Astăzi, junta din Birmania a eliberat-o pe Suu Kyi, lidera opoziţiei interzise, după 15 ani de detenţie la domiciliu. Eliberarea are loc doar la expirarea termenului condamnării, în ciuda tuturor presiunilor occidentale, cu precădere, americane, eroina fiind şi una din puţinele deţinătoare ale Premiului Nobel pentru Pace pe merit (primit în 1991 de unul din fiii ei, care trăieşte în SUA), ca şi Liu Xiaobo, laureatul din acest an, opozant al regimului criminal din China (opozant, nu disident, cum preia ca turma şi presa din România), care a dedicat premiul, martirilor din Piaţa Tian-an-Men.
Detenţia doamnei Suu Kyi (se pronunţă Siu Ci) a numărat mai multe etape, ultima, 2003-2010, fiind din cauza faptului că a încălcat termenii eliberării anterioare, adică a primit acasă un oaspete american.
Fiică a unui mare luptător naţional, Suu Kyi n-a încetat să se bată pentru ţara ei, pentru libertate. Regimul totalitar până şi numele ţării l-a furat. Birmania este numită Myanmar oficial, în iluzia că în acest fel s-ar putea şterge tradiţia.
Destinul acestei Doamne este demn de biografia unei domniţe. Dacă nu chiar a unei zeiţe, în măsura în care Dumnezeu îngăduie termenul mai profan, pentru sfinţii în viaţă. Nimic nu a făcut-o să-i fie frică. Este reperul poporului ei. N-a ezitat să stea în faţa armelor, iar armele au cedat.
Satanele de la putere nu l-au lăsat pe bărbatul ei să vină s-o vadă înainte de moarte, deşi ştiau că avea o formă ultimă de cancer şi că avea să moară. Iubirea vieţii ei a murit la 53 de ani. Perversitatea diabolică a regimului totalitar se reflectă şi în faptul că nu l-au lăsat pe el să vină în capitala ţării captive, în tentativa de a o determina pe ea să plece. Ea nu a plecat, deşi ştia că nu avea să-şi mai vadă bărbatul-pereche niciodată, nu în viaţa asta. Şi nu a plecat fiindcă ştia că regimul n-ar mai fi lăsat-o să se întoarcă acasă.
Fie ca flacăra libertăţii să lumineze ţara ei!
sâmbătă 13 noiembrie 2010 la 6:33:04 pm
[...] Original Blog » 13 November 2010 – Blog « Ce este familia? [...]
duminică 14 noiembrie 2010 la 4:00:39 am
U2 ia facut vocea auzita in intreaga lume prin 2004, odata cu lansarea albumului How to Dismantle an Atomic Bomb.Muzicienii au promovat-o in clipul ”Walk on”
duminică 14 noiembrie 2010 la 4:01:08 am
duminică 14 noiembrie 2010 la 4:06:55 am
m-a bucurat vestea.am postat-o si eu pe f.b. Nenorocit rau, regimul ala!Ma face sa-mi readuc aminte de o alta tara din regiune, Cambogia
duminică 14 noiembrie 2010 la 4:13:44 am
http://www.ziarultimpul.ro/articole/2010/11/%e2%80%9emonopolizarea-anticomunismului-este-la-fel-de-dezgustatoare-precum-comunismul%e2%80%9d/ discutie Petre Mihai Bacanu- Dorin Tudoran
duminică 14 noiembrie 2010 la 8:23:53 am
Impresionant.
Maria S.(Timisoara)
duminică 14 noiembrie 2010 la 1:13:38 pm
OFF TOPIC :
http://www.adevarul.ro/international/rusia/Vladimir-Putin-premierului-bulgar-catelus_0_371962899.html
duminică 14 noiembrie 2010 la 7:16:54 pm
Noutzy Gaina lu Cocos pregateste marea jumuleala nationala
Ia de aici cetitorule
…………..
Si uite asa in plina criza se deschide – de catre familia galinacee a PDL si sub obladuirea lu Baselu personal – o oportunitate de aur pentru firmele pretene – contracte directe bune si mai ales beneficii derivate din executari silite !!!
De un se vede ca pentru unii gaina cu oua de aur se numeste Noutzy Spaima Poutzy , pardon a populimii.
Ave Basescus morituri te salutant !
