Tembel gunoierul si el si tot neamul lui.
Pe astia i-as jumuli eu in presa, de n-ar mai iesi in lume, nici el nici tot clanul lui.
M-am, enervat o data cu “proiectul”lui de distrugere a mass-mediei. a doua oara n-o mai fac, nu ii citesc aberatiile.
Maria S.(Timisoara)
Haidi, Bre, Dom’ Prigoana, Sa Fim O Lecuta Seriosi, Ce Mama Dracului !
Marturisesc faptul ca mi-a placut de mic sa citesc. Asa se face ca pe la vreo 14-15 ani mi-a cazut in mana o carte al carei continut era reprezentat de o culegere de articole ale unui cunoscut ziarist interbelic (al carui nume nu mi-l amintesc pe moment), articole in care atat casa regala, cat si partidele politice erau criticate mai mult decat acid.
Pentru mine, un adolescent, produs al sistemului comunist, citirea acelor articole a insemnat un dus rece si probabil primul contact cu democratia autentica. Era pentru prima data in viata mea cand aflam ca cei care ne conduc nu sunt nici pe departe perfecti, asa cum ne era noua prezentata in ziarele vremii conducerea comunista a tarii. A trecut ceva timp, am terminat o facultate, iar noua meserie mi-a permis sa vad cum functioneaza democratia autentica la ea acasa, datorita calatoriilor in care nava m-a purtat pe toate meridianele lumii. Si ce-am vazut mi-a placut teribil de mult, in comparatie cu ceea ce vedeam acasa, in societatea socialista multilateral dezvoltata a lui Ceausescu, societate al carui Conducator era lins la greu in cur de o presa total aservita si de o liota de “intelectuali ai neamului” (orice asemanare cu ceea ce se intampla acum este pur intamplatoare).Ceausescu si-a primit lestul de plumb binemeritat, Romania a intrat intr-o perioada in care prima dovada ca ne-am revenit a fost inlocuirea cozilor la produse alimentare din timpul ciuruitului, cu noile cozi la ziarele postdecembriste, pe care lumea pur si simplu le devora, avida de o presa libera.
A venit insa momentul, ca dupa douazeci de ani, in plina epoca “basescianista” sa-si gaseasca Prigoana proteza de la picior, aruncata de Bahmutanca pe fereastra, sa si-o monteze la loc si sa constate ca simte in ea dureri si furnicaturi date de o presa care nici mai mult nici mai putin nu respecta Constitutia tarii.
Drept pentru care s-a gandit dumnealui ca atat durerea cat si furnicaturile din proteza ii vor trece daca presa va fi supusa unui control (de ce nu, portocaliu cat cuprinde ?), care s-o aduca cu picioarele pe pamant si sa nu-si mai permita sa defaimeze lumea, cu precadere politicienii basescului, punandu-le in carca fel si fel de fapte penale si care sa-i dea girul numai pentru stirile “corecte” cu care trebuie informata populatia acestei tari.
Faptul ca presa a ramas singurul broscoi (ca sa citez un portocaliu notoriu) din delicatul gat prezidential, pe care oricat s-ar stradui sa-l scuipe Basescu, nu prea are sanse sa scape de el, este deja un fapt de mintea copiiilor, dar ca sa-l pui pe Prigoana sa initieze un asemenea proiect de lege este de rasul curcilor maghiare purtatoare de gripa aviara.
A ajuns deputatul Prigoana sa fie oripilat de limbajul licentios folosit de unii utilizatori ai Net-ului, tocmai el care, impreuna cu consoarta, jurnalista la randul ei, au transformat la un moment dat spatiul de emisie al unor anumite televiziuni in cea mai abjecta scena de mahala ferentarista pe care isi spalau fara nicio retinere izmenele sale si chiloteii tanga ai Bahmutencei de resturile fecaloide, in vazul unei tari intregi, fara frica de a fi sanctionati de cineva si sa ceara acum pedepsirea jurnalistilor care nu fac jocul Puterii.
Haide, bre dom’ Prigoana, sa fim seriosi, tocmai dumneata care ai contribuit din plin la proliferarea televiziunii de mahala pe langa manelizarea Romaniei, tocmai talica ai ajuns sa nu-ti mai placa cacatul pe care ni l-ai servit “in familie” atata amar de vreme?
