SUU KYI, LIDERA OPOZIŢIEI DIN BIRMANIA, ELIBERATĂ AZI

Astăzi, junta din Birmania a eliberat-o pe Suu Kyi, lidera opoziţiei interzise, după 15 ani de detenţie la domiciliu. Eliberarea are loc doar la expirarea termenului condamnării, în ciuda tuturor presiunilor occidentale, cu precădere, americane, eroina fiind şi una din puţinele deţinătoare ale Premiului Nobel pentru Pace pe merit (primit în 1991 de unul din fiii ei, care trăieşte în SUA), ca şi Liu Xiaobo, laureatul din acest an, opozant al regimului criminal din China (opozant, nu disident, cum preia ca turma şi presa din România), care a dedicat premiul, martirilor din Piaţa Tian-an-Men.

Detenţia doamnei Suu Kyi (se pronunţă Siu Ci) a numărat mai multe etape, ultima,  2003-2010, fiind din cauza faptului că a încălcat termenii eliberării anterioare, adică a primit acasă un oaspete american.

Fiică a unui mare luptător naţional, Suu Kyi n-a încetat să se bată pentru ţara ei, pentru libertate. Regimul totalitar până şi numele ţării l-a furat. Birmania este numită Myanmar oficial, în iluzia că în acest fel s-ar putea şterge tradiţia.

Destinul acestei Doamne este demn de biografia unei domniţe. Dacă nu chiar a unei zeiţe, în măsura în care Dumnezeu îngăduie termenul mai profan, pentru sfinţii în viaţă. Nimic nu a făcut-o să-i fie frică. Este reperul poporului ei. N-a ezitat să stea în faţa armelor, iar armele au cedat.

Satanele de la putere nu l-au lăsat pe bărbatul ei să vină s-o vadă înainte de moarte, deşi ştiau că avea o formă ultimă de cancer şi că avea să moară. Iubirea vieţii ei a murit la 53 de ani. Perversitatea diabolică a regimului totalitar se reflectă şi în faptul că nu l-au lăsat pe el să vină în capitala ţării captive, în tentativa de a o determina pe ea să plece. Ea nu a plecat, deşi ştia că nu avea să-şi mai vadă bărbatul-pereche niciodată, nu în viaţa asta. Şi nu a plecat fiindcă ştia că regimul n-ar mai fi lăsat-o să se întoarcă acasă.

Fie ca flacăra libertăţii să lumineze ţara ei!

TOT DESPRE COPOSU. CĂŢEI, PISICI ŞI MÂINE, PARASTASUL

Foto: Pascal Ilie Virgil

Încep cu anunţul potrivit căruia mâine, începând cu ora 11:30, familia organizează, la Biserica “Sfânta Tereza” din apropierea cimitirului Bellu catolic, slujba de comemorare a 15 ani de când Corneliu Coposu a plecat la Dumnezeu. Pomenirea continuă la mormânt.

Acum vă povestesc, pe scurt, despre Patrocle, căţelul care l-a iubit la infinit. Era un maidanez superb, care, atunci când cel pe care îl considera stăpânul lui a stat mai multe luni în Germania, pentru tratament, îl aştepta în fiecare zi în faţa casei. Surorile îl hrăneau şi îl mângîiau.

Când s-a întors – vă amintiţi, atunci când a declarat pe Otopeni că vine să dea jos guvernul – Patrocle a venit în faţa maşinii care oprise în faţa uşii casei şi s-a dat, la propriu, peste cap. După care, când Seniorul a coborât, s-a plecat la picioarele lui şi pe urmă s-a urcat pe pieptu-i, ca să fie mângâiat. Şi a fost.

După câteva luni, a urmat calvarul. Suferinţa Seniorului acasă, înainte de internarea pe ultima sută de metri. Aveau o pisicuţă, un pui care s-a îmbolnăvit şi a suferit cumplit. Plângea. Îi rupea inima. Aşa slăbit cum era, se ridica din pat şi venea la pisică, iar surorilor le zicea: Faceţi ceva pentru mâţu’ ăsta!

La un moment dat, pisoiul a murit. În scurt timp, Corneliu Coposu l-a urmat. Aşa s-a întâmplat şi la noi. S-a dus Piki, pe urmă unchiul meu. S-a dus Gogu, pe urmă, mama. Probabil că n-aş fi crezut asta dacă n-aş fi văzut. Mâţa e avocat pe lângă îngeri.

