vă spun de ce cred că a fost fenomenal, o făptură de vis, şi vă invit să spuneţi voi ce credeţi despre el.

Video de ObmawiamyPlotki

Ca om şi ca artist.

Video de HollyscoopTV

L-am iubit.

Video de catkingpop

Îl voi iubi mereu pentru delectarea care a fost. Şi va rămâne.

Singurul lui DVD de la un concert live a fost cel de la Bucureşti, din 1992. Un spectacol magnific.

Nu am postat nici un video de la acel super-spectacol şi nici două din piesele mele preferate cu el – “Dirty Diana” şi “Man in the Mirror”, pe care le-am postat imediat după ce ne-a părăsit.

Aflăm că a fost ucis, în sensul că medicul lui personal i-a administrat - în supradoză – un anestezic puternic. În loc de analgezic şi sedativ. Mare păcat. Nu doar pentru că nu mai e printre noi. Ci şi pentru că n-a apucat să-şi desfăşoare visul final: turneul-maraton. This is it.

Cu privire la puţini oameni se poate rosti cuvântul perfecţiune. N-am ezitări să-l rostesc referitor la Michael Jackson ca artist. Perfect. Un corp perfect, un dansator perfect, un chip adus la perfecţiune, o voce perfectă, de la Dumnezeu, lucrată ca pe un dar de preţ şi dăruită spectatorilor.

Un om care n-a trăit niciodată pentru el. Ci doar pentru spectacol. Pentru ceilalţi. Pentru asta a sacrificat totul. Şi poate că aşa cum privighetoarea cântă când nu mai are vedere, la fel şi Michael a performat când n-a mai avut o viaţă a lui. De foarte mic. Cu toate traumele copilăriei, din cauza unui tată odios.

De aici şi pretinsele tendinţe pedofile. Nu cred asta. Dacă de regulă copiii abuzaţi îşi abuzează la rândul lor copiii sau alţi copii, la Michael cred că a fost o formă de sublimare, o dorinţă irepresibilă de a mângâia, acolo unde el a fost bruscat şi abuzat. De a dărui ceea ce el n-a avut: copilărie. Şi s-a copilărit cu copiii la Neverland. De acolo i s-au şi tras. Acuzaţiile din partea unora care şi-au exploatat copiii ca să primească bani de la star. Care avea oroare să se dea în spectacol.

Viaţa o voia discretă şi liberă. Şi nu mai putea beneficia nici de discreţie, nici de libertate. Uneori plângea, în singurătate. Spunea că e greu să fii în pielea lui. Să fii artist şi să dărui, să trăieşti pentru asta, dar să vrei să ai parte şi de viaţă personală, de intimitate.  

Video de bramblebramble

Avea prieteni, relaţii cu suflet de copil. Mărturia lui Brooke Shields e revelatoare.

Avea copii, pe care îi iubea şi care îl adorau.

Avea mamă şi fraţi, pe care nu i-a uitat niciodată. Toţi au profitat de el, dar nu în sens blamabil. Ci normal. Chiar dacă unii îi acuză de rapacitate.

Avea o echipă cu care performa. Dar şi una care îl exploata.

În rest, singurătate. Şi demonii captivităţii în geniul lui artistic, din care nu se elibera decât atunci când îl elibera: pe scenă. Unde era suveran. Cu adevărat rege. Liber, cuceritor, iubit aşa cum respira. De-o graţie care-i permitea orice mişcare. Cel mai lasciv gest la el se sublima artistic. Nu sfida gravitaţia, ci gravitaţia îi făcea reverenţe. Nimeni n-a mai dansat aşa. Cu greu i s-ar mai putea găsit un egal poate în baletul clasic. Dar balerinii sublimi nu cântă. El şi cânta. Şi tot aşa: din toată fiinţa. Parcă se juca, atât era de natural.

Video de needmax44

Sigur, a lucrat imens pentru naturaleţea asta. De-aia îl durea tot corpul, toate articulaţiile, muşchii, ligamentele. Şi de-aia lua analgezice puternice. Şi sedative. Şi de-aia nici nu putea dormi fără ele. De durere. Şi de dor de a putea trăi aşa cum trăieşte un om normal. Ştiind că acest vis atât de simplu îi va fi mereu refuzat.

Nu mânca. Lua energizante în loc. Unii se grăbesc să-l blameze, într-o pornire egoistă măruntă. O făcea pentru frumuseţe. Pentru a fi perfect. Din respect. Pentru spectacol. Pentru noi. Puţini artişti au manifestat un respect atât de total faţă de spectatori ca Michael Jackson. Nu era moment al vieţii să nu se raporteze la ei. De aici şi metamorfoza figurii. Voia să aibă un chip pe măsura făpturii eterice, a personajului care era.

