BĂSESCU FACE ŞUETĂ DE CRIZĂ. CÂND USL A PROPUS COMISIE PREVENTIVĂ, S-A HĂHĂIT CĂ NU NE TREBUIE. DIVERSIUNILE ZILEI ŞI SOMNUL CEL DE MOARTE AL OPOZIŢEI

Foto: Bogdan Măran

Băsescu s-a trezit că un nou val de criză financiară loveşte lumea, fără să ocolească România. S-a trezit, vorba ceea: “cine-a pus cârciuma-n drum”. Deci, a convocat la consultări guvernul cu somităţi ca Boc şi Ialomiţianu, şi echipa BNR pe care a atacat-o de câteva ori – poate din pricină că nici guvernatorul Isărescu, nici vicele Cristian Popa n-au acceptat să fie proştii de serviciu ai regimului pe care cu (mare) bulibăşeală îl patronează. Ceea ce nu înseamnă că nu-l slujesc.

Pentru  ce e frecţia-asta de întâlnire la Cotroceni? Evident, ca să iasă şi să declare ce-o declara de parcă nici n-ar fi declarat cu puţin timp în urmă altceva: de regulă, exact contrariul. Aşa cum a făcut şi când s-a jurat că nu acceptă un acord cu FMI, pentru ca acum să ratifice un nou acord de împrumut, după ce regimul lui a păpat miliarde de euro fără să dea socoteală.

Băsescu e previzibil ca moartea, fraieri cei care acreditează aserţiunea stupidă că ar fi “imprevizibil”. Sau poate se referă la genul acela de imprevizibilitate. În funcţie de gradele din pahar. Şi de numărul sticlelor.

Lamentabil e că, Băsescu fiind atât de previzibil şi regimul lui în asemenea hal de depreciere în percepţia publică, opoziţia nu-i în stare de nimic. Şi o mai şi recunoaşte.

Crin – îi stă mişto şi bronzat, contrastează cu ochii în sfârşit odihniţi – probabil s-a plictisit deja de declaraţia de aseară de la Răzvan Dumitrescu, anume că Băsescu a respins cu caterincă propunerea USL din urmă cu câteva săptămâni privind constituirea unui comitet preventiv de criză, dat fiind noul val pe care îl anticipau specialiştii. Este mesajul pe care toată ziua de azi ar fi trebuit să-l repete purtătorii de cuvânt ai opoziţiei. Nici flaşnete mutante ca roboţii PR de la PD-L, dar nici abulici ca pseudo-comunicatorii de la opoziţie! Cel puţin PNL doarme. De parcă ar vrea să nici nu mai existe.

Vară, căldură mare şi foarte bine, să fie, dar vin două-trei zile mai răcoroase, spre dezolarea celor care nu vor mai găsi pretexte de inacţiune. Căldura, democraţia călcată în picioare de putere, dar respectată sinucigaş de opoziţie, la fel, statul de drept distrus de putere şi luat ca pretext de opoziţie pentru justificarea impotenţei. Cauze “obiective”, nu-i aşa?

Iar presa, săraca, face şi ea ce-a învăţat la şcoala de până la genunchiul boraştei de după decesul presei adevărate, care a fost cea scrisă – şi numai ea – în anii 1990. Mai ales în primul an.

Nu există diversiune pe care să n-o popularizeze, tot aşa cum nu există pârţ verbal pe care primul pacient al ţării să nu-l tragă pe la televiziunile confidenţiale fără să fie preluat şi reluat de zeci de ori la televiziunile de ştiri, cu rating, Antena 3 fiind campioana (poate de fapt o fi vreun blat cu Oancea).

Diversiunile zilei: 1) interlopul dezaxat Gore de la Cluj care era să omoare un brancardier de la UPU, taman în timpul matinalelor de tocat vorbe, 2) “furtul”, comis la 10 dimineaţa şi raportat la amiază, a 23 de kilograme de aur bijuterii transportate într-o maşină nesecurizată şi “jefuită” pe autostradela Bucureşti-Piteşti, la kilometrul 83 (unde am oprit şi noi alaltăieri, sunt popasuri – motel, benzinărie) – probabil că eternul Florin Piersic are nostalgii cu Mărgelatu la aflarea ştirii, doar că pe-ăştia nu-i prinde nimeni, că de unde ar mai fi parandărătul? şi 3) dar nu în ultimul rând audierea lui Vasile Blaga la DNA, în cazul cu vămile.

Ultima e cea dintâi dintre manevre, care continuă toată mascarada pseudo-disidenţelor din PD-L, exhibată grotesc la convenţia în care a fost reales Boc. Stabilimentul portocaliu urmăreşte victimizarea cât mai verosimilă a lui Blaga, pentru a consolida un orizont de aşteptare privind transformarea PD-L dintr-o grupare infracţională, în partid frecventabil, ideea evidentă fiind ruperea cât mai multor alegători de la USL şi reorientarea lor spre iluzia refacerii unei sinistre alianţe a PNL cu ciuma portocalie.