Sincer sa fiu, bade Silviule, imi placeai cand, tot pe la televiziuni, in pauzele meciurilor cu Bahmutanca, te bateai cavalereste cu Puterea pentru drepturile persoanelor cu handicap din Romania, cu toate ca in perioada respectiva, aceste drepturi erau cat de cat respectate. A fost nevoie sa te vezi realizat politic, pentru a schimba de drum la 180 de grade, si sa votezi cu doua maini, un picior si o proteza legile portocaliii indreptate impotriva persoanelor pe care altadata le aparai atat de convingator. Chiar nu iti este un pic de rusine obrazului? Si ca sa pui capac, vii si cu aberatia asta abjecta, de ne rade lumea civilizata si cu curu’, in ideea de a pune botnita presei ,cat o mai reusi ea sa fie de libera, intr-o tara calarita si stapanita de Basescu si clanul sau de mafioti.
Sezi nea Silviule in banca matale, ocupa-te de gunoaiele Bucurestiului si lasa in sarcina presei gunoaiele politice ale timpurilor noastre, ca doar atat ne-a mai ramas oarecum neatins de otrava cotrocenista.
Haidi, Bre, Dom’ Prigoana, Sa Fim O Lecuta Seriosi, Ce Mama Dracului !
Filed under: D’ale politichiei mioritice — Marcus @ 11:05 Modifică
Marturisesc faptul ca mi-a placut de mic sa citesc. Asa se face ca pe la vreo 14-15 ani mi-a cazut in mana o carte al carei continut era reprezentat de o culegere de articole ale unui cunoscut ziarist interbelic (al carui nume nu mi-l amintesc pe moment), articole in care atat casa regala, cat si partidele politice erau criticate mai mult decat acid.
Pentru mine, un adolescent, produs al sistemului comunist, citirea acelor articole a insemnat un dus rece si probabil primul contact cu democratia autentica. Era pentru prima data in viata mea cand aflam ca cei care ne conduc nu sunt nici pe departe perfecti, asa cum ne era noua prezentata in ziarele vremii conducerea comunista a tarii. A trecut ceva timp, am terminat o facultate, iar noua meserie mi-a permis sa vad cum functioneaza democratia autentica la ea acasa, datorita calatoriilor in care nava m-a purtat pe toate meridianele lumii. Si ce-am vazut mi-a placut teribil de mult, in comparatie cu ceea ce vedeam acasa, in societatea socialista multilateral dezvoltata a lui Ceausescu, societate al carui Conducator era lins la greu in cur de o presa total aservita si de o liota de “intelectuali ai neamului” (orice asemanare cu ceea ce se intampla acum este pur intamplatoare).Ceausescu si-a primit lestul de plumb binemeritat, Romania a intrat intr-o perioada in care prima dovada ca ne-am revenit a fost inlocuirea cozilor la produse alimentare din timpul ciuruitului, cu noile cozi la ziarele postdecembriste, pe care lumea pur si simplu le devora, avida de o presa libera.
A venit insa momentul, ca dupa douazeci de ani, in plina epoca “basescianista” sa-si gaseasca Prigoana proteza de la picior, aruncata de Bahmutanca pe fereastra, sa si-o monteze la loc si sa constate ca simte in ea dureri si furnicaturi date de o presa care nici mai mult nici mai putin nu respecta Constitutia tarii.
Drept pentru care s-a gandit dumnealui ca atat durerea cat si furnicaturile din proteza ii vor trece daca presa va fi supusa unui control (de ce nu, portocaliu cat cuprinde ?), care s-o aduca cu picioarele pe pamant si sa nu-si mai permita sa defaimeze lumea, cu precadere politicienii basescului, punandu-le in carca fel si fel de fapte penale si care sa-i dea girul numai pentru stirile “corecte” cu care trebuie informata populatia acestei tari.
Faptul ca presa a ramas singurul broscoi (ca sa citez un portocaliu notoriu) din delicatul gat prezidential, pe care oricat s-ar stradui sa-l scuipe Basescu, nu prea are sanse sa scape de el, este deja un fapt de mintea copiiilor, dar ca sa-l pui pe Prigoana sa initieze un asemenea proiect de lege este de rasul curcilor maghiare purtatoare de gripa aviara.
A ajuns deputatul Prigoana sa fie oripilat de limbajul licentios folosit de unii utilizatori ai Net-ului, tocmai el care, impreuna cu consoarta, jurnalista la randul ei, au transformat la un moment dat spatiul de emisie al unor anumite televiziuni in cea mai abjecta scena de mahala ferentarista pe care isi spalau fara nicio retinere izmenele sale si chiloteii tanga ai Bahmutencei de resturile fecaloide, in vazul unei tari intregi, fara frica de a fi sanctionati de cineva si sa ceara acum pedepsirea jurnalistilor care nu fac jocul Puterii.
Haide, bre dom’ Prigoana, sa fim seriosi, tocmai dumneata care ai contribuit din plin la proliferarea televiziunii de mahala pe langa manelizarea Romaniei, tocmai talica ai ajuns sa nu-ti mai placa cacatul pe care ni l-ai servit “in familie” atata amar de vreme?
Sincer sa fiu, bade Silviule, imi placeai cand, tot pe la televiziuni, in pauzele meciurilor cu Bahmutanca, te bateai cavalereste cu Puterea pentru drepturile persoanelor cu handicap din Romania, cu toate ca in perioada respectiva, aceste drepturi erau cat de cat respectate. A fost nevoie sa te vezi realizat politic, pentru a schimba de drum la 180 de grade, si sa votezi cu doua maini, un picior si o proteza legile portocaliii indreptate impotriva persoanelor pe care altadata le aparai atat de convingator. Chiar nu iti este un pic de rusine obrazului? Si ca sa pui capac, vii si cu aberatia asta abjecta, de ne rade lumea civilizata si cu curu’, in ideea de a pune botnita presei ,cat o mai reusi ea sa fie de libera, intr-o tara calarita si stapanita de Basescu si clanul sau de mafioti.
Sezi nea Silviule in banca matale, ocupa-te de gunoaiele Bucurestiului si lasa in sarcina presei gunoaiele politice ale timpurilor noastre, ca doar atat ne-a mai ramas oarecum neatins de otrava cotrocenista.
duminică 12 septembrie 2010 la 7:37:29 pm
[...] Original Blog » 12 September 2010 – Blog « BLAGA, DEMISIA! [...]
duminică 12 septembrie 2010 la 8:13:48 pm
Daca si asta a ajuns sa faca legi in RO…
luni 13 septembrie 2010 la 5:19:50 am
Tembel gunoierul si el si tot neamul lui.
Pe astia i-as jumuli eu in presa, de n-ar mai iesi in lume, nici el nici tot clanul lui.
M-am, enervat o data cu “proiectul”lui de distrugere a mass-mediei. a doua oara n-o mai fac, nu ii citesc aberatiile.
Maria S.(Timisoara)
luni 13 septembrie 2010 la 10:42:50 am
http://marcus64.wordpress.com/2010/09/13/haidi-bre-dom-prigoana-sa-fim-o-tara-seriosi/
luni 13 septembrie 2010 la 11:00:18 am
Aceşti psihopaţi au pupincuriştii lor. E un mic război acolo, de urmărit! http://teaca.wordpress.com/2010/09/12/sa-pupati-bine/
luni 13 septembrie 2010 la 5:39:59 pm
Haidi, Bre, Dom’ Prigoana, Sa Fim O Lecuta Seriosi, Ce Mama Dracului !
Marturisesc faptul ca mi-a placut de mic sa citesc. Asa se face ca pe la vreo 14-15 ani mi-a cazut in mana o carte al carei continut era reprezentat de o culegere de articole ale unui cunoscut ziarist interbelic (al carui nume nu mi-l amintesc pe moment), articole in care atat casa regala, cat si partidele politice erau criticate mai mult decat acid.
Pentru mine, un adolescent, produs al sistemului comunist, citirea acelor articole a insemnat un dus rece si probabil primul contact cu democratia autentica. Era pentru prima data in viata mea cand aflam ca cei care ne conduc nu sunt nici pe departe perfecti, asa cum ne era noua prezentata in ziarele vremii conducerea comunista a tarii. A trecut ceva timp, am terminat o facultate, iar noua meserie mi-a permis sa vad cum functioneaza democratia autentica la ea acasa, datorita calatoriilor in care nava m-a purtat pe toate meridianele lumii. Si ce-am vazut mi-a placut teribil de mult, in comparatie cu ceea ce vedeam acasa, in societatea socialista multilateral dezvoltata a lui Ceausescu, societate al carui Conducator era lins la greu in cur de o presa total aservita si de o liota de “intelectuali ai neamului” (orice asemanare cu ceea ce se intampla acum este pur intamplatoare).Ceausescu si-a primit lestul de plumb binemeritat, Romania a intrat intr-o perioada in care prima dovada ca ne-am revenit a fost inlocuirea cozilor la produse alimentare din timpul ciuruitului, cu noile cozi la ziarele postdecembriste, pe care lumea pur si simplu le devora, avida de o presa libera.