S-a spus că avea vitiligo şi că din această cauză s-a albit. Şi faţa, şi corpul. Orbitor.

Alţii spun şi eu îi cred, că Michael a vrut să fie alb. Era foarte frumos şi creol. Dar şi-a sculptat chipul nu doar pentru că a avut complexul din copilărie, de la ticălosul de taică-său, care îl blama mereu că are nas borcănat. Şi s-a albit, nu doar ca să-şi nege originea, din aceeaşi cauză, a tatălui terorist.  Michael a iubit toţi oamenii şi pe toată lumea, indiferent de rasă – asta s-a văzut clar, se simţea. Cred, deci, că în principal nu de asta şi-a perfecţionat făptura.

Video de aliveagain2006

Ci pentru a fi tot mai aproape de lumină. Eu aşa îl văd. Nu-l idealizez, nu-i nevoie – a plătit pentru demonii lui şi eu cred că i-au fost iertate toate păcatele: pentru bunătatea lui, pentru dăruirea lui şi viaţa ca sacrificiu pentru artă ca act de iubire.

De ce a vrut el să fie alb înţeleg imediat cei care iubesc porumbeii. Eu îi iubesc pe toţi – sunt infinite modele, nuanţe, combinaţii. Dar aţi văzut vreodată, de foarte aproape, un porumbel alb? Alb, simplu, nu neapărat de rasă. E un înger. Un înger întruchipat.

Michael Jackson asta a vrut să fie: un porumbel alb. O apariţie din altă lume.

Dumnezeu să-l odihnească!

SALVATORI TRIŞTI, FETIŢĂ MOARTĂ, NESIMŢIRE LA PUTERE

Foto: Associated Press

Joi, la câteva minute după vestea tristă a morţii unui copil a cărui salvare o aştepta o ţară întreagă, a venit vestea Comisiei Ridzi. Şi iarăşi politica ne-a captivat, şi iarăşi am uitat că opt ore am fost conectaţi la România reală. Cu nespusele ei dureri şi nevoi. Şi totuşi, concluziile raportului comisiei parlamentare pot fi puse, în opinia mea, în strânsă legătură cu drama de joi.

Probabil că sunteţi la curent cu operaţiunile de salvare a unei fetiţe căzute în puţul din curtea casei sărmane, în Vâlcelele, judeţul Călăraşi. Televiziunile de ştiri au transmis continuu. Cu o participare nu doar profesională a reporterilor şi moderatorilor, ci şi evident afectivă. Ceea ce arată că avem resurse morale ca popor, şi că avem un potenţial uman şi profesional excepţional. De care ne batem joc. Şi de aici drama românească. Şi cercul vicios.

Cred că toţi ne-am rugat ca fetiţa să fie salvată. Salvatorii au făcut tot posibilul. Îi priveam, mă rugam să reuşească şi promiteam că am să scriu în celebrarea lor. Mă ţin de promisiune, chiar dacă, din păcate, nu pot celebra salvarea vieţii fetiţei, ci numai dăruirea celor care au încercat tot ce era posibil în acele circumstanţe imposibile ca să o salveze. Mai precis, fetiţa a alunecat în picioare, cu mâinile sus, într-un puţ cu un diametru de numai 18 cm.

Operaţiunile au fost extrem de dificile, fără precedent, pentru că a trebuit săpat cu excavatoarele şi apoi scoase, rând pe rând, opt din cele zece tuburi ale puţului de 10 metri. Fetiţa, Georgiana Văcăruş, a fost cu jumătatea inferioară a corpului în apa rece. Şi probabil că a murit de hipotermie, dacă n-or fi intervenit şi leziuni în momentul alunecării. O vreme, a fost conştientă. Dar n-a rezistat. Salvatorii mizau pe faptul că o vor scoate în viaţă. Veniseră şi salvatori voluntari de la ISU, din timpul lor liber, să-şi ajute colegii. Eforturile au durat opt ore.

După ce au scos fetiţa fără semne vitale, iar manevrele de resuscitare s-au dovedit inutile, chipurile salvatorilor erau demolate. Parcă le căzuse acoperişul lumii în cap, cu toată tristeţea. Pompierii, echipa de descarcerare, excavatoriştii erau devastaţi. La fel, medicii şi paramedicii.

Nu, în fotografie nu-i vorba de cazul acesta trist. Ci de cazul fericit  din 12 iunie 2001, de la Voluntari-Ilfov, în care adolescenta de 18 ani, Oana Furnică, a salvat-o dintr-un puţ pe fetiţa Alina Pascaru, de aceeaşi vârstă cu fetiţa moartă acum trei zile, doi ani şi jumătate. Invitată la Antena 3, Oana – care între timp a devenit mamă, are o fetiţă şi acum e din nou însărcinată – a povestit că o lună de zile a avut coşmaruri nopţile, se trezea cu groaza că ar fi putut-o scăpa fatal pe fetiţa salvată.

