MARŢEA MARE. PILDA CELOR 10 MIRESE. TALANŢII. FARISEII

Foto: crestinortodox.ro

1.	Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2.	Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3.	Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4.	Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5.	Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6.	Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7.	Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8.	Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9.	Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10.	Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
11.	Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
12.	Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.
13.	Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.
14.	Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.
15.	Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
16.	Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17.	De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
18.	Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19.	După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
20.	Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
21.	Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22.	Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
23.	Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24.	Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25.	Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
26.	Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
27.	Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28.	Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29.	Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
30.	Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
31.	Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32.	Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33.	Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34.	Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35.	Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36.	Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37.	Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38.	Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39.	Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40.	Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41.	Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42.	Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43.	Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44.	Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45.	El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46.	Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

MATEI XXV, 1-46

1.	Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2.	Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3.	Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4.	Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5.	Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6.	Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7.	Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8.	Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9.	Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10.	Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11.	Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12.	Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
16.	Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17.	Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
18.	Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19.	Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
20.	Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
21.	Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
22.	Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
24.	Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26.	Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28.	Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29.	Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30.	Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31.	Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32.	Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33.	Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34.	De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35.	Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.
36.	Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37.	Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
38.	Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
39.	Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

Matei XXIII, 1-39

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR, CU DENIILE. AZI E LUNEA MARE

Foto: basilica.ro

Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare are o încărcătură emoţională fără egal. Emoţia sfântă a rememorării calvarului Domnului, ca mărturie vie a clipelor care îl repetă în inima noastră.

Începând de aseară, Duminica Floriilor şi până în Vinerea Mare, se oficiază Deniile, slujbe care cinstesc minunile şi pătimirea Dumnezeirii întrupate pentru mântuirea noastră. Se restituie clipei patimile Domnului şi se prohodeşte moartea Mântuitorului pe cruce, pentru uciderea morţii.

În Lunea Mare, se cinsteşte Iosif cel care îl prevesteşte pe Iisus, fiind vândut de fraţii săi rob în Egipt, apoi întemniţat pe nedrept – tocmai fiindcă a rezistat ispitei păcătoase –  şi în cele din urmă, conducător înţelept al ţinutului fostei lui robii. Tot azi se pomeneşte pilda smochinului neroditor.

E vreme de căinţă, mai mult ca oricând. În loc de asta, guvernanţii de la noi perseverează diabolic. Să ne rugăm pentru ei, să-i lumineze Sfintele Patimi şi să plece!

PENTRU CRIN, DE FLORII. LA MULŢI ANI! ŞI LA COTROCENI!

Foto: Cristina Pocora

Sunt Floriile şi e onomastica liderului Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu.

Uraţi-i aici!

Eu îi urez revoluţia crinului. Şi să nu aibă odihnă până nu reuşeşte!

Dar pentru asta ne trebuie un pelerinaj naţional. Cu el în frunte. (Şi please, în tandem cu un lider pe măsură de la PSD!).

La mulţi ani, sănătate şi tenacitate!

INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM SAU FLORIILE CU SOARE

Foto: basilica.ro

1.	Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
2.	Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
3.	Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
4.	Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
5.	Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
6.	Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
7.	A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
8.	Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
9.	Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
10.	Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
11.	Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.
12.	A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13.	Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
14.	Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
15.	“Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”.
16.	Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
17.	Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
18.	De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

IOAN 12, 1-18

Foto: basilica.ro - Biserica Sfântului Mormânt al lui Lazăr, din Larnaca

Astăzi este marea sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim. Sărbătoarea a fost preîntâmpinată prin pelerinaje de Florii, care au avut loc ieri în Bucureşti şi în capitale de judeţ, printre care Timişoara, Iaşi, Galaţi, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea. A fost al patrulea an consecutiv de când se organizează pelerinajele, în acord cu tradiţia creştină străveche.

Pelerinajul bucureştean (foto 1 - preotul din prim-plan dreapta, părintele Mihai, parohul bisericii mele, consilier patriarhal la Departamentul de Relaţii Internaţionale al Patriarhiei B.O.R.) a avut peste 5000 de participanţi, conform aprecierilor Jandarmeriei.