Democratia ei de viata !!
http://vremea.forumgratuit.ro/politica-i-economia-romaniei-f1/noutzy-gaina-lu-cocos-pregateste-marea-jumuleala-nationala-t216.htm#512
duminică 14 noiembrie 2010 la 8:00:00 pm
Suu Kyi este intr-adevar simbolul rezistentei impotriva dictaturii regimului militar de la Rangoon si eroina a unei povesti frumoase dar triste. Un simbol creat si dezvoltat de presa occidentala si o poveste „adaptata” pentru public. Trebuie sa fii naiv sa crezi ca este posibil in regiune un stat democratic dupa standardele occidentale sau ca la Washington sau Londra se fac planuri pentru viitorul luminos a 60 milioane de birmanezi. Sa nu uitam ca Birmania nu este si nu a fost niciodata o unitate statala puternic conturata in istorie.
Birmania, numita probabil mai corect Myanmar, a fost dominata de buddism, cucerita de mongoli in sec XIII (Kubilai) si divizata apoi in mai multe centre de putere locale permitand cu usurinta occidentalilor sa preia controlul pe coasta Coromandel, la inceput portughezi apoi olandezi, francezi si bineinteles britanici. Dupa independenta a cunoscut aproape numai regimuri militare, cel putin dupa 1962, cu o orientare de politica externa nealiniata dar care a infaptuit reforme economice cooperatiste.
Este foarte ciudat ca motivul real al interesului occidental pentru Myanmar este extrem de rar mentionat in presa, mai ales in contextul economic si politic mondial actual in care asistam la nasterea unei tinere superputeri, China. Avand o lunga granita comuna cu Myanmar, China este pe punctul de a reusi ceea ce urmareste cu tenacitate de zeci de ani si anume sa-si faca intrarea si apoi sa-si consolideze influenta politica si militara la Oceanul Indian ceea ce ar fi in sine o miscare geopolitica majora. China livreaza de peste 30 de ani armament regimurilor de la Rangoon fiind in prezent singurul furnizor strategic al acestuia (in anii 90 i-a furnizat acestuia numai avioane militare in valoare de peste 1 md $). Singura putere care in stare sa se opuna unei posibile iesiri militare a Chinei la Oceanul Indian ar fi India numai ca in aceasta perioada cele doua puteri se feresc sa-si strice relatiile, cel putin, acum, in actuala conjunctura mondiala. Sa nu uitam ca ele singure reprezinta doua din cele cinci civilizatii actuale, conform teoriei lui Toynbee, preluata de mai cunoscutul Huntington. Lumea occidentala este, din pacate spectatoare.
Revenind la doamna Kyi, este cineva atat de naiv care sa creada ca Occidentul doreste cu ardoare instaurarea unui stat democratic la Rangoon in folosul si pentru bunastarea birmanezilor? Mai mult, merita birmanezii un stat democratic? Imi vin in minte, fara sa vreau, timpurile in care doamna Doinea Cornea era prezentata de presa occidentala ca disidenta a regimului comunist. La Europa Libera problema era perceputa intr-un fel, la Bucuresti in alt fel. Intreb iar, meritau romanii un stat „democratic”? Ce a urmat in Romania se cunoaste, dupa 2004 puterea politica a fost preluata nesperat de catre securisti (vechi sau noi) care guverneaza cu metodele cunoscute de ei si cu respectul pentru popor cuvenit si binecunoscut de toata lumea. Iar rezultatele sunt cele care se vad. Credeti ca daca maine partidul d-nei Kyi, Liga Nationala pentru Democratie, ajunge la putere in Myanmar situatia economica si sociala a populatiei se schimba cu ceva? Sau dimpotriva, vor avea parte de regimuri „democratice” de tip Kharzai in Afganistan si Talabani in Iraq, de exemplu. In rest, desigur, o poveste frumoasa pe care merita sa o citim.
Franklin
luni 15 noiembrie 2010 la 11:17:58 am
Pofta Buna Si Sa Le Fie De Bine!
Ceausescu, pe vremea cand ne chinuia pe la tevere cu inaugurari, o facea macar chemandu-ne sa aclamam si sa aplaudam lucrari intr-adevar epocale ce vor dura in veac, justificand totodata (in mintea lui) foamea si privatiunile la care isi supunea poporul pentru achitarea datoriilor. Basescu, prin mana cu care se sterge la cur, Boc cel mic si fara minte, si pe modelul “aici sunt banii dvs”, da ordin sa se stranga ditai alaiul portocaliu cu micutu’ narod in frunte care, insotiti de televiziunile pupincuriste, ne prezinta inaugurarea a 10 (zece, poate nu s-a inteles) km de susea, drept o mare realizare investitionala basista, in care s-au pompat chipurile banii imprumutati de chiomb si gasca sa, mai de pe la toate bancile care mai crediteaza acest guvern de handicapati si hoti.