Oana nu-i salvatoare profesionistă. Dar şi profesioniştii tot aşa trăiesc cazurile. Nu în momentul intervenţiilor, când nu trebuie să se lase impresionaţi de emoţii, ci să se concentreze asupra operaţiunii. Ci după. Ceea ce fac ei cum poate fi recompensat? Ce salarii or fi având? Cine ştie, or fi şi ei pe lista tăierii de sporuri?

Oricum, salvatorilor, care se consumă în câteva ore cât alţii într-o viaţă, în mod sigur nu li se dau bani nici pe departe la nivelul aportului lor. Nici medicilor. Nici profesorilor. Nici judecătorilor (care nici n-au voie să aibă altă activitate lucrativă paralelă şi nici n-ar avea vreme). Nici ceferiştilor nu li s-au dat banii. E criză şi criza-i pretextul perfect pentru un guvern incompetent.

Bani pentru categorii vitale nu se găsesc, s-a tăiat chiar şi de la sănătate. În schimb, s-au înfiinţat ministere pentru risipirea banilor publici pe acţiuni publicitare ale unor sinistre şi clientelei partidului lor. Cel mai nesimţit. Ce salariu de mizerie o avea un salvator, în vreme ce pentru curismul electoral se aruncă milioane de euro din banii publici?

Între România reală şi România guvernamentală e o prăpastie. Cine cade în ea?

BOC ZICE CĂ GUVERNUL PD-L ÎŞI BATE JOC DE POPULAŢIE

Video postat de mirceastaicu76

TURISTUL ECUMENIC CEZAR PREDA, INTOXICAT CU GAZE

Deputatul şi vicepreşedintele PD-L Cezar Preda a fost victima unei emisii de gaze toxice, în casa unui prieten din Braşov. Au mai păţit-o şi alţii, printre care nişte copii şi nevastă-sa, săraca.

Totul s-a rezolvat cu bine la spital.

Oricum, Cezar Preda a fost eroic, i-a salvat viaţa prietenului la care stătea şi pe care l-a găsit în comă când a chemat salvarea. Altădată va fi mai atent când face turism ecumenic.

MARIAN COZMA, URIAŞUL BLÂND, UCIS IERI LA VESZPREM

Foto: daylife.com

Pivotul Marian Cozma a fost fost înjunghiat mortal azi noapte, într-un restaurant din Veszprem, unde juca la marea echipă MKB – deţinătoarea Cupei Cupelor, cu perspectiva de la fi transferat la Barcelona. Suporterii echipei ungare s-au strâns în semn de doliu. 

Iniţial s-a spus că se afla într-o discotecă, dar preşedintele Federaţiei Române de Handbal, Cristian Gaţu, informat de la sursă, a precizat că era vorba de un restaurant unde întreaga echipă sărbătorise naşterea copilului unuia din colegi. Iar Marian a rămas mai târziu, împreună cu amicii lui coechipieri, sârbul Zarko Sesum – înjunghiat în rinichi şi croatul Ivan Pesic – cu traumatism cranian sever. Toţi trei au fost internaţi de urgenţă, dar din păcate Marian a murit după două ore, în braţele unui camarad – românul din naţionala Ungariei, Ferenc Ilyes, care a încercat cu disperare imposibilul, adică să îl resusciteze dincolo de posibilitatea medicală.

E o poveste tristă, revoltătoare şi sublimă – despre ticăloşie şi despre prietenie. Despre ceea ce Marin Preda numea “spiritul primar agresiv” al ucigaşilor şi despre camaraderia dumnezeiască întemeiată între oameni cu naţionalităţi, etnii şi cetăţenii diferite – ungurul, sârbul, croatul şi românul nostru.

“Nu era club sau discotecă, era un restaurant de clasă. Erau 6-7 unguri de etnie romă care s-au luat de prietena lui Marian, iar acesta s-a ridicat şi i-a invitat să se ducă la masa lor. Atunci, Marian a fost lovit cu pumnul în spate, dar nu a ripostat.În acel moment, toţi cei de la masa romilor au venit cu cuţitele la masa lui Marian. I-au invitat afară, iar când Marian a coborât pe scări l-au lovit cu scaunul în cap şi apoi l-au înjunghiat atunci când era căzut. Colegul său ungur, Ferenc Ilyes, a încercat să îl salveze, făcîndu-i respiraţie gură la gură“, a spus Cristian Gaţu la Antena 3, citat de Pro Sport.

