Video de kuzeak84
Marea actriţă Tamara Buciuceanu Botez împlineşte, azi, 82 de ani, iar la sfârşitul lunii va primi o stea pe Aleea Celebrităţilor.
Este în plină forţă artistică şi în toamnă are două roluri mari la “Bulandra”, în “Mamouret”, după Jean Sarment – regizor, Dinu Cernescu şi în “Însemnările unui necunoscut”, după Dostoievski, spectacol de Ducu Darie.
Nu-i fabulos că există şi o putem vedea pe viu?
La mulţi ani!
“Trebuie şi noi, creştinii binecredincioşi, să postim întotdeauna, mai ales miercurea, pentru că atunci a fost vândut Hristos Domnul şi vinerea, pentru că a fost răstignit.
De asemenea, avem datoria să postim şi în toate celelalte posturi, precum i-a luminat Sfântul Duh pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi ne-au scris ca să postim, să omorâm patimile, să smerim trupul care este ca un lup…
Când trăim cu puţin, trăim cu uşurinţă şi când mâncăm multe avem nevoie de cheltuieli mari. Acum eu pot trăi cu 100 g pâine. Pe acestea le binecuvântează Dumnezeu pentru că sunt necesare, dar nu voi putea mânca 110 g pentru că pe cele 10 g le condamnă, ele aparţinând celui flămând“.
- Sfântul Cosma Etolos
Scriam acum o săptămână că azi nu s-ar cuveni să dau nici o reţetă, fiindcă e miercuri din Postul Maicii Domnului, iar miercurea a fost vândut Iisus. Am mai spus-o, nu mâncarea contează în primul rând, ci modul în care ne asumăm postul. Ca dovadă că preoţii dau dezlegări pentru cei neputincioşi trupeşte – bolnavi, etc.
Postul e o formă de respect de sine, adică de capacitate de autoguvernare şi mai ales, o formă de respect pentru sacrificiul sau martiriul altora, respectiv, al sfinţilor care sunt cinstiţi prin post. Recunoştinţa e un dar, iar darul e bucurie. Postul e, deci, bucurie, nu silnicie. Dacă e perceput ca silnicie, nu e post, e mai mult păcat. Dacă nu-i înţelegeţi rostul, mai bine nu-l ţineţi, decât să-l ţineţi de formă ca regim alimentar şi/sau abstinenţă de la dragoste fizică, şi asta să vă genereze resentimente, adică mătănii făcute diavolului, vorba bunică-mii.
Dar eu cred că există mai multe forme de post, indiferent de ce mâncăm şi chiar dacă uneori “mai greşim trupeşte” în post. În principiu, n-ar fi păcat, pentru că el şi ea în iubire sunt una, cum spune Domnul şi atâta vreme cât dragostea, inclusiv cea trupească, e un act de comuniune, adică de dăruire-dobândire, nu e păcat. Dar dacă o facem doar ca patimă egoistă, atunci e tristă figura. Ceva derizoriu, fie că-i în perioadă de post, fie că nu. În acest caz, animalele sunt superioare, pentru că o fac pentru pui.
Şi acum, întrebarea: dacă aţi avea pe pervazul ferestrei deschise o porumbiţă şi n-aţi avea în casă decât o felie de pâine, şi dacă asta ar fi chiar hrana zilei voastre, ce-aţi face? Sincer.
Tare aş vrea să-mi răspundeţi, în mod sigur urmează şi postări politice, tot azi. Deşi pe bune, postul de la politică ar fi indicat pentru sănătate. 
P.S. Chiar este pe pervaz şi chiar ea mi-a inspirat postarea, o cheamă Puica şi e perechea lui Tati. Ea e mică şi roşcovană, el e mare şi negru corb, îi lipseşte un degeţel de la piciorul stâng, dar asta nu-l împiedică. Am văzut porumbei pe care nu-i împiedică să trăiască ani buni nici când au un picior beteguţ definitiv sau chiar pe amândouă. Ferească, însă, Dumnezeu să le ia cineva vreo aripă! Probabil, unul din cele mai mari păcate.