În fruntea pelerinajului s-au aflat 500 de preoţi de la cele trei protoierii ale Capitalei şi din cele două protoierii ale Judeţului Ilfov, conduşi de Preasfinţiţii Episcopi Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Pelerinajul, pornit de la Mănăstirea “Radu Vodă”,  s-a purtat pe traseul strada Radu Vodă, bulevardul Mărăşeşti, bulevardul Dimitrie Cantemir, strada Bibescu Vodă, strada Şerban Vodă – cu oprire la biserica “Sfântul Spiridon” Nou, paraclis patriarhal -, strada Principatele Unite, strada Ienăchiţă Văcărescu, strada Sfânta Ecaterina – cu oprire la biserica “Sfânta Ecaterina”, paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă “Patriarhul Justinian” a Universităţii din Bucureşti -, strada Bibescu Vodă, Aleea Dealul Mitropoliei, Catedrala Patriarhală.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a întâmpinat pelerinii cu o rugăciune de binecuvântare, după care a rostit un cuvânt de învăţătură.

“Pelerinajul de Florii leagă Învierea lui Lazăr de Învierea lui Hristos, trecând prin Săptămâna Sfintelor Patimi sau pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos. Şi noi, românii, am preluat tradiţia din veacurile primare ale Bisericii ca o tradiţie sfântă şi am dorit ca în oraşele noastre să ne aducem aminte de Intrarea Domnului în Ierusalim şi în acelaşi timp să-L chemăm să intre în oraşul nostru, în Bisericile noastre, în casele noastre şi în sufletele noastre”.

“Ramurile de finic simbolizează nemurirea, iar salcia pe care noi, românii, o purtăm cu prilejul Sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim sau, aşa cum se spune în popor, Sărbătoarea Floriilor, este simbolul curăţiei duhovniceşti dobândită prin rugăciune smerită. Salcia plângătoare ne aduce aminte de pocăinţa din timpul postului”.

„Acest pelerinaj are un profund înţeles misionar prin faptul că vestim sau prevestim Sfintele Paşti şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne binecuvinteze pe noi şi oraşul acesta. Deci, pelerinajul ca binecuvântare pentru cetate se arată prin faptul că mai întâi se sfinţesc ramurile de salcie şi finic, se sfinţesc icoanele şi prin ele credincioşii care le sărută”, a arătat Preafericirea Sa.

Deci, mergem la biserică să-L întâmpinăm pe Domnul şi să ne punem cununa cu sălcuţă care plânge anticipat răstignirea din pricina nerecunoştinţei noastre. Dar deocamdată, doar salcia plânge, noi ne bucurăm de sfânta sărbătoare a intrării Mântuitorului în cetatea sufletului fiecăruia care Îl primeşte.

Şi e bine ca tot aşa cum ne facem curăţenie în case, să ne facem curăţenie şi în suflete, prin spovedanie şi împărtăşanie.

Cine e botezat şi nu s-a spovedit, încă, are o săptămână la dispoziţie, Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor Domnului. În fiecare seară se slujesc Denii, care readuc în clipă calvarul, Golgota, răstignirea şi prohodirea Mântuitorului. Şi astă-seară se slujeşte Denie.

La Mulţi Ani tuturor celor care poartă nume de floare!

LIDERUL OPOZIŢIEI DIN SERBIA A INTRAT ÎN GREVA FOAMEI

Zeci de mii de protestatari s-au adunat la Belgrad, ca să ceară alegeri anticipate, împotriva guvernului preşedintelui Boris Tadić.

Tadić vizează al treilea mandat şi refuză alegerile parlamentare anticipate pe motiv că ele ar fi un obstacol în calea nominalizării Serbiei pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Partidul Democrat, al preşedintelui Tadić, e membru al Internaţionalei Socialiste.

Protestatarii cer alegeri anticipate pentru că nu mai suportă corupţia şi politica de tăiere a salariilor practicată de guvernul socialist (care, spre deosebire de PD-L, nu se dă de dreapta).

Alegerile la termen sunt programate pentru 2012, dar opoziţia nu mai suportă. Drept pentru care nu ezită să organizeze mişcări de protest în stradă.