Ce mai tevatura, ce mai fete simandicoase, ce mai testari in regim de raliu cu Boagioaica pe scaunu’ mortului, in masinuta lui Boc, ce mai declaratii demagocie si mincinoase ale piticului atomic care, pentru a-i iesi cat de cat o socoteala, s-a apucat sa numere prin combinata Pristanda-Anastase toate potecile, drumeagurile si ulitele ramase necontabilizate din tara, doar-doar o sari de suta de kilometri.
Curat, murdar, Coane Fanica!
Lasand insa la o parte aceasta mascarada triumfalista, privitorii raman cu gustul amar al nesimtirii cu care acesti trogloditi incearca sa rupa gura targului, al penibilitatii unui astfel de act propagandistic de rasul curcilor cu care Guvernul unei tari membra UE mai bifeaza o data la capitolul ridicol.
Sa vii sa te lauzi cu un lindic de asa zisa autostrada intr-o Europa pe care si cotigile albanezilor si ale muntenegrenilor circula de mult confortabil pe autostrazi adevarate, fara ca macar aceste tari sa fie membre UE, trimite deja in patologic pentru lipsa de discernamant.
In ritmul asta n-ar fi exclus si n-ar mai surprinde pe nimeni, daca l-ar vedea pe Prim Ministrul Romaniei inaugurand noi private sapate in curtea scolilor rurale, sau oarece WC-uri publice prin garile patriei. Macar prin inaugurarea unor astfel de obiective guvernantii portocaliii in frunte cu Basescu si-ar mai scapa cavitatile bucale de avalansa scatologica de la cururile impainjanite de foame ale romanilor.
Pana la o astfel de “inaugurare” insa, “Pofta buna si sa le fie de bine”!
luni 15 noiembrie 2010 la 11:23:40 am
Ein Schlag pe obrazul unor elitisti de-ai nostrii
Ii stiti si voi .. insa ce zice despre ei ambasadorul neamt ?
“Răspunsul german este că e mult prea scump să cucerim România .(…) Ceea ce mă nelinişteşte este ce am văzut de mai multe ori aici, lipsa conştiinţei de sine a unora dintre partenerii de discuţie, care aşteaptă mereu soluţiile din afară. (…) Bineînţeles că preluarea unei ţări de către o alta nu poate fi soluţia.Soluţia este să găsiţi voi înşivă soluţiile pentru ţara voastră şi să cooperăm în Europa“,.
Partea boldita parca ar fi preluata de la mine (minus epitetele ptr acei minus habet).
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/de-ce-nu-a-investit-mercedes-in-romania-141221.html?utm_campaign=Capital%20-%20stiri%20manuale&utm_source=widgets&utm_medium=widgets_javascript
luni 15 noiembrie 2010 la 11:36:02 am
franklinel
niste observatii
Nu este dupa merit ci dupa putirinte … Se pare ca democratia nu este pe putirinta tuturor (impune si o oaresce bunastare).
Apoi China . NU este vorba de nasterea unei tinere superputeri, ci de revenirea in prima scena a unei vechi puteri orgolioase dupa o epoca (a cata ?) de eclipsa . Si deja Dragonul Celest s-a ridicat sus … Cica de prin 2001 nu mai denunta “hegemonia Tigrului de Hartie” (adica a SUA) in zona Pacificului de vest .. pentru simplu motiv ca el este hegemonu si vecinii nu il considera de hartie … Iar Myamar .. cica un oficial de acolo zicea ca daca nu se prosterneaza in fata Chinei este ptr ca CHina ar considera asta o .. insulta !
Si daca nu s-a laudat cam prea mult (in stil maoist) s-ar putea ca zisul Dragon sa pastreze un as in maneca … unu care ne va trimite pe toti aialati sa ne jucam mumos in nisip ca niste copii cuminti . Nu mai zic decat sa priviti cerul in urmatorii sa zicem 20 de ani (lauda este de acu 10 ani . Si sincer sa fiu a fost socanta .)