Şi căţelul. După ce Corneliu Coposu n-a mai fost, Patrocle s-a ascuns să moară.

P.S. Cât priveşte poza, am spus când am postat-o anii trecuţi că e exclusivitate, după care am adăugat că preluarea se cuvine făcută cu menţionarea autorului, Pascal Ilie Virgil. Eu am scris, eu am auzit. Oricum, ce scrie Seniorul pe spatele fotografiei n-aveţi cum să ştiţi.

BĂSESCU DIN NOU ÎŞI UITASE NEVASTA PE TROTUAR. OMULEŢUL ARE NEVOIE SINCER DE EXPERTIZĂ PSIHIATRICĂ

Foto: France Presse

Băsescu a băut cafea cu al-Assad dimineaţa şi peste puţin timp l-a invitat la masă. După care, întrebat, a declarat că nu ştie ce a mâncat, “parcă, o salată şi o prăjtură, dar mai bine întrebaţi acolo”.

Pe urmă, s-a suit în maşină şi numai după ce i s-a atras atenţia, şi-a dat seama că a uitat-o din nou pe nevastă-sa. Pe trotuar.

În nota asta a făcut anterior, în faţa oamenilor de afaceri inclusiv străini şi declaraţiile despre Curtea Constituţională, ca instituţie a statului penibilă şi toate celelalte aberaţiile. Serios, chiar nu-i posibil instituţional ca opoziţia să ceară expertiză psihiatrică? Asta ar rezolva rapid situaţia.

DE CE NU VREA BASHAR SĂ-L EXTRĂDEZE PE OMAR

Video de romaniaazi

Ca să nu-l pună Băse  ”to sleep-”, cum zice americanul.

Apropo, o poză foarte mişto pentru parteneriatul strategic româno-american.

Data viitoare îl vedem pe Băsescu ayatollah.

15 ANI FĂRĂ CORNELIU COPOSU. ÎMI E DOR DE SENIOR

N-am să zic decât atât: dacă el trăia, Băsescu nu exista. De fapt, nici nu există. Există doar un blestem care trebuia să poarte un nume şi i s-a zis prostia românească.

P.S. Dacă toţi imbecilii care se pretind de dreapta şi sunt în extaz în faţa fraudei Băsescu ar şti ce mizerii debita idolul lor despre Coposu poate s-ar trezi. Sau poate nu. Pentru că NU se poate, e imposibil să-l fi venerat pe Senior şi acum să fii fan Băsescu. Dixi et salvavi.

PÂNĂ UNDE POATE MERGE NESIMŢIREA UNEI FEMELE. PIPIŢA INSTITUŢIONALIZEAZĂ MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ

Foto: ziare.com

Borfeta s-a revărsat pe scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi s-a lipit de el, încălcând în serie regulamentul instituţiei, până la frauda grosolană de la nelegiuirea pensiilor.

Băsescu şi PD-L o susţin cu dinţii, la fel cum îl susţin şi pe calamitatea de Boc. Şi conform propagandei staliniste, dau vina pe opoziţie pentru blocajul pe care l-au provocat.

Acum e clar de ce: ca să schimbe regulamentul şi să instituţionalizeze Marea Adunare Naţională. Iar opoziţia n-are forţa de a demisiona în bloc, fapt care ar forţa alegeri parţiale masive şi s-ar solda cu schimbarea majorităţii parlamentare. Oricât ar fura, la ora actuală n-au cum să mai schimbe rezultatele. Lumea îi detestă. N-are importanţă că rămân destui imbecili. Sunt în minoritate sinistră.

Crin Antonescu a invitat partidele parlamentare la discuţii pentru deblocarea situaţiei, luni, 15 noiembrie. În memoria curajului celor de la Braşov, care, în 1987, au iniţiat prima manifestaţie anticomunistă deschisă din România, de la cea din 8 noiembrie 1945, ori opoziţia obţine demisia Borfetei, ori demisionează. Altfel, acceptă figuraţia şi girează perpetuarea regimului criminal.

P.S. Nesimţirea Borfetei n-are margini. Ea n-a ezitat să se afişeze cu Lucian Bute, un om care, prin bunul lui simţ caracteristic elitelor morale, se află la antipodul nulităţilor sinistre de la guvernare.

