Preşedintele PNL a ieşit la o conferinţă de presă în care am fost informaţi că:
1. Băsescu nici măcar nu mai disimulează regimul personal, încalcă ostentativ Constituţia.
2. USL are nevoie de o majoritate parlamentară pentru a-l suspenda pe Băsescu.
3. Pentru schimbarea majorităţii parlamentare ar fi nevoie şi de UDMR.
4. Un referendum nu e oportun sau inoportun în funcţie de interesele discreţionare ale lui Băsescu.
5. Urmărirea informativă fără mandat a vicepreşedinţilor C.J. Iaşi constituie poliţie politică.
Da. Şi? USL ce face ca să schimbe situaţia? Iese şi ne spune ceea ce ştiam deja, ca să înţelegem că opoziţia nu are altceva de făcut decât activitate de analist politic?
Nu mai rămânea decât să ne traducă cine-s “Blonda, chiorul şi piticul” şi de ce a fost interzisă piesa de teatru a regizorului Lupu la Dalles, instituţie la care PD-L a trimis o contabilă să administreze acte de cultură şi artă.
Conferinţa de presă ar fi avut un rost dacă preşedintele PNL:
1. protesta împotriva cenzurii şi cerea demiterea contabilei de la “Universitatea Dalles”;
2. explica, în câteva propoziţii simple şi memorabile, care e miza cu “legea Capitalei”, mai precis, dorinţa lui Băsescu de a-i pune Udrei pe genunchi 4 miliarde de euro, din care să-şi tragă ei şi clientela lor parandărături şi să mituiască electoral populaţia;
3. reamintea că PNL, respectiv, USL apără interesele bucureştenilor şi susţin dreptul lor de a decide prin referendum local;
4. în numele PNL şi al USL, cerea anchetă cu subiect şi predicat în cazul de poliţie politică de la Iaşi (despre asta, urmează o postare separată, cu proxima ocazie) şi demiterea celor responsabili, cu consecinţe penale;
5. cerea anchetă în privinţa instalării unei camere video dintr-un birou al unui co-lider USL, în care s-a pătruns prin efracţie şi s-a filmat procesul electoral din cabinele de vot, la convenţia naţională a PD-L;
6. protesta cu tărie împotriva masacrării cailor sălbatici de la Letea (şi despre asta am să scriu separat), ca tulcean ce se află, cerea interzicerea masacrului şi venea cu soluţia susţinerii unui ONG ca să organizeze o rezervaţie pentru protejarea unei componente a patrimoniului naţional;
7. protesta împotriva nelegiuirii privind masacrarea căţeilor, într-o conferinţă de presă comună cu ONG-urile, în care să se puncteze, în propoziţii simple şi memorabile, marea afacere de corupţie pe care PD-L vrea să o acopere prostind populaţia – dar şi PSD! (alt subiect pe care am să-l reiau separat);
8. saluta prezenţa Prinţului Charles în România, ca mare prieten al ţării noastre şi propunea să i se acorde titlul de cetăţean de onoare al României (şi despre Prinţul de Wales am tot amânat să scriu, veţi vedea de ce, într-o postare viitoare);
9. amintea că 20 mai este data naşterii lui Corneliu Coposu, mulţumea surorilor Seniorului pentru susţinerea continuă şi anunţa concretizarea protocolului PNL-PNŢCD, prin cooptarea ţărăniştilor în USL, via ACD, ca o consolidare a dreptei naţionale reale şi ca o datorie de onoare către omul care a adunat fragmentele liberale şi a pus umărul la reconstituirea PNL (urmează şi pe tema asta o nouă postare sau chiar două);
10. îşi reafirma crezul privind libertatea presei, îşi exprima solidaritatea cu presa atacată de preşedintele ţării şi le oferea protecţie politică jurnaliştilor hărţuiţi, cazul Victor Ciutacu-APAPS-ALRO, ocazie cu care contraataca salutând verticalitatea tenace a Oanei Stancu şi anunţând iniţiativa unei anchete parlamentare privind parandărăturile ruşilor cu famiglia Udrea-Cocoş;
11. îi felicita, anticipat, pe purtătorii de nume imperiale cu ocazia marii sărbători creştine de mâine – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, ocazie cu care putea ironiza savuros “sfârşitul lumii” anunţat pentru mâine de pastorul american care a făcut 1 milion de dolari cu anunţul apocaliptic;
12. anunţa desfiinţarea departamentului de comunicare al PNL şi alocarea sumelor lunare cu personalul către o casă de copii, un azil de bătrâni, o asociaţie pentru protecţia animalelor, o cauză medicală/umanitară.
În legătură cu punctul 12, e elementar că o conferinţă de presă, ca să fie eficientă, trebuie să aibă o temă clară, preferabil tare sau oricum făcută bici, una singură ori maximum două – în funcţie de evenimentele curente sau organizate chiar de autorul/autorii întâlnirii oficiale cu presa.
De fapt, rostul unei conferinţe de presă e să comunice şi/sau să consolideze un mesaj. Memorabil. În caz contrar, mai bine lipsă. Sau şi mai bine, o baie de mulţime.
Cu alte cuvinte, eşti o floare rară, eşti un crin, eşti parfumul cel mai fin şi ca semn relativ la faptul că te iubesc, te mai şi altoiesc. 
Cu propria-i vomă, evident. 
Şi ale instituţiei prezidenţiale, pe care a târât-o în noroi, prin toate mizeriile pe care le-a comis. Rău au făcut cei lezaţi şi calomniaţi că nu l-au dat în judecată.
