Băsescu a jurat la confruntarea cu Crin şi Geoană, pe Biblie, că nu l-a lovit cu pumnul pe băieţelul de la Ploieşti. Putea jura că a fost un dos de palmă. La fel şi cu tânărul avocat liberal de la Neptun. Iar faptul pentru care-l laudă Udrea e capul în gură dat comerciantului arab, revoltat că i-a demolat afacerea, pe când era primar general şi avea mari realizări în parandărături, exterminări de căţei şi de mici întreprinzători.
Fratele Mircea e exemplul mai mare. Dar a trebuit să ajungă ăla mic preşedintele ţării ca să ameninţe oamenii cu locul de veci şi să insulte jurnaliştii. Ca să nu rămână mai prejos de mezin. Acum e acuzat că a agresat o femeie, după o divergenţă între şoferi. Ieri a spus no comment, iar azi, după ce se consultase cu frati-su, a dat vina pe femeie. Apropo, a investigat cineva afacerea cu armamentul? Dar situaţia fiscală din familia prezidenţială?
Revenind, însăşi Maria Băsescu a mărturisit despre violenţa din familia sa. Că a vrut s-o bată pe fiica mică, Elena, dar care a fost mai tare şi a dat-o de pereţi.
Şi-atunci, de ce să ne mai mirăm de infractorii care bagă poliţiştii-n comă?
De nenumărate ori Borfeta şi-a bătut joc de Parlament şi de legile ţării, prin dispoziţii discreţionare, mai precis, prin aplicarea ordinelor din deal în vale, scuzând mijloacele.
Opoziţia n-a fost în stare să iniţieze procedura de suspendare şi în consecinţă pipiţa ajunsă preşedinta Camerei Deputaţilor face în continuare ce vrea. Băsescu, evident.
Acum vrea să schimbe regulamentul – pe care oricum l-a călcat în picioare – ca să facă grup parlamentar din partida lui Oprea, şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase, ridicat la rang de general cu patru stele când a devenit locotenent al mafiei personale a lui Băsescu.
Jegurile de la PD-L recompensează dezertarea şi trădarea, iar opoziţia doar mârâie, în loc să facă deratizare.
Cei mai vocali împotriva Borfetei sunt Ponta şi compania de la PSD, care, când erau în cârdăşie cu PD-L, au votat-o preşedintă a Camerei Deputaţilor.
Când au ales într-o funcţie atât de înaltă o femeiuşcă uşoară care compensează lipsa de creier cu un tupeu fără margini, ce-a fost în capul pesediştilor? Nu cumva gândul că o aleg pentru patru ani? Nu cumva plăcerea de a savura puterea şi a împărţi averea? Averea săracilor, la bogaţi.
Deci, băieţii de la PSD ori repară ce-au făcut, acţionând în forţă, împreună cu PNL, ori recită refrenul lui Postelnicu.
Spuneam într-o postare anterioară că nici până-n ziua de azi opoziţia nu şi-a exercitat atribuţiile ca să aflăm şi noi, concret, ce-au făcut nemernicii cu banii de la FMI. Şi clauzele au rămas secrete. Treaba cu salariile şi pensiile e un pretext. La fel ca „greaua moştenire” de la guvernarea Tăriceanu, a cărei invocare e o mare nesimţire, din moment ce vistieria ţării era mai plină ca oricând, aproape 30 de miliarde de euro. Fiindcă vistieria ţării e la BNR, nu la guvern, cum cred idioţii furajaţi de propagandă – roşie şi portocalie.
Iar ieri, Traian Băsescu, preşedintele ţării, care reprezintă statul român, s-a întâlnit ca o slugă cu funcţionarul FMI şi a spus că trebuie avută în vedere încheierea unui nou acord de împrumut, ceea ce înseamnă noi parandărături uriaşe pe spatele proştilor de români, să plătească două generaţii pentru furăciunile lor. Evident, din solidaritate. Şi după una-şi-alta, Băsescu nici măcar nu vorbeşte româneşte la întâlniri internaţionale urmate de declaraţii oficiale, în care fiecare onorează limba ţării sale. Se căciuleşte într-o engleză maidaneză.
Nu mai întreb până când, fiindcă vor continua cât vor vrea jagardelele care au pus mâna pe ţară, ştiind că nu-i opreşte nimeni. Cine ar vrea n-are majoritatea, cine ar putea nu vrea. Fiindcă sunt îmbârligaţi. Cu excepţiile evidente – între care se detaşează, elegant, Dan Şova – şi la PSD e tot o gaşcă de prădători. Acordul sclavagist cu FMI s-a încheiat, de altfel, prin cârdăşia PSD-PD-L (FSN), cu Ponta solidar guvernamental şi însuşi Adrian Năstase l-a blamat pe premierul Tăriceanu pentru că a rupt lanţurile cu instituţia falimentară internaţională.
Azi am văzut un căţel mititel, fără un picior. Avea numai bontul din şoldul stâng. Seamănă foarte bine cu amărâtul din poză. Pe lângă el mai erau doi căţei, de talie medie spre mare, întregi.
I-am dat amărăciunii câteva bobiţe pentru mâţe. Le-a mirosit şi pe urmă s-a întors, a venit la mine să ridice căpşorul ca să-mi mulţumească. Atunci am mângâiat-o, ea şi-a culcat urechile şi m-a privit cât în mii de cuvinte.
După care s-a dus la bobiţe şi le-a mâncat. I le-am dat pe toate, nu aveam prea multe. Ceilalţi căţei au înţeles că n-am şi pentru ei, şi nu s-au atins de mâncarea căţelului infirm.
Imediat după remaniere, a descins intempestiv şeful misiunii FMI la Bucureşti, Jeffrey Franks, să se asigure că băieţii nu-şi pierd colonia din România. S-a asigurat, a declarat că totul e OK pentru ei şi a plecat.
Ocazie cu care întreb, a nu ştiu câta oară: ce-au făcut cu banii de la FMI? Cu date, până la centimă. Dar opoziţia doarme. Ştiu, s-au întrebat şi ei, la televizor. În rest, indolenţă la fel de mare ca şi atunci când au renunţat la ideea comisiei parlamentare pentru anchetarea fraudei electorale prin care s-a reales Băsescu. Au lăsat baltă şi afacerea Ridzi, ca nu cumva să ajungă la EBA. Că nu-i frumos să se ia de copiii preşedintelui ţării. Şi nici de vânzările lor anterioare.
Infractorul care şi-a bătut bestial prietena în scara blocului ei a fost lăsat în libertate, pentru ca acum să aducă în agonie un (tânăr) poliţist, la Târgovişte. Agresorul recidivist, Daniel Uţă, are doar 21 de ani, iar antecedentele infracţionale îi sunt din vremea în care era minor.
Asistenta Florentina Cârstea, în schimb, mamă a unui băieţel, este arestată, acuzată pentru nenorocirea de la maternitatea Giuleşti. Ea este cea mai bună asistentă de terapie intensivă pediatrică a spitalului, după cum spun cei avizaţi. Şi trebuia să fie fac totum, din cauza tăierii criminale de personal sanitar.
Asta e România. O ţară în ruină, cu impostori la putere, care penalizează meritul şi recompensează infracţiunea. Cei arestaţi – pe viaţă – pentru crimă la adresa ţării şi a poporului român ar trebui să fie Băsescu şi Boc. Cu gaşca lor de infractori, cum pe nume le-a spus Crin Antonescu jagardelelor de la PD-L. Împreună cu unii de la UDMR.
P.S. Cât de imbecil poate fi procurorul Marius Iacob, căutătorul de trei ani al Elodiei, se vede din propunerea de închidere a Spitalului “Panait Sârbu” şi de execuţie financiară la adresa celei mai bune instituţii de specialitate din ţară.
Deci, lacrimi de crocodil pe umerii boborului. Înfierări la adresa dreptei.
Nuntă de 5 milioane de dolari. Numai tortul a costat 10000.
Inima mea de dreapta se întreabă cam câţi amărâţi o puteau duce cu suma de la moţul de pe tort şi pentru cât timp.
Altfel, să fie sănătoşi şi fericiţi! Şi să mai publice Hilarii Clintoni memorii despre cum şi-au pus ei coarne, ce model şi altele asemenea, ca să aibă şi de-un botez-două, pentru nepoţei.
Adriean Videanu a declarat, azi, la o conferinţă de presă, că remanierea decisă ieri a fost motivată de un deficit de imagine a guvernului. Gura păcătosului, despre cosmetizare. În plus, despre cosmetizarea a ceea ce singur a numit lipsă de performanţă.
După care a scos o perlă nestemată, când a afirmat textual că poate lipsa de performanţă e şi din cauza unei opoziţii fără soluţii!!!
Unu: adică opoziţia ar fi trebuit să le dea soluţia de guvernare performantă!
Doi: zicerea lui Videanu duce la o expresie pe care o consider stupidă la maximum: opoziţie constructivă. Nonsens. Contradicţie în termeni. Rolul opoziţiei e să se opună, să critice şi să aprobe doar ceea ce consideră corect. Singurele momente în care se poate ajunge la consens sau când el este chiar imperativ sunt situaţiile excepţionale. Opoziţia e constructivă doar prin excepţie. În rest, rolul ei este să construiască alternativa. Opoziţia nu trebuie să ofere soluţii decât atunci când devine putere. Restul e demagogie pentru proşti.
După ce-au depus jurământul cei şase înlocuitori, preşedintele Băsescu a avut o retorică previzibilă: a dat indicaţii preţioase, a dat vina pe Tăriceanu, a lăudat guvernul Boc şi a canalizat critica virulentă asupra personajelor delimitate de PD-L, Şeitan şi Vlădescu, ca să dea satisfacţie fraierilor că i-a schimbat, după ce ei n-au urmat neabătut linia partidului. I-a înfierat. Până şi la inflexiunile vocii îl imită pe Ceauşescu.
Înlocuitorii, de altfel, au fost aleşi tot de-aşa natură încât să nu fie asociaţi cu PD-L în eşecurile viitoare. Cu o excepţie, de natură să-i crească obligaţiile Udrei. Boagiu, poate singura mai docilă decât Boc.
Deci, Băsescu s-a erijat în apărător al celor care intră sub incidenţa suprataxării drepturilor de autor, ca să lanseze o informaţie interesantă şi anume hotărârea CSAT privind ”unificarea structurilor de transmisie baze de date, până la sfârşitul anului”, cu care l-a atenţionat pe noul ministru al Comunicaţiilor.
În concluzie: guvernul a făcut ce trebuie şi trebuie să continue.
P.S. Fostul ministru al Agriculturii, Mihai Dumitru, a fost numit consilier prezidenţial pe probleme de Agricultură, anunţă Antena 3. El e poate singurul ministru care a refuzat suplimentarea fondurilor pentru ministerul pe care îl administra.
Nu demult, Ponta se umfla la Geoană, iar locotenenţii fostului preşedinte, în frunte cu fosta promisiune pe nume Liviu Dragnea, îşi blamau fostul şef, pentru că a amendat stupiditatea de rezoluţie a PSD privind intenţia de schimbare a guvernului PD-L, dar refuzul de a-şi asuma guvernarea, vizată doar după alegeri şi doar cu premier PSD, şi doar cu program socialist şi fără colaborare cu PNL, decât cel mult pe post de subaltern, nicicum de partener.
Geoană a fost redus la tăcere şi imediat a vorbit Adrian Năstase în locul lui, despre colaborarea cu PNL pentru dărâmarea PD-L de la guvernare şi formarea unui guvern de serviciu, care să administreze situaţia , până la alegeri anticipate. Tot mai mulţi parlamentari ai PSD au propagat ulterior mesajul pentru care Geoană fusese ameninţat cu excluderea din partid.
Decizia PSD s-a întors, deci, cu 180 de grade. Ponta a ajuns la vorba lui Geoană, iar PSD susţine un punct de vedere similar cu al PNL. La rândul lui, Crin Antonescu se raliază opiniei PSD privind necesitatea alegerilor anticipate, pentru că altfel ar fi o prostie politică să preiei tranzitoriu un guvern care să deconteze catastrofa PD-L. N-ar mai fi un guvern de serviciu, ci doar de sacrificiu. Stupid.
Important e că PSD a reuşit să înţeleagă imperativul opririi dezastrului care altfel riscă să nu mai poată fi controlat. Şi nu suntem departe. Deci, vorba lui Crin, până la dispariţia (guvernului) PD-L, “pace stângii”. În rest, nici o colaborare a PNL cu PSD la guvernare. După alegeri va trebui să guverneze ori dreapta, ori stânga.
Amestecul ar fi neavenit. Atât în sens administrativ, cât şi politic. N-ar fi decât o şansă nesperată pentru PD-L de a reveni de la groapă. Întrebarea e: chiar vrea PSD dispariţia politică a PD-L? Repet: eu nu cred. Voi ce credeţi? Şi de ce. Şi nu credeţi că Mircea Geoană ar merita, totuşi, scuze din partea lui Ponta? Ceva de genul – am fost un dobitoc, aţi avut dreptate.
