În asemenea hal au ajuns Băsescu şi PD-L în sondajele reale încât regimul a pus în mişcare acţiunea de reabilitare masivă, prin orice mijloace. Şi dacă nu se produce un contraatac al opoziţiei în forţă, să nu vă miraţi că operaţiunea puterii va reuşi.
Reţinerea lui Vântu, Luca et compania e o mascaradă cu cât mai cusută cu aţă albă, cu atât mai eficientă. Ca toată propaganda portocalie. De prostire. Că-s mulţi.
Ieri i-au dat drumul primarului Solomon ot Craiova, tras la faţă, slăbit, victimizat şi cu impresia dată bizonilor, mai ales celor intelectuali, că în România justiţia îşi face datoria indiferent de partid. Cine mai stă să observe că nu-i vorba de nici un fel de justiţie, din moment ce reţinerile sunt înainte de judecată?!
Acum îl umflă pe Vântu, ca presa să fie focalizată integral. Timp în care, în mod sigur, guvernanţii să tragă noi tunuri, cu atât mai mari cu cât atenţia publică e mai mică. Apropo, fratele Păunescu e mogul bun. N-are decât vreo 6 milioane de dolari traşi de la Bancorex, prin „ingineriile financiare” cu care s-a lăudat public, ocazie cu care a şi lansat noţiunea de succes.
Îşi vor bate joc de Vântu şi dacă îl victimizează, nu-i exclus să-l victimizeze până la flori pe piept şi picioarele-nainte, fiindcă „mogulul” e grav bolnav şi Băsescu n-are cum să nu ştie asta, că doar securitatea e-n floare. Poate că asta şi vrea, să-i închidă gura. Şi să intimideze patronii de presă. Deci, presa. Chestie perversă, pentru că Realitatea TV l-a slujit mereu pe Băsescu. De fapt, cam toată presa. “Mogulii” l-au reales.
Raţional, trebuie să ştim că mascarada judiciară e inadmisibilă. Emoţional, putem zice că aşa-i trebuie d-lui Vântu, fiindcă dumnealui l-a susţinut pe Băsescu nu doar în 2004, ci şi în 2009, când a jucat la două capete, asta şi pentru că jurnalistul pe care Băsescu a declarat că nu-l va uita toată viaţa, Răzvan Dumitrescu, acum la Antena 3, şi-a luat libertatea să bage live la Realitatea caseta cu dosul de palmă dat băieţelului, chestiune care l-a bulversat pe intervievat, ca şi întrebările neaşteptat de incomode, pe care i le-a înfipt după ce l-a fezandat cu tot felul de întrebări aparent învăluitoare în obedienţa cu care derbedeul de la Cotroceni e obişnuit. Şi-atunci, domnul SOV i-a tras-o fraierului de Geoană, chestie care a întors la vot, probabil, mii de alegători care, altfel, n-ar mai fi votat deloc. L-a ajutat când, fără ajutorul lui, ar fi fost distrus. Până la episodul cu Vântu, Geoană se descurcase excelent, era degajat, avea replică, în mod cert Băsescu ar fi fost zdrobit, dacă, cu toată furăciunea, Băsescu în ţară tot a luat 10000 de voturi mai puţin decât Geoană. Diferenţa ar fi fost mult prea mare. Să ne amintim că Băsescu a invocat la dezbaterea finală, arestarea lui Popa la Djakarta, înainte să-i pună lui Geoană întrebarea fatală.
Dar cine mai stă să se întrebe de ce Popa n-a fost, în atâta timp, extrădat? Şi de ce a devenit, subit, Sorin Ovidiu Vântu, pericol public, după atâţia ani în libertate? Mai ales că e şi dizabilitat. Şi i-ar fi mai greu să o şteargă din ţară, ca Hayssam. Oricum, degeaba mai spune acum că vrea să-l vadă pe Băsescu în locul lui, când va pierde, în sfârşit, o bătălie. Mereu se găseşte câte un fraier să-l ajute s-o câştige, atunci când nimeni nu-i mai dă vreo şansă. Şi cine mai face asta chiar merită consecinţele. Se ştie de mult că pentru Băsescu amicii sunt doar prezervative.
Urmează o perioadă plină de petarde. Mizeria cu caltaboşii lui Remeş e zero faţă de maneliada însângerată care poate urma. Nestingherită. Fiindcă şi licuricii sunt satisfăcuţi, iar în România precumpăneşte prostia.