NIVELUL LA CARE BĂSESCU A ADUS ROMÂNIA

Foto: stirileonline.ro

Probabil pentru că Sarko l-a invitat la Paris pe Hu Jintao, Băsescu l-a invitat la Bucureşti pe Bashar al-Assad. Pe care îl vizitase în urmă cu doi ani şi promisese că vine Omar Hayssam.

Assad, şeful unuia din cele mai sinistre regimuri, leagăn al terorismului internaţional, l-a tratat, de altfel, pe Băsescu, ca pe Ceauşescu, afirmând că poate juca un rol activ în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Şi dacă Ceauşescu se săruta pe gură cu Arafat, întrebarea este cu cine o va face Băsescu. Pentru pace, evident.

Cine ştie ce trocuri face cu al-Assad, în schimbul neextrădării lui Omar Hayssam. Pe spatele României.

BADEA ŞI CIUTACU, MITING SUPERB PENTRU LIBERTATE

Video de Ray19Sefo

Îi invit pe reprezentanţii mei, Crin Antonescu şi Ludovic Orban, cei pe care i-am votat, să iniţieze un proiect de lege prin care să depolitizeze CNA. Ca şi CSM, CNA trebuie să-şi aleagă membrii din rândurile profesioniştilor.

Video de Virgillius040

În rest, trebuie să fac o observaţie pe care am amânat-o, iar ăsta-i momentul ei: Mircea Badea a greşit prin modul de abordare a lui Dan Grigore. Un artist de elită şi un om deosebit, un profil cultural naţional care nu a făcut compromisuri, nici în comunism, nici după. În mod normal, ar fi fost cel mai preţios aliat pe care Mircea Badea îl putea avea în CNA. Dacă ar fi ţinut seama de faptul că un geniu artistic nu se tratează cu apelative ca “zdringhi-zdringhi” şi nici nu se desconsideră în felul pe care de obicei chiar Badea îl dezavuează.

Şi nu, nu vreau să folosesc telecomanda, pentru că de multe ori îmi place mult ce zice, cum zice şi cum se one-man-show-eşte, ca să zic aşa. Nu în ultimul rând, pentru că în ultimele ei zile, mama mă ruga să folosesc telecomanda pentru ca ea să-l urmărească. În mod sigur, însă, n-ar fi putut suporta măscările cu Biserica. Contează nu doar ce spui, ci şi cum spui. Sunt aspecte care merită criticate, dar nu se cuvine să fie generalizate. Nu doar fiindcă e o abordare sofistică a creştinismului, cu precădere a ortodoxiei, ci şi pentru că lezează, nemeritat, chiar sensibilităţile pe care, probabil, autorul nu le avea în vedere.

Altfel, felicitări şi succes!

P.S. Despre Ciutacu nu mai zic nimic, că ştie el. Mai ales că i-am mai spus-o şi i-am mai şi scris-o.

ASEARĂ, LA ATENEU

Despre reuniune, mâine.

Video (toate) de  user/ii254 alias Lilick

REGELE ŞI PATRIA! Despre asta-i vorba.

P.S. Izbitor contrastul cu Băsescu, care azi a proclamat oficial, într-un discurs parlamentar, înfeudarea României către FMI.

Credibilitatea externă pe care o clamează circarul de la Cotroceni se poate recâştiga rapid: prin plecarea clicii lui de la putere. Doi candidaţi credibili pentru funcţia de prim-ministru, în imaginile de mai sus. I-aţi identificat deja. Statutul de monarhie este pentru România cea mai înaltă garanţie de credibilitate.

8 NOIEMBRIE. SF.ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL

Foto: www.credo.ro

La Mulţi Ani M.S. Regelui Mihai şi tuturor celor care poartă sfintele nume!

ULTIMUL ADRIAN PĂUNESCU. O PRIVIRE SPRE MÂNTUIRE

Foto: Karina Knapek, Jurnalul Naţional

De-aicea, de pe patul de spital / Pe care mă găsesc de vreme lungă,

Consider că e-un gest profund moral / Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi / Din maxima profesorului grijă,

În jurul obositei mele inimi / Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind / Cu cine ştie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei / Păziţi-vă şi inima, şi gândul,

De nu doriţi să vină anii grei / Spitalul de Urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se ştie,

Recunoscând că patul de spital / Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani / Eu însumi sunt mai omenos în toate,

Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani / Şi ţării mele minima dreptate!