Mai mult, Tomislav Nikolić, liderul principalului partid de opoziţie, Partidul Progresist, a anunţat manifestanţii că intră în greva foamei, până la obţinerea alegerilor anticipate, relatează BBC. De fapt, conducătorul opoziţiei îşi asumă şi greva setei, în numele protestatarilor.

Nu e un act politic, de nici o culoare, doar că oamenii suferă foarte tare.

CORNEL NISTORESCU IA BANII DE LA “NUTZI, SPAIMA PUŢII”

Foto: Mediafax

Nici n-a votat bine coaliţia PD-L-PRM-PNG hotărârea de Consiliu General privind “referendumul” pentru “Legea banilor capitalei în mâinile Udrei”, că s-a şi pus în mişcare campania promoţională a PD-L.

Un promo pe tiparul referendumului lui Băsescu, ticălos de bine făcut. Doar că promotorilor li se va întoarce-n faţă.

Deocamdată, semnalez că am găsit propaganda portocalie pentru hoţie, fix pe site-ul cotidianul.ro, al patronului Cornel Nistorescu, autor al articolului “Nutzy, spaima puţii”. Dar de la care acum nu refuză banii de publicitate. Publicitate insinuată chiar în ceea ce se consideră a fi, teoretic, o “redută” antiportocalie.

Chiar aşa, orice pentru bani?

GADDAFI ARUNCĂ BOMBE CU FRAGMENTAŢIE ÎN PROPRIU-I POPOR, SECURITATEA LUI ASSAD TORTUREAZĂ PE STRADĂ!

Foto: BBC

“Revoluţia iasomiei” întâmpină cu atât mai multă rezistenţă cu cât tiranii se dovedesc mai disperaţi. Libia şi Siria sunt în centrul atenţiei internaţionale, pentru violenţa antinaţională cu care regimurile totalitare îşi masacrează propriile popoare.

Gaddafi bombardează populaţia civilă. Asociaţii ale drepturilor omului au constatat că dezaxatul de la Tripoli foloseşte atât bombe cu fragmentaţie – interzise în cel puţin 100 de ţări, cât şi lansatoare de rachete Grad, de inspiraţie sovietică. Ultimele, deşi nu sunt ilegale în război, pot fi chiar mai mortale, relatează BBC.

Un război împotriva propriului popor poartă şi Assad, în Siria. De câteva săptămâni au loc revolte, reprimate brutal. Dar represiunea nu-i descurajează pe tinerii revoltaţi care revin în stradă, cu toate că de la începutul protestelor au fost ucişi cel puţin 200 de demonstranţi. Assad promisese reforme, dar nu s-a ţinut de cuvânt.

El menţine starea de asediu, ceea ce-i permite să ordone acţiuni represive sub aparenţa legalităţii. Ce legalitate poate avea un regim nelegiuit? Ieri au avut loc proteste masive în mai multe oraşe din Siria, cu zeci de mii de participanţi la fiecare demonstraţie. Protestatarii au fost reprimaţi cu cruzime, fiind călcaţi în picioare şi torturaţi în stradă.

Brutalitatea criminală a forţelor de securitate siriene se manifestă ostentativ. Imagini filmate sunt difuzate la toate televiziunile din lumea liberă, printre care şi Antena 1.

Până la urmă, oamenii care vor libertate şi dreptate, şi luptă pentru stat de drept vor reuşi.

PÂNĂ LA URMĂ TOT SE-NTÂMPLĂ

Foto: ynetnews.com

Fostul preşedinte al Israelului, Moshe Katsav, va fi arestat pe 8 mai, pentru a-şi ispăşi pedeapsa de 7 ani la care a fost condamnat pentru viol şi alte asalturi sexuale, comise atât în perioada în care a fost ministru al Turismului, cât şi în timpul mandatului de preşedinte al ţării.

Justiţie.

REFERENDUM. UDREA PLUS VADIM PLUS BECALI EGAL LOVE

Foto:  ciutacu.ro

Se ştie că Udrea plăteşte foarte mult pentru imagine (inclusiv pentru demolarea imaginii adversarilor, din PD-L sau din afară). PR-ul portocaliu execută.

