LT. ALEXANDRU GHEORGHE, RAED ARAFAT AL ARMATEI?

Video de just4uamnda

Lt. Alexandru Gheorghe a fost dat afară din Armată, personal de generalul Izmană, avansat pe criterii pupinpolitice.

Cine a călcat în picioare Armata, locotenentul dat afară pentru solidarizarea instituţională cu poporul revoltat sau generalul avansat la maximum şi ajuns ministru al Apărării pe criterii de lins în cur puterea politică?

Cine şi-a bătut joc de însemnele militare, tânărul ofiţer care a venit în Piaţa Universităţii în cunoştinţă de cauză, pentru libertatea şi demnitatea poporului român, dacă e nevoie, chiar cu preţul vieţii sau loaza comandantului suprem, care s-a echipat ca la parada modei electorale europarlamentare cu uniforma de camuflaj în care militarii români îşi riscă şi unii chiar îşi dau viaţa pe teatrele de luptă în care România participă ca Aliat? Ghici, ghicitoarea mea!

De-alde Oprea, şeful mafiei personale a lui Năstase a fost reevaluat şef al mafiei personale a lui Băsescu – de fapt, a fost retrogradat. La nivel de lustruitor de cizme prezidenţiale.

Loaza a beneficiat de foloase necuvenite ca să parvină.

Împotriva acestei putreziciuni se revoltă Armata. Pentru că – nu vă faceţi iluzii! – Alexandru Gheorghe sunt toţi adevăraţii hainei militare. Nu politrucii, nu slugile.

OK. Aţi văzut că n-am scris despre protestul tânărului militar. Am aşteptat ziua-asta. În care era previzibilă imbecilitatea guvernanţilor de-alde Oprea de a face din el un Raed Arafat al Armatei.

Nu, nu! Nu vă grăbiţi, că greşiţi. Dar tocmai de-aia, hai s-o luăm şi s-o c(l)ujetăm. Ho, ho! Daţi-mi voie să vă spun carevasăzică punctul meu de vedere.

Sigur că NU e voie şi nu e normal să expui uniforma Armatei în cadrul unui protest – social, politic, civic, aşa cum a fost şi rămâne cel din Piaţa Universităţii, generic vorbind, pentru protestele din toată ţara. Şi nu mi-a plăcut, la prima impresie, că tânărul – după cum vorbea, sincer, foarte inteligent, echilibrat şi cultivat – a apărut în acea seară în uniforma militară alături de protestatari. Sigur că imediat m-a pişcat teoria conspiraţiei. Că face jocul puterii, etc. În acelaşi timp, însă, mi-am amintit de treaba cu EBA, fără să suporte consecinţele, ea şi taxu, comandant suprem. Şi mai ales, n-am putut uita vreo clipă că nu trăim vremuri normale, ci dimpotrivă, smintite. Psihiatrice de-a binelea, iar cineva trebuie să-i ia cu lopata şi să-i bage la urgenţă pe psihopaţii de la putere.

În o dată, aveţi răbdare! Deci, nu e normal să vii la un protest civil în uniformă militară, dar vremurile sunt normale? Ar fi avut vreo importanţă protestul tânărului locotenent al inteligenţei militare dacă venea civil? Îl băga în seamă cineva? Mai avea vreun impact, ceva? Poate, dar minor. Nimeni nu-i putea reproşa ceva, n-ar fi suportat consecinţe. N-ar fi fost victimizat. Chiar eroizat. Era doar un eveniment banal. Ca şi cum totul în ţară ar fi normal.  Ca şi cum opoziţia politică, în respectul Constituţiei şi al legilor ţării, ar putea da jos puterea care face totul în dispreţul democraţiei şi al statului de drept. Ca şi cum civilii ar avea puterea să răstoarne impostorii criminali de la putere, prin protestele şi prin voturile lor. Ştim că nu-i aşa. Protestele încă pot fi manipulate, iar voturile, furate. Mai rău, opoziţia îşi mai poate trage şuturi în fund, ca discursul lui Ponta.

Foto: Napocanews

E preferabil să ne apere Armata nedisimulată sau disperarea naţională să devină atât de mare încât să acţionăm cu metode paramilitare? Ce-i mai periculos?

De-asta tânărul locotenent a comis stângăcia de a fi sincer, adică de a declara prostia că Armata ar trebui să administreze câteva luni ţara, pentru a asigura corectitudinea alegerilor. O fi fost o prostie sau a declarat deliberat ceva ce – la pregătirea lui – ştia prea bine că putea fi speculat împotriva lui? De către cine? Asta-i întrebarea şi de răspunsul la ea depinde şi înţelegerea evenimentului cu pricina. Şi o fi fost o prostie, o fi fost în slujba puterii disperate că nu mai poate opri deşteptarea naţională întru recunoaşterea curăţeniei salvatoare a Regelui ei? Sau o fi fost – la pregătirea lui – o afirmaţie deliberată, un adevăr sublim, că şi la 90 de ani Regele Mihai e cel mai în măsură să fie şef al statului? Regele şi Patria! Băsescu şi ai lui – Moscova! Să-şi ia tainul pentru ALRO.

Ho! Iarăşi vă grăbiţi. Poate. Sau poate că deja aţi priceput unde bat – că o fi şi greu, bat cât pot ca să JOS BĂSESCU ŞI CLICA LUI DE TRĂDĂTORI DE ŢARĂ!

Deci, vă amintesc sincer că lunile trecute am susţinut de mai multe ori necesitatea ca Armata să preia, tranzitoriu, puterea, de fapt, administrarea treburilor ţării până la alegeri, alegeri a căror corectitudine să o garanteze. Opoziţia nu dădea semne de putinţă. Nimic nu anunţa vreo posibilă schimbare. Şi iacă – scânteia! Doctorul Arafat. Proteste. Mitingul USL, adrenalină a opoziţiei ca niciodată. Şi băiatul ăsta din Armată în Piaţa Universităţii.

Din acel moment, mi-am zis: e clar, din fericire, nu mai e nevoie de această soluţie extremă! Era nevoie doar de UN SIMBOL.

Atât.

Mai fac o precizare, strict necesară. Nu-mi place de nici o culoare col.Dogaru, îmi repugnă nostalgia lui ceauşistă şi faptul că îl contestă, aberant, pe Regele Mihai. Cred că preşedintele Constantinescu îl putea aresta fără probleme, în calitate de comandant suprem, după tentativa de lovitură de stat instrumentată împreună cu C.V.Tudor şi Miron Cozma – ţapul ispăşitor ca un prost – la sfârşitul anului 1999. Atunci, SRI şi-a făcut datoria de apărător al democraţiei şi statului de drept. Şi poate că acum cineva chiar vrea să repete scenariul din decembrie 1989 (GRU anti-USLA, etc.). Diferenţa e că multe s-au schimbat în Armată. Nu foarte multe în servicii. Depinde cine le conduce.

Aşadar, comentaţi!