Marian Cozma era Uriaşul Blând, un camarad perfect şi un cavaler, şi totuşi sau tocmai de aceea nu-i prima dată când a fost implicat într-un eveniment violent, care îl putea costa viaţa. În 2005 a fost înjunghiat în spate şi a scăpat ca prin minune neparalizat. Acum, agresiunile i-au fost fatale. Probabil că dacă riposta, îşi salva viaţa. A fost înjunghiat de trei ori în inimă. El, o forţă a naturii, cum îl numeşte Petre Paleu, vicepreşedintele Federaţiei Române de Handbal. Mai întâi a fost pălit pe la spate, ca să cadă. Şi să poată fi ucis. Loviturile în inimă – şi repetate – demonstrează că e vorba de un asasinat. O crimă intenţionată, deci. S-a spus că atacatorii erau ţigani unguri. Înseamnă că au un nivel ridicat de viaţă, dacă şi-au permis să frecventeze un local de lux. Şi mai poate înseamna că e vorba de crimă organizată. Cert e că ni l-au ucis. Şi măcar să ştim că asasinul e prins şi pedepsit. Împreună cu celelalte brute.

Marian Cozma avea 26 de ani şi un viitor strălucit. A lucrat enorm cu el însuşi, ajungând, dintr-un adolescent slăbuţ şi deşirat, un tânăr impunător, de 2 metri şi 11 centimetri, şi peste 100 de kg, şi cu o voinţă perfecţionistă în ştiinţa handbalului. Tatăl lui, Petre Cozma, a făcut parte din Naţionala României care făcea legea în lume, cvadruplă campioană mondială. O echipă cum n-a mai fost alta. Cu handbalişti inimitabili, în frunte cu vrăjitorul Cristian Gaţu, probabil, cel mai mare handbalist din toate timpurile şi de pretutindeni. Ceea ce reţin din copilărie, pe lângă ştiinţa jocului, pe lângă hadbalul-spectacol care situa ţara mea în centrul atenţiei mondiale, este starea de graţie care unea inseparabil în confruntările internaţionale handbaliştii rivali ireductibili din campionatul intern. Cred că Marian Cozma a învăţat de la tatăl lui. Pe care nu mai avem cum să-l consolăm. Ce să mai zicem de mamă. Condoleanţe familiei Cozma!

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Uriaşul Blând, care pluteşte acum peste semicercul dintre lumi şi se înalţă să bată la poarta Raiului!

UPDATE. Superbă reacţie de solidaritate în toată Ungaria, inclusiv la Budapesta, nu doar la Veszprém! Adunare de doliu şi la Szeged, unde se află rivala echipei din care a făcut parte Marian Cozma. Respectele mele poporului maghiar! Şi toată dragostea.

SUNT FOARTE TRISTĂ AZI. NU MĂ MAI INTERESEAZĂ NIMIC

Ştiţi deja. Ieri, la Petrila. Sâmbăta. 100 de oameni, coborâţi într-o mină despre care se ştia că are emisii de gaze. Şi totuşi, ei au coborât în puţ. Au familii. Trebuie să le aducă bani acasă. Haine, mâncare pe masă. Şi distracţie la copii.

12 morţi, 13 răniţi. Atâtea familii cu inima ruptă. Rămase fără cine le era mai drag pe lume. Şi adesea, fără sursa de subzistenţă.

În plus – ca şi cum durerea n-ar fi fost de ajuns – au mai murit şi patru salvatori. La a doua explozie.

E una din cele mai triste duminici din viaţa mea. Mai tristă n-a fost, probabil, decât cea de după vinerea în care a murit tata.

Mărturisesc că nici n-am putut suporta să văd imaginile durerii televizate. A trebuit să o fac, pentru că nu era cinstit din partea mea să mă menajez în faţa durerii altora.

Ministrul Varujan a suspendat conducerea minei din Petrila. Ministrul David a iniţiat o anchetă judiciară. De acord, sunt absolut necesare. Dar îi poate aduce cineva pe cei morţi înapoi? Nici măcar trupurile, încă.

Ce au păzit liderii sindicali? De ce nu şi-au apărat oamenii? Sau nu ştiu să iasă decât atunci când pot avea vreun profit? La ce bun sindicatele care nu apără viaţa oamenilor?

Ce a fost în capul conducerii minei Petrila? Unde le-a fost mintea, dacă inima au uitat-o acasă? Nu-i condamn pe cei responsabili, n-aş îndrăzni, oricum, în mod sigur se condamnă singuri. Trebuie să fie îngrozitor să ştii că ai vieţi pe conştinţă.

Şi cum – cum ?! - a fost cu putinţă?

Daţi-mi voie, azi, să plâng. Şi nimic altceva.

E prima duminică din postul Crăciunului şi simt că sunt oameni care au murit pentru salvarea mea. Chiar dacă nu i-am cunoscut niciodată.

Ce, pe Iisus l-am cunoscut personal?