Prin urmare, după mizeria votului din Consiliul General al Capitalei de ieri, comunicatorii portocalii, de la surse, până la postaci răspândaci, au lansat un mesaj fatalist la adresa opoziţiei, în care imaginea să fie că USL, din care cu precădere PNL, a pierdut pe mână proprie. În sensul că, vezi Doamne!, ar fi cerut referendum şi acum se opune, fiindcă nu a luat în calcul posibilitatea de a fi aprobat şi anume sub formă substituită de PD-L. De parcă n-ar fi o practică a lor curentă! Ceva mai banal nici nu se putea imagina.

S-au strâns zeci de mii de semnături – Crin Antonescu a declarat că peste 100.000 şi se vor mai strânge, în ciuda satisfacţiei rudimentare a Udrei – pentru organizarea unui referendum, cu care şi Primarul General, Sorin Oprescu, e de acord, cu întrebarea dacă bucureştenii vor menţinerea sectoarelor capitalei, deci să-şi aleagă primarul – nu să le fie impus de la centru sau sunt de acord cu desfiinţarea lor de facto, pentru centralizarea banilor în poala Udrei, căpetenia organizaţiei centrale a PD-L.

Iar Consiliul General a votat pentru referendum, dar care nu e decât o bătaie de joc cu  şapte întrebări care n-au nici o legătură cu procedura şi finalitatea referendumului conform legii. Lege în conformitate cu care opoziţia va ataca hotărârea aberantă şi va obţine anularea ei. Iar referendumul real se va organiza cu întrebarea susţinută de bucureştenii semnatari.

Udrea se autosatisface degeaba, prin tot felul de declaraţii pe cât de triumfaliste, pe atât de penibile. Printre care atacurile la adresa primarului sectorului 1, pe care îl numeşte “baronul sectorului 1″. Surorile Coposu au numit-o cu gentileţe, “cocoţica Udrea”. Ea se zbate degeaba. Şi ştiţi de ce. Pentru că domnul Chiliman nu-i baron, ci pur şi simplu boier. Iar această realitate răvăşeşte complexele cârnatei din Pleşcoi. Chiliman e boier oricum, iar ţaţa Udrea, tot ţaţă rămâne şi cu haine de firmă de zeci de mii de euro pe ea, şi cu kilograme de parfum scump dat pe poştă rapidă.

Aşa încât, opoziţia are de făcut atât: să anuleze hotărârea şi să anunţe bucureştenii că i-a salvat de o bătaie de joc pe banii lor, bani pe care Udrea credea că îşi poate testa fraudulos intenţia de lege, adică, nelegiuire a Capitalei.

Oamenii trebuie să ştie care este, în realitate, coaliţia pentru distrugerea capitalei: PD-L plus PRM plus PNG. Udrea plus Vadim Tudor plus Gigi Becali egal love. Asta e realitatea. Iar Becali n-a fost greu de manipulat, fiindcă la mintea lui ia totul personal şi a fost fericit să-şi închipuie că-i dă o lovitură primarului Chiliman, care i-a desfiinţat nişte lucrări ilegale.

Deci, coaliţia: PD-L plus PRM plus PNG. Udrea plus C.V.Tudor plus Gigi Becali. Pentru care şi vor să reducă pragul electoral, ca să aducă în Parlament tot felul de plevuşcă manipulabilă.

Deci, cum spuneam: boierul – tot boier, ţaţa – tot ţaţă! Poate să se dea de ceasul morţii, asta nu poate schimba.

CSEKE ŞI DEGRADAREA UDMR. SAU DESPRE LOIALITATE

Foto: realitatea.net

Nu credeam că UDMR poate promova pe scena publică altfel decât personalităţi respectabile. Oameni care să reprezinte la nivel înalt comunitatea maghiară din România.

Ceea ce face, însă, Cseke Attila în funcţia de ministru al Sănătăţii compromite grav UDMR şi trage comunitatea maghiară sub nivelul respectabilităţii.

