Video de traynickel
Dacă nu mi-ar displăcea pariurile şi dacă aş fi pariat, totuşi, prin excepţie, că Băsescu va întoarce legea pensiilor în Parlament, făceam o avere. Pe care aş fi folosit-o inclusiv pentru demolarea regimului demolator.
Cert e că azi, în câteva minute, Băsescu a demolat opoziţia. Pe mâna ei. Degeaba s-o fi străduit curteanul constituţional Ion Predescu să încline balanţa în favoarea decretării constituţionalităţii unei legi a cărei anticonstituţionalitate se vede din avion. Votând alături de slugile puterii, pentru ca împotriva lui Băsescu să se instituie procedura de suspendare.
Era clar că Băsescu nu riscă suspendarea, fiindcă nu se ştie de unde sare iepurele, iar un referendum ar fi terminator. La fel de clar este că aparatul lui de propagandă – am mai spus-o, extrem de eficient în condiţiile unei populaţii precare – nu doarme, ci face totul pentru a-şi renaşte sponsorul din propria-i dejecţie.
Aşa încât era previzibil că va întoarce legea la Parlament. Pretextul e electoral (în eventualitatea, totuşi, a unui referendum de demitere) şi anume faptul că nu-i corect ca vârsta de pensionare a femeilor să fie aceeaşi cu a bărbaţilor. Nu mai are importanţă, din punct de vedere al impactului, faptul că în discursul din 21 septembrie ţinut în Parlament a susţinut contrariul. Ca de obicei. A aflat în două săptămâni că în România femeile au două joburi, la serviciu şi acasă. Acum, să recunoaştem, poate nu ştia, din moment ce nevastă-sa n-are nici unul. Iar odraslele au oricum averi anterioare.
Aşadar, important e că a întors legea în Parlament pe motiv că trebuie modificat un singur articol şi anume chiar cel propus de opoziţie şi pentru a cărui revotare în defavoare opoziţia a părăsit sala. Lovitură dură, manevra lui Băsescu, să recunoaştem. Şi asta nu fiindcă ar fi regimul Băsescu puternic, ci pentru că e opoziţia slabă. Opoziţie pusă în situaţie de imposibilitate, dacă nu găseşte o modalitate de a contraataca mai eficient decât a fost desfiinţată cu propriile-i arme. Puţin probabil. Mai probabil e că sunt destule proaste care vor cădea pe spate.
Iar demolarea a mers mai departe, în momentul în care Băsescu a acoperit frauda Borfetei cu diversiuni sofistice, de genul, opoziţia e contradictorie, ce dictator sunt eu, din moment ce chiar ei îmi cer să intervin în treburile Parlamentului, ceea ce ar însemna un precedent periculos, din moment ce altădată chiar ei mi-au reproşat intervenţia, atunci când le-am trimis propunerea de a urgenta discutarea unor legi importante. Cu alte cuvinte, îmi reproşaţi dictatura, dar chiar voi îmi cereţi să fiu dictator. Cine mai stă să descoasă sofismul?
De fapt, Băsescu favorizează infractorul şi dacă au sânge, băieţii din opoziţie ar putea – dar chiar ar putea?! – să-i facă plângere penală în acest sens. Nu-i vorbă că şi dacă-i fac, procurorii desfac. Aşa că trebuie imaginaţie din partea opoziţiei nevolnice.
Şi pentru că atmosfera era instalată, animalul (să mă scuze animalele) şi-a putut vărsa în voie umorile finale, când a validat public acuzaţiile Borfetei privind faptul că PSD şi-ar fi negociat absenţa de la vot, pe bani.
Oricum, derizorie politica din România. În general şi în particular, situaţia.
E frig, sindicatele şi-au găsit pretextul pentru nevolnicie. Populaţia e oricum pasivă, cu ea se poate face orice. Iar opoziţia habar n-are că fără comunicare nu faci nimic în politică. Şi prost e că nici nu vrea să afle.
Deci, somn uşor, bobor!
