ADEVĂR SAU PROVOCARE LA PROTESTUL MILITARILOR PENSIONARI DE LA CONSTANŢA? PROVOCARE LA ADEVĂR? SOLUŢIA ESTE O LOVITURĂ DE STAT MILITARĂ PENTRU REVENIREA LA STATUL DE DREPT. ARESTAREA LUI BĂSESCU

Video de giurgiuveanul11

Militarii pensionari au protestat azi contra nesimţirii fără margini a guvernanţilor, smintiţi care şi-au bătut joc de Armată, de pensionari, civili şi militari, de mame, de taţi, de copii, de profesori, de cadre medicale, de toată lumea. Protestul de la Constanţa mi s-a părut cel mai adevărat, de la demonstraţia poliţiştilor contra javrei ordinare. Primul protest adevărat a fost cel al pensionarilor civili. Acum, se închide cercul. Unul, vreau să cred, al solidarităţii. Cel mai mult mi-a plăcut ideea că protestele izolate sunt controlate de puterea infractoare şi favorizează politica divizării şi a stăpânirii, prin propaganda caprei vecinului.

Şi mult, mult de tot mi-a plăcut apelul militarilor pensionari – majoritatea, în putere – ca militarii activi să li se alăture, fiindcă e de datoria lor faţă de ţară şi faţă de propriile interese care e previzibil că ar fi şi mai grav periclitate în viitor, dacă acum ar accepta cu pasivitate politica infracţională a guvernanţilor genocidului antinaţional. O tot zic de vreun an, evident, ca nebuna satului, ca atunci când vă preveneam, în “România liberă” – pe când era încă ziar – că a-l vota pe Băsescu echivalează cu sinuciderea. Era 2004, lumea turba împotriva aroganţei guvernului Năstase, a cărei imagine o promovase nemăsurat Vasile Dâncu. Are dreptate Crin când zice că din cauza PSD a fost votat Băsescu, dar asta nu scuză slăbiciunea PNL de a se complace în promiscuităţi cum au fost acelea moşmondite sub preşedinţia lui Stoica (complice la dărâmarea premierilor Ciorbea şi Vasile, şi la sabotarea preşedintelui Constantinescu) şi Stolojan (mereu gata “să recunoască valoarea”, fie că o cheamă Iliescu, fie Băsescu).

Foto: Mediafax

OK, destul cu politica. Ne interesează, acum, politica de eliberare naţională. Şi dacă Armata îşi reafirmă demnitatea, salvează, efectiv, ţara şi o reorientează spre zodia ieşirii ireversibile din dezastru. Cale de pe care au deturnat-o regimul comunist şi postcomunismul. Ce onoare poate fi mai mare decât aceea a Armatei Regale? Redarea demnităţii poporului suveran.

În altă ordine de idei, n-aş paria că omul revoltat la propriu, nu doar din gură, care a fost acuzat că e provocator din partea puterii, chiar a fost aşa ceva. Mi-ar plăcea să cred că a fost ce trebuie să fim cu toţii, cetăţeni revoltaţi şi adunaţi împreună cu toată puterea revoltei lor, împotriva imposturii hoaţe şi criminale. Când o putere calcă în picioare statul de drept şi sfidează absolut toate normele democraţiei şi ale însăşi civilizaţiei, toate drepturile omului, începând cu însuşi dreptul la viaţă, e clar că un atare regim nu poate fi dat jos decât cu parul. Cum spunea înţeleptul Ţuţea.  A te purta cu mănuşile regulilor democratice şi ale procedurilor statului de drept înseamnă a favoriza infractorul. Şi pentru ca, totuşi, să nu fie nevoie de par – de dragul oamenilor, nu al lepădăturilor de la putere, care ar fi în stare de orice crimă ca să se menţină -, soluţia este o cât se poate de legitimă lovitură de stat militară. Legitimă, pentru că vizează răsturnarea nelegiuirii şi reintrarea statului de drept în drepturile-i suverane.

Deci, arestaţi-i!

P.S. Fără “provocatori”, nu s-ar fi urnit nici răsturnarea din decembrie 89.