Foto: Bogdan Măran
Băsescu s-a trezit că un nou val de criză financiară loveşte lumea, fără să ocolească România. S-a trezit, vorba ceea: “cine-a pus cârciuma-n drum”. Deci, a convocat la consultări guvernul cu somităţi ca Boc şi Ialomiţianu, şi echipa BNR pe care a atacat-o de câteva ori – poate din pricină că nici guvernatorul Isărescu, nici vicele Cristian Popa n-au acceptat să fie proştii de serviciu ai regimului pe care cu (mare) bulibăşeală îl patronează. Ceea ce nu înseamnă că nu-l slujesc.
Pentru ce e frecţia-asta de întâlnire la Cotroceni? Evident, ca să iasă şi să declare ce-o declara de parcă nici n-ar fi declarat cu puţin timp în urmă altceva: de regulă, exact contrariul. Aşa cum a făcut şi când s-a jurat că nu acceptă un acord cu FMI, pentru ca acum să ratifice un nou acord de împrumut, după ce regimul lui a păpat miliarde de euro fără să dea socoteală.
Băsescu e previzibil ca moartea, fraieri cei care acreditează aserţiunea stupidă că ar fi “imprevizibil”. Sau poate se referă la genul acela de imprevizibilitate. În funcţie de gradele din pahar. Şi de numărul sticlelor.
Lamentabil e că, Băsescu fiind atât de previzibil şi regimul lui în asemenea hal de depreciere în percepţia publică, opoziţia nu-i în stare de nimic. Şi o mai şi recunoaşte.
Crin – îi stă mişto şi bronzat, contrastează cu ochii în sfârşit odihniţi – probabil s-a plictisit deja de declaraţia de aseară de la Răzvan Dumitrescu, anume că Băsescu a respins cu caterincă propunerea USL din urmă cu câteva săptămâni privind constituirea unui comitet preventiv de criză, dat fiind noul val pe care îl anticipau specialiştii. Este mesajul pe care toată ziua de azi ar fi trebuit să-l repete purtătorii de cuvânt ai opoziţiei. Nici flaşnete mutante ca roboţii PR de la PD-L, dar nici abulici ca pseudo-comunicatorii de la opoziţie! Cel puţin PNL doarme. De parcă ar vrea să nici nu mai existe.
Vară, căldură mare şi foarte bine, să fie, dar vin două-trei zile mai răcoroase, spre dezolarea celor care nu vor mai găsi pretexte de inacţiune. Căldura, democraţia călcată în picioare de putere, dar respectată sinucigaş de opoziţie, la fel, statul de drept distrus de putere şi luat ca pretext de opoziţie pentru justificarea impotenţei. Cauze “obiective”, nu-i aşa?
Iar presa, săraca, face şi ea ce-a învăţat la şcoala de până la genunchiul boraştei de după decesul presei adevărate, care a fost cea scrisă – şi numai ea – în anii 1990. Mai ales în primul an.
Nu există diversiune pe care să n-o popularizeze, tot aşa cum nu există pârţ verbal pe care primul pacient al ţării să nu-l tragă pe la televiziunile confidenţiale fără să fie preluat şi reluat de zeci de ori la televiziunile de ştiri, cu rating, Antena 3 fiind campioana (poate de fapt o fi vreun blat cu Oancea).
Diversiunile zilei: 1) interlopul dezaxat Gore de la Cluj care era să omoare un brancardier de la UPU, taman în timpul matinalelor de tocat vorbe, 2) “furtul”, comis la 10 dimineaţa şi raportat la amiază, a 23 de kilograme de aur bijuterii transportate într-o maşină nesecurizată şi “jefuită” pe autostradela Bucureşti-Piteşti, la kilometrul 83 (unde am oprit şi noi alaltăieri, sunt popasuri – motel, benzinărie) – probabil că eternul Florin Piersic are nostalgii cu Mărgelatu la aflarea ştirii, doar că pe-ăştia nu-i prinde nimeni, că de unde ar mai fi parandărătul? şi 3) dar nu în ultimul rând audierea lui Vasile Blaga la DNA, în cazul cu vămile.
Ultima e cea dintâi dintre manevre, care continuă toată mascarada pseudo-disidenţelor din PD-L, exhibată grotesc la convenţia în care a fost reales Boc. Stabilimentul portocaliu urmăreşte victimizarea cât mai verosimilă a lui Blaga, pentru a consolida un orizont de aşteptare privind transformarea PD-L dintr-o grupare infracţională, în partid frecventabil, ideea evidentă fiind ruperea cât mai multor alegători de la USL şi reorientarea lor spre iluzia refacerii unei sinistre alianţe a PNL cu ciuma portocalie.