Toate astea sunt pigmentate şi cu idioţenia – care ar fi de râs cu lacrimi, dacă n-ar fi situaţia în asemenea hal – privind numirea lui Patriciu ca premier după alegerile parlamentare. Cretinismul e din aceeaşi categorie cu declaraţia lui Băsescu anume că n-are importanţă cum votează oamenii, că el nu numeşte premier de la USL nici dacă ia 50% plus 1 – ideea fiind de descurajare subliminală a intenţiei de vot şi de sugestie că cu chiu cu vai ar putea atinge 50%. Iar fraierii de la opoziţie, în loc să demonteze clar diversiunile, au picat în plasa lor.

Crin aseară lua în serios prostia cu Patriciu, în loc să râdă şi să spună că niciodată în viaţa asta n-ar avea sânge în el Băsescu să-l desemneze premier pe Patriciu. El poate că nici pe fratele Mircea nu l-ar desemna, dară-mi-te să- l pună tocmai pe Patriciu, ca să-i dea cadou pârghiile prin care să-l scoată din viaţa politică. Şi să-l ducă să experimenteze ca şi el nopţi în aresturi. Are cineva vreo îndoială că i-ar trage-o Patriciu? Cu tot atâta determinare cu câtă voia să reteze coada căţelului de mic, ca să crească România de rasă.

De fapt, situaţia e de .

Nani-nani, opoziţia mamii! Ţineţi-i voi pe tuşă pe Năstase şi Tăriceanu, cei mai performanţi premieri postdecembrişti ai României şi defilaţi cu Ponta, că va fi bine şi la iarnă cald! Iar de Crin în curând va ajunge să nu-şi mai amintească nimeni. Noroc cu Oprescu! Ce n-ar da puterea să împuşte două ţinte: să-l scoată de la Primăria Capitalei, pentru care n-are adversar şi n-ar avea în următorii 20 de ani dacă ar vrea câteva mandate succesive, şi să scape de Crin Antonescu la preşedinţia – PNL şi apoi a României. Numai că în privinţa lui Crin, chiar nu-i cazul ca puterea să facă eforturi. Se scoate singur din joc. Dintr-un foc, şi-a anulat cel puţin 10 procente personale şi vreo 20 pe care le adusese PNL. De ce? Mi-ar putea răspunde cineva?

Orice opoziţie normală şi orice presă care se respectă ar fi organizat în mod repetat dezbateri cu Tăriceanu, dar nu ca să-şi dea cu presupusul ca analist politic, ci ca să-i întoarcă un dos de palmă lui Băsescu de să nu se mai scoale. Că mai jos decât e acum cu greu s-ar mai putea cădea. NICIODATĂ, nici măcar o dată de când a ajuns impostura Boc premier nu a avut loc o emisiune în care Tăriceanu să demonteze pe înţelesul tuturor propaganda portocalie aberantă. În schimb, mai e uneori atacat de câte un deştept, iar Crin, prezent la aceeaşi masă, tace. Aşteptând, probabil, alegerile la termen, a căror câştigare a ajuns să o accepte ca ipotetică. Nu mai e nici măcar atât. E puţin probabilă, dacă se ţin alegerile la termen. În acel, din păcate, previzibil caz, regimul Băsescu rămâne la putere. Vă puteţi imagina ce va urma?

Cei mai înjuraţi vor fi cei de la opoziţie. Vor fi desfiinţaţi. Nimeni nu va mai vedea de ce ar mai exista altceva decât partidul unic. Plus doi-trei sateliţi. Pentru dixtracţie.

Post scriptum: încununarea succesului e că televiziunile cultivă obsesiv invitaţi comunistoizi şi alimentează nostalgia stupidă a populaţiei după regimul Ceauşescu. Deci, tot jocul lui Băsescu. Pe care îl consolidează consecvent şi Dan Voiculescu personal, prin faptul că iese periodic în faţă şi-l atacă pe Băsescu, şi la fel de eficient, prin substituirea a ceea ce ar trebui să fie societatea civică – mai precis, frecţia “FACIAS”, care preia teme capitale şi le compromite, la fel cum face Vadim Tudor, alt media darling, mai precis, al Antenei 3.

Antena 3, de altfel, parcă ţine să se autoparodieze, prin promo-urile la propriile emisiuni ilustrate de vocea unuia care vorbeşte pe nas şi cu salivă-n gât. De altfel, nazalizarea de parcă ar fi mereu înfundaţi în nas e problema cam a tuturor televizioniştilor. Indiferent de sex. Cât despre dicţie, cu altă ocazie.