
Foto: Mediafax
Ieri, Boc zicea că se ştia de mult situaţia cu Botiş şi firma la care este angajată soţia lui, încă din 2007, când el era şef la Direcţia Financiară Bistriţa. Iar după ce a fost ministru, i s-a aprobat firmei din casa lui proiectul pe bani europeni şi guvernamentali. Cu alte cuvinte, primul ministru cunoştea incompatibilitatea şi conflictul de interese, dar i se părea că ministrul Muncii e un om onest. Tot ieri, ministrul în cauză spunea că se mai gândeşte.
Azi dimineaţă, Botiş şi-a anunţat demisia din funcţia de ministru – cu scuze (către bistriţeni, că acolo candidează, iar către restul ţării, ce rost au scuzele?) pentru întârzierea de o zi. De ce a întârziat şi de ce a demisionat?
A întârziat ca să aştepte să vină Băsescu în ţară şi să-l întrebe ce să facă. Şi a demisionat pentru că aşa i-a spus bulibaşa aşteptat. Aşa cum singur a declarat. Dacă mai era nevoie de altă dovadă că PD-L e o turmă de căţei la curtea lui Băsescu, premierul de facto.
Şi de ce i-a spus Băsescu să demisioneze? Din mai multe motive.
1. Pentru că vine controlul financiar european. Iar prin demisia împricinatului, regimul Băsescu speră să limiteze daunele, adică să-i ferească de control pe ceilalţi miniştri, mai ales pe cea a Turismului şi Dezvoltării.
2. Pentru că deschide o supapă în suportabilitatea greu încercată a populaţiei şi declanşează o schimbare cosmetică de primăvară. De imagine şi comunicare. Ţinta cea mai antipatică era ministrul Muncii. După ministrul Sănătăţii. Dar Băsescu l-a lăudat pe Cseke. Şi trebuia o perdeluţă de fumuri mov ca oamenii să mai uite de măcelarul de la Sănătate. Totodată, gradul de corupţie al demisionarului e cel mai mic, în raport cu succesurile colegelor Anastase, Udrea etc. Deci, oamenii să se mulţumească cu demisia lui Botiş, să uite de altele şi chiar să-l victimizeze pe fostul ministru al Muncii şi să-l proiecteze la statura de erou, dintr-un tembel care compara fondul de pensii, cu un sistem piramidal şi se lăuda că ei “creionează sindicate”. Trebuia să-şi dea demisia de fiecare dată când a scos câte una monumentală. Actul demisiei în acest caz nu poate fi considerat decât elementar. Se mai vorbeşte şi de onoare. Care? Că i-a cerut părerea lui Băsescu sau că a găzduit firma conflictului de interese la domiciliu?
3. Cum treaba murdară a fost făcută de Botiş, se cosmetizează guvernul cu un om cumsecade, iar sindicatele cad pe spate şi se bucură să stea cu el la taclale, mai ales că şi Codul Muncii şi (ne)Dialogul Social sunt angajate guvernamental. Deja liderii sindicali îi fac galerie lui Gheorghe Barbu, care a mai fost ministru. Şi dacă însuşi Bogdan Hossu se pronunţă pentru, e clar că manevra psihologică are succesuri. Deci, e bine. N-are rost să iasă oamenii în stradă, e preferabil ca liderii centralelor sindicale să stea cu ministrul Muncii la cafele. Împreună cu patronatele, probabil, la fel de încântate.
4. Imaginea PD-L, odată cu a guvernului, se ameliorează dacă se proiectează reflectoarele asupra noului ministru al Muncii, comunicativ şi pus pe treabă. Chiar dacă n-are altceva de făcut decât să aplice nenorocirile adoptate cu neobosita contribuţie a fostului ministru. Din păcate pentru ei n-ar accepta Mircia Giurgiu funcţia – fiindcă şi-ar anula, în mod ridicol, votul pentru moţiunea de cenzură la adresa Codului Muncii -, că altfel ar fi o alegere perfectă din partea PD-L. Dar pentru misiunea imaginii de cumsecădenie cel mai bun e Gh.Barbu. Se va uita chiar şi faptul că în calitate de secretar general al Camerei Deputaţilor e complice cu Borfeta Anastase în cazul de fraudare flagrantă a voturilor într-un plen fără cvorum.
Iar dacă ar pune-o pe Boghicevici din partea finului Falcă, se mizează pe faptul că fiind femeie ar fezanda sindicatele. Dar n-ar prea fi isteaţă manevra, fiindcă presa şi-ar aminti de procesul penal al finului prezidenţial de la Arad şi naşul ministrului de Interne. Deci, cea mai bună fezandare tot Barbu o face, mai ales că-l şi vor sindicatele. Nici opoziţia n-ar avea ce obiecta. Varianta Turcan e o glumă proastă şi m-aş bucura ca Băsescu să glumească punând-o ministră a Muncii. Ar fi super! Valentin Mocanu n-aş crede că are şanse. E prea gomos şi antipatic în raport cu mişcarea sindicală din care ei nu uită că provine şi îl consideră întors împotriva lor.
5. Agenda presei e o vreme ocupată cu pronosticurile privind noul ministru, apoi, cu mediatizarea lui.
6. Băsescu îşi pune la loc costumul de anticorupt, meritul pentru demisia lui Botiş atribuindu-i-se. Fraieri sunt încă. Iar pentru mentorii strategiei portocalii principalul obiectiv electoral este să-şi stabilizeze baza electorală, să-şi ţină aproape cele 10-12 procente de electorat captiv, controlabil prin metode pavloviene. Dacă şi-ar pierde şi câteva procente din acest electorat fidelizat prin prostire, uriaşa fraudă pe care o pun la cale ar fi aproape imposibil de aplicat, scorul planificat pentru fraudare fiind, în acea situaţie, neplauzibil.
Despre convenţia PD-L, altă dată. Oricum, teoria mea e în contrasens cu propaganda vehiculată. Mai precis, cred că Băsescu vrea ca Boc să rămână premier şi Blaga să conducă PD-L. Nu există un mai bun organizator electoral şi acoperitor de fraude. De fapt, ei se înţeleg perfect şi la cârciumi îşi râd de fraierii care pun botul la “disputa” lor. Îi uneşte prea tare interesul de putere şi avere, la fel şi frica de puşcărie, ca să-şi permită să se dezbine. Umorile personale n-au nici o importanţă. Se rezolvă tot în famiglie.