Ungurii noştri şi-au purtat până la finele anului 2009 consecvent cartea de vizită a omului de onoare. Cel care a condus destinele Uniunii maghiarilor din România vreme de 18 ani, domnul Marko Bela, a invocat loialitatea partenerială în alianţe de guvernare.

Corect! De exemplu, ungurii au fost singurii care nu l-au trădat pe premierul Victor Ciorbea şi au fost parteneri loiali în guvernul Tăriceanu, chiar perioada de prosperitate postdecembristă. Deci, au cu ce se mândri că au participat la acea guvernare.

Foto: realitatea.net

Şi despre asta-i vorba: despre însuşi rostul participării la guvernare. Unul de interes public sau de interes strict egoist (personal sau ţinând de comunitatea etnică).  Loialitate în înţeles superior, ca atitudine de principiu şi ţinând de caracter (şi având caracter de generalitate, ca o lege a propriului caracter) sau loialitate în înţelesul apartenenţei de clan sau de grupare – inclusiv una infracţională? Se ştie că există şi onoare la mafioţi, iar încălcarea ei se pedepseşte cu moartea. Nu cred, însă, că despre astfel de onoare e vorba la UDMR, când invocă rămânerea la guvernare cu PD-L. În sensul că UDMR este partea aflată în poziţia de a condamna la moarte PD-L, dacă pleacă de la guvernare. Ceea ce ar salva de la moarte poporul român.

Numai că e vorba de însuşi cercul vicios pe care-l întreţin vânjos simpaticii lideri ai UDMR.

Foto: Monitorul de Sibiu

Nu uităm că ”reforma statului” împotriva poporului, adică regimul Băsescu, nici nu era cu putinţă dacă – evident dintr-o altă loialitate -, după alegerile prezidenţiale, UDMR n-ar fi făcut 180 de grade, de la majoritatea cu PNL, PSD şi minorităţile etnice, la noua majoritate cu PD-L, împotriva căruia era îndreptată - şi mai ales îndreptăţită – vechea majoritate, din care UDMR făcea parte. Dar (am semnalat în alte postări), liderii UDMR au înţeles miza uriaşă a angajării alături de gruparea infracţională patronată de Băsescu: unica şi cel mai probabil irepetabila ocazie de a obţine absolut orice, inclusiv autonomia teritorială, nesperată de ei în mod real(ist) vreodată.

Deci, corect era din partea conducerii UDMR să nu ne jignească inteligenţa, invocând loialitatea ca principiu de rămânere la guvernare.  Sau să nu se preteze la rolul de Tartuffe, ci măcar să precizeze despre ce loialitate e vorba. Şi faţă de cine.

Se poate, oare, vorbi de loialitate faţă de un partener (care se dovedeşte) criminal? Şi încă, în masă. Cu premeditare.

Am înţeles – şi teoretic, am admirat, că n-am cum să-mi refuz plăcerea de a savura arta strategiei – cinismul UDMR, jocul dur la guvernare. Domnii de la UDMR şi-au găsit, în băs-boci, mutanţii pe care îi călăresc până îi storc de tot ce pot obţine din şantajul maximal cu ieşirea de la guvernare: ieşire care pe cei rămaşi în fundul gol i-ar trimite direct la puşcărie. Sau la secţia agitaţi.

Ceea ce însă nu pot admite şi mă dezgustă până la greaţă e faptul că liderii UDMR nu-şi canalizează cinismul asupra partenerilor de guvernare, călărindu-i nonstop, ci se complac în complicitatea la genocid. Dacă tot stau la guvernare pentru scopuri comunitare, măcar puteau să limiteze daunele la adresa populaţiei şi în acelaşi timp să-şi urmărească scopurile până la finalitatea lor ultimă. UDMR i-ar putea cere lui Băsescu orice şi ar obţine: inclusiv să meargă împreună cu Udrea în limbă pe traseul Dunăre-Marea Neagră. Deci dacă UDMR ar fi avut milă creştinească de populaţia ţării (măcar fiindcă e atinsă şi cea cu sânge maghiar, prin toate măsurile detracate), atunci putea impune o veritabilă politică de austeritate, una de stopare imediată a hoţiei guvernamentale. UDMR putea impune orice, fiindcă nu i se poate refuza nimic. În loc de asta, acceptă să facă dintr-un tânăr lider al lor, Cseke, instrumentul cel mai vizibil al genocidului, ca să preia impactul furiei populaţiei, pe post de detergent al imaginii PD-L. Măcar Aro, dacă nu Ariel.

