În Joia Mare l-am condus pe unchi-meu la trenul internaţional de Budapesta, anunţat pentru linia a 7-a, ora 19:10 plecarea.
Am ratat o oră din Denie, pentru că trenul a fost tras fix cu şase minute înainte de plecare. Lumea de pe peron şi-a umflat bagajele şi s-a avântat să nu piardă trenul. Pentru care oamenii veniseră din timp, tocmai ca să evite înghesuiala.
Dar este, se pare, o plăcere perversă a S.N.C.F.R. să-i pună pe călători în situaţia de a se buluci ca oile. Şi un sport naţional. Mai ales că nimeni nu protestează. Nici cei care pleacă, nici cei care rămân. Pentru ca să se repete istoria.
Pasivitate naţională. Iar turiştii străini o iau şi ei tot ca pe o fatalitate. Imaginea lor despre România este de ţară frumoasă, cu tâmpiţi simpatici. Din care se poate face orice. Fără să se revolte. Cu gândul că se descurcă, nu-i dracul atât de negru şi tot nu schimbăm noi nimic.
Asta e situaţia, asta ne e naţia.
Noapte bună, România, oriunde te-ai afla!