Toate astea sunt pigmentate şi cu idioţenia – care ar fi de râs cu lacrimi, dacă n-ar fi situaţia în asemenea hal – privind numirea lui Patriciu ca premier după alegerile parlamentare. Cretinismul e din aceeaşi categorie cu declaraţia lui Băsescu anume că n-are importanţă cum votează oamenii, că el nu numeşte premier de la USL nici dacă ia 50% plus 1 – ideea fiind de descurajare subliminală a intenţiei de vot şi de sugestie că cu chiu cu vai ar putea atinge 50%. Iar fraierii de la opoziţie, în loc să demonteze clar diversiunile, au picat în plasa lor.
Crin aseară lua în serios prostia cu Patriciu, în loc să râdă şi să spună că niciodată în viaţa asta n-ar avea sânge în el Băsescu să-l desemneze premier pe Patriciu. El poate că nici pe fratele Mircea nu l-ar desemna, dară-mi-te să- l pună tocmai pe Patriciu, ca să-i dea cadou pârghiile prin care să-l scoată din viaţa politică. Şi să-l ducă să experimenteze ca şi el nopţi în aresturi. Are cineva vreo îndoială că i-ar trage-o Patriciu? Cu tot atâta determinare cu câtă voia să reteze coada căţelului de mic, ca să crească România de rasă. 
De fapt, situaţia e de 
.
Nani-nani, opoziţia mamii! Ţineţi-i voi pe tuşă pe Năstase şi Tăriceanu, cei mai performanţi premieri postdecembrişti ai României şi defilaţi cu Ponta, că va fi bine şi la iarnă cald! Iar de Crin în curând va ajunge să nu-şi mai amintească nimeni. Noroc cu Oprescu! Ce n-ar da puterea să împuşte două ţinte: să-l scoată de la Primăria Capitalei, pentru care n-are adversar şi n-ar avea în următorii 20 de ani dacă ar vrea câteva mandate succesive, şi să scape de Crin Antonescu la preşedinţia – PNL şi apoi a României. Numai că în privinţa lui Crin, chiar nu-i cazul ca puterea să facă eforturi. Se scoate singur din joc. Dintr-un foc, şi-a anulat cel puţin 10 procente personale şi vreo 20 pe care le adusese PNL. De ce? Mi-ar putea răspunde cineva?
Orice opoziţie normală şi orice presă care se respectă ar fi organizat în mod repetat dezbateri cu Tăriceanu, dar nu ca să-şi dea cu presupusul ca analist politic, ci ca să-i întoarcă un dos de palmă lui Băsescu de să nu se mai scoale. Că mai jos decât e acum cu greu s-ar mai putea cădea. NICIODATĂ, nici măcar o dată de când a ajuns impostura Boc premier nu a avut loc o emisiune în care Tăriceanu să demonteze pe înţelesul tuturor propaganda portocalie aberantă. În schimb, mai e uneori atacat de câte un deştept, iar Crin, prezent la aceeaşi masă, tace. Aşteptând, probabil, alegerile la termen, a căror câştigare a ajuns să o accepte ca ipotetică. Nu mai e nici măcar atât. E puţin probabilă, dacă se ţin alegerile la termen. În acel, din păcate, previzibil caz, regimul Băsescu rămâne la putere. Vă puteţi imagina ce va urma?
Cei mai înjuraţi vor fi cei de la opoziţie. Vor fi desfiinţaţi. Nimeni nu va mai vedea de ce ar mai exista altceva decât partidul unic. Plus doi-trei sateliţi. Pentru dixtracţie.
Post scriptum: încununarea succesului e că televiziunile cultivă obsesiv invitaţi comunistoizi şi alimentează nostalgia stupidă a populaţiei după regimul Ceauşescu. Deci, tot jocul lui Băsescu. Pe care îl consolidează consecvent şi Dan Voiculescu personal, prin faptul că iese periodic în faţă şi-l atacă pe Băsescu, şi la fel de eficient, prin substituirea a ceea ce ar trebui să fie societatea civică – mai precis, frecţia “FACIAS”, care preia teme capitale şi le compromite, la fel cum face Vadim Tudor, alt media darling, mai precis, al Antenei 3.