Din această cauză, eu mi-am pierdut respectul faţă de UDMR. Ireversibil. Simpatiile nu mi le reprim, mai ales când sunt justificate şi raţional – de exemplu, domnul Frunda Gyorgy. Cred că e cel mai loial cetăţean român dintre unguri. Dacă nu şi singurul la ora actuală de la vârful UDMR. De altfel, nici nu ştiu dacă mai are vreo funcţie. Nu m-ar mira contrariul.

Sub regimul Băsescu,  populaţia României e desconsiderată până la carne vie, în care se taie. Continuu. Şi se va tăia până la exterminare. Iar ministrul UDMR al Sănătăţii e trimis la înaintare.

Este proba flagrantă că, din păcate, liderii ungurilor români – ca să zic aşa – dovedesc că fac compromisuri faţă de principii, adică şi-au încălcat flagrant propria loialitate în sens de principialitate. Şi o limitează la loialitate de clan. În două accepţii: 1. apartenenţa etnică asumată ca statalitate modificată şi 2. crima organizată care este guvernarea actuală. Loialitatea nu (mai) e de mult faţă de România şi de poporul român.

Foto: Gândul

E bine din partea domnului Kelemen Hunor că nu-şi ascunde poziţia de forţă, deci cinstit ar fi să renunţe la invocarea loialităţii, care a devenit un pretext pentru mascarea unei atitudini – îmi pare sincer rău – oneroase. Liderul UDMR a spus foarte clar că participarea în continuare la guvernare – reglementată printr-un protocol al coaliţiei criminale – este condiţionată de măsuri legislative privind comunitatea maghiară, inclusiv autonomie teritorială. Au spus-o, pe nume. În consens cu Budapesta. E bine că domnul Kelemen recunoaşte deschis că vrea mai mult decât autonomia administrativă şi putem considera recunoaşterea dezideratului ca pe un semn de respect faţă de cunoştinţele privind subsidiaritatea. Care, dat fiind “suplimentul”, s-ar referi la Budapesta. Căci loialitatea e faţă de Ungaria. Domnul Kelemen e liber să fie loial cui vrea, dar nu ca ministru al statului român. Fiindcă una e să fii loial propriului sânge şi alta, unui alt stat decât cel al cărui cetăţean eşti sau mai ales - dacă admitem teoretic că s-a relativizat criteriul cetăţeniei, din moment ce poate fi şi dublă - pe a cărui Constituţie ai jurat ca ministru. În frunte cu Marko Bela, care este viceprim-ministru. Deci principal complice la politica antinaţională a actualei guvernări.

Foto: virtualarad

Şi nici măcar un minim gest de consideraţie faţă de sensibilitatea românească n-au schiţat liderii UDMR. Nu par că i-a deranjat cât ne-a lezat actul dezaxat al lui Csibi Barna, cu spânzurarea simbolică a mitului naţional tragic, Avram Iancu, erou căruia îi e dedicat un întreg folclor şi atâta creaţie cultă. S-au delimitat doar verbal. Dar o delimitare cu valoare reală putea fi doar destituirea din funcţie a lui Csibi Barna, funcţionar care neagă statalitatea României, pe banii statului român. Dar nu, domnul Kelemen îl păstrează pe cel care a dezonorat comunitatea maghiară, iar Blejnăr face din el diversiune vie de la patronajul furăciunilor din vămi, de care nu se mai vorbeşte nimic.

UDMR e părtaş direct la politica de corupţie, crimă de stat şi genocid. Şi-a asumat însăşi Sănătatea, mai precis distrugerea sistemului sanitar şi ieşirea din sistem pe cale naturală a cât mai multor cetăţeni. Cred că oameni integri ca domnul Hajdu Gabor roşesc de ruşine, faţă de asemenea succesiune. Chiar dacă judeţele cu populaţie predominant maghiară sunt exceptate de la desfiinţarea spitalelor. Din loialitate, evident. Una atent recompensată din fondurile de la Dezvoltare. Totuşi, genocidul practicat de regimul Băsescu prin coborârea nivelului de viaţă la nivel de subzistenţă problematică poate depopula şi Ţinutul Secuiesc. Sau poate importantă e doar regiunea cu finalitate statală ca atare.

Mai semnalez un tip de devertebrare a UDMR, una intelectuală, pe lângă cea de ordin moral. Mă refer la sofismul lui Cseke, nedemn pentru orice făptură cu minimă capacitate de judecată, sofism prin care, invocând un caz izolat, a justificat desfiinţarea unui spital. Mai precis, a zis că dacă respectivul spital era inadecvat pentru o pacientă care ar fi necesitat internarea în azil, tot spitalul a trebuit transformat în azil. Logica, duşmanul poporului! Dă-l în mă-sa de gen şi ce diferenţă specifică? Tocmai, că nici o diferenţă între Cseke de la UDMR şi lighioanele portocalii, flaşnete vişene, murgene, turcane sau tălmăcene – acum şi otilocene (de la Attila), care distorsionează orice logică, bunul simţ şi însăşi apartenenţa la specia umană, până la desfigurare. Şi lezez animalele, pentru că ele au logica lor normală. Deci normativă (comporta)mental.

Nu m-aş fi aşteptat ca un ungur român să se coboare atât de tare. Mai jos de-atât nu poate exista degradare (in)umană, în plan moral şi intelectual. Cseke e doar un băs-boc mai înalt ca statură fizică. Dar şi mai jos ca statură morală. Fiindcă e mai inteligent decât preşedintele şi premierul la un loc, dar îşi prostituează atât intelectul, cât şi inima. De fapt, ar avea o circumstanţă, una majoră din punctul lor de vedere, dacă ar recunoaşte-o deschis: inima lui nu bate nici un pic pentru România. Ea aparţine în totalitate unui alt stat. Şi n-aş fi crezut vreodată să ajung să o constat la un demnitar al UDMR. Una e să ai sentimentul inviolabil, absolut legitim, al apartenenţei etnice şi alta e ca din poziţiile unei funcţii în stat, să subminezi acel stat, participând la o guvernare a cărei politică e de exterminare şi de subdezvoltare.

Şi revenim la loialitate în sens strict partenerial, pentru a observa cum devine ea din atribut moral, participiu imoral. Acum, sincer, ce loialitate poate invoca o organizaţie, recte UDMR, care, după ce a participat la guvernarea Tăriceanu, a prosperităţii, participă la guvernarea Băsescu, a pauperităţii, guvernare care dă vina sistematic pe guvernarea la care a participat actualul partener lăudat pentru loialitate?

Foto: sindicatsperanta.ro

E ca şi cum o curvă de lux s-ar angaja ca, pe o perioadă de patru ani, care poate fi prelungită prin contract condiţionat, să nu se culce şi cu altul, dacă e plătită foarte-foarte bine, atât de bine încât după ce expiră contractul să nu mai trebuie să presteze, ci să se mute definitiv în altă ţară, de unde să-şi administreze domeniul primit în dar pseudonupţial.

De-asta scriam în altă postare că liderilor UDMR nu le pasă de participarea la o guvernare viitoare, pentru că joacă totul, total, acum, când pot obţine maximum maximorum, pentru ca după aceea să se autoguverneze teritorial. Repet, admir strategia, deşi nu pot fi de acord cu ea. Dar detest prostituţia la care se pretează, inutil, UDMR. Pentru că, repet şi asta, oricum ar obţine orice de la mutanţii regimului Băsescu, deci puteau manifesta compasiune faţă de populaţie şi un strop de responsabilitate faţă de viitorul statului român, chiar micşorat, cum au şi recunoscut că îl vizează. Sigur, putem obiecta că e absurd să le cerem ungurilor aşa ceva, din moment ce guvernanţii, teoretic, cu sânge românesc, nu au nici un alt interes în afară de propria putere, mărire şi avere. Pentru care calcă pe cadavre şi sunt în stare de trădare de ţară. La cel mai înalt nivel. Coborât la pământ. Pentru că Băsescu face sluj cu capul în nisip în faţa UDMR. Şi a Ungariei lui Orban Viktor.