A venit insa momentul, ca dupa douazeci de ani, in plina epoca “basescianista” sa-si gaseasca Prigoana proteza de la picior, aruncata de Bahmutanca pe fereastra, sa si-o monteze la loc si sa constate ca simte in ea dureri si furnicaturi date de o presa care nici mai mult nici mai putin nu respecta Constitutia tarii.
Drept pentru care s-a gandit dumnealui ca atat durerea cat si furnicaturile din proteza ii vor trece daca presa va fi supusa unui control (de ce nu, portocaliu cat cuprinde ?), care s-o aduca cu picioarele pe pamant si sa nu-si mai permita sa defaimeze lumea, cu precadere politicienii basescului, punandu-le in carca fel si fel de fapte penale si care sa-i dea girul numai pentru stirile “corecte” cu care trebuie informata populatia acestei tari.
Faptul ca presa a ramas singurul broscoi (ca sa citez un portocaliu notoriu) din delicatul gat prezidential, pe care oricat s-ar stradui sa-l scuipe Basescu, nu prea are sanse sa scape de el, este deja un fapt de mintea copiiilor, dar ca sa-l pui pe Prigoana sa initieze un asemenea proiect de lege este de rasul curcilor maghiare purtatoare de gripa aviara.
A ajuns deputatul Prigoana sa fie oripilat de limbajul licentios folosit de unii utilizatori ai Net-ului, tocmai el care, impreuna cu consoarta, jurnalista la randul ei, au transformat la un moment dat spatiul de emisie al unor anumite televiziuni in cea mai abjecta scena de mahala ferentarista pe care isi spalau fara nicio retinere izmenele sale si chiloteii tanga ai Bahmutencei de resturile fecaloide, in vazul unei tari intregi, fara frica de a fi sanctionati de cineva si sa ceara acum pedepsirea jurnalistilor care nu fac jocul Puterii.
Haide, bre dom’ Prigoana, sa fim seriosi, tocmai dumneata care ai contribuit din plin la proliferarea televiziunii de mahala pe langa manelizarea Romaniei, tocmai talica ai ajuns sa nu-ti mai placa cacatul pe care ni l-ai servit “in familie” atata amar de vreme?
Sincer sa fiu, bade Silviule, imi placeai cand, tot pe la televiziuni, in pauzele meciurilor cu Bahmutanca, te bateai cavalereste cu Puterea pentru drepturile persoanelor cu handicap din Romania, cu toate ca in perioada respectiva, aceste drepturi erau cat de cat respectate. A fost nevoie sa te vezi realizat politic, pentru a schimba de drum la 180 de grade, si sa votezi cu doua maini, un picior si o proteza legile portocaliii indreptate impotriva persoanelor pe care altadata le aparai atat de convingator. Chiar nu iti este un pic de rusine obrazului? Si ca sa pui capac, vii si cu aberatia asta abjecta, de ne rade lumea civilizata si cu curu’, in ideea de a pune botnita presei ,cat o mai reusi ea sa fie de libera, intr-o tara calarita si stapanita de Basescu si clanul sau de mafioti.
Sezi nea Silviule in banca matale, ocupa-te de gunoaiele Bucurestiului si lasa in sarcina presei gunoaiele politice ale timpurilor noastre, ca doar atat ne-a mai ramas oarecum neatins de otrava cotrocenista.
luni 13 septembrie 2010 la 5:40:12 pm
Haidi, Bre, Dom’ Prigoana, Sa Fim O Lecuta Seriosi, Ce Mama Dracului !
Filed under: D’ale politichiei mioritice — Marcus @ 11:05 Modifică
Marturisesc faptul ca mi-a placut de mic sa citesc. Asa se face ca pe la vreo 14-15 ani mi-a cazut in mana o carte al carei continut era reprezentat de o culegere de articole ale unui cunoscut ziarist interbelic (al carui nume nu mi-l amintesc pe moment), articole in care atat casa regala, cat si partidele politice erau criticate mai mult decat acid.
Pentru mine, un adolescent, produs al sistemului comunist, citirea acelor articole a insemnat un dus rece si probabil primul contact cu democratia autentica. Era pentru prima data in viata mea cand aflam ca cei care ne conduc nu sunt nici pe departe perfecti, asa cum ne era noua prezentata in ziarele vremii conducerea comunista a tarii. A trecut ceva timp, am terminat o facultate, iar noua meserie mi-a permis sa vad cum functioneaza democratia autentica la ea acasa, datorita calatoriilor in care nava m-a purtat pe toate meridianele lumii. Si ce-am vazut mi-a placut teribil de mult, in comparatie cu ceea ce vedeam acasa, in societatea socialista multilateral dezvoltata a lui Ceausescu, societate al carui Conducator era lins la greu in cur de o presa total aservita si de o liota de “intelectuali ai neamului” (orice asemanare cu ceea ce se intampla acum este pur intamplatoare).Ceausescu si-a primit lestul de plumb binemeritat, Romania a intrat intr-o perioada in care prima dovada ca ne-am revenit a fost inlocuirea cozilor la produse alimentare din timpul ciuruitului, cu noile cozi la ziarele postdecembriste, pe care lumea pur si simplu le devora, avida de o presa libera.
A venit insa momentul, ca dupa douazeci de ani, in plina epoca “basescianista” sa-si gaseasca Prigoana proteza de la picior, aruncata de Bahmutanca pe fereastra, sa si-o monteze la loc si sa constate ca simte in ea dureri si furnicaturi date de o presa care nici mai mult nici mai putin nu respecta Constitutia tarii.
Drept pentru care s-a gandit dumnealui ca atat durerea cat si furnicaturile din proteza ii vor trece daca presa va fi supusa unui control (de ce nu, portocaliu cat cuprinde ?), care s-o aduca cu picioarele pe pamant si sa nu-si mai permita sa defaimeze lumea, cu precadere politicienii basescului, punandu-le in carca fel si fel de fapte penale si care sa-i dea girul numai pentru stirile “corecte” cu care trebuie informata populatia acestei tari.
Faptul ca presa a ramas singurul broscoi (ca sa citez un portocaliu notoriu) din delicatul gat prezidential, pe care oricat s-ar stradui sa-l scuipe Basescu, nu prea are sanse sa scape de el, este deja un fapt de mintea copiiilor, dar ca sa-l pui pe Prigoana sa initieze un asemenea proiect de lege este de rasul curcilor maghiare purtatoare de gripa aviara.
A ajuns deputatul Prigoana sa fie oripilat de limbajul licentios folosit de unii utilizatori ai Net-ului, tocmai el care, impreuna cu consoarta, jurnalista la randul ei, au transformat la un moment dat spatiul de emisie al unor anumite televiziuni in cea mai abjecta scena de mahala ferentarista pe care isi spalau fara nicio retinere izmenele sale si chiloteii tanga ai Bahmutencei de resturile fecaloide, in vazul unei tari intregi, fara frica de a fi sanctionati de cineva si sa ceara acum pedepsirea jurnalistilor care nu fac jocul Puterii.
Haide, bre dom’ Prigoana, sa fim seriosi, tocmai dumneata care ai contribuit din plin la proliferarea televiziunii de mahala pe langa manelizarea Romaniei, tocmai talica ai ajuns sa nu-ti mai placa cacatul pe care ni l-ai servit “in familie” atata amar de vreme?
Sincer sa fiu, bade Silviule, imi placeai cand, tot pe la televiziuni, in pauzele meciurilor cu Bahmutanca, te bateai cavalereste cu Puterea pentru drepturile persoanelor cu handicap din Romania, cu toate ca in perioada respectiva, aceste drepturi erau cat de cat respectate. A fost nevoie sa te vezi realizat politic, pentru a schimba de drum la 180 de grade, si sa votezi cu doua maini, un picior si o proteza legile portocaliii indreptate impotriva persoanelor pe care altadata le aparai atat de convingator. Chiar nu iti este un pic de rusine obrazului? Si ca sa pui capac, vii si cu aberatia asta abjecta, de ne rade lumea civilizata si cu curu’, in ideea de a pune botnita presei ,cat o mai reusi ea sa fie de libera, intr-o tara calarita si stapanita de Basescu si clanul sau de mafioti.
Sezi nea Silviule in banca matale, ocupa-te de gunoaiele Bucurestiului si lasa in sarcina presei gunoaiele politice ale timpurilor noastre, ca doar atat ne-a mai ramas oarecum neatins de otrava cotrocenista.