Antena 3, de altfel, parcă ţine să se autoparodieze, prin promo-urile la propriile emisiuni ilustrate de vocea unuia care vorbeşte pe nas şi cu salivă-n gât. De altfel, nazalizarea de parcă ar fi mereu înfundaţi în nas e problema cam a tuturor televizioniştilor. Indiferent de sex. Cât despre dicţie, cu altă ocazie.
Foto: gustos.ro
“Postul adevărat este acela prezent în toate, pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă”.
Sf. Grigorie Palama
Marţea e o zi de post mai permisivă, deci am să vă dau mai multe reţete – şi în compensaţie pentru sâmbătă şi duminică, zile care au fost pentru mine de detoxifiere de televizor etc., ceea ce vă doresc şi vouă (poate vă povestesc).
Aperitiv: plăcintă cu măsline
Ingrediente: foi de plăcintă sau aluat făcut în casă, o ceaşcă plină cu măsline tocate mărunt (aveţi grijă la sâmburi să nu-i înghită motanii 
), o ceşcuţă cu ulei, o ceapă tocată mărunt, mărar sau mentă verde.
Preparare: umplutura obţinută din amestec se aşează între foile de plăcintă, puse în forma tapetată cu ulei, iar pe deasupra de toarnă din loc în loc mici cubuleţe de margarină sau se presară ulei. Se coace în cuptorul încins în prealabil şi se micşorează focul după 10-15 minute. Se lasă până se rumeneşte.
Felul întâi: cremă de praz
Ingrediente: 500 g de cartofi, 2 prazuri (partea albă), 4 linguri cu ulei, sare, crutoane, mărar.
Preparare: Prazul tăiat felii subţiri se căleşte uşor în ulei de palmier, se adaugă apoi cartofii tăiaţi felii şi se acoperă cu apă caldă (normal că nu menajeră ). Se lasă la foc potrivit până se înmoaie cartofii. Se strecoară păstrând zeama şi se pasează bine cu o furculiţă sau cu mixerul, adăugând puţin câte puţin zeama până se obţine un piure subţire. Se mai pune pe foc să dea un clocot, se răstoarnă într-un castron şi se serveşte cu crutoane.
Felul doi: cartofi umpluţi cu ciuperci
Ingrediente: 500 g de cartofi, 100 g de margarină Becel, 200 g de ciuperci, sare, piper, o legătură de mărar sau de pătrunjel (după gust).
Cartofii spălaţi se coc în cuptor. Se scobesc uşor cu o linguriţă la mijloc. Din miezul scos se face un amestec cu o parte din margarină, ciupercile tocate mărunt, sarea, piperul, verdeaţa fin tocată. Se umplu cartofii, se aşează în tava unsă cu margarină şi se dau la cuptor până se rumenesc. Se scot şi se presară cu margarină şi verdeaţă.
Desert: cremă Roxana de ciocolată cu fructe confiate
Ingrediente: 1 pachet de cacao (100 g), o cănuţă cu apă, o ceaşcă şi jumătate cu zahăr, un praf de vanilie.
Preparare: Toate ingredientele se fierb 5 minute într-o oală, amestecând cu atenţie. După ce compoziţia se leagă, se opreşte focul şi se toarnă fructe confiate sau boabe din dulceaţă de vişine ori cireşe amare/cubuleţe de dulceaţă de portocale şi/sau bucăţele de ciocolată de post, alune, nuci – fiecare ce are. Se amestecă. Se poate mânca fie călduţ sau se răceşte şi se lasă o oră-două la frigider. Crema e bună şi ca atare. Simplă, se poate folosi şi ca sos pentru salată de fructe sau garnisit prăjituri.
Poftă bună şi inimă bună!
P.S. Meniu alcătuit din reţete inspirate sau adaptate din cartea presbiterei Garoafa Coman.
“Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-şi curăţesc sufletul cu post”.
Sfântul Vasile cel Mare
OK, deci azi luaţi un meniu pe măsura (numelui) preşedintelui ţării. Şi dedicaţi-i consecinţele. 
Felul întâi: cremă de fasole boabe
Ingrediente: 200 g de fasole boabe, o ceapă mare, 50 g margarină Becel sau Mega cu omega 3 (dacă nu puteţi din astea, mai bine ulei, iar dacă nu puteţi de măsline, fie şi de floare, că e preferabil otrăvii de margarină tradiţională), un morcov, o legătură de pătrunjel.
Preparare: Se fierb bine fasolea cu ceapa, morcovul şi pătrunjelul tocate şi se dau prin sită sau blender. Se adaugă zeama de la fiert până capătă consistenţa unei smântâni subţiri. Se pune sare după gust sau permisiune şi se adaugă margarina. Se serveşte caldă cu crutoane (dacă sunt cu măsline e demenţial).
Felul doi: salată de fasole gaze
Ingrediente: 400 g de fasole boabe, 2 cepe mijlocii, 5 linguri de ulei de măsline, oţet (balsamic sau de mere sau de miere şi mere) sau mai bine zeamă de lămâie proaspăt stoarsă, sare, piper (facultativ), mărar (facultativ) sau frunze de ţelină (tot aşa).
Preparare: Fasolea bine fiartă se strecoară (păstraţi zeama pentru supă cremă) şi se amestecă fierbinte cu ceapa tăiată solzişori, ulei, oţet sau mai bine zeamă de lămâie, sare şi dacă vreţi sau puteţi, piper, iar deasupra, mărar fin tocat (eu n-aş pune, mamaia nu obişnuia) sau frunze de ţelină (din partea mea, păstraţi-le pentru supă!).
Desert: cremă de lămâie
Ingrediente: zeama de la trei lămâi (probabil că ştiţi deja, sunt preferabile cele cu coaja subţire), coaja rasă de la o lămâie (pentru asta, luaţi una cu coaja groasă ), o jumătate de litru de apă, o litră de vin alb, 5 linguri cu zahăr, 4 linguri cu fulgi de porumb.
Preparare: se amestecă toate şi se pun la foc mic cu grijă maximă să nu se lipească până ce se leagă crema. Se mănâncă rece, după ce se ţine la frigider. Evident că nu-i nevoie s-o mâncaţi imediat de la rece, dacă n-aveţi voie sau nu vă place sau n-aveţi chef. Eu am şansa să pot. 
P.S. Acum, serios, dacă mâncăm încet, adică mestecăm fără să ne repezim, chiar nu-i nici un pericol. Dar sigur că e indicat pentru constipaţie. Mai precis, contra. Care au probleme contrare, mai bine lipsă.
Şi ca să le dau lovitura de graţie franţujilor de la Danone privind fiţa activia (care oricum nu s-ar putea, că e post), cu excepţia cazurilor nefericite ţinând de patologie, balonarea se produce din pricina lăcomiei prosteşti, adică a faptului că ne aruncăm şi mâncăm repede, deci înghiţim aer.
Nu ştim să savurăm, deci să ne bucurăm de bucuriile vieţii. Valabil nu doar pentru mâncare.
Foto via razboiintrucuvant
MATEI 14, 14-22
Nota bene: NU a înmulţit peştii. Doar pâinile. Şi au mai rămas 12 coşuri cu firimituri.
V-aş ruga să spuneţi ce credeţi voi, cum înţelegeţi şi cum interpretaţi. Pe urmă, vă dau meniul pentru azi.
Dincolo de interpretările parabolice, aş da una alegorică, să zic aşa. Sau care ţine de o pildă pentru viaţa cotidiană. Adică, dacă un popor are conducători credincioşi, nici o criză economică nu contează, poporul nu moare de foame. Şi încă una: firimiturile sunt pentru vieţuitoarele fără grija zilei de mâine. Cum nu trebuie să avem nici noi, sufleteşte.
Vă aştept cu drag! Şi vom merge şi pe forumul de la postarea de aseară. Dar mai încolo, că deja am întârziat la biserică.
Schimbarea la Faţă. Splendoarea ortodoxiei, lumina taborică pe care cu smerenie de sfânt a slăvit-o într-o enciclică inegalabilul Sfânt Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea. Câţiva ani de mai trăia, cred că trăiam Reîntregirea.
Acum, înjuraţi-mă! Dezaxaţii. Dar repede. Că urmează altă postare.
P.S. Cu mâncarea, în mod sigur v-aţi descurcat, ambele biserici apostolice-surori.
Deci, am să vă dau mâine reţetă tare bună, în compensaţie.
Fiind Postul Sfintei Marii, vinerea, pentru cine poate, post negru. Ziua răstignirii lui Iisus. A morţii şi înmormântării Lui.
Te simţi mai mult suflet decât trup. Vi s-a întâmplat? Vă rog anticipat să mă iertaţi, ştiu că nu vă plac postările de acest gen. Vreţi politică, tot felul de deşertăciuni. Care ne consumă viaţa, în loc să ne-o trăim. E o prostie să laşi derizoriul să-ţi guverneze viaţa. E atât de frumoasă!
Foto: război întru cuvânt
Ministrul Cseke Attila şi-a anunţat demisia pe motiv că nu a fost consultat când ministrul oranj al Finanţelor a decis alocarea către CNAS a sumei repartizate ministerului la rectificarea bugetară. La Casă e tot unul portocaliu, iar Băsescu îi luase partea zilele trecute.
Onoarea lui Cseke rămâne, totuşi, nereperată, pentru că ar fi trebuit să demisioneze din primul moment în care i s-a cerut să scoată castanele genocidului pe calea aneantizării sistemului de sănătate, oricum precar. Dacă el mai respira, Cseke l-a decedat. Demisia e nimic faţă de gravitatea faptelor lui Cseke.
Oricum, cel puţin s-a delimitat şi a plecat. Chiar dacă nu i-a reuşit victimizarea, şi chiar dacă de fapt şi prin demisie tot jocul puterii îl face – şi am să explic de ce, deşi cred că v-aţi prins -, Cseke a reuşit, probabil, involuntar, să dea peste cap o diversiune a regimului Băsescu – aia cu Vântu, FNI, Noapteş, tot felul de manipulări propagandistic-electorale ale actului judiciar, efectuate, evident, de DNA.
Mă distrez că în loc ca televiziunile să macine diversiunea zilei, macină demisia lui Cseke. Şi ce lovitură preconizase Pacientul Naţional, cum credea el că va focaliza atenţia fraierilor! Cseke s-a răzbunat şi el cât a putut, dar atât, că în rest, demisia lui nu face decât să-i paseze colegului succesor faptul împlinit al lui Ialomiţianu. Şi moştenirea criminală.
UDMR preia impactul distrugerii Sănătăţii şi îşi mânjeşte jenant – poate chiar ireversibil – imaginea, din cauză că preşedintele formaţiunii maghiare, Kelemen Hunor, a coborât Uniunea la un nivel de devertebrare pe care nu l-am fi bănuit posibil în cazul ungurilor din România. Ştiu că au obiective specifice, dar par că nu mai fac ei jocurile, deşi de ei depinde însăşi soarta regimului Băsescu. Dacă s-ar retrage din coaliţie, în scurt timp, Băsescu şi ai lui ar fi la lada cu gunoi a istoriei. Dacă nu o fac, deşi nici obiectivele specifice nu şi le ating, atunci, de ce o fac? O fi ştiind reevaluatul domn Verestoy? Or fi ştiind alţi “grofi”? UDMR, o dezamăgire! Va trebui un lider de dimensiunea lui Domokos Geza ca să revertebreze Uniunea Maghiarilor din România. Dacă se va mai putea.
Ceva mai jenant decât Kelemen la conducerea UDMR nu se poate concepe. A declarat că demisia lui Cseke nu afectează coaliţia şi că în 15 zile vor propune alt ministru. Cu alte cuvinte, ia de la Băsescu. Şi mai vrea.
Cât priveşte opoziţia, trebuie că s-a speriat foarte de această demisie, de teamă ca nu cumva să rupă UDMR coaliţia şi să trebuie să se întoarcă din vacanţă ca măcar să mimeze dorinţa de preluare a puterii.
L-am auzit pe Ponta într-un interviu telefonic la Antena 3, a debitat tot felul de glumiţe, iar când Alina Petrescu l-a întrebat dacă USL are vreo activitate cu finalitatea reorientării UDMR, Ponta doar că n-a zis: Doamne fereşte! Atât de a sunat acel NU categoric.
Cseke ocupă timpul pe ziua de azi, aşa încât probabil că nici Vântu nu-şi mai bate capul cu declaraţia de presă anunţată. Poate-l relaxează pe Ponta, pentru că merită. Şi să schimbe impresii despre F.M.I. la sauna comună. Cu Băsescu. Mai pe seară, poate să apară şi Daniel Morar. Codruţa se ruşinează, deci rămâne în gineceu.
“Eşti bogat? Nu insulta postul socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă!”
Sfântul Vasile cel Mare
Felul întâi: supă de ceapă
Ingrediente: 400 g de ceapă, 60 g de ulei (de palmier), 2 linguri de făină, un litru de apă, o litră (este egal 250 ml) de vin alb, sare, piper, 8 felii de pâine.
Preparare: Ceapa curăţată şi spălată se taie solzi. Se căleşte în ulei (de palmier, fiindcă nu lasă toxine ). Se adaugă apa, se acoperă oala şi se lasă să fiarbă 20 de minute, după care se adaugă vinul, sarea şi piperul. Se prăjesc feliile de pâine în puţin ulei şi se adaugă în supă înainte de a fi servită: adică, pusă cu polonicul în farfuriile/ cănile/castronaşele celor de la masă şi/sau de sub masă 
, fiindcă altfel, eu pot să mă servesc, dar asta nu înseamnă că “servesc supă” Deci, corect se spune: mănânc supă. Chestia cu servitul, ca şi aia cu refulatul sau refularea, e un fenomen pe care gramatica îl numeşte de hipercorectitudine şi care, cum spuneam, din păcate, cu timpul, e adoptat gramatical. 
Felul doi (de fapt: felul al doilea ): ghiveci călugăresc
Ingrediente: 4 cartofi măroci, 3 cepe, 1 cănuţă cu mazăre, una cu păstăi de fasole (fideluţă sau lată), 2 morcovi, un măr măroc şi el, un castravete murat cât mai barosan, două ceşti cu suc de roşii, o cănuţă cu ulei, o căpăţână de usturoi, sare, foi de dafin, mărar şi pătrunjel.
Preparare: Ceapa şi morcovul tăiate rondele se călesc în ulei de palmier (e mai ieftin decât cel de floare şi realmente sănătos) şi se sting cu un litru de apă. Se adaugă restul legumelor tăiate şi se fierb împreună 30 de minute. Se pune sare după gust şi permisivitate ( ), se adaugă usturoiul tăiat feliuţe, dafinul şi verdeaţa fin tocată. E gata când a scăzut suficient.
Bunică-mea făcea o cratiţă imensă, cam de patru X cantitatea de mai sus şi ea punea în plus bame (care le plăceau tatii, mamei şi acum, lui Cristi ). Nu punea în schimb măr crud, ci murat – ei în plăceau merele murate, de la ea am învăţat că există aşa ceva şi mereu ne uimea invitaţii. Picau pe spate şi după salata ei de ardei capia copţi şi pregătiţi cum numai ea ştia, era bătălie pe ea.
Făcea şi cele mai bune gogoşi, mai multe reţete, dar în indolenţa mea, nu le ştiu – le ştie mătuşă-mea Olimpia, am să fur pentru voi de la ea. 
Până atunci, alt:
Desert: prăjitură cu morcov şi măr
Ingrediente: o cănuţă cu morcov ras pe răzătoarea mare, una cu măr ras tot aşa, una cu zahăr, una cu ulei, o jumătate de cănuţă cu stafide, o jumătate de cănuţă cu suc de portocale, 3 ceşti cu făină, o linguriţă cu bicarbonat de sodiu, o linguriţă cu praf de copt, o linguriţă cu scorţişoară, un ciocănel cu coniac, o linguriţă cu coajă de portocală rasă.
Preparare: Se bat zahărul cu uleiul şi meciul iese amestecat, după care se adaugă pe rând celelalte ingrediente până atunci spectatoare. Praful de copt şi bicarbonatul de amestecă într-o ceaşcă împreună cu făina, care se adaugă la sfârşit. Se pune compoziţia într-o tavă potrivită ca mărime, unsă cu ulei şi tapetată cu făină. Se coace la foc potrivit, timp de o oră, după care se scoate şi se pudrează cu mult zahăr.
Poftă bună! Şi nu uitaţi de (ce) post! Cu mult drag.
P.S. Recunosc că am folosit mai mult ca pretext de data asta reţetele presbiterei Garoafa Coman. Le-am rescris cum m-a tăiat capul şi am umblat la ingrediente – aia cu palmierul v-aţi prins că îmi aparţine. 
UPDATE: Am uitat să vă spun, bunică-mea Mamaia punea şi vinete tăiate cuburi şi /sau rondele, şi pe la jumătatea procesului de coacere intentat ghiveciului la cuptor, îl graţia cu vin din belşug, după care îl lăsa să se îmbibe mangă şi să fiarbă în suc propriu, apoi îi comuta pedeapsa în serviciu în folosul comunităţii.