UDMR, ce degradare stupidă, în condiţiile în care nici măcar un probabil şantaj cu nişte dosare n-ar putea tulbura poziţia de forţă a ungurilor în actuala guvernare! Iar opoziţia doarme pe ea şi nu-i în stare să trateze curva ca pe curvă, fie şi de lux. Kelemen Hunor a spus că dacă se adopta Declaraţia de protest amiabil faţă de ingerinţele Budapestei în treburi ce ţin administrarea (teritorială a) României, UDMR ieşea de la guvernare. A lipsit un vot. Mai precis, l-a inventat Ioan Oltean. Iar opoziţia – loială, nu-i aşa, principiilor democraţiei şi statului de drept, s-a dat bătută. N-a forţat adoptarea. Şi nici nu se bate pentru reluarea procedurii. De fapt, singurul lucru pentru care se bate opoziţia e că se bate singură.

Foto: fotografiirare

P.S. Ce-am fost şi ce-am ajuns ca naţie.

Remember: Ionel Brătianu era primul ministru al României, iar Iuliu Maniu, la comanda regimentelor româneşti, tocmai eliberase Viena de bolşevism. A urmat îmbrăţişarea aşteptată 1000 de ani. Ne-am câştigat-o, nu ne-a dat-o nimeni cadou. Şi ne-am câştigat-o onorabil. Prin luptă neîntreruptă.

Şi o ucronie, care îmi place mie: dacă Regatul României anexa Ungaria în 1919, când Armata Regală Română condusă de Regele Ferdinand – cel LOIAL – a eliberat Budapesta de regimul bolşevic, probabil că al doilea război mondial se juca altfel şi în mod sigur, harta postbelică arăta diferit. Cu toate consecinţele pacifice. Ca să zic aşa.

Dar nici acum nu e târziu pentru dublă: Regatul Româno-Ungar sub sceptrul şi Coroana Majestăţii Sale Regelui Mihai I ne-ar face imbatabili în Europa. Şi o viitoare putere a lumii. Serios. Asta a fost pentru zâmbetul domnului Frunda. Şi totuşi, nu-i doar o glumă. Ce ziceţi, o punem?

ASASINII CARE NE GUVERNEAZĂ. PEDEAPSA ANCESTRALĂ

Tot felul de nesimţiţi îmbuibaţi apar la televiziuni şi fac apologia genocidului ca politică de stat a regimului din România. Pe numele lui, Băsescu, un psihopat.

Şi ce fac nemernicii? Pe linia propagandei cu care-i furajează PR-ul portocaliu, ei justifică genocidul, cu infinit tupeu, făcând apologia închiderii spitalelor şi pretinzându-se mai pricepuţi decât medicii.

De-alde Cseke – care, probabil, are tot interesul să extermine poporul român şi asta o spune o viitoare fostă simpatizantă a ungurilor sau maghiarilor sau bozgorilor -, Vişan şi tot felul de  nemernici care, să mă ierte Dumnezeu, dar pentru atitudinea lor ar merita să experimenteze senzaţiile finale ale cuplului Ceauşescu.

Şi nu, vă rog să nu îndrăzniţi să-l atacaţi pe Raed Arafat, fiindcă fără el în sistem, românii ar fi fost exterminaţi pe capete! A făcut pentru medicina din România mai mult ca toţi românii în perioada postdecembristă. Deci, el trebuie să stea acolo şi merită să fie ministrul Sănătăţii în guvernarea USL.

În rest, nu le doresc nici Udrei, nici Băseştilor, nici lui Vişan, nici celorlalţi nemernici, ca persoane dragi lor să le moară cu zile, din cauza sistemului pe care l-au brevetat.

E o vorbă ancestrală: cu ce măsură măsori, măsura-